Cu prilejul Înălțării Domnului și a Zilei Eroilor, comandanţii unităţilor şi marilor unităţi române au organizat, în funcţie de situaţia tactică a fiecăreia, slujbe de pomenire și ceremonii militare la cimitirele unde erau înhumați ostașii căzuți în lupte, de toate gradele, de la general – comandant de mare unitate – la simplu soldat. Lupta, spiritul de sacrificiu şi jertfa le-au fost cinstite şi în ţară de contemporani. Chiar dacă unii dintre ei au fost ignoraţi sau blamaţi (şi mai sunt) toţi merită recunoştinţa noastră.
• 16 iulie 1941. Generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, după eliberarea nordului Bucovinei: ,,În fața mormintelor celor căzuți îmi plec smerit genunchii. Lor, celor morți, ca și celor răniți, ca și vouă, încă strajă la granița țării, neamul românesc, prin mine, vă aduce prinosul său de recunoștință”.
• 18 octombrie 1941. Generalul Olimpiu Stavrat, comandantul Diviziei 7 infanterie: ,, Ei sunt camarazii noştri bravi și scumpi pe care lăsându-i astăzi pe aceste plaiuri îi asigurăm că-i ducem cu noi în inima noastră și că ne vom gândi mereu la ei, iar din fapta lor ne vom lua îndreptar pentru viitor, pentru viața noastră. Picurând o lacrimă sinceră și fierbinte din ochii nostril, să păstrăm un minut de reculegere pentru ei”.
• 31 noiembrie 1941. Regimentul 19 artilerie (jurnal de operaţii): ,,Mormintele ostaşilor din acest regiment presărate pe tot întinsul câmpurilor de la Prut şi până la Marea de Azov şi toţi mutilaţii acestui regiment sunt mărturie a bravurii cu care s-a luptat şi chezăşie a viitorului neamului. Sufletele morţilor noştri plutesc peste plauirile cucerite cu sângele lor, veghează la păstrarea celor ce am cucerit şi ne îndeamnă către jertfă şi neodihnă până nu vom recuceri şi alte părţi româneşti ce le ami avem înstrăinate. Ne legăm prin jurământ în faţa lui Dumnezeu, a Patriei, Neamului şi Regelui că nu vom avea linişte în sufletele noastre şi dorinţă de luptă nu va înceta până ce bolşevismul nu va fi distrus complet şi ultima brazdă de pământ românesc nu va reveni Patriei mume”.
• 10 mai 1942. Mareşalul Ion Antonescu: ,,Armata, Sire, este aceea care a rezumat, în popas de un an, ordinea şi unitatea românească. Tot ea este aceea care ne-a spălat petele de dezonoare ale trecutului şi prin jertfa ei ne-a zidit drepturile şi ne-a redat pământurile cotropite. De aceea, semnul de onoare şi de dreptate pe care trebuie să şi-l facă neamul însuşi este ca să încline nu vorbe de gratitudine armatei neamului, ci ţara întreagă să fie gata de orice jertfă pentru armata ei şi toţi fii ţării să cinstească pe eroii neamului, închinând urmaşilor celor căzuţi grija şi reazemul lor”.
• 14 mai 1942. Maiorul Vasile Scârneci, comandantul Batalionului 3 vânători de munte: ,,Înălțarea Domnului. Ziua Eroilor. Hristos S-a Înălțat! În zorii zilei îi iau pe Băleanu și pe Sima peste dealurile, acum înverzite, pe care Batalionul 3 vânători de munte a scris cu atâta sânge cele mai mărețe fapte de arme. Mergem la Kucika să-i pomenim prin slujbă bisericească pe aceia care, prin sacrificiul lor suprem, ne-au deschis drumul înainte, spre victorie. Pe fiecare cruce a întinsului țintirim, ostașii vrednici, supraviețuitori, recunoscători au împletit coronițe cu flori. Vremea este minunată. Doi preoți slujesc mormintele, unele proaspete, prin rugile spre cer, spre Atotputernicului Dumnezeu. Cerem milostenia Lui pentru odihna celor acre s-au sâvârșit pentru credința lor, pentru scumpa noastră Patrie! Generalul comandant al diviziei cu un grup de ofiţeri germani sunt printre noi. O companie din Batalionul 24 vânători de munte, un pluton și un detașament germane, în genunchi, cu capetele plecate, descoperite, străjuiesc sfintele morminte. Sunt adânc impresionat când părintele face pomenirea – apelul – celor căzuți până astăzi. Pe cei care acum nu mai răspund la apel îi simt, îi văd lângă mine în toate faptele de arme, în toată vrednicia lor. Cutremurat de emoția clipelor, cu lacrimi pe care cu greu le pot stăpâni, le vorbesc… Unitățile de onoare defilează în fața mormintelor cu pașii lor cadențați, apăsați, cutremură pământul Camarazii germani sunt impresionați de ținuta plină de încredere, de mândria vrednicilor noștri vânători de munte. Ne cunosc acum și la paradă”.
• 30 iunie 1942. Considerând că ,,eroii sunt pentru neam ceea ce sunt profeții pentru religie și sfinții pentru biserică” şi dorind ca faptele lor de arme să rămână ,,pildă vie de împlinirea datoriei, jertfă și eroism a ofiţerilor, subofițerilor și trupei”, mareșalul Ion Antonescu, ordonă ca toate unitățile să ia măsuri pentru întocmirea unei lucrări în care să fie trecute numele celor căzuți la datorie și faptele de arme ,,recunoscute prin citațiuni, decorări sau alte documente oficiale”. A mai cerut să se organizeze ,,un colț pentru cultul eroilor” la companii, batalioane și regimente în care se vor așeze ,,pe lângă candelă și icoană, relicve de război”. Ocazional, sau chiar zilnic, urmau să se citească din istoricul unității faptele de arme, iar seara să se facă rugăciuni în colțul rezervat eroilor.
• 14 septembrie 1942. Colonelul Vasile Măinescu, comandantul Diviziei 5 cavalerie: ,,Eroii căzuți vitejește în cursul victorioaselor noastre lupte să rămână în amintirea și viața fiecăruia pildă nemuritoare, care să ne călăuzească către jertfă, întreaga nostră existență”.
• 28 aprilie 1944. Generalul Ion Dumitrache, comandantul Diviziei 2 munte: ,,În clipa când puneți piciorul pe pământul binecuvântat al patriei, în clipa aceea minunată, gândiți-vă negreșit la Dumnezeu, care a făcut minunea și v-a ajutat să vă păstrați viața și țara care are nevoie să trăiți și să învingeți. Cădeți în genunchi acolo, la primul pas, cu fața la răsăritul de soare dincotro ați venit și cu sufletul luminat de bucuria că ați scăpat din iad. Să făgăduiți lui Dumnezeu că: Nu veți uita niciodată pe acei ce au căzut în întunericul din răsărit pentru înălțarea țării și pentru scăparea voastră. Ei rămân pentru totdeauna Sfinții noștri între sfinții din calendar. Veți rămâne așa toată viața cu dreapta credință în Dumnezeu luptând pentru bunele tuturor, pentru dreptate și libertate”.
• 20 decembrie 1944. Generalul I.D. Popescu, comandantul Diviziei 3 infanterie: ,,În fața morților, mă închin cu smerenie și amintirea lor va rămâne veșnic neștearsă în cartea de aur a Diviziei 3 infanterie și a neamului”.
• Sugestiv şi emoţionant este şi elogiu ostaşului român făcut de locotenent-colonelul Florin Rădulescu: ,,Ai mers mii de kilometri pe jos. Ai dormit pe pământul gol, pe-o scândură sau pe paie. Ai suferit frigul, umezeala, vântul capricios al stepei sau căldura neiertătoare a amiezii. Ai jinduit după scrisorile a lor tăi, care întârziau. Paraziții și-au găsit locaș îmbelșugat în trupul tău când n-aveai timp să te cureți. Ai ascultat fără crâcnire ordinul șefilor tăi, necerându-le decât să vie cu tine. Ai întrebuințat arme și-ai lovit cu sete inamicul care anul trecut ți-a luat o parte din pământul tău și mai cerea încă. Uneori ai fost slab, e drept și asta. Ai rămas în urmă în marșuri. După zile întregi de bombardament ai fugit năucit.Dar și tu ești om. Și noi te-am înțeles. Și ne durea în suflet slăbiciunea ta de care nu tu erai vinovat. Și cei mai buni din ai tăi sunt strânși acum în grupe mici sau în plutoane numite cimitire și-n adăposturi numite morminte. Ei au rămas acolo. Și-au mai rămas acolo – tu ești cinstit și recunoști cu aceeași strângere de inimă și pentru ai tăi – mulți din șefii tăi ce dorm acum cu gărzile lor. Cei care am rămas aici ne împrăștiem acum pentru câtva timp, dar poate curând iar ne vom strânge. Atunci să ne privim drept în ochi, ne luăm uneltele – până atunci poate vor fi mai bune și multe – și mergem acolo unde pământul sfânt al Țării ne va porunci”.
Locotenent-Colonel Alesandru Dutu
Articol preluat cu acordul autorului
Sursa AICI
Respect, Omagiu etern, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Salut. Dumnezeu sa aiba grija de sufletele lor.
Cinste lor! Cele scrise de locotenent-colonel Florin Radulescu…ufff.
Glorie eterna eroilor neamului !
Greu, citesc cu greu stiind cat de putin a facut ministerul pentru cei care nu au numele nici macar pe o cruce infipta in pamant romanesc.
Glorie si datorie as spune. Datoria noastra sa evocam, sa nu uitam, sa facem ceea ce statul ar trebui sa faca.
Glorie eroilor!
Glorie eternă soldaților români cazuți pe toate fronturile și toate timpurile!
Glorie eterna eroilor nemului!
Stiuti si nestiuti…
Glorie eterna eroilor neamului!
Stiuti si nestiuti…
Glorie eterna eroilor neamului!!!!
Stiuti si nestiuti …
„elogiu ostaşului român făcut de locotenent-colonelul Florin Rădulescu”.
Zic sa ne amintim de acest erou: https://www.rumaniamilitary.ro/general-de-brigada-florin-radulescu
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace, respect etern
in românica educată și specială cu eroi aprobați și impuși de la centru adevărații eroi sunt prilej de umflat pieptul si discursuri sforăitoare .
Armata USA are un departament care are un buget măricel, care se ocupă cu recuperarea, identificarea, căutarea rudelor, funeraliile militare ale celor căzuți prin războaiele purtate de forțele americane pe fronturile din Pacific, Europa, și alte locuri uitate de lume. Meapeneu, care este…
As spune Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! dar nu cred ca o fac.
Nu a fost numai politica Romaniei, cam toti beligerantii au facut la fel. De la inceput si in mod deliberat in Romania ramasitele pamantesti ale soldatilor nu au fost aduse in tara. In vest situatia e mai buna si chiar se lucreaza la identificare si marcare.
Dar in est e altceva, cat timp razboiul a mers bine cimitirele romanesti au fost ingrijite, marcate si documentate destul de bine. Cand a venit tavalugul a trecut si peste mormintele soldatilor romani, cimitirele au fost la propriu nivelate cu buldozerul. Chiar si azi in 2023 situatia e catastrofala, cateva cimitire mari au fost localizate si s-a pus o cruce , dar majoritatea actelor au fost distruse astfel incat nu se mai stie cine este ingropat acolo. In cazul cimitirelor mici din perioada razboiului de miscare, nu se mai cunoaste nici macar locul in care au fost. La fel de catastrofala este identificarea locurilor de inmormantare ale celor care au murit in captivitate, multi inainte de a ajunge in lagar. Cred ca in cazul a peste 3 sferturi din pierderile din est locul inmormantarii este complet necunoscut si nici macar marcat de o cruce. in cazul celor localizati , localizarea s-a facut daca s-a cunoscut data si locul decesului si s-a presupus ca este intr-un cimitir mare din zona, daca un astfel de cimitir este localizat. Dar doar presupus.
România a pierdut războiul. Tot ce a urmat după „44 reprezintă supremația bolșevismului evreiesc. Să fim cinstiți, comunismul a fost o creație evreiască iar URSS a fost bâta cu care acei evrei au încercat să domine lumea. 70% din conducerea comunistă erau evrei iar intre ’50 si „60 intelectualitatea noastră a fost căsăpită de bolsevicii evrei. Puteți incepe din orice direcție Brucan, Tismaneanu, Walter, Goldberg, Roller, Pauker… și multi multi altii.
De unde ai tu datele astea? Aia 70% de unde i-ai scos? Daca erau 69% Daca erau 12%?
De unde sti tu ce credinta aveau in structura ateica de stat denumta generic URSS unii oameni? Sau mergi dupa rasa? Cand spui „evrei”, te referi la ponderea din poplatie in anumite state a minoritatii evreiesti si automat reprezentarea lor in toate curentele politice din epoca? Si cu aia aproximativ 2 mil de evrei exterminati in gulag, aia unde pica in logica de mai sus?
Dolfy, potoleste-te ca nu platim noi amenzi pentru puseurile tale antisemite.
Vorbesti niste generalitati/banalitati conspirationiste de 2 lei. Lucrurile sunt pline de nuante, care pe tine te eludeaza total.
Beleste ochii si citeste ce a scris lt(rez):
„Si cu aia aproximativ 2 mil de evrei exterminati in gulag, aia unde pica in logica de mai sus?”
Nuff said.
Glorie eternă eroilor neamului românesc!
Pacea a fost întotdeauna mai ieftină decât războiul.
Iar războiul nu e niciodată o garanție a victoriei.
Multe din cimitirele noastre militare sunt monumente ale erorilor. Firește și ale eroilor.
Dar armata a fost aproape întotdeauna prost echipată, slab instruită și cu un modest profesionalism la nivel de comandă (cu prea puține excepții).
Ca sa nu luăm azi in discuție aventurismul sau incompetența politicienilor care au folosit această armată.
Pe osemintele eroilor nostri sta Romania noastra frumoasa la care visam si de care isi bat joc nenorocitii care au ajuns vremelnic sa ne conduca. Poate ca Mantuitorul ne pedepseste ca ne batem joc de gradina maicii sale.
Glorie eternă soldaților români cazuți la datorie pe toate fronturile in toate timpurile!
O dată pe an ne aducem aminte, in rest e amintire facultativa. Iar ONCE devenise un fel de sinecură pt plecari prin străinătate, că prin tara eu unul n-am văzut picior de trepadus de-acolo la activitățile de renovare a unui cimitir la care am participat cu o unitate. Renovat cu bani de la cadre, la inițiativa unui preot. De monumente nu mai zic, in afara de cele celebre, pauza. Nu e televiziunea sau nu e citybreak pe-afara, nu prea se deranjează somitățile de acolo.
Glorie și aducere aminte eternă eroilor neamului!
Fraze sforaitoare la Ziua Eroilor versus crunta realitae .
Dupa distrugerea sau ascundera monumentelor eroilor romani din Cluj , de pe campul de lupta sau al stiintei de carte deopotriva , au pornit cu anihilarea in jos spre Turda, iar anul acesta a fost distrus si monumentul eroilor din al doilea razboi mondial din Campia Turzii .
Articole si urari facute cu ochii larg inchisi .
Vad ca cineva isi bate joc.
De eroi .
De noi.
De RomaniaMilitary .
De Romania .
https://www.buletindecarei.ro/2023/04/carei-oras-romanesc-pentru-maghiari-se-aproba-statui-iar-pentru-personalitatile-romanesti-marcante-se-distrug-morminte.html
https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/presedinta-ungariei-s-a-pozat-cu-borna-vopsita-in-2168856.html
https://www.rfi.ro/politica-156279-presedinta-ungariei-la-sumuleu-ciuc-nu-lasa-transilvania-sa-se-piarda-dumnezeul
https://www.cotidianul.ro/gest-provocator-la-mormantul-unui-soldat-roman/
Nimeni nu vede ?