EXPOMIL – inceputuri

TIB – pionieratul

 

In general, ne amintim ca prima expozitie de tehnica militara post-decembrista a fost Expomil 1999. Dar prima incercare de a pune pe picioare o expozitie publica a avut loc mai inainte, cand in cadrul unuia din TIB- urile post-1989 a fost organizat un pavilion al industriei de aparare. A fost o incercare timida, expunandu-se prea putine produse cu caracter militar, iar tehnica de lupta sau armamentul au lipsit cu desavarsire. Au fost expuse uniforme, incaltaminte militara,  veste antiglont. S-a pus un accent mai mare pe reconversia catre piata civila a sectorului de productie militara, oferta fiind mai bogata in acest domeniu. S-au expus arme de vanatoare, jocuri electronice adaptabile la televizor,o familie de vehicule senilate de mici dimensiuni, sub denumirea de ROVEH, dotata cu miniperidoc  pentru busteni, betoniera, bena, in general ceea ce era necesar micului investitor, atat de la moda atunci.

Cel putin sub forma de propaganda, caci in mod real nu s-a facut nimic pentru sprijinirea acestuia, mai ales din 1997 incepand. A fost expusa o macheta a vehiculului pe perna de aer cu pereti laterali rigizi, care urma sa inlocuiasca pasagerele rapide pe aripi portante utilizate pe Dunare, dar in zadar: compania nationala de navigatie fluviala nu a cumparat-o, prototipul, realizat cu multa truda si lupta cu birocratia  fiind dezmembrat  in final.

 ECOMIL – decizia

 

Un pas inainte in domeniul expozitional a fost facut in 1997, cand, sub denumirea de ECOMIL, intr-unul din pavilioanele ROMEXPO  au fost reunite pentru scurt timp cateva standuri ale intreprinderilor din industria de aparare. Din nefericire, industria de varf  (electronica, aeronautica) si cercetarea stiintifica nu au fost  reprezentate, creandu-se imaginea eronata a unei industrii invechite, axata doar pe produse simple, realizate prin prelucrari mecanice nesofisticate. De asemenea, accesul a fost permis doar politicienilor, oficialilor MApN si diplomatilor straini. Cel mai mare castig a fost reprezentat prin permisiunea acordata presei sa reflecte evenimentul.

Apreciez ca manifestarile expozitionale din 1997-1999 au fost varful deschiderii catre public, catre contribuabil, a industriei romanesti de aparare. Ratiunile acestei judecati sunt simple. Inainte de 1989, produsele industriei de aparare nu erau prezentate publicului roman, din cauza omniprezentei secretomanii interne (publicul strain putea vedea aceste produse in expozitiile din afara tarii, in cel mai rau caz prin intermediul presei), cat si datorita faptului ca productia de tehnica militara pur si simplu dauna   enormei publicitatati interne facuta „luptei pentru pace” a lui Nicolae Ceausescu. Cei ce au trait acele vremuri isi vor aminti  si imi vor da dreptate. Acum, industria de aparare nationala este lasata „in ceata” pentru ca pur si simplu strica niste socoteli. Si in mod cert este nevoie de ea, atat pe timp de razboi cat si pe timp de pace.

Dar pana atunci sa vedem ce ni s-a aratat la ECOMIL:

Automecanica Moreni a prezentat noul transportor blindat RN-94, variante imbunatatite de B-33 Zimbru  si  TAB-C 79  (AM-425 sau ABC-M). S-a mai prezentat vehiculul pentru mentinerea ordinii AM-7 intr-o noua varianta de echipare. Automobilul blindat ABI  a fost prezentat intr-o varianta echipata cu AG-9, destinata subunitatilor romanesti de mentinere a pacii,  redenumita AM-100, care avea avantajul unor cheltuieli de transport si exploatare reduse si existau sperante de intrare in inzestrare. Pe atunci militarii il doreau…

Uzina Mecanica Marsa a prezentat produse care corespundeau unei necesitati presante de atunci: participarea Romaniei la misiunile de mentinere a pacii sub egida ONU. Anume o statie de potabilizare a apei si un container-dormitor de campanie. Au mai fost prezentate distribuitorul de mine tractat DMT-4 (plugul pentru plantarea minelor AT) si masina de lupta a infanteriei MLI-84, nemodernizata inca.

 

Uzina Mecanica Mija a prezentat pe langa produsele traditionale, bombe de aviatie, grenade de mana, munitii cumulative pentru aruncatoarele de grenade antitanc  AG-7 si AG-9 si subansamble pentru transportoarele blindate (cutii de viteze, axe etc.), precum si pentru tractoare si alte vehicule civile. A fost facut cunoscut un program de modernizare a rachetei AT Maliutka, produsa sub licenta, incheiat intre timp in stadiu de serie redusa.

 

O frumoasa surpriza au constituit-o  ICPSP Bucuresti si Aerofina Bucuresti cu centre de comanda-supraveghere pentru operatiuni antitero si 2 roboti pirotehnici, cu vehiculele de comanda-asigurare aferente

Cugirul, chiar daca divizat intre Uzina Mecanica si Fabrica de Arme, a avut o prezenta frumoasa, expunand arme in calibrele NATO 9×19 mm, 5,56×45 mm si 7,62×51, in speranta inzestrarii decente a unei armate ce se voia standardizata si interoperabila  in cadrul aliantei la care tanjeam atunci. S-au prezentat astfel pusca automata cal. 5,56 mm mod. 1997 (nimic nou sub soare, nu ?), pusca cu luneta cu repetitie a grupei de infanterie (concept abandonat intre timp de NATO), pistol-mitraliera cal. 9 mm Parabellum, pusca semiautomata cu teava lisa cal. 12 cu tambur.

O nota distincta a facut Uzina Mecanica Plopeni, care pe langa munitiile de artilerie indeobste cunoscute, cal. 76, 85, 100, 122, 130, 152 mm a prezentat si noutati cum ar fi proiectilele AT subcalibru de 100 mm pentru teava ghintuita, proiectile stabilizate prin ampenaj cal. 125 mm, explozive si cumulative (lasand sa se inteleaga ca se pregatesc si proiectile subcalibru) pentru tunul cu teava lisa de pe TR-125 sau T-72 (se vorbea si de export de munitii inca), proiectile cumulative cal. 122 si 152 mm pentru obuziere, proiectile reactive cal. 82 mm cu tinte false (cu dipoli, cu aerosoli, cu tinte false in IR ) pentru lansatorul PK-16 de proiectile reactive de contramasuri, produs in fosta RDG, montat pe navele mai moderne de constructie locala  din dotarea Marinei Militare Romane.

Inafara de recunoasterea unui secret a la Polychinelle, si anume ca elementele hidraulice ale tractoarelor romanesti (pompe, monoblocuri, pistoane) sau ale utilajelor de constructii (pompe, motoare hidraulice) erau produse la… fabrica de munitii, merita subliniat efortul firmei de a se adapta la trecerea la productia civila, prin fabricarea de utilaje agricole. Initiativa inabusita prin  cheltuielile enorme de regie, prin inchiderea ochiilor in fata concurentei neloiale, prin blocarea accesului pe piata  a produselor romanesti de calitate acceptabila,  in favoarea rebuturilor lumii intregi revandute la valoarea lor in aur in numele liberului schimb si al imbogatirii peste noapte, prin lipsa finantarii agricultorului, prin trecerea la acordarea subventiilor agricole catre intermediar in locul agricultorului, prin distrugerea sistemului de silozuri de stat prin privatizare… Prin… Prin… Prin…

De parca au fost trimise asupra noastra cele 7 plagi si nu numai… La fel s-a intamplat si cu industria constructoare de tractoare si masini agricole, care a antrenat in cadere intreaga industrie orizontala. Pe atunci un nor de furtuna prevestitor al furtunii pe care o traim astazi, fara nici o alta perspectiva decat pieirea noastra ca stat si natiune…

 

Apoi hotararea a fost luata. Inca exista speranta. S-a realizat EXPOMIL-ul. Expomil 1999 a fost intr-adevar ceea ce trebuia sa fie o expozitie de tehnica militara, in care industria de aparare nationala a avut un binemeritat loc de vioara intaia. Apoi a urmat declinul, care continua.

 

Sursele imaginilor:

– Observatorul Militar

– emisiunea Pro Patria, TVR 1

– postul TV Antena 1

La redactarea articolului s-a specificat in cadrul denumirii fiecarei imagini sursa de provenienta.

 

Nicusor