Aviatia sovietica, ulterior cea rusa, ocupa un loc aparte in Aviatia Mondiala. Si pe buna dreptate! In primul rand datorita misterului de care s-a inconjurat pe timpul Razboiului Rece, cand sursele de informatie cu privire la realizarile proiectantilor aflati in spatele masinilor zburatoare, a eforturilor si chiar jertfelor aduse de catre pilotii de teste –nu putine dealtfel- erau firave si de cele mai multe ori, false…
De aceea incercam printr-o serie de articole sa reflectam obiectiv, departe de orice „preferinta”, adevarul si misterul totodata, din spatele aparatelor despre care toata lumea a auzit sau stie cate ceva: Fagot, Fishbed, Flogger, Foxbat, Fulcrum si Foxhound. Intr-un cuvant, MIG-uri!
„Inceputul” sa-i spunem asa, a avut loc la sfarsitul anului 1939, cand doi ingineri total necunoscuti la acea data, Mihail Iosifovici Gurievici si Artiom Ivanovici Mikoian, si-au intemeiat propriul birou de proiectare denumindu-l simplu, MIG –dupa initialele numelor lor.
Aflati pe perioada WW II, intr-o relativa obscuritate, aveau sa cunoasca un boom al dezvoltarii si al proiectelor, dupa sfarsitul razboiului.Si asta fiindca s-au aflat printre cei care au „beneficiat” de documentatie, avioane deja construite, ingineri de aviatie si proiectanti germani…ca si restul Invingatorilor dealtfel.
Crearea unui avion cu reactie, primul din istoria sovietelor, a inceput in 1946 si urmarea constructia unui avion cu turbina cu gaze, cu plafon practic pana la 10000 de metri si o viteza de 0,9 Mach. Desi MIG nu a recunoscut niciodata „sursa de inspiratie” a fost…Focke-Wulf Ta-183, proiectat de Kurt Tank, un avion cu aripa in sageata de 35 de grade, ampenaj in T, avand propulsie cu turbina cu gaze, capabil sa atinga o viteza de 1940 de km/h la 15500 de metri. Foarte mult pentru acele vremuri, ceea ce spune multe despre tehnologia si geniul cercetatorilor germani in domeniu!
Rusii au beneficiat astfel de studiile absolut unice pe atunci, asupra aerodinamicii aripii drepte sau a aripii cu unghi de sageata mic, al profesorilor Goethert si Ruden… Datorita lor, un mare „obstacol” in realizarea jet-ului sovietic a fost depasit. Lupta cu reactorul a continuat, fiind creat motorul reactiv RD-10, care de fapt era o…copie fidela a turboreactorului german Junkers-Jumo 004, care insa s-a dovedit un esec avand performante mai scazute decat originalul!!!
Solutia a fost gasita cu ajutorul…serviciilor secrete. Ea a constat in „oferirea” de catre Marea Britanie a licentei pentru motorul Rolls-Royce Nene –el insusi o copie a Jumo 004! Era anul 1947 iar Razboiul Rece era la debut.
Avand toate „ingredientele”, avionul experimental ce figura in analele VVS-ului cu denumirea I-310, a zburat pentru prima oara pe data de 30 decembrie 1947.
Se nascuse MIG-15, legenda zburatoare de mai tarziu!
Va continua…
WW
Ar mai trebui sa scriem ca MIG-ul se cam apropie de sfarsit, mai ales dupa prabusirea recenta a unui MIG rusesc (precedata de alte prabusiri), si dupa ce MIG 35 nu a fost selectat de armata indiana in cadrul competitiei MRCA .
Tehnica si know-how-ul german au ajutat enorm tarile invingatoare in al doilea razboi mondial. Germanii erau la ani lumina cu cercetarile fata de URSS de exemplu unde daca gandeai erai un potential dusman al poporului. Ingineri in URSS-ul anilor 38-39? Astia era demult la sapat in mina in Kolima pentru atentat la oranduirea socialista.
Bre, ma simt obligat sa fac oares’ce precizari. Mikoian a fost initial in echipa de proiectanti care lucra pentru Polikarpov( cel cu I15 si I16), dupa ce acesta a fost trimis in gulag( pentru ca se contrase cu Stalin) se desprinde din echipa si formeaza, impreuna cu Gurievici, biroul care le poarta numele. Primul lor produs este de fapt modificarea unui proiect Polikarpov la care se renunta la motorul in stea si se monteaza un motor Mikulin AM35(in linie). Urmeaza MiG3( cu motor mai puternic), si o pleiada de proiecte care nu au ajuns niciodata in fabricatia de serie. Primul reactor proiectat si fabricat de ei este MiG9(I210), echipat cu doua motoare cu compresor axial, si aripa dreapta, care a avut o participare limitata la razboiul din Korea. A! sa nu uit! Nene si Derwent, erau motoare cu compresor centrifugal, in nici un caz nu aveau cum sa fie copii sau dezvoltari ale motoarelor Junkers sau BMW, care aveau compresoare axiale. 🙂