Istoria se repeta daca nu o intelegem bine ? Este posibil, dar cel mai important in ziua de astazi este sa putem face diferenta intre adevar si manipulare. Tocmai din acest motiv trebuie sa studiem mai mult ce s-a intamplat in trecut ! Majoritatea temelor abordate in manualele de istorie sunt legate de razboi. Invatam despre razboaie drepte (jus ad bellum) si nedrepte, eroi, armament, fapte de arme, strategii si tactici, cuceriri, victorii si infrangeri, cauzele conflictelor, tratate de pace, impartiri de teritorii … si lista e lunga. Cred ca un salt extraordinar in intelegerea istoriei universale, a fost facut de emisiunile canalelor TV specializate in acest domeniu. E mai placut si mai util sa vezi explicatiile unor somitati in istorie, decat sa memorezi textul unui manual mediocru pentru a lua o nota de trecere la scoala sau sa citesti articolase pe FB pline de propaganda .
Din pacate istoria finantarii razboaielor, desi este o disciplina a economiei de aparare este destul de putin tratata de specialisti, fiind in general un subiect ce nu este abordat prea des. Prezentarea doar a cronologiei, a aspectelor politice, sociale, sunt insuficiente, daca ne gandim ca nicio armata nu poate functiona fara finantare, fie ca e vorba de arme, munitii, uniforme, hrana, transport sau solde.
Old bullet cartridges and various coins represent the economic causes of war.
Inca din antichitate, finantarea razboaielor s-a dovedit a fi esentiala pentru combatanti si, de multe ori, a fost cea care a inclinat balanta in conflictele epocii. Pana la primul razboi mondial, un rol esential l-au avut rezervele de aur si argint ale fiecarui beligerant, mai ales atata timp cat economiile erau de tip agrar.
Desi societatea umana a evoluat foarte mult, sursele de finantare ale razboaielor sunt cam aceleasi : surse proprii, taxare, împrumuturi externe sau interne, emitere de moneda, rechizitii sau jefuirea inamicului.
Finantarea razboaielor a fost strans legata de sistemul bazat pe monede din aur si argint, pana in secolul XIX, odata cu aparitia datoriei de stat. Slabiciunea economica si inabilitatea de a mobiliza resurse financiare a cauzat numeroase infrangeri.
Un prim exemplu este celebra batalie navala de la Salamina, desfasurata intre o alianta a oraselor grecesti si armata persana condusa de Xerxes I. Dupa ce grecii reusisera sa ii stopeze pe persi in 490 i.Hr., la Maraton, sub influenta lui Temistocle, au inteles ca se pot apara de o noua invazie numai daca au o flota puternica. Asta inseamna bani pentru constructie si operare trireme. Majoritatea materiilor prime pentru fabricarea lor era procurata din import. Atenienii, organizati pe atunci intr-o democratie directa, aveau in exploatare minele de argint de la Laurium, din extractia sa „batand” monede. Minele apartineau statului atenian si erau concesionate unor antreprenori pe sume fixe si cota parte din extractie. Acestia, la randul lor, inchiriau sclavi pentru a face profit, in perioada de varf fiind folositi 11 000 de sclavi pentru minerit.
Arheologii au descoperit circa 200 de mine cu 2000 de puturi de excavare. Se estimeaza ca se extrageau si prelucrau circa 20 tone de argint anual, dar si mari cantitati de cupru si plumb. Temistocle (politician si general) i-a convins pe atenieni prin discursuri ( erau democratie – si hotareau ce sa faca cu bugetul ) sa foloseasca banii aflati la dispozitie – circa 100 talanti (un talant grecesc = 26 kg) pentru constructia a 200 de vase de razboi de tip trirema. Pe langa dotarea cu echipament militar, argintul folosea si la angajarea unui numar mare de mercenari, care erau platiti in medie cu 1 drahma pe zi ( 1 talant argint = 6000 drahme). De remarcat ca echipajele navelor de lupta nu foloseau sclavi, fiind format din oameni liberi platiti cu solda.
Fara existenta acestor resurse bine folosite, probabil istoria Europei ar fi avut alt curs.
Trireme
Alexandru cel Mare a fost, pe langa un mare conducator militar, si un foarte bun expert in finantarea armatei sale. Tatal sau, Filip al II-lea, a fost cel care a organizat o armata profesionista, folosind in lupta pentru prima data celebra falanga . In momentul cand Alexandru a succedat la tron dupa asasinarea lui Filip al II-lea, trezoreria Macedoniei dispunea de 60-70 talanti de argint, o suma modesta si o datorie de 500 talanti. Filip avea in planurile sale cucerirea Persiei si se pare ca facuse toate pregatirile militare necesare.
Veniturile din taxele impuse de statul macedonean erau de circa 20- 40 talanti/an.
Se pare ca initial Alexandru a luat un imprumut pe termen scurt de circa 800 talanti, avand la plecare provizii pentru doar 30 de zile.
Armata lui Alexandru era formata pentru inceput din 47 000 soldati , 6 000 cai, 120 nave , multi fiind mercenari, si inca 12 000 militari ramasi in Macedonia. Se estimeaza costurile de functionare ca fiind de 4000-5000 talanti/an, crescand apoi la 7000 talanti /an ( 500 kg/zi argint) in campania din India, cand a crescut numarul de militari. Pe langa plata soldelor si a echipamentelor, s-a construit o flota pentru transport, un sistem de servicii medicale si o retea de aprovizionare cu hrana. Familiile celor cazuti in lupta primeau solda cuvenita militarului.
Plata mercenarilor se facea de trezoreria regala, armata din Macedonia era platita din fonduri asigurate de aristocrati, iar flota de trierarchi, cetateni bogati obligati sa intretina anual costul unei trireme cu echipaj, de circa 1 talant/an.
Dupa cucerirea fiecarui teritoriu, Alexandru a obtinut, din aurul si argintul preluat si din taxe, sumele necesare continuarii campaniei care a devenit din ce in ce mai costisitoare.
Se estimeaza ca in total, din Persia, Alexandru a luat circa 225 000 talanti, din care 120 000 numai din jefuirea tezaurului din Persepolis, numai aur si argint. In total, sunt aproape 5800 tone argint. Daca se aduna si celelalte campanii militare, se ajunge la 400 000 talanti.
Alexandru Macedon a reusit sa gestioneze toate aspectele financiare ale campaniilor sale, organizand administrativ teritoriile, un sistem unitar de taxe, moneda unica inlocuind-o pe cea persana deja existenta.
Monede cu Alexandru Macedon 330 i.Hr.
Istoria Romei antice este si ea un exemplu de folosire cu pricepere a diverselor metode de finantare a razboaielor.
In perioada republicana, adica timp de 500 de ani (510 i.Hr – anul abolirii monarhiei – 27 iHr.), au fost incercate mai multe variante de acoperire a cheltuielilor militare. Initial, armata romana era formata numai din cetateni liberi, proprietari de pamant, care trebuiau sa indeplineasca datoria de a lupta pentru Roma, organizati ierarhic in functie de suprafata detinuta. Aceasta metoda era folosita pentru campanii scurte, fara a exista o armata permanenta. Astfel, proportional cu marimea terenului in posesie, cetateanul apt trebuia sa lupte in conditiile in care isi platea singur echipamentul. Toti romanii trebuiau sa plateasca un tribut, o taxa speciala pentru razboi, calculata pe baza de recensamante periodice (census) . In principiu, cu acesti bani se finantau cheltuielile de hrana, transport, pe perioada unor campanii militare lungi si trebuiau sa fie returnati daca razboiul s-ar fi autofinantat prin castiguri pe seama inamicului. Soldatilor li se platea o suma simbolica, numita stipendium. Practic, doar jumatate din conflictele acelei perioade au adus avantaje banesti directe.
Incepand cu anul 300 i.Hr., armata a inceput sa devina profesionista, initial cu recruti (6 ani serviciu), sau pe baza de voluntari, care se angajau pentru 16 – 20 ani (plus 5 ca rezervist). In final, in perioada imperiala s-a renuntat complet la recrutare.
Cele trei razboaie punice (contra Cartaginei), au facut ca Roma sa devina cel mai puternic stat al antichitatii. Cartaginezii, buni comercianti, aveau in stapanire Iberia si Sardinia, cu mari zacaminte de argint, cupru, fier, cositor. Armata lor era formata numai din mercenari pentru trupele terestre si propriii cetateni profesionisti folositi in celebra flota.
Dupa ce au fost invinsi de romani in primul razboi punic, care a durat 23 ani (264-241 i.Hr), romanii au obtinut Sicilia si Sardinia, plus despagubiri importante de razboi, respectiv 3200 talanti (96 tone argint), platibile in 10 ani. Deja apare o noua forma de finantare a razboiului. Ambele parti facusera eforturi financiare enorme si pierdusera un numar imens de soldati, fapte care au dus la mari repercusiuni in economiile acelor state. Cartaginezii au fost atat de stramtorati, incat au refuzat sa isi plateasca mercenarii (20 000 combatanti), acestia organizand in final un adevarat razboi , izbucnit initial ca si „conflict de munca”.
Cel de al doilea razboi punic (218-201 i.Hr), a fost probabil cel mai mare si devastator conflict al lumii antice, care a cuprins toata Mediterana. Celebra armata a lui Hannibal era finantata de argintul din Iberia, care producea circa 35 de tone /an, reusind sa duca un razboi de peste 16 ani pe teritoriu strain, fara sprijin financiar din capitala. Scipio Africanul, conducatorul roman, a reusit in timpul razboiului sa cucereasca Iberia, lasandu-l pa Hannibal izolat in Italia si fara sursa de finantare. Spre finalul razboiului, cetatenii romani bogati au platit construirea din fonduri private a unei flote de 200 quinquereme, avand promisiunea de a li se inapoia cheltuiala cu dobanda, in caz de victorie. Este prima forma cunoscuta de imprumut public pentru razboi.
Cartaginezii invinsi au fost obligati sa plateasca 10 000 talanti ( 300 tone argint) , iar grecii si macedonenii care luptasera impotriva romanilor, alti 2700 talanti.
Dupa cucerire, romanii au intensificat exploatarea minelor din Iberia, folosind circa 40 000 sclavi, iar pana in 148 i.Hr. au cucerit Grecia, cu ale sale mine cu tot.
In mai putin de 50 de ani, Roma a devenit o superputere, ajungand in final sa distruga complet rivalul din Cartagina, armata fiind sustinuta financiar fara plata tributului de proprii cetateni.
Incepand cu anul 211 i.Hr, denarul a devenit moneda de argint folosita in toate teritoriile romane.
O alta prada de razboi a fost capturarea unui imens numar de sclavi, folositi apoi in economie ca forta de munca ieftina.
In perioada lui Iulius Cezar s-au adaugat noi teritorii bogate in argint si aur: Galia si Britannia, sporind forta economica a Romei. Ceva mai tarziu s-a schimbat regimul oarecum democratic de republica, devenind imperiu odata cu declararea primului imparat Octavian Augustus .
Incepand cu anul 107 i.Hr., armata fusese reorganizata, fiind aplicate reformele lui Marius , prin care, in principal au fost admisi in armata si cei fara pamant sau fara banii necesari sa isi cumpere propriul echipament. S-a structurat armata sub forma de legiuni si s-a oferit pamant veteranilor retrasi la pensie, in teritoriile cucerite.
In perioada Imperiului roman, structura economica era cea a unui stat in care 80 % din cheltuielile sale erau destinate armatei. Plata militarilor se facea in denari din argint, un soldat infanterist primind 225 dinari/an din care se scadeau cheltuielile cu hrana, echipamentul, la care se adaugau bonusuri.
Evolutia numarului de militari
Pentru a putea sustine bugetul armatei, in perioada imperiului erau necesari 80-100 milioane denari, adica 2-300 tone argint/an. De notat ca productia de argint a avut un maxim de 200 tone/an, iar in total erau in circulatie in primul secol al erei noastre circa 10 000 to.
Augustus a organizat aerarium, trezoreria statului, in care functiona si aerarium militarae pentru pensiile veteranilor. Era finantata in principal din colectarea de taxe care trebuiau platite tot in denari.
Bugetul militar ca % din PIB
In perioada republicana functiona sistemul de check and balances, iar ulterior au crescut puterile imparatului in comanda armatei.
Odata cu marirea imperiului, a crescut si numarul militarilor, implicit bugetul necesar.
In momentul cand a fost stopata cucerirea de noi teritorii, inclusiv cu rezerve de aur si argint, a devenit din ce in ce mai dificila plata soldelor. La fel de anevoioasa era sustinerea programului „panem et circenses”, cel care aducea popularitate si voturi.
Solutia adoptata de diversi imparati a fost deprecierea denarului, care a scazut treptat ca si gramaj de la 4.55 g la 3.4 g si apoi a scazut si puritatea. Rezultatul a fost inflatie cu o crestere rapida a preturilor si, in final, colapsul economic. De remarcat ca s-a intentionat limitarea cresterii preturilor prin limitare administrativa (de aici am mostenit problemele cu ROBOR-ul si cursul de schimb !!).
Pacat ca politicienii nostri nu sunt pasionati de istorie. Ar trebui sa invete ce spunea Cicero in anul 55 i.Hr.
Soldele militarilor si inflatia
Cand a inceput sa scada productia de argint in Spania, a fost nevoie de alte surse pentru metale pretioase.
Razboiul lui Traian contra Daciei a avut desigur si un mare impact financiar pentru imperiul roman.
Constructia podului peste Dunare a fost o mare realizare inginereasca care probabil s-a facut cu niste costuri uriase. Imperiul avea nevoie mereu de bani, iar din Dacia se pare, conform estimarilor facute de diversi istorici, au fost luate dupa cucerire 165 tone de aur si 300 tone argint, dupa care a urmat exploatarea intensiva a minelor din Apuseni.
Daca facem transformarea la raportul de schimb aur/argint care era de 12 : 1, tezaurul valora circa 2300 tone de argint, aproape 40% din valoarea celui luat de Alexandru Macedon in timpul razboiului cu Persia. Transformat in denari sunt circa 700 milioane de dinari, bugetul armatei romane pe 7 ani. Au fost luati si 100 000 sclavi.
Se pare ca suntem baieti buni dar nu prea avem noroc la aur !!
Se pare ca suntem baieti buni dar nu prea avem noroc la aur !!
War, the most profitable economic activity in the ancient world, transferred wealth violently through the sacking of cities and the selling of survivors into slavery.
Încarc...(va urma)
F foarte interesant, merci.
Foarte bun articolul, multumim.
Felicitări pt articol. Aspectul financiar este deobicei trecut cu vederea atunci cand citesc din antichitate.
Foarte bun articol, ai reusit sa ridici cortina si sa ne faci sa vedem si ” in spatele scenei” Multumim!
Multumesc mult pentru informatiile reunite în articol. Sunt pasionat de istoria anticà si acest aspect îmi era necunoscut.
Interesant articol.Am gasit despre ce sa fac in lucrarea de final de la antichitate,mersi :)) Totusi,cateva corectii:falanga nu a fost folosita de macedoneni,ei doar au imbunatatit ceva la ea.Falanga era formatia de lupta tipic greceasca,folosita si de romani pana la reformele militare din timpul Republicii(erau 10 mii de soldati,care pur si smplu se impingeau cu cealalta falanga,nu prea multa actiune).Si Alexandru avea mult mai putini soldati.Avea undeva la 6 mii de infanteristi grei(cei care formau falanga macedoniana),inca cateva mii de infanteristi „usori”(cu echipament clasic grecesc,deaia am pus „usori” intre ghilimele),cateva sute de cavaleristi,arcasi,prastieri.In orice caz,armata lui avea putin peste 10 mii,sa zicem maxim 12 mii,dar exageram deja.El a castigat datorita tacticii „intre ciocan si nicovala” ,tactica care o sa influenteze si Roma,dar si blitzkrieg(sper ca am scris bine).
@Danarius. Se pare ca falanga macedoneana a lui Filip e un pic diferita de cele anterioare !
https://www.realmofhistory.com/2015/09/09/5-things-you-may-not-have-known-about-the-macedonian-phalanx/
Era doar o forma perfectionata datorita cu lanci de 4-5 m. Organizatoric si tactic era aceeasi. Macedonenii au perfectionat mai mult tacticile falangei introducand in sprijin cavaleria grea(companionii) ceea ce grecii anterior au folosit prea putin precum si utilizarea extinsa a infanteriei usoare (peltasti si prastieri) pentru dezorganizarea formatiilor adverse si mai ales mai tarziu a cavaleriei persane.
Interesant si linkul. M-a blocat (indirect) ceva timp in domeniul armurilor din in 🙂
Multumim!
Falanga macedoniana folosea o lance de 6 metrii,compusa din 2 corpuri,un hoplon mai mic,iar restu echipamentului era clasic(armura in forma de muschi si coiful clasic grecesc).Randurile din fata tineau lancea drept si cu cat mergeai in spate,soldatii ridicau tot mai mult lancea pana se ajungea ca lancea sa fie perpendiculara cu solul.Si scutul era ridicat in sus odata cu lancea,de aici sau inspirat romanii cu faimoasa grupare Testudo.Si tot la falanga macedoniana apare „schimbul”.Cel din fata mergea in spate,cel din spatele lui punandu-se in locul lui.Asa mereu cei din linia I erau mereu odihniti.Lucru,din nou,copiat de romani.In orice caz,unitatile si tacticile folosite de FIlip al II-lea si de Alexandru cel Mare,au creat o revolutie militara,care a schimbat complet tacticile si implicit,istoria lumii.
Multumesc pentru articol.
Felicitari pt articol , il astept cu nerabdare pe urmatorul. Asta este un articol pe gustul meu; plin de informatie, exemple, si invataminte
Grigore, multumesc. Foarte interesant.
O cantitate imensa de informatii interesante, cu multe cifre, asa, pe gustul meu, informatii pe care nu le-am intalnit niciodata, spontan, navigand in oceanul WWW.
Multumesc !
Ce draguta ar fi cresterea bugetului armatei cu inca 2% din PIB !!!
De unde bani ?! Pai zic sa mai scadem evaziunea cu vreo 10% si ne mai si raman bani…
Intr-un mandat am aduce toate categoriile de forte in secolul 21. E nevoie doar de-o mica doza de interes si curaj.
Ar fi bine sa fie numai problema financiara, la noi buba e in alta parte:
http://m.ziare.com/gabriel-les/corvetele-ministrii-si-vocatia-ratarii-1547202
Altminteri, felicitari ptr articol!
Interesant.
Cand se ajunge la WW2 ar merita vazut cum s-au descurcat japonezii, cu logistica praf. Uimitor faptul ca au continuat sa lupte cu atata motivatie cand de la centru nu primeau nimic. Erau pe cont propriu.
pai nu prea s-au descurcat decat atunci cand au atacat prin surprindere si au reusit sa cucereasca o groaza de teritorii slab aparate. Nu au reusit apoi sa le organizeze defensiv si sa le exploateze eficient. Nu au tras invataminte din primele infrangeri (gen Halhin Gol), dovada ca rusii i-au surprins inacelasi mod in 45.
Interesant
Grigore nu se dezminte! Excelent articolul. Sunt perfect de acord cu Proto ca rezerva de bani pentru dublarea bugetelor la apărare, sanatate si educație e în evaziunea fiscală, care la noi e cu două cifre. Dacă macar s-ar reduce la o cifra ar însemna enorm. Doar ca fix cei care ar putea s-o combată au nevoie de ea si o folosesc din plin.
asta cu evaziunea fiscala e fumigena aruncata de clasa politica pentru a scapa de responsabilitatea unei guvernari neverosimil de slaba. nu are cum sa existe evaziune fiscala intr o tara cu o pplitica fiscala atat de impovaratoare, se numeste supravietuire. Sunt bani destui la buget, insa sunt administrati execrabil. daca s ar plati toate taxele conform cu legislatia in vigoare in 6 luni nu ar mai exista nici un muncitor in romania, e imposibil pentru oricine sa suporte o asemenea povara fiscala, de aici si incercarea de eludare a sistemului de taxe
Multumim Grigore! Inedita tema, si foarte interesanta. Impactul finantarii este urias in istoria unor conflicte. Citeam in ultimii ani mai multe volume care arata spre exemplu ca istoria Imperiului Bizantin este strans legata de finantare si metoda de organizare/procurare a armatei, in cei 1000 de ani cresterile si regresiile teritoriale ciclice fiind datorate mai degraba vietii economice si a evolutiei vecinilor decat bataliilor directe (poate cu exceptia nefericitului Manzikert). Asemanator poate si Polonia, unde schimbarile dramatice au fost declansate mereu de capacitatea statului sau regelui/marelui duce de a-si asigura fortele armate.
Asteptam continuarea!
foarte fain articol. mereu am fost fascinat de organizarea romanilor, incredibil de avansati fata de restul. de aici si indelunga lor dominatie
abia astept continuarea
extrem de interesant…
Republica romana nu a fost niciodata una democratica. O forma incipienta de democratie exista in perioada regalitatii cand adunarea poporului avea un cuvant de spus. Odata cu instaurarea republicii vb de un regim aristocratic pur. Nici macar sistemul tribunilor nu schimba acest caracter. Senatul si magistraturile inalte (consulatul de ex.) reveneau exclusiv patricienilor.
Coane Gregoar, argintul de la Laurium a finantat flota Atenei in faza incipienta a razboiului improtriva Persiei, iar aceasta sursa s-a dovedit inadecvata si de aici si formarea Ligii de la Delos care in forma de contributii in nave si argint a suplinit efortul Atenei. Eventual aceasta contribuitie a devenit un fel de tribut platit in argint Atenei de catre ceilalti membrii ai Ligii pentru a subventiona efortul militar al Atenei. Acest sistem de finantare militara a functionat pana aproape de sfarsitul Razboiului Peloponeziac si a confirmat imperiul maritim al Atenei.
In privinta Romei si a imperiului…Repubilca Romana a avut un „imperiu” incepand cu sfarsitul Primului Razboi Punic. „Imperiul” nu a fost declarat o data cu infrangerea lui Marcus Antonius de catre Octavian in 27 i.Hr, romanii ne avand conceptia de imperiu cum o avem noi astazi. Sistemul de guvernare instituit de Octavian se numea „principatul,” de la princeps senatus, titlul acordat de catre senat lui Octavian. Imperator pentru romani nu insemna imparat; imperium = putere; maius imperium proconsulare = marea putere proconsulara, care asigura controlul imparatului asupra armatei prin controlul direct a provinciilor incare erau stationate unitati militare.
1.Salamina
Flota greacă era alcătuită din:180 de trireme ateniene, 20 din Chalcis, 15 din Sicyion, 7 din Ambracia, 3 din Leucas, 1 din Cythnus, 1 din Sphnus, 40 de trireme din Corint, 20 din Megara, 10 din Epidaurus, 5 din Troezen, 3 din Hermione, 2 din Ceos 1 din Serifos, 30 din Aegina, 16 trireme din Sparta, 7 din Eretria, 4 din Naxos, 2 din Styra, 2 din Melos şi 1 din Croton.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/salamina-batalia-pentru-supravietuire-a-lumii-libere
Atena a construit 200 trireme la initiativa lui Temistocles, dupa care s-au alaturat si ceilalti.
2.Anul 27 iHr este anul considerat trecerea de la republica romana la autocratie.
Această dată, 27 î.Hr., este considerată în mod convențional drept începutul Imperiului Roman, deși numele de „Republica Romana” a fost folosit mai departe, în mod oficial, timp de câteva secole.
The Roman Empire usually refers to the post-republican, autocratic government period of Roman civilization, centered on the city of Rome on the Italian peninsula from 27 BC to 330 AD, and in Constantinople on the Bosporus from 330 to 1453 AD.
https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_Empire_(disambiguation)
Mulțumim.
Frumos articol.