Epurarile politice ale generalilor romani

De regulă militarilor le-a fost interzis să se implice în politică. Aceasta nu a împiedicat conducerea tuturor partidelor care pe parcursul timpului au guvernat România, să îşi formeze şi să îşi fidelizeze un grup de generali, care, odată partidul ajuns la putere, să ocupe cele mai importante funcţii de conducere din Ministerului Apărării / de Război, din Marele Stat Major sau de la Departamentul de înzestrare al armatei. Aceştia, pe timpul guvernării, executau întocmai cerinţele partidului sau grupării/alianţei politice care i-a numit în funcţii. După schimbarea puterii politice, de regulă, aceşti generali erau numiţi în funcţii conform specializărilor, vechimii, funcţiilor deţinute anterior şi gradelor avute.

Această regulă nu se va mai respecta în septembrie 1940, imediat după abdicarea regelui Carol al II-lea, când generalul Ion Antonescu va îndepărta din armată 80 de ofiţeri, dintre care 15 erau generali. Aceştia au fost trecuţi în rezervă urmare a aplicării art. 58 din legea înaintărilor în armată pentru că îşi dovediseră incompetenţa pe timpul retragerii din Basarabia sau compromişi prin colaborarea cu Carol al II-lea. Trei dintre ei – Gabriel Marinescu, Gheorghe Argeşanu şi Ion Bengliu – sunt arestaţi şi încarceraţi la Jilava. Această primă epurare din istoria Armatei Române a avut ca scop curăţarea şi întărirea organismului militar prin înlăturarea elementelor necorespunzătoare de la conducerea acestuia. În perioada următoare mare parte dintre aceşti generali vor deveni inamici ai mareşalului Ion Antonescu şi se vor implica în acţiuni complotiste împotriva acestuia.

La 23 august 1944 se va declanşa prima epurare politică în armata română. Acum se va da startul unei acţiuni care se va repeta cu o periodicitate regretabilă şi care va avea consecinţe nefaste asupra generalilor armatei române. Acţiunea dictată de noul aliat al României se va încheia în 1964 cu distrugerea elitei militare româneşti.Transformarea armatei regale în armată populară era condiţionată de dispariţia venerabililor generali, formaţi în cultul onoarei şi demnităţii,care au condus cu pricepere şi curaj trupele române pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, Generalii care în perioada interbelică şi pe timpul celui de al doilea război mondial au îndeplinit funcţii de miniştri sau miniştri secretari de stat, generalii care s-au aflat în funcţii de conducere în Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de armată, Diviziilor şi Brigăzilor vor fi judecaţi şi condamnaţi în urma unor simulacre de procese. În această perioadă peste 161 de generali vor fi condamnaţi, 78 dintre ei murind în închisorile comuniste: 19 la Aiud, 17 la Sighet, 12 la la Jilava, 9 la Văcăreşti, 5 la Canal şi Făgăraş, 3 la Gherla, 2 la Râmnicul Sărat, câte unul la Botoşani, Dej, Galaţi, Ocnele Mari, Piteşti şi Târgul Ocna. Alţi doi generali au murit pe timpul anchetelor executate de către Securitate, un viceamiral a murit într-o închisoare care nu a putut fi identificată, iar generalul Gheorghe Avramescu a fost asasinat pe front de agenţi ai N.K.V.D..

Noile criterii pe baza cărora un militar putea ajunge în doar câţiva ani general nu aveau nimic de a face cu criteriile riguroase din perioada interbelică: origine socială sănătoasă, devotament faţă de cauza poporului şi a partidului. Pentru ca succesul să fie sigur aceştia trebuiau să se căsătoreacă, doar după ce viitoarea soţie şi părinţii acesteia erau verificaţi asupra moralităţii, originii sociale şi a devotamentului faţă de Republica Populară Română. Viitorii generali ai armatei populare vor fi selecţionaţi din rândul:

– tinerilor cu o pregătire intelectuală sumară, care la admiterea în şcoala militară vor da examen la dictare şi rezolvarea unei probleme de matematică;

– tinerilor din cele două divizii de voluntari formate din prizonierii în U.R.S.S.[ ], care juraseră să lupte pentru o prietenie trainică între România şi Uniunea Sovietică şi care acum au avut acces nelimitat la funcţiile de conducere din Armata Română;

– ilegaliştilor comunişti, care fără nicio pregătire militară, sunt avansaţi în gradul de general. A fost pentru prima oară în istoria armatei române când s-a întâmplat aşa ceva.

A doua epurare politică are loc după 1965, când generalii cu studii în U.R.S.S., care ocupau funcţiile vitale în Armata Română, unii dovediţi spioni ai serviciilor secrete sovietice K.G.B. sau G.R.U., vor fi trecuţi în rezervă sau numiţi în funcţii periferice în economia naţională. Marea majoritate a acestora se vor angaja în acţiuni complotiste împotriva lui Nicolae Ceauşescu, fiind sprijiniţi din umbră de aceste servicii. Nucleul dur al complotului care se va solda în 1989 cu înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost reprezentat de generalii: Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Ştefan Kostyal, Gheorghe Logofătu, Marin Pancea.

Cea de a treia epurare politică are loc după evenimentele din decembrie 1989 când o bună parte dintre generalii, proveniţi din ofiţerii care au beneficiat de avansări excepţionale în perioada 1947-1953, ca şi cei peste 20 de generalii dovediţi ca agenţii K.G.B. sau G.R.U., reactivaţi în decembrie 1989 de Ion Iliescu, vor fi înlăturaţi din armată. Dintre aceştia opt vor fi judecaţi şi condamnaţi pentru organizarea şi conducerea acţiunilor militare pe timpul represiunii (16-22 decembrie) sau a luptei cu „elementele teroriste” – Ion Coman, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Dumitru Drăghin, Iulian Topliceanu, Ion Dincă, Constantin Olteanu, Constantin Rotariu. Din păcate, deşi noile autorităţi au clamat reîntorcerea la tradiţiile Armatei Române, noii generali vor proveni din rândul militarilor compromişi în timpul evenimentelor din decembrie şi al oportuniştilor de cea mai proastă speţă. Pe parcursul a câtorva luni, cel mult pe parcursul a doi-trei ani, aceştia, obţin grad după grad şi preiau toate funcţiile de conducere ale Armatei Române. Sunt caracterizaţi, ca şi politicienii care le-au susţinut ascensiunea în grade şi funcţii, de o nemărginită sete de parvenire. Este perioada în care Armata Română devine o tarabă în care totul este de vînzare: grade, funcţii, titluri de doctor, titluri ştiinţifice în învăţământul militar, majoritatea contractelor etc .

Putem afirma că astăzi este în plină desfăşurare a patra epurare politică, făcută de această dată de D.N.A.. Acest organism fiind puternic influenţat politic, epurarea este doar parţială şi selectivă, toţi marii vinovaţii de situaţia dezastruoasă în care se află Armata Română, fiind ocoliţi de acţiunile procurorilor. Niciunul din generalii aflaţi în spatele următoarelor afaceri nu au răspuns pentru pagubele produse armatei: Motorola, Ţigareta II, Distrugătorul Mărăşeşti, Marconi, Star, Algoritm politic în înzestrarea armatei, Ghidul, Larom, Fregatele, Alenia, Azur, Case pentru generali.

La ora actuală probabil că Armata Română ocupă primul loc între ţările membre N.A.T.O., din punct de vedere al numărului de generali condamnaţi pentru acte grave de corupţie. După 1997 un număr de 19 generali au fost condamnaţi pentru astfel de acuzaţii: 2 foşti şefi ai S.M.G., 8 din structuri centrale, 4 comandanţi de mari unităţi (structuri echivalente), 3 rezervişti. Din păcate, politicienii care periodic se succed la conducerea României, nu sunt îngrijoraţi de această situaţie. La fel cum nu par a fi îngrijoraţi nici partenerii externi ai României din NATO. Este regretabilă această atitudine, pentru partenerii străini fiind scuzabilă, având în vedere că aceştia sunt mai degrabă interesaţi de obţinerea de către ţările lor a unor contracte foarte avantajoase lor şi păguboase pentru înzestrarea Armatei Române – vezi fregatele engleze, tancurile germane Gepard, rachetele olandeze Hawk, transportoarele elveţiene Piranha, avionul italian Spartan etc. Generalii patrioţi au dispărut, locul lor fiind luat generali corupţi şi compromişi, care fac fără nicio reţinere jocul străinilor. Din caza acţiunii iresponsabile a acestora, armata este într-o situaţie dificilă. Cu o înzestrare sub orice critică din cauza subfinanţări cronice, cu prestigiul gradului de general la cea mai scăzută cotă imaginabilă, cu moralul militarilor subminat de atentatele la prestigiul statutului de militar, unele venind chiar de la comandantul suprem (vezi recenta caracterizare a ministrului apărării naţionale), Armata Română este departe de ceea ce ar trebui să fie o armată modernă, membră a N.A.T.O.. Dacă nici acum, conducătorii noştri politici nu înţeleg şi nu acţionează în favoarea interesului naţional, care impune îndepărtarea urgentă a generalilor corupţi, pericolul este imens. Este momentul ca generalii cu adevărate cariere militare, care au parcurs toate treptele ierahice, care s-au afirmat la comanda unor unităţi şi mari unităţi, inclusiv în teatrele de operaţii şi care au dat dovadă de moralitate deosebită, să acceadă în funcţiile importante, luând locul „generalilor de carton”. Este singura şansă a Armatei Române, ratarea ei fiind mai mult decât condamnabilă. De Col. (r) Remus Macovei – Revista Art-Emis

Col.(r) Remus Macovei – Revista Art-Emis

Via Frontpress