Enciclopedia Armelor: Zmeul (I)

Episodul LXXVIII:  FW-58 Weihe (Zmeul), partea I

Exista in Istoria Aeronauticii Mondiale aeronave legendare, cunoscute si recunoscute de catre toata lumea, deliciul acestora fiind facut de aeronavele Luftwaffe, teribila forta aeriana a Germaniei celui de-al Treilea Reich. O forta aeriana ce-a stapanit pentru un timp cerul Europei luptand impotriva aviatiilor a cel putin 12 natiuni, dintre acestea enumeram pe cele ale Frantei, Marii Britanii, SUA, Polonia, Iugoslaviei, Greciei, Olandei, Norvegiei, Belgiei, Uniunii Sovietice, Italiei si Romaniei.

O forta aeriana ce a luptat pe toate fronturile unde armata germana a fost prezenta, din Europa in Nordul Africii si imensitatea sovietelor lui Stalin. O forta aeriana profesionista ce din pacate a avut o conducere neprofesionista, subordonata politic si incapabila sa contreze ideile si tacticile halucinante ale “micutului” Adolf Hitler, si-asta fiindca OKL/Oberkomando der Luftwaffe il avea in fruntea sa pe Hermann Goring, fanatic slujbas al Reich-ului si al Fuhrer-ului, fost pilot de vanatoare in WW I. Desi Luftwaffe a dispus de avioane extraordinare, remarcabile din punct de vedere tehnic si ca putere de foc (ME-262 este doar un singur exemplu), precum si o organizare adecvata noului razboi, basca piloti de exceptie, a intrat in declin ajungand la infrangere. Si-asta nu din vina pilotilor sai care au luptat pana la final si-atunci cand erau in inferioritate numerica in fata covarsitoarei forte aeriene Aliate (si-au aparat tara cu eroism si darzenie, constienti fiind ca sansa lor de a invinge este aproape de zero. Si noi am avut pe Serbanescu si multi altii…), ci din vina greselilor tactice si a deciziilor absurde ale conducerii acestei forte de elita, a lipsei acute de carburanti si materii prime, ba chiar si datorita scaderii nivelului de instruire al personalului navigant, din ce in ce mai putini si-acestia.

Un lucru este insa clar, Luftwaffe si corpul sau de piloti n-ar fi putut exista fara aeronave despre care putini amintesc, dar al caror rol este crucial in formarea oricarui pilot, la mansa lor ridicandu-se pentru prima data in inaltul cerului ce le va deveni o a doua casa, fiindu-le totodata atat prieten cat si dusman. Daca inca nu v-ati dat seama este vorba despre avioane de scoala si antrenament, Abecedarul Aviatiei si-al Zborului pentru orice pilot, de-atunci si de astazi si, in articolul de fata, ne vom opri asupra uneia dintre cele mai bune aeronave multirol (bombardier usor, avion de transport, ambulanta aeriana, avion de scoala si antrenament), inclusiv trainer avansat pentru formarea pilotilor, navigatorilor, bombardierilor si operatorilor radio, creatie a celebrului Kurt Tank, si-anume Focke-Wulf 58 “Weihe” (Zmeul). Inainte insa de a “zbura” cu acesta, haideti sa vedem organizarea Luftwaffe, si-asta fiindca nu putem vorbi despre tehnica fara a sti organizarea, impartirea, tactica si strategia omului de la mansa, un lucru fiind general valabil si astazi, fara acesta tehnica n-are nicio valoare.

Inca de la reinfiintarea sa in anul 1935, Luftwaffe a avut un caracter ofensiv fiind organizata in Luftflotte/Flota Aeriana ce cuprindea toate categoriile de aeronave (vanatoare, bombardament, recunoastere, etc. In Fortele Aeriene Regale Romane, Corpul Aerian era echivalentul Luftflotte), grupate in cadrul Fliegerkorps/Corp Aerian (fiecare avea in responsabilitate cate o zona geografica. Spre exemplu, Fliegerkorps 2 avea in 1939 ca responsabilitate zona Frankfurt, ajungand din 1941 pe teatrul din Mediterana). Luftwaffe era organizata si administrata independent de celelalte categorii de forte ale armatei germane, respectiv Trupele de Uscat si Marina. Odata ce razboiul aerian se apropia de Germania, Luftwaffe avea sa-si creeze o ramura noua destinata apararii teritoriului Reich-ului, numita Reichsverteidigung, a carei Luftflotte aveau in componenta lor escadrile de vanatoare de zi si de noapte a caror singura misiune era combaterea aeronavelor Aliate ce efectuau raiduri diurne sau nocturne impotriva obiectivelor strategice si nu numai.

Cea mai mare grupare tactica din cadrul unei Luftflotte era Geschwader/Escadra (echivalentul din cadrul FARR era Flotila. O Geschwader era condusa de catre un Geschwaderkommodore/Comodor de Escadra sau Kommodore/Comodor (uzual era folosit acest titlu), acesta avand gradul de Oberst/Colonel, Oberstleutnant/Locotenent-colonel sau maior. Spre sfarsitul razboiului s-a facut rabat de la regula din lipsa de ofiteri superiori. Fiecare Geschwader avea asa-zisa Geschwaderstabskette/Patrula Comandantului Escadrei, formata de regula din 3-6 aeronave si 2-3-5 Gruppen) si cuprindea cel putin 93/94/100/132/140 de aeronave de diferite tipuri si multiple destinatii (in octombrie 1943, JG2/26 au fost primele ce-au trecut de la 3 la 4 Staffeln, ajungand la aproximativ 160 de aeronave), precum:

–Jagdgeschwader/JG/Escadra de vanatoare impartita in trei Gruppen/GR/Grupe (era comandata de catre un Gruppenkommandeur/Comandant de Grupa sau uzual, Kommandeur/Comandant, acesta avand gradul de maior sau capitan, fiind secondat de catre un ofiter tehnic/Fachoffiziere si un ofiter-medic/Sanitatsoffizier), fiecare GR avand cate 3-4 Staffeln/Escadrila (fiecare escadrila dispunea de 9-12-16 aeronave de vanatoare si avea cam 20-25 de piloti (intre 150-500 de oameni personal de deservire la sol. De regula erau 150 de oameni la unitati ce zburau monomotoare si intre 150-500 la cele ce zburau bimotoare, unele Gruppe avand cate 40-50 de aeronave in compunere), fiind condusa de catre un Staffelkapitan/Comandant de Escadrila, acesta avand de regula gradul de Hauptmann/Capitan sau de Oberleutnant/Locotenent. Escadrilele aveau intre 3-30 de aeronave in rezerva (cel putin 3 erau in RI/Rezerva Imediata, gata oricand de zbor). Asta in perioada de glorie, din 1943-1944 lucrurile au inceput sa se schimbe in rau, pilotii fiind din ce in ce mai putini.

Escadrila dispunea de acelasi tip de aeronava si opera de pe un singur aerodrom). De regula, pilotii zburau in formatie de 4 avioane numita Schwarme/Roiul. Un Schwarme se impartea la randul sau in doua Rotte/Celula, fiecare cu cate doua avioane ce se sprijineau reciproc in lupta (la aviatia de bombardament purta numele de Kette/Patrula si era formata din minim 3 avioane. Se zbura si-n formatie de 5 avioane numita Schwarme/Roiul. Si vanatorii au fost intalniti de catre aviatorii aliati zburand in formatie Rotte/Kette/Schwarme, deci formatia de doua avioane nu era o regula batuta in cuie). In plus, fiecare Gruppen avea cate un lider, acesta avand propria escorta si echipa de vanatori (de regula erau selectati dintre cei mai experimentati si mai capabili piloti), de regula 4 avioane, cunoscuta drept Stabsschwarm/Roi personal. Fiecare Jagdgeschwader avea propriul sau numar si propriul sau nume, precum: JG26 Schlageter, JG54 Grunherz, JG2 Richtofen, JG3 Udet. Fiecare Gruppe se identifica printr-un numar roman, precum: I/JG3 (semnifica Grupul intai din cadrul Escadrei de Vanatoare 3); II/JG27 (Grupul al doilea din cadrul Escadrei de Vanatoare 27); III/JG53 (Grupul al treilea din cadrul Escadrei de Vanatoare 53); 10/JG2 (Grupul al zecelea din cadrul Escadrei de Vanatoare 2).

In cadrul unei Geschwader, cu deosebire dupa anul 1941, puteau fi intalnite mai multe Gruppe ce aveau destinatii si misiuni diferite, fiind botezate astfel: Jagdruppe/JGr/Grup de Vanatoare; Kampfgruppe/KGr/Grup de Bombardament independent, putea executa si misiuni speciale, precum marcarea din aer a tintelor (precum KGr 100) sau minarea zonelor litorale si nu numai (precum KGr 126, numiti si “puitorii de mine”); Aufklarungsgruppe/AufklGr/Grup de Recunoastere; NAHaufklarungsgruppe/NAGr/Grup de Recunoastere Nocturna; Stukagruppe/StGr/Grup de Bombardament in Picaj; Zerstorergruppe/ZGr/Grup de Distrugatoare; Schlachtgruppe/SGr/Grup de Asalt; Femaufklarungsgruppe/FAGr/Grup de Recunoastere Indepartata; HEERESaufklarungsgruppe/HAGr/Grup de Recunoastere al Armatei, se afla la dispozitia armatei terestre. Mai apare si sub numele de Heeresluftgruppe/HGr/Grup de Recunoastere Tactica; Kustenfliegergruppe/KFIGr/KFGr/Grup de Recunoastere Costiera

-Kampfgeschwader/KG/Escadra de Bombardament, ce dispunea de 80-90-100 de bombardiere si 500 de oameni personal de deservire la sol. Mai sunt cunoscute si ca Kampfgruppe/KGr/Grup de Bombardament cu Raza Lunga, organizarea fiind asemanatoare cu cea de la JG;

-Sturzkampfgeschwader/StKG/Escadra de Bombardament in Picaj;

-Schnellkampfgeschwader/SKG/Escadra de Vanatoare-Bombardament;

–Zerstorergeschwader/ZG/Escadra de Distrugatoare (de regula operau aeronave Bf-110, ME-210 si ME-410);

–Nachtjagdgeschwader/NJG/Escadra de Vanatoare de Noapte;

– Schlachtgeschwader/SchG/Escadra de Asalt/Escadra de Atac la Sol (din data de 10 octombrie 1943 au fost rebotezate drept SG), avea misiunea de atac la sol si antitanc, inclusiv in sprijinul trupelor de la sol. Germanii, pe front, le mai spuneau si Escadre Antitanc, cu deosebire trupele de la sol. Au operat in general aeronave HS-123/129, Bf-109E, Bf-110, JU-88 si JU-87 Stuka (initial erau numite Stukageschwader, insa din 1943-1944 apar si sub denumirea de Schlachtgeschwader);

–Lehrgeschwader/Lehr/LG/Escadra de Invatamant/Escadra de Formare Operationala. Aceste escadre erau destinate inclusiv testarii si punerii la punct a diverselor tactici si strategii de lupta aeriana. Aveau in componenta lor, foarte probabil, si Gruppe independente numite Erprobungsgruppe/ErprGr/Grup de Probe, acestea fiind unitati de testare a noilor avioane, a noilor sisteme de arme precum si a noilor tactici de razboi aerian (unele surse sustin ca ErprGr erau grupe independente in cadrul Geschwader, foarte probabil sa fie asa).

Luftwaffe era condus de catre Rheichsmarschall Hermann Goring si avea sase Luftflotte grupate in cadrul Fliegerkorps ce erau direct subordonate Generalstab der Luftwaffe/Statul Major al Fortelor Aeriene aflat sub conducerea Generalfeldmarschall Erhard Milch, Comandant-adjunct si Inspector-General. Statul Major al Fortelor Aeriene avea sase departamente/sectiuni, precum: 1/2/3 –Antrenament/Formare operationala; 4 –Aprovizionare si Administratie. Avea in subordine asa-zisele Luftgau, departamente regionale responsabile cu administrarea, intretinerea si furnizarea tuturor celor necesare (combustibil, munitii, piese de schimb, consumabile, etc) unitatilor Luftwaffe din zona de responsabilitate, precum si a unitatilor de aparare AA, a celor de formare si auxiliare, recrutare si mobilizare, inclusiv instruirea rezervistilor; 5 –Spionaj si Contraspionaj/Intelligence; 6 –Medical).

O Geschwader operationala 100% avea 140 de aeronave impartite in 3 Gruppen (80 de aeronave per Grupa), fiecare Gruppen fiind impartita in 4 Staffeln (fiecare cu cate 12 aeronave). La randul lor fiecare Staffeln se impartea in 3 Schwarme (fiecare cu cate 4 aeronave). Un Schwarme avea cate 2 Rotte, fiecare cu cate doua aeronave (totusi, spre final au fost vazuti si vanatori solitari, cu deosebire aeronave ME-262, dar astfel de situatii erau rare, nici macar asii, atatia cati au mai ramas, nu zburau niciodata singuri fara coechipierii lor).

Asa cum mentionam la inceputul articolului eroul acestuia este FW-58 Weihe (Zmeul), a carui existenta s-a datorat programului de reinarmare al Germaniei, pus pe repede inainte si in mare secret (discutabil, Franta si Marea Britanie au stiut, insa s-au facut ca nu vad, nu stiu, nu cunosc. Eee, cam asa ceva fac si-ai nostri decidenti astazi, nu vad ca toti se pregatesc pentru “ceva”, ei stand linistiti…Sa speram ca nimeni si nimic nu le va tulbura linistea, altfel e de rau. Rau pentru noi, vulgul, Ei pa si pusi in paradisuri tropicale si bineanteles, fiscale!) incepand din anul 1933.

Mare atentie s-a acordat refacerii Luftwaffe, tinuta la secret pana in anul 1935 cand Hitler a dezvaluit existenta sa. Oricum, productia de aeronave, artilerie si blindate a devenit prioritara si, ca urmare, Reichsluftfahrtministerium/RLM/Ministerul German al Aerului a cerut in luna august 1933 firmelor Arado si Focke-Wulff, sa realizeze cate un avion bimotor multifunctional echipat cu motoare Argus AS-10, cu echipaj format din 3-4 oameni si care urma sa-nlocuiasca, printre altele, si vechile aeronave de antrenament monomotoare considerate a fi depasite.

Mai mult decat atat, RLM dorea ca aeronava sa dispuna de echipamente de navigatie moderne care sa-i permita zborul atat ziua cat si noaptea, precum si de echipamentele necesare bombardamentului usor si misiunilor de recunoastere. Insa, una dintre principalele cerinte a fost ca aceasta aeronava sa fie un trainer pentru pilotii care se pregateau pentru zborul pe bimotoare, pentru navigatori si bombardieri.

Ca urmare cele doua firme au trecut la realizarea celor doua prototipuri, Arado venind cu modelul AR-77, iar Focke-Wulff cu modelul FW-58, ambele fiind bimotoare apropiate ca performante. Cu toate acestea, RLM a dat unda verde prototipului FW, si-asta fiindca cel al firmei Arado (AR-77) avea aripa joasa in consola, tren de aterizare fix si structura din lemn acoperita in mare parte cu panza. Spre deosebire de prototipul Arado, cel al firmei FW era mult mai modern, avand cabina inchisa, constructie preponderent metalica (avea fuzelajul din tevi/bare de otel sudate si structura din duraluminiu pentru aripi), doar aripile de la lonjeronul principal catre bordul de fuga fiind acoperite cu panza, comenzi de pilotaj duble (dublu-comanda) si tren de aterizare principal retractabil in nacelele motoarelor (in caz de nevoie, rotile puteau fi rapid inlocuite cu schiuri sau flotoare).

 

Motorul Argus AS-10C

Bineanteles, FW respectase cerinta RLM pentru utilizarea motorului Argus AS-10C, dispunand de doua astfel de motoare (bimotor) dispuse in nacele montate aproape de incastrarea aripilor principale (aripa joasa cu sageata pozitiva. Aripile dispuneau de cate o bara din otel ce lega partea superioara a nacelelor motoarelor de fuzelaj). Aeronava avea sa devina una dintre cele mai reusite multiroluri din dotarea Luftwaffe, corespondentii Aliati fiind Avro Anson (Marea Britanie) si Airspeed AS.10 Oxford (Marea Britanie/Commonwealth).

Acest prim prototip a fost realizat de catre firma Focke-Wulf Flugzeugbau A.G. din Bremen sub conducerea proiectantului-sef Kurt Tank (despre extraordinarele sale proiecte vom mai vorbi), pe-atunci tanar angajat al firmei Focke-Wulf. Acesta, in urma sarcinii primite din partea conducerii firmei, a proiectat acest avion robust, de incredere, ce putea fi folosit ca trainer, bombardier usor, ambulanta aeriana si alte misiuni posibile in eventualitatea unui viitor razboi in Europa. Ca Germania se pregatea pentru WW II, nu mai incape nicio indoiala!

 FW 58 A-O

Primul prototip avea s-apara rapid, fabrica din Bremen prezentand in fata oficialilor RLM primul prototip pe data de 27 februarie 1934, insa abia un an mai tarziu avea sa efectueze primul zbor. Deghizata in aeronava civila pentru a nu trezi suspiciuni cu privire la nerespectarea Tratatului de la Versailles (Germania nu era inca pregatita sa-si asume anumite riscuri, insa nu va trece mult timp si-o va face) si botezat FW-58V1, acest prim-prototip a zburat pentru prima data cu inmatricularea civila D-ABEM (Werk Nr.451), pe data de 18.01.1935, si avea sase locuri pentru pasageri.

Testele au depasit toate asteptarile RLM si-ale Luftwaffe, astfel ca dezvoltarea aeronavei a mers pe repede inainte, ducand inclusiv la versiuni militare, cel putin 4500 de exemplare de FW-58C fiind livrate noii forte aeriene germane in perioada 1937-1942, ceea ce este absolut remarcabil. Este posibil ca numarul acestora sa fie mai mare fiindca, conform unor surse, in anul 1943 Luftwaffe ar mai fi primit in dotare inca 1668 de exemplare (putin probabil sa fi fost atatea datorita penuriei de materii prime, asta daca chiar au fost), alte 319 mergand la export. Cel putin 2000 de exemplare au si fost construite sub licenta in diferite tari, dupa cum urmeaza:

–Argentina -3 aeronave FW-58B2 importate din Germania, inseriate 2694-2696, la care sau adaugat inca 38 de exemplare produse sub licenta;

FW-58K Austria

–Austria -9 aeronave FW-58KE1/2 livrate in 1937. Aeronavele cu numerele de serie 301/302/303 au fost destinate instruirii personalului de stat-major (Flugbereitschaft d.KomGen D.LW), iar aeronavele cu numere de serie 304/305 au intrat in dotarea Escadrilei II/158 de la Wiener-Neustadt si, in sfarsit, aeronava cu seria 306 a ajuns la Escadrila III/158 de la Wels;

–Brazilia -10 kituri aeronave FW-58KE livrate in 1938 (al doilea lot), ce sau adaugat altor 6 kituri de FW-58K2 livrate in 1937 (primul lot). Au produs 24-25 de exemplare de FW-58B2 din kituri, la Fabrica do Galeao din Rio de Janeiro sub denumirea de fabrica, 2FG. Au ajuns sa-l asambleze in urma cerintei venite din partea Marinei Braziliene de la inceputul anilor *30, pentru un bimotor destinat antrenamentului pilotilor Marinei, insa era avut in vedere si pentru misiuni de transport personal si Posta Aeriana. Dupa mai multe studii, brazilienii au ales FW-58 Weihe, incheind un acord cu germanii, in acesta fiind prevazuta livrarea de kituri in vederea asamblarii locale si achizitia de aeronave de antrenament FW-44 Stieglitz si FW-56 Stosser. Datorita izbucnirii WW II, aeronavele FW-56 n-au mai fost livrate, insa kituri pentru bimotoare FW-58B2 au fost livrate in Brazilia in luna iulie 1937, acestea fiind asamblate la OGAvN/Oficinas Gerais da Aviacao Naval ce-si avea fabrica la Galeao (mai degraba este cunoscuta drept Fabrica do Galeao din Rio de Janeiro). Rapid au mai sosit inca 10 kituri ce au fost asamblate de catre brazilienii sub supravegherea si indrumarea specialistilor germani (asamblarea s-a facut la OGAvN, prima aeronava fiind livrata pe data de 20 aprilie 1938, ultima pe 4 aprilie 1938).

FW 58B2 brazilian

Primul exemplar FW-58B2 asamblat local a fost inregistrat D2FW-147 (D-uz general/2 –al doilea model al companiei FW in serviciul Aviatiei Navale/FW –Focke Wulf in cadrul Aviatiei Navale), fiind folosit pentru formarea si instruirea pilotilor, acesta fiind prezentat in fata oficialitatilor si a publicului in data de 30 iulie 1937. Ulterior i-au urmat aeronavele inregistrate ca D2FW-168 si D2FW-177, acestea fiind alocate Segunda Esquadrilha de Adestramento Militar/2 EAM/Escadrila a II-a de Antrenament Militar in Zbor, in vederea formarii pilotilor Marinei. Initial aeronavele au fost inscriptionate pe partile laterale ale fuzelajului, de la 2-EAM-1 la 2-EAM-8, ulterior fiind reinscriptionate de la 2-V-1 la 2-V-11 (V semnifica unitate de formare. Aviatia Navala Argentiniana foloseste azi aceasta inscriptionare).

Interesant este faptul ca incepand cu lotul doi, brazilienii au folosit piese si subansamble realizate local, precum anvelope, elice, frane, utilizand inclusiv lemn autohton in constructia sa. Avioanele din lotul 2 au fost desemnate de catre Marina drept V2AvN (cu numere de la 209-233. V-Training/2 -al doilea model construit de OGAvN/ AvN –Aviacao Naval/Aviatia Navala). Prima aeronava realizata local cu piese si materiale autohtone a zburat pe data de 8 mai 1940, la mansa aflandu-se pilotii marinei, locotenentii Sampaio si Menezes, insa modelul brazilian s-a divedit a fi mai lent decat originalul german, si-asta datorita lemnului brazilian care era mai greu decat cel folosit de catre germani, aeronavele fiind piturate cu modelul german, RLM 63 Hellgrau (camuflaj format din trei nuante de gri-albastrui). Oricum, cariera FW-58 in Aviatia Navala n-avea sa dureze mult, aceasta ramura a Marinei fiind desfiintata pe data de 20 ianuarie 1941, cand a fost absorbita in cadrul nou infiintatei FAB/Forca Aerea Brasileira/Fortele Aeriene Braziliene.

Nu este foarte sigur, dar cel mai probabil brazilienii au apucat sa faca doar 3 aeronave din al doilea lot, datorita faptului ca germanii si-au retras sprijinul si n-au mai livrat piesele si componentele necesare, asta si datorita faptului ca acest stat se afla in luna decembrie 1942 in stare de razboi cu Germania si Italia. In mod cert, 12 aeronave au ajuns la CAN/Correio Aereo Nacional/Serviciul National de Curierat Aerian, dar in perioada 1942-1943 acestea sau o parte dintre ele au fost folosite si in misiuni militare de patrulare maritima in regiunile de coasta din sud si sud-est, vizate fiind submarinele germane si italiene (unele exemplare au fost modificate local pentru a putea acrosa grenade antisubmarin (maxim 113 kg), mitralierele germane MG-15 fiind inlocuite cu cele americane, Browning M1919A4 (doua fiind dispuse in botul aeronavei. Foarte probabil ca astfel de aeronave sa fi distrus submarinele germane U-199/513). In 1947 aeronavele care mai erau apte de zbor au ajuns la Ministerul Agriculturii, Central Brazil Foundation si in uzul Guvernatorului Statului Goias, dupa care…adio;

 

–Bulgaria -10 aeronave FW-58B/C livrate intre anii 1937-1944. Foarte probabil au fabricat din kituri cel putin 8 exemplare de FW-58B1 si FW-58E1, 2 exemplare in 1937 si 6 in 1939 (din seria FW-58E-0 au fost fabricate de catre germani 45 de unitati, dintre acestea au fost 31 de exemplare de E-1, 12 exemplare de E-2 si 2 exemplare de E-3). Aeronavele au fost numite local “Gulub” si-au fost folosite in cadrul scolii de formare de la Kazanlak;

–China –probabil 10 exemplare livrate de germani in 1938;

–Cehoslovacia -2 aeronave FW-58K9 livrate in 1939, unde K semnifica aeronava destinata exportului;

–Danemarca -o aeronava FW-58KL-2 (Werk Nr.3015) livrata in 1938;

–Finlanda -o aeronava in 1943-1944, inseriata specific Luftwaffe, probabil NH+IO, ce a sfarsit in URSS, cel mai probabil distrusa;

–Olanda -5 aeronave FW-58B2 livrate in 1939 dintr-o comanda de 36 de unitati, inseriate de la S-195 la S-199, dintre care unul se va prabusi accidental in data de 14 martie 1940. Nr.199 a fost avariat la aterizare in aprilie 1040 fiind intr-un final distrus in urma atacului german asupra aeroportului Schiphol in mai 1940. 196 si 197 au fost atribuite Scolii de Zbor de la Vlijt, si-acestea distruse de germani in mai 1940;

–Ungaria –cam 100/117/142 de aeronave livrate in perioada 1937-1943 catre Honved Legiero, versiunile C/B/K (cel mai probabil 70 de exemplare inseriate de la 1501-1572 sa fi fost livrate in cursul anului 1938). Compania aeriana civila ungara, Malev (Magyar Legiforgalmi RT), a operat si ea versiunea K8, cel putin unul, inmatriculat HA-FOA, fiind rechizitionat de catre Fortele Aeriene Regale Maghiare in anul 1944. Ungaria a avut 43/70 de exemplare FW-58B2 importate din Germania, insa a asamblat din kituri inca 72 de exemplare de FW-58B la compania MWG din Gyor (Magyar Waggon es Gepgyar, incepand din septembrie 1942). Astfel de aeronave sau aflat si in dotarea Muszerrepulo Kikepzo Szazad/Escadron de Instruire pentru Zbor Instrumental si, foarte probabil, ultima aeronava FW-58K6 (posibil inseriata 51020) a ajuns aici in ianuarie 1945;

–Portugalia –probabil 5 exemplare livrate de germani in 1940;

–Slovacia –probabil 12 exemplare livrate de germani dupa 1940. Posibil sa le fi fost donate/vandute de catre germani 12 exemplare de FW-58C2 si 32 de exemplare de FW-58A1/2 (informatie incerta). Interesant este faptul ca dupa razboi, Cehoslovacia ar fi recuperat de la fosta Slovacie cam 58 de exemplare de FW-58 operationale, incluse in cadrul Fortelor Aeriene Cehoslovace sub denumirea de D-58;

–Spania –10 exemplare livrate de germani in 1943;

–Suedia –4 exemplare FW-58C au fost livrate de germani pentru evaluare operative, intrand in dotarea RAK/Rikets Allnanna Kartverk/Biroul National de Cartografieri Publice, acestea fiind dotate cu camere foto Rb 20/30, ramanand insa in inventarul Fortelor Aeriene sub inregistrarea de P-6. Aceste aeronave FW-58C au fost inmatriculate: SE-KAA, livrat in 1938 si distrus in 1943 intr-un accident, echipajul s-a salvat; SE-KAB livrat in 1940; SE-KAC si SE-KAD livrate in luna martie 1944. SE-KAD a ramas in serviciu pana in anul 1959;  

–Turcia –6 exemplare FW-58K10 (FW-58B1) livrate de germani intre 6/28 august 1937, la care s-a adaugat inca unul in noiembrie 1937 pentru inlocuirea unei alte aeronave pierduta intr-un accident la livrare. Aeronavele au servit ca Trainer in cadrul Scolii de Pilotaj de la Hava Okulu, din 1943 servind ca avioane de legatura in cadrul Regimentelor 3/5 ce apartineau Brigazii 2 Aeriene. Vor iesi din uz in cursul anului 1945;

FW 58C URSS

–URSS –un exemplar FW-58B2 (Werk Nr.2754) livrat de germani in 1940 pentru testare si evaluare operative. Cel mai probabil, conform surselor rusesti, URSS a achizitionat din Germania in 1940 (inca erau aliati) trei exemplare de FW-58B2/C. In data de 22 iunie 1943 la comemorarea a doi ani de la invazia germana, un FW-58 capturat a fost expus la Moscova, insa este foarte probabil ca acesta sa faca parte dintre aeronavele cumparate in 1940. Rusii au mai rechizitionat un FW-58 de la slovaci. Sovieticii ar fi folosit aeronavele FW-58 importate pentru studiu in vederea realizarii unei aeronave similare, cunoscuta drept Yakovlev UT-3;

–Argentina -3 exemplare FW-58 folosite ca avioane de recunoastere si remorcare tinte aeriene;

–Romania –27/28 exemplare livrate FARR de catre germani intre anii 1937-1943, in mai multe comenzi, versiunile B/C. Prima comanda a fost cea din 1937, urmata de cea din data de 22.05.1939 (Nr.29322. Au fost 10 exemplare de FW-58B1), cea de a treia comanda venind in data de 14.08.1941 (Nr.15/1, au fost 8 aparate). Ultima comanda din partea FARR a venit in data de 28.11.1942 (Nr.19114) si a insumat 10 aparate. Dintre aparatele comandate mai erau in uz la nivelul anului 1944 cam 23 de exemplare (19 exemplare erau in uz la data de 1 noiembrie 1942), alte trei adaugandu-se dupa momentul 23 august 1944, acestea fiind capturate de la germani.

FW 58B romanesc in 1950

In marea lor majoritate, aceste aeronave au servit in cadrul Scolii de Bimotoare de la Zilistea si-n cadrul Scolii de Zbor fara Vizibilitate de la Popesti-Leordeni. Se pare ca 2 FW-58 mai erau apte de zbor in anul 1956 (probabil inseriate cu numerele 6 si 7), insa in cadrul Fortelor Aeriene se pare c-au zburat pentru ultima oara in anul 1957 (6 exemplare ar mai fi fost operationale). In Romania au mai zburat 4 aeronave FW-58 cu inmatriculare civila, precum: YR-JIA, apartinea MAI si a fost radiat pe data de 25.01.1951; YR-CPT, apartinea DGFAC si a fost radiat la data de 15.09.1960, dupa unificarea cu Tarom; YR-SRB apartinea MAI si a fost radiat pe data de 17.07.1953 (cel mai probabil apartinea DGFAC); YR-SRC apartinea MAI si a fost radiat pe data de 15.05.1951 (cel mai probabil apartinea DGFAC, acest aparat fiind si cel mai vechi dintre cele enumerate, fabricat in anul 1939).

 Episodul LXXIX: FW-58, ultima parte

 WW

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia –Enciclopedia Libera, Internet.

www.historyofwar.org/…/weapons_focke-wulf..

ww2trainingaircrafts.e-monsite.com/…/focke-w..

www.aviastar.org › … › Germany › Focke-Wulf

www.airwar.ru/enc/other2/fw58.html

www.aer.ita.br/~bmattos/mundo/…/fwweihe.ht…

wp.scn.ru/en/ww2/o/3

www.warbirdsresourcegroup.org/…/fw58.html

www.lexikon-der-wehrmacht.de/…/Fw58.htm

www.flugzeuginfo.net/…/acdata_fockewulf_fw…

www.luftarchiv.de/flugzeuge/focke…/fw58.htm

www.deutscheluftwaffe.de

www.ww2aircraft.net

www.ww2incolor.com

rhorta.home.xs4all.nl/jgstruc.htm

freespace.virgin.net/…/Bf109Organisation.html

www.lonesentry.com/…/organization-of-the-luf…

www.feldgrau.com/luftorg.html

members.tripod.com/…2/luftwaffe_internal.htm

www.wehrmacht-history.com/…/argus-motoren…

www.muzeumlotnictwa.pl/zbiory.php?…engine…

powerplants.warbirdsresourcegroup.org/germa…

www.sth-graphix.at

www.thai-aviation.net/files/YR_Register.pdf

www.worldwar2.ro/arr/?action=print&article=707

 

 

 

Series Navigation

<< Enciclopedia Armelor: Emily IIEnciclopedia Armelor: Zmeul (II) >>