Am doi eroi din anii ‘60. Primul este Jimi Hendrix; nu este momentul să scriu despre el. Al doilea este Vasili Arkhipov, comandantul flotilei de submarine Foxtrot (B-59 – cel pe care era, B-4, B-36, B-130), cel care a făcut ca Apocalipsa să nu vină atunci (iau cu titlu de adevăr informațiile publice disponibile). Cu exploziile Julie în jur, fără nici o informație de la Moscova, s-a opus comandantului submarinului și ofițerului politic – ambii dorind să lanseze o torpilă nucleară împotriva US Navy.
VasiliArkhipov
JimiHendrix
În 1965 AN/SSQ-41 – o baliză omnidirecțională LOFAR mult mai performantă a înlocuit atât AN/SSQ-23 Julie cât și AN/SSQ-28 Jezebel, devenind baliza principală folosită în ASW. Avea un array de 4 hidrofoane care o protejau de zgomotul de la suprafață. Ca urmașă a AN/SSQ-28 fost dezvoltată și o baliză Jezebel, cu un singur hidrofon – AN/SSQ-48, dar nu a fost introdusă în serviciu, în locul ei fiind folosită AN/SSQ-41B, cu un singur hidrofon. Operațiile ASW efectuate fiind în principal pasive, array-ul de hidrofoane nu mai avea scop practic.
La începutul anilor ‘70 a fost introdusă o baliză LOFAR calibrată de producător – AN/SSQ-57 – rolul acesteia fiind de a face măsurători acustice de precizie pentru a determina zgomotul oceanelor, fiind urmată de AN/SSQ-57A.
Odată cu introducerea LOFAR și scăderea frecvențelor până la 10 Hz, a devenit o problemă zgomotul generat de balize din surse mecanice și hidromecanice. Reducerea zgomotului s-a făcut printr-o masă de izolare și un cablu elastic. Balizele dezvoltate la mijlocul anilor ‘40 s-au transformat în timp, devenind în anii ‘60 dispozitive mult mai sofisticate, având insă același scop: detecția submarinelor.
Evoluția din anii ‘40 în anii ‘60
În 1965 a început dezvoltarea balizei DIFAR (DIrectional Frequency Analysis and Recording) AN/SSQ-53. Direcționalitatea a fost obținută prin folosirea a doi senzori direcționali așezați perpendicular, o busolă și un hidrofon omnidirecțional. La proiectul AN/SSQ-53 au participat mai multe companii (Magnavox, Sparton, Sanders), însă chiar și după ce a fost produsă, în 1969, problemele cu zgomotul propriu au continuat.
La finalul anilor ‘70 submarinele sovietice din clasa Delta le-au înlocuit pe cele din clasa Yankee în patrulele care treceau prin spațiul GIUK (Groenlanda-Islanda-United Kingdom). Competiția între puteri a continuat, avioanele ASW ale US având 6 ieșiri de câte 4 ore pentru a acoperi 24 de ore și au fost dezvoltate noi tehnologii de detecție. URSS au dezvoltat submarinele din clasele Alfa, Delta și Papa, însă US Navy consideră că balanța a fost de partea lor datorită tehnologiilor ASW mai bune și a faptului că submarinele sovietice erau mai zgomotoase, aceasta în ciuda faptului că în 1965 URSS a anunțat că au același număr de submarine nucleare ca și US. Scăderea nivelului de zgomot al claselor Victor III și Akula are legătură cu cazurile de spionaj John Walker și Jerry Whitworth.
Piscina e în continuare zgomotoasă. O mulțime de sunete ajung la mine – copiii de la cursul de înot încă nu au plecat, dar periodic trece pe lângă mine un înotător bun. Nu face mult zgomot și nu aruncă prea multă apă în jur. La fel ca în cazul submarinelor, eficiența crește odată cu scăderea zgomotului.
Folosirea tehnicilor de reducere a zgomotului a determinat scăderea zgomotului emis de submarinele sovietice. Detectarea lor folosind tehnici pasive a devenit tot mai dificilă, soluția fiind îmbunătățirea raportului semnal-zgomot al balizelor. Chiar dacă zgomotul generat de baliză a fost redus în timp, senzorii erau influențați de nivelul ridicat de zgomot al mediului, sursa principală de zgomot ambiental fiind propagarea pe diverse căi a sunetului de la navele de suprafață. Acest sunet ajunge la senzor în planul orizontal, astfel că se obține un nivel mai bun al detecției dacă este atenuat zgomotul ambiental și este maximizat nivelul sunetului recepționat din direcția cea mai probabilă a poziției unui submarin.
Dezvoltarea balizei VLAD (Vertical Line Array DIFAR) AN/SSQ-77 a fost inițiată la finalul anilor ‘70, pentru a obține o creștere a raportului semnal-zgomot.
Odată cu scăderea razei de detecție a balizelor active, a început să fie pus accentul pe localizarea folosind sonarul activ. AN/SSQ-15 a fost înlocuită cu o nouă baliză activă mai mică și mai ușoară pentru detectarea distanței – AN/SSQ-47 – care emitea pulsuri CW.
La începutul anilor ‘70 a fost introdusă și AN/SSQ-50 CASS (Command Activated Sonobuoy System) pentru a înlocui AN/SSQ-47. Aceasta nu transmitea continuu, ci doar când primea o comandă.
La finalul anilor ‘70 a fost introdusă AN/SSQ-62 DICASS (Directional Command Activated Sonobuoy System), asemănătoare cu CASS, a adus și modulație în frecvență pulsurilor CW transmise, având astfel pulsuri FMCW.
AN/SSQ-101 ADAR (Advanced Deployable Acoustic Receiver) a fost concepută la începutul anilor ‘90 ca un receptor pentru o sursă activă, fiind dezvoltată de ERAPSCO, o companie fondată de Magnavox (acum USSI) și Sparton.
Pentru multă vreme AN/SSQ-53, AN/SSQ-62 și AN/SSQ-77 au fost uneltele principale folosite de avioane și elicoptere în ASW, AN/SSQ-53 și AN/SSQ-62 fiind și astăzi în serviciu.
Balize fabricate de Ultra Electronics
Însă evoluția submarinelor a determinat și evoluția acestor unelte. În acest moment, una din direcții este pentru realizarea unui sistem care să poată folosi integrat mai multe tipuri de balize. Ultra Multi-Static Active System (MSA) conține balize folosite pentru transmisie, recepție și sistemul de procesare necesar detectării și urmăririi țintelor fără a încărca operatorul. Sistemul folosește combinații ale următoarelor tipuri de balize, toate având și GPS inclus, pentru informații mai precise:
- SSQ-926 ALFEA Electro-Acoustic Source
- SSQ-955 HIDAR High Dynamic Range DIFAR
- SSQ-981E Barra (Horizontal Planar Array)
O altă direcție este scăderea mărimii balizelor în primul rând pentru a putea fi folosite și de UAV și în al doilea rând pentru a transporta mai multe la bordul avioanelor ASW.
Concept – balize într-un lansator transportat de UAV
În anii ‘80 US Navy a început studiile pentru înlocuirea avioanelor P-3. Nu a fost găsită nici o soluție, demersurile continuând și în anii ‘90 și la începutul anilor 2000. În 2004 a fost acordat un contract companiei Boeing pentru a produce următoarea generație de avioane cu echipaj destinate ASW, denumite P-8 Poseidon, acest avion fiind bazat pe un model de avion de pasageri, 737-800. Primul zbor a fost în 2009, pe 25 aprilie, testele cu următoarele două avioane începând în august 2010. Primele balize (6 bucăți) au fost lansate în septembrie 2010, în 3 treceri succesive la altitudini joase. Până la finalul lui 2016 ar trebui să existe în flotă 37 de P-8A, ca rezultat al celor 4 contracte de producție, primul avion P-8 intrând în serviciul US Navy în martie 2012.
Intenția era de a înlocui întreaga flotă de P-3 cu 117 avioane până în 2019, însă micșorarea bugetelor vor duce la intârzierea inlocuirii P-3 cu doi ani, acesta fiind operational din 1962.
De asemenea, în iunie 2013 un P-8 a efectuat un test cu lansarea unei rachete AGM-84D Block IC Harpoon. În acest moment P-8 poate folosi: AGM-84H/K SLAM-ER (Standoff Land Attack Missile-Expanded Response), AGM-84 Harpoon, torpile Mark 54, mine și sistemul HAAWC (High Altitude Anti-Submarine Warfare Weapon Capability) ALA (Air Launch Accesory), acesta fiind o torpilă Mark 54 cu aripi, putând fi lansată de la o altitudine de 9000 de metri.
P- 8A Poseidon, o zi la birou
P-8A lansând o torpilă
SOSUS
Mai devreme a fost descris pe scurt SOSUS. Alte performanțe ale acestuia sunt: determinarea locului unde s-a scufundat în 1963 USS Thresher, în 1968 primele detectări ale submarinelor URSS din clasele Victor și Charlie și localizarea epavei submarinului USS Scorpion. De asemenea, a ușurat găsirea epavei submarinului sovietic K-129 în scopul recuperarii clandestine de părți ale sale.
Sistemul SOSUS a trecut de mai multe ori prin operații de modernizare, combinația între așezarea în ocean și sensibilitatea hidrofoanelor făcând ca un sunet emis cu o putere de 1W sub apă să fie detectat la o distanță de câteva sute de kilometri (?). Se spune ca era atât de sensibil încât ‘auzea’ și avioanele Tu-95 Bear.
Pentru ca SOSUS să aibă succes, trebuia ca – evident – existența sa să rămână secretă. Secretul a fost transmis URSS de reteaua de spionaj înființată de John Walker și Jerry Whitworth și a determinat scăderea nivelului de zgomot al submarinelor URSS. Este posibil ca acestă rețea să fie și cauza capturării USS Pueblo în 1968 de Coreea de Nord.
În 1985 a devenit funcțional array-ul FDS (Fixed Distributed System), prima patrulă SURTASS (Surveillance Towed Array Sensor System) – un sonar activ-pasiv remorcat – devenind operațională. Numele întregului sistem integrat a devenit Integrated Undersea Surveillance System (IUSS). În 1996 capabilitățile IUSS au fost extinse prin adăugarea ADS (Advanced Deployable System).
SURTASS
În timp ce SOSUS este componenta fixă a IUSS, SURTASS este cea mobilă. De la mijlocul anilor ‘80 au intrat în exploatare o serie de nave T-AGOS (Tactical Auxiliary General Oceam Surveillance) – clasele Stalwart, Victorious și Impeccable, acestea îndeplinind misiuni SURTASS. Aceste nave foloseau sonarul UQQ-2, tractat la mile în spatele navei, fiind folosit pentru detecția submarinelor de la distanță mare.
După deconspirarea retelei SOSUS, SURTASS a oferit supravegherea subacvatică necesară în conflictele regionale și protecția litoralului. Dar chiar și zona de acțiune a SURTASS s-a deplasat din zona adâncă a oceanului în cea de coastă, cu ape puțin adânci. În 2004 mai erau operaționale doar 5 din cele 22 de nave T-AGOS ale US Navy din perioada războiului rece (una din cele 18 ale clasei Stalwart și toate cele 4 din clasa Victorious).
SURTASS
În ciuda reducerii drastice a flotei SURTASS navele care au rămas au beneficiat de creșteri ale capacităților, în special prin adăugarea sonarului LFA (Low Frequency Active sonar array) și sonarului dual TL-29A. Scopul lor este detecția submarinelor diesel-electrice foarte silențioase.
T-AGOS 23 – Impecable
LFA este un sonar activ extrem de puternic care folosește propagarea frecvențelor joase în DSC (Deep Sound Channel – noul nume al SOFAR), fiind folosit pentru a detecta țintele care nu pot fi găsite folosind doar sonarul pasiv. Sursa acustică de mare putere este considerată cauza morții unui număr important de mamifere marine în timpul dezvoltării și testării sistemului, acum instalat pe nava T-AGOS 23 – Impecable.
Evoluția detecției
LFA
CODAR, Jezebel și Julie
Pentru CODAR semnalele primite de la balize erau întârziate, până la momentul la care se suprapuneau. În funcție de întârzierea introdusă între cele două semnale, putea fi determinat relevmentul.
Proiectul Jezebel se referea la eforturile depuse de Bell Labs la cercetarea în domeniul frecvențelor joase și transmiterea acestora în mediul oceanic. Folosirea balizelor împreună cu încărcături explozive a fost denumită Julie după ce inginerii care lucrau la acest concept au văzut un spectacol burlesc cu dansatoarea Julie Gibson, despre care au spus că ar putea transforma o baliză pasivă în una activă.
Julie Gibson
Julie Gibson a și fost primită la un moment dat la bordul navei USS Valley Forge în urma implicării în proiectul care îi poartă numele.
Sunetul linistii, partea a IV-a
Iulian
Foto: interwebs
Informatii: interwebs; URL:
https://en.wikipedia.org/wiki/SOFAR_channel
https://en.wikipedia.org/wiki/SOSUS
https://en.wikipedia.org/wiki/Sonobuoy
https://en.wikipedia.org/wiki/Boeing_P-8_Poseidon
http://harpgamer.com/harpforum/index.php?/topic/3461-tactics-101-anti-submarine-warfare-asw-part-1/
http://harpgamer.com/harpforum/index.php?/topic/3527-tactics-101-anti-submarine-warfare-asw-part-2/
https://www.ibiblio.org/hyperwar/USN/ref/ASW-Convoy/ASW-Convoy-2.html
https://www.ibiblio.org/hyperwar/USN/ref/Radar/Radar-14.html
http://jproc.ca/rrp/rrp3/lanc_crt1.html
http://www.iwm.org.uk/collections/item/object/30117380
http://www.iwm.org.uk/collections/item/object/30005817
http://www.wehrmacht-awards.com/FORUMS/showthread.php?t=718365
http://www.prc68.com/I/CRT-1BSonobuoy.html
http://www.prc68.com/I/Sonobuoy.shtml
http://vk2bv.org/archive/museum/arr-3.htm
http://uboat.net/allies/technical/sonobuoys.htm
http://jproc.ca/rrp/rrp3/neptune_ssq2.html
http://jproc.ca/rrp/rrp3/avenger_ssq2.html
http://www.maritime.org/doc/ecat/cat-0390.htm
http://jproc.ca/rrp/rrp3/neptune_equipment_details.html
http://www.pilotbill.com/Q2%2012/PaxRiver_24Apr12/PaxRiver_24Apr12.htm
Alte surse:
- S. Navy Journal of Underwater Acoustics, 62.2 (Ianuarie 2014)
- The Ears of Air ASW; A History of U.S. Navy Sonobuoys – Roger A. Holler, Arthur W. Horbach, James F. McEachern
- The Unraveling and Revitalization of US Navy Antisubmarine Warfare – John R. Benedict
Ce de pudibonderie 🙂
Taci ca s-a remediat 🙂
Eu sunt un mare fan al „clasicului”, in toate formele sale de exprimare artistica 🙂 .
Asemnea mie. Stiam ca nu vei avea nimic impotriva exprimarii artistice dar cenzorul de serviciu s-a sesizat. 🙂
Are you talking to … yourself? 🙂
E la fel de liniste la comentarii ca si in mediul submarin 🙂
Noroc cu Jimi Hendrix!
Poate pentru un Apocalypse Now… reddit 🙂
Razvan scosese imaginile cu Julie. Apoi a lasat-o doar pe aceasta. 🙂
Ah, deci Razvan e pudicul 🙂
Dap. Sa afle toata lumea, sa il stie, sa il arate cu degetul. 🙂
Huooooo!
Asa, asa!
George sper ca va fi si urmare,desi nu au fost multe posturi cum ar fi fost normal pe un blog cu tema
militara.
SOSUS are bunele si relele lui,in primul rind a fost o gaura neagra financiara si a doua ca practic
acest sistem i-a fortat pe rusi sa traca la alt nivel in constructia submarinelor prin incapacitatea
de a proteja informativ,proiectul.Si a treia,SOSUS ca si alte proiecte ca U2,SR71 sau KeyHole si chiar
Glomar,HTLINGUAL si altele care au luat proportii,aproape epice demonstreaza un punct slab si
anume cel al culegerii de informatii pe teren inamic unde US a incercat sa anuleze handicapul
prin aplicarea de tehnologii noi.La astea se adauga si razboiul ”civil” din comunitatea informativa
americana ce a durat de la mijlocul anilor 60 pina la inceputul 80 din care si CIA si FBI au iesit cu
greu si care si-a lasat amprenta.
Revenind la razboiul submarin,da mediul in care se duce este unul propice ascunderi realitatii sau
fabricarii de realitati.Si unul si altul au facut,fac si vor face acolo ceea ce pe uscat si in aer nu ar fi posibil si de multe ori partile au fost,mutual de acord sa pastreze tacerea sau sa fabrice fapte.
Asa ca orice ocazie e buna pentru a intelege,in procent infim ce s-a intimplat acolo,pentru ca ceea
ce se petrece acum sub calota Polara,poate nu vom afla niciodata.
https://my.nps.edu/documents/103449515/0/HOWARDAPR2011.pdf/1219db41-a727-4940-ab0b-b953c54f6e01
http://www.coldwar.org/text_files/newportpaper16.pdf
http://www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/a401150.pdf
http://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB399/
SOSUS si SURTASS le-am atins in trecere – e un articol in 10 parti, cu multe informatii tehnice si istorie. In mod normal pentru aceste subiecte – si pentru IUSS acum – ar fi necesar un articol separat.
Din destula de vasta mea experienta, astfel de articole tehnice nu lasa loc la multe comentarii. Merita citite in liniste, ce-ar mai fi de spus? La cele cu o tenta mai generalista cu totii avem opinii, pe zona tehnica citim, bagam la cap si cam atat 🙂 .
In acest link sunt descrise cu sarcasm dar si mult adevar 10 tipologii de comentatori la articole
http://contently.net/2015/09/17/play/10-ridiculous-people-comment-articles/
Corect, sunt articole care te ung pe suflet si comentariile nu isi au rostul. Sunt articole care presupun o dezbatere, sunt articole cu tema emotionala la care se mai brabusesc niste ivani, etc. Cel putin eu asa le vad. Eu unul cel putin le citesc pe toate cu placere, dar la unele nu am nimic de comentat pentru ca nu am nimic de comentat. Simplu. 😉
* prabusesc… Imi cer scuze, e de la bere. 😀
Tocmai ce am vazut pe unu la TV. Avea o chitara a lui Jimmy Hendrix. Valora peste 750.000 USD.
Julie Gibson e nasoala 🙂
Eh… Strugurii 🙂
Hai frate da-o dracu. Are picioare ca bostanii nu se vede ?
Pe vremea aia, de acord asa se „purta” am mai vazut. Da io remarc acum nu atunci:)
Nu-i nasoala. Este doar tipologia de frumusete a acelor ani.
Tipic pentru americani sa-si amestece fanteziile lor sexuale cu munca. 😀
Dar daca rezultatele sunt performante, cine sunt eu sa sa-i judec.
Sfatul meu este sa cititi cu atentie aceasta serie de articole, este unica pe la noi si va fi urmata de sistemul ASW instalat pe Pumele Navale.
Un sistem pe care eu l-am cam desconsiderat, dar care dimpotriva se pare – zice Iulian – ca nu-i deloc de lepadat.
DIscutia ca rusi au aflat prin spionaj de SOSUS este valida. Dar nu din aceste motive au reusit sa imbunatateasca capacitatile de izolare fonica pe Alfa-uri.
Lacomia a fost cauza .. Scandalu de prin 87′ … Kongsberg – Toshiba au vandut masini cu comanda numerica care au crescut extrem de mult calitatea elicelor rusesti.
http://www.nytimes.com/1987/06/22/opinion/submarined-by-japan-and-norway.html
Daca nu ar fi fost constienti de galagia pe care o fac submarinele lor, nu s-ar mai fi luptat cu zgomotul produs de propriile conserve atit de devreme. Afacerea Toshiba a fost mijlocul prin care au muncit sa rezolve problema de care aflasera intre timp.
Da – se poate privii si asa.
nu doar asta
acuma am googalit
http://www.iusscaa.org/articles/brucerule/a_russian_discussion_of_submarine_gear_noise_dated_but_still_useful.htm
n particular, according to specialists’ testimony, improving the tolerance for the size of a tooth gear on the submarine’s main turbine gear assembly (GTZA) by 0.1 to 0.01 mm permitted a reduction of the submarine’s SL by 3-4 orders of magnitude (30-40 dB)
Nu mai gasesc ala „original” era un rus care socotise asta
Au mai avut sovieticii chestii remarcabile pe care industria lor nu le-a putut face cum trebe, asta cu angrenajele e doar una dintre cele multe
liniste,canta maestrul
http://youtu.be/rXwMrBb2x1Q
🙂
http://www.breakingisraelnews.com/70780/u-s-army-may-buy-israeli-missile-interceptor-european-defense-russia/#9cOOf4QGUGxrrsDr.97 Poate apare si pe la noi astfel de sistem anti Racheta ????
In nemernicia mea chiar nu stiam de Julie Gibson.
Asa ca am purces la un google search.
Iata ce am gasit:
https://www.youtube.com/watch?v=nftmgCo0P4k
Multumesc.
sa ne fie rusine?
De ce bre ? Chiar mi-a facut placere.
ca nu stiam de ea bre
Eu sunt pasionat de filme vechi 🙂
Daca vrei sa vorbim pe acest subiect, cu cea mai mare placere..
bine de stiut?
Pe resboiu a fost o data un top 10 cu filme de razboi. Din pacate nu mai este vizibil.
Poate il reluam aici 😉
pai tre’ sa propui serifilor de forum.
Am putea 🙂
Inclusiv cele rusesti, spre deziluzia rusofililor 🙂
http://www.primatv.ro/stiri-focus/din-2-iulie-vin-rusii-la-primatv.html
?
Prin anii ’80 mi-am luat nevasta sa vadem „Gara pentru doi”.
Film rusesc ? Nu merg. Mai, e un film bun.
In fine, am vazut filnul.
Ce film bun a fost, mi-a spus mai apoi 🙂
@ Gabriel 🙂 si eu ma uit la filme rusesti . Alea de razboi sunt bestiale ca instrument de propaganda simanipulare a istoriei, ai ce invata pe domeniu!
Au si comedii super nu gasesc Loto-prono ’82 poate are cineva vreo sursa dar si subtitrat (rom,fran,eng)
Apoi filmu cu Kolceak mi-a placut cum a fost realizat ! Bineinteles ca trebuie sa navighez printre minciunile propagandistice dar daca nu-ti cunosti dusmanul ,cum poti sa-l invingi? 🙂
@ Iulian De ce nu detaliezi povestea cu torpila nucleara? Sau vreun documentar pe undeva? Si ai ceva in pregatire si despre Marea Neagra si sistemele ei?
„Balada soldatului” in regia lui Ciuhrai ai vazut ?
Un film alb-negru de exceptie.
Wandoo, am ceva materiale dar nu sint suficiente pentru un articol, asa cum as vrea sa scriu ci, mai degraba pentru o scurta povestire (ceea ce cred ca nu va fi publicat aici). Voi mai sapa.
Ma refeream la torpila nucleara. Despre Marea Neagra in acest moment am Puma Naval.
Sa dau si eu apa la moara subiectului. Cred ca toti avem slabiciuni din zona imperiului de la rasarit. Ale mele sint Tarkovsky si Cehov. 🙂
🙂 cu placere
frumos si interesant articol, astept urmarea.. felicitari!
@psycho
Pentru ca vorbim de filme.
Cand a ajuns Florin Calinescu la Tele 7 abc, a inceput sa transmita filme romanesti.
Ei bine, la „Valurile Dunarii” mi-am luat zi de concediu 🙂
Observ ca lumea nu e prea impresionata de filmele romanesti 🙂
Deci, „Valurile Dunarii” a fost in regia lui Liviu Ciulei.
Liviu Ciulei a fost director asistent la filmul „Moara cu Noroc”, in regia lui Victor Iliu, in 1955.
Un film alb-negru, dupa nuvela lui Ion Slavici.
In opinia mea, cel mai bun film romanesc.
Actori, de prima clasa: Iona Bulca, Constantin Codrescu, Colea Rautu, Geo Barton, Sandu Sticlaru, Olga Tudorache, Aurel Cioranu.
Cine nu e impresionat de filmul romanesc?
Despre Liviu Ciulei nu ma pronunt pentru ca – spre rusinea mea – nu am vazut decit Ceata, Valurile Dunarii si Padurea Spinzuratilor si nici acestea intregi.
Insa lista regizorilor romani incepe (in orice ordine) cu Lucian Pintilie, Corneliu Porumboiu, Nae Caranfil si Cristian Mungiu.
Incepe pentru mine; nu posed adevarul absolut.
http://www.cinemarx.ro/filme/Valurile-Dunarii-Valurile-Dunarii-68942.html
Multumesc pentru aprecieri.
Interesant,de la balize acustice am ajuns la Ivani,care se prabusesc ca intotdeauna in fata argumentelor,realiste si bine
fundamentate ale lumii libere….
Prefer sa fiu numit postac decit aplaudac,neinformat si superficial.Prefer sa gindesc cu creierul nu cu fierea.
Sa revenim.S-a vorbit de submarinul rusesc,ala cu torpila nucleara si poate ar fi fost cazul sa se precizeze si
ca de la primul contact SOSUS,undeva in gaura GIUK pina in Caraibi submarinele,ca erau mai multe au ramas nedetectate.
Au fost gasite atunci cind au iesit la snorkel si au fost vazuti de aviatie.Interesant nu?Parca DEFCON era ridicat?
Se vorbeste de AN/SSQ-41 si cred ca se cuvenea sa spunem si despre problemele tehnice inerente unei noi tehnologii,
si ma refer strict la ea pentru ca exista documente tehnice care vorbesc despre ea ceea ce nu mai este valabil pentru
generatiile urmatoare,acestea fiind inca clasificate.Documentele sint acolo.
In plus mai exista niste,hai sa le spunem fineturi in ASW.Adica erori de semnal,de interpretare a semnalului de
conditiile de propagare ale mediului si erorile generate de el.Toate astea au dus la testarea mijlocelor ASW in
domeniul cercetarii oceanice,cu denumiri care mai de care mai pasnice si mai ecologice.Hei,pina la urma mi se pare
corect.
Si mai sint multe aspecte si sincer te intrebi daca cumva ASW nu e un fel de a cauta acul in carul cu fin,asta
in conditiile in care nici nu stii pe ce planeta e tara in care e carul,printre multe alte care cu fin.
Dar de ce sa avem pareri,ca pentru asta ar trebui sa citim maculatura multa pina sa prindem un fir si sa nu credem
ca avionul american,aparator al libertatii si democratiei,bineinteles,vine si arunca baliza,intr-un loc stiut de el
si,bang,ete submarinul rusesc care vine sa ameninte intreaga lume,cum altfel.Si toti au trait pina la adinci batrineti
dupa ce rusul a fost pus cu botul pe labe de vajnica si eroica US Navy.Si marmota invelea ciocolata,de la stinga
la dreapta…
razvatree
1. Da, dupa detectia initiala s-au pierdut, operatiunile de cautare determinindu-le sa stea in imersiune, la adincimi mari, o perioada lunga, fiind detectate din nou cind snorkeleau.
2. Despre AN/SSQ-41 in partea a cincea.
3. Despre fineturile de care vorbesti (propagarea sunetului) in partea I a articolului.
4. ‘Dar de ce sa avem pareri,ca pentru asta ar trebui sa citim maculatura multa pina sa prindem un fir si sa nu credem ca avionul american,aparator al libertatii si democratiei,bineinteles,vine si arunca baliza,intr-un loc stiut de el si,bang,ete submarinul rusesc care vine sa ameninte intreaga lume,cum altfel.’
Ma tem ca asta nu o inteleg.
http://www.rumaniamilitary.ro/fara-echipaj-5-sunetul-linistii-partea
http://www.rumaniamilitary.ro/fara-echipaj-5-sunetul-linistii-partea-ii
1.Care e ideea?Si nu ma refer la ce scrii tu ci la SOSUS si altele si intrebarea au avut-o niste comisi ale congresului care puneau sub semnul intrebarii,insusi finantarea proiectelor.Nu au reusit sabotarea
programelor,si asta e bine.
2.Astept si sper sa nu fiu dezamagit si asta inseamna sa aflu ceva nou.
3.Esti sigur ca ai terminat subiectul?.Adica referindu-ne la ASW.
4.Te asigur ca suedezii,canadienii,finlandezii si inca citeva state au inteles-o si astfel a inceput o chestie
bizara,pe care nici nu stiu cum sa o numesc un fel de neincredere presarata cu incidente bizare si asta in urma in urma unei strinse colaborari cu US Navy.Unele state au ales sa declasifice datele altele nu dar esenta este ca pe linga niste analize destul de plicticoase exista si date.Ele se gasesc pe internet.
Poate ca e greseala mea,poate astept prea mult pe un astfel de subiect.Macar acest articol ridica putin
valul pentru cei neinitiati in razboiul oglinzilor in care nu stii daca ceea ce vezi este si daca ceea ce crezi
nu este o reflexie a ceea ce vor altii sa crezi.The Wilderness of Mirrors!
PS: Cind am citit partea a doua am avut un deja-vu si asta cuvint cu cuvint.
1. Nici o tehnologie nu este infailibila si faptul ca sub-urile au fost pierdute in ocean sprijina aceasta afirmatie. Politicienii (decidentii adica) nu pot impaca toate partile implicate – ei insisi, alegatorii, finantatorii si fortele armate – asa ca in mometul in care apar orice probleme finantarile sint puse in pericol. Problemele SOSUS au fost mai multe: prelucrarea semnalelor nu se efectua in timp real, protectia informativa, upgrade-urile greu de realizat.
2. Daca ai cazut cumva in una din capcana societatii moderne – gratificarea imediata (vezi experimentul lui Walter Mischel) – iti pot trimite toata seria. In felul acesta tu scurtezi asteptarea (si posibila dezamagire care creste cu asteptarea tot mai lunga) iar eu as putea primi feedback (sper) si puncte de vedere pe care sa le iau in calcul la alte articole.
3. Subiectul _nu_ este ASW, ci balizele si tehnologia folosita la senzorii acustici. Atit. Dezvoltarea temei catre a acoperi ASW, proceduri, istoria ASW (care sa includa avioane, elicoptere, nave, senzori si arme) este o directie la care ma gindeam, insa nu m-am decis, preferind sa ma concentrez pe vehiculele fara echipaj (UUV, USV, UGV) si tehnologia lor.
4. Nici o secunda nu am sustinut ca folosind unde telepatice si sisteme psiho-vizualizatoare electro-senzoriale avionul da cu baliza in locul revelat de sistemul antementionat. Sistemele acestea sint doar unul din mijloacele de urmarire, folosite in proximitate. Cum afla ca acolo este un submarin este un alt subiect pe care nu am pretins ca il ating; poate afla prin radar, observarea optica a oceanului, SAR din satelit, senzori autonomi, cirtite sau alte ‘mijloace specifice’ nepublice. Daca te asteptai la acoperirea tuturor aspectelor ASW, vei fi dezamagit.
Insa din punct de vedere al tehnologiei (strict tehnologie) US este deasupra Rusiei (era sa scriu URSS), atit din punct de vedere al detectiei, cit si al ascunderii si este o consecinta a fondurilor investite. Nu neg insa creativitatea vecinilor de la rasarit si capacitatea de a inlocui lipsa tehnologiei cu informatii, folosirea proprietatilor acustice ale mediului acvatic si a reliefului fundului pentru a se ascunde.
Este o cursa continua intre a cauta acul in carul cu fin si a ascunde cit mai bine acul in carul cu fin.
PS: The Ears of Air ASW; A History of U.S. Navy Sonobuoys – Roger A. Holler, Arthur W. Horbach, James F. McEachern
@razvatree. Referitor la sub-urile sovitice (cele patru) care au fost implicate in Criza Rachetelor din Cuba, realitatea militara sta cam asa: americanii le-au detectat pana la urma, in apropiere de linia blocadei si le-au fortat sa stea in apa pana cand bateriile s-au consumat (manevra clasica impotriva sub-urilor diesel) si trei submarine sovietice s-au „predat” – in termeni de lupta submarina – iesind la suprafata.
Unul a scapat nededectat.
La bordul unuia dintre submarine se afla si o torpila cu cap de lupta nuclear.
In privinta „avionului american eliberator” cred ca ai inteles gresit scopul acestor articole. Noi nu sustinem ca tehnologia ASW americana este ifailibila ci doar prezentam evolutia tehnologiei razboiului anti-submarin pe zona balizelor. Nimic mai mult…
E ciudat cu un aricol strict tehnic poate atrage un astfel de comentariu, cu atat mai mult cu cat nicaieri nu sta scris ce tehnologie slaba au ivanii si ce smecheri sunt americani, dar daca ai citi mai mult despre submarinele rusesti ai afla, din gura unor fosti ofiteri sovietici, ca pana la submarinul de atac Victor III, sovieticii erau mult in urma Vestului la nivelul silentiozitatii navelor.
Un articol strict istoric si tehnic asteptam si eu,RGB-NM si RGB-2 sau Oka-2
completind evolutia unei confruntari tehnologice.
https://www.cia.gov/library/readingroom/docs/DOC_0000681962.pdf
Este in partea a opta, parca.
Scuze, in partea a noua.
Daca va fi atunci stiu deja cum va suna si asta cuvint cu cuvint.
Cred ca nu.
In primul rand SOSUS la vremea respectiva nu era un sistem integrat si nici pe departe desfasurat pe o scara larga. In mare parte sistemul continua sa fie testat la vremea crizei din Cuba, iar schimbul de informatii dintre operatorii SOSUS si unitati de ASW era destul de rudimentar daca nu dea dreptul inexistent. Incerci sa citesit prea mult in frunzele de ceai. ASW a fost si continua sa fie o cursa tehnologica care determina in mare parte tacticile folosite.
http://www.nps.edu/Academics/Schools/GSEAS/Departments/USW/Documents/HOWARDAPR2011.pdf