Pregătirea Germaniei naziste pentru război
După terminarea primului război mondial, odată cu marile schimbări pe plan global, omenirea a crezut că va intra într-o perioadă de pace durabilă, încercând să treacă peste ororile marelui conflict.
Condiţiile de pace impuse Germaniei învinse, inclusiv plata unor mari despăgubiri, au generat un puternic spirit revanşard în rândul populaţiei, pe fondul unui declin economic devastator. Hiperinflaţia a dus la o creştere imensă a preţurilor, o penurie a alimentelor şi la foamete.
Economiile cetăţenilor şi ale firmelor au fost pierdute.
Multi istorici consideră această situaţie ca fiind „rana care nu s-a vindecat niciodată”.
Sub conducerea lui Gustav Stressemann, a fost stopată inflaţia în 1924, introducându-se temporar o nouă monedă, rentenmark. Tot el a reuşit o reconciliere cu Franţa şi o reducere a despăgubirilor de război. A luat premiul Nobel pentru pace in 1926.
Tocmai când Germania păşea pe drumul refacerii economice, a izbucnit criza financiară din 1929, odata cu prăbuşirea bursei la New York. Efectul a fost major, întrucat nemţii erau dependenţi de împrumuturi americane pentru finanţarea datoriilor de razboi. Creditorii au cerut înapoi împrumuturile şi a urmat o prăbusire economică. Foarte multe firme au dat faliment, şomajul ajungând la 33% din forţa de muncă. În SUA şomajul era la 25%.
Coada la biroul de somaj Hanovra 1930
Guvernul condus de cancelarul Heinrich Bruning, a încercat între 1930-1932 să acţioneze printr-o politică de austeritate, total nepopulară. Înainte de venirea la putere a lui Hitler, trendul economic se schimbase, începand primele semne de revenire. În mod rapid, sub conducerea naziştilor, se demarează un program vast de lucrări publice şi de dezvoltare a industriei de război. Pentru a da bine în statistici, femeile măritate şi evreii nu mai sunt consideraţi apti de munca, deci nu pot fi şomeri.
Pare un adevărat miracol economic, cum o ţară se reface într-un timp atât de scurt fără credite externe.
Artizanul politicilor economice, a fost un renumit finanţist, Hjalmar Schacht, care a implementat Noul Plan, având ca scop reducerea şomajului şi relansarea economică.
Schacht participase la stoparea inflatiei în 1923, fiind numit guvernatorul Reichsbank între 1923-1930, ocupând aceeaşi funcţie şi între 1933-1939. A fost şi ministru al economiei în perioada 1934-1937. O primă măsură a fost sistarea plăţilor pentru datoria din WW1.
Una din întrebările clasice referitoare la cheltuielile de înarmare este „guns or butter ?” Curba de mai jos arată această corelaţie matematică între cele două tipuri de costuri. Nemţii au ales „guns”.
Guns or butter ?
Cheltuieli militare
Pentru a putea finanţa un număr foarte mare de comenzi de stat, ce constau în proiecte de infrastructură (celebrele autobahn) sau armament, a fost nevoie de un buget de stat cu un mare deficit. Acesta, de obicei, trebuie finanţat din împrumuturi externe sau interne, sau prin tipărirea de bani, care genereaza însă inflaţie. Schacht a adoptat o soluţie originală. A fost înfiinţată în mai 1933 o companie folosită doar ca vehicul financiar, numita MEFO (Metallurgische Forschungsgesellschaft GmbH). Acţionarii companiei au fost de la început Siemens, Krupp, Rheinmetall şi Gute Hoffnungshutte.
Guvernul plătea comenzile de stat cu „Mefo-wechsel„, bonuri emise de MEFO, purtătoare ale unei dobanzi de 4% pe an şi cu scadenţa iniţială de 6 luni, prelungită apoi indefinit cu câte trei luni. Aceste bonuri puteau fi folosite ca plaţi între companii sau încasate pe mărci la prezentarea către orice bancă.
În acest mod s-a reuşit evitarea apariţiei inflaţiei şi ascunderea cheltuielilor de înarmare, Germania având restricţii majore în urma Tratatului de la Versailles. În 1939 erau emise bonuri MEFO în valoare de 12 mld mărci, în comparaţie cu 19 mld mărci împrumuturi prin obligaţiuni de stat. Practic datoriile înregistrate contabil erau ale lui MEFO şi nu ale statului german.
Schema circulatiei bonurilor MEFO in economie
Fiind purtătoare de dobândă, bonurile MEFO erau destul de rar introduse în bănci pentru scontare, fiind folosite mai mult pentru tranzacţii comerciale.
Pe langa programele de înarmare, guvernul a finanţat şi proiecte cu un puternic impact social. Atunci a apărut în 1937 Volkswagen, maşina populară, proiectată de Ferdinand Porsche, lansată sub mottoul propagandistic „putere prin placere„.
A fost folosiă, în timpul naziştilor, mai mult varianta militară, Kubelwagen.
Pe lângă scaderea masivă a şomajului, planul economic a dus şi la o creştere însemnată a PIB-ului.
Pentru a susţine astfel de măsuri financiare pe termen lung, economia germană a devenit autarhica, fiind încurajate exporturile şi limitate la maxim importurile, la strictul necesar. Au fost încurajate companiile care puteau produce bunuri ce înlocuiau orice import. În paralel, au fost desfiinţate sindicatele şi s-a trecut la un control strict al preţurilor şi salariilor. Semăna cu economia ceauşistă din anii ’80, cu deosebirea că s-a păstrat capitalul privat. Industria a fost obligată să foloseasca materii prime locale şi s-au introdus cote de aprovizionare.
Începând cu 1937 a fost introdus planul de 4 ani sub comanda lui Goring, având ca scop pregătirea de război.
La sfârşitul anului 1938 Schacht opreşte sistemul de finanţare prin bonuri MEFO, încercând să îl convingă pe Hitler să renunţe la înarmare. Un astfel de aranjament economic nu este decăt un mecanism de îndatorare mascată, cu scadenţa pe termen lung. Dupa câteva încercări fără succes de a vinde obligaţiuni de stat, în final se ajunge la varianta tipăririi de bani. Masa monetară creşte brusc începând cu martie 1938. Schacht îl avertizează pe Hitler că dacă nu taie cheltuielile de înarmare, va izbucni o inflaţie galopantă. Este concediat din funcţia de guvernator la Reichbank şi înlocuit de un personaj obedient. Miracolul economic german începea să scârţâie, primele semne ale unei crize economice apărând încă din 1939. Hitler hotărăşte declanşarea razboiului, sperând să găsească noi surse de finanţare prin cucerirea spaţiului vital (lebensraum).
Schacht face parte din complotul de asasinare a lui Hitler în 1944 şi este internat în lagăre de concentrare până la sfârşitul războiului. Este judecat şi achitat în procesul de la Nurenberg. După război îşi deschide propria bancă.
Chiar dacă un sistem dictatorial poate avea rezultate spectaculoase pe termen scurt, în final eşuează, una dintre cauze fiind proasta gestionare a economiei şi finanţelor publice.
Începând cu 1931, datorită lipsei de credite, comerţul internaţional a început să funcţioneze în multe ţări pe bază de clearing.
Germania, din dorinţa de a obţine materii prime, a semnat acorduri bilaterale de clearing, încercând să domine economic Europa de sud est. România a fost una din principalele ţinte datorită producţiei de petrol, lemn, alimente şi minereuri.
Au fost încheiate acorduri economice Germania-Romania :
-1935 Acordul de clearing;
-1939 Tratatul Wolthat de cooperare economică;
-1940 Pactul petrolului – livrare de petrol românesc contra armament.
România, datorită dificultăţilor de a exporta propriile produse către Franţa sau UK, a fost nevoită să accepte treptat condiţiile Germaniei. În 1938, 50% din exporturi erau către aceasta.
Prin semnarea pactului „Armament contra Petrol”, statul român se obliga să livreze Germaniei cotele de petrol care-i reveneau ca redevenţe de stat, la preţurile din toamna 1939. Germania trimitea în România o cantitate echivalentă valoric de arme (tunuri antitanc) şi echipament (polonez capturat).
Preţul petrolului livrat în perioada martie – octombrie 1940 era cu circa 30% sub nivelul mondial.
Numai în această perioadă, România a pierdut 80 mil mărci. Presiunile politice şi economice germane se exercitau pe fondul înfrângerii Franţei şi retragerii englezilor pe insulă, revizionismului maghiar şi pretentiilor URSS pentru Basarabia. Anexarea Austriei şi Cehoslovaciei au permis transportul pe Dunare al mărfurilor.
Practic, România trimitea petrol în Germania, i se deschidea un cont în mărci, iar în schimbul acelor mărci achiziţiona produse germane. Sistemul prezenta câteva dezavantaje evidente: profiturile nu puteau fi folosite pe alte pieţe pentru alte produse, achiziţiile se făceau la preţurile impuse de germani.
România avea trei produse principale de export: petrolul, cerealele şi cheresteaua. Petrolul era o materie strategică, iar Franţa şi Marea Britanie făceau presiuni politice ca România să nu vândă prea mult petrol Germaniei. Cerealele româneşti erau mai scumpe decat cele vandute de americani sau ruşi. Industria petrolieră era deţinută doar în proporţie de 29% de statul român, care încasa de la companiile străine redevenţe.
Deşi planul de înarmare a României prevedea achizitionarea de licenţe de armament, pentru dezvoltarea industriei locale, finanţarea acestor proiecte era foarte dificilă. Inclusiv relaţiile comerciale cu UK şi Franta erau bazate pe clearing. Era foarte delicată obtinerea de tehnologii prin sistem barter.
De multe ori ne întrebam de ce armata română nu a fost mai bine dotată în WW2, fără a ţine cont de contextul comercial şi financiar al perioadei antebelice. Începând cu 1938, nemţii au crescut presiunile economice şi politice. Astfel cursul de schimb marcă/leu folosit în relatia de clearing a fost majorat de la 37 lei/marcă la 45, ulterior 60.
Preţul produselor germane livrate la schimb era cel cerut de producătorii germani, fără mari posibilităţi de negociere. Prin tratatul de cooperare economică din 1939, au fost înfiinţate 26 societăţi mixte româno-germane pentru exploatarea petrolului, lemnului, bauxitei, manganului, produselor agricole, etc. Practic întreaga economie a României era integrată în planul german. Toată povestea aparută în presa, referitoare la o posibilă datorie a Germaniei din WW2, este legată de soldul operaţiunilor de clearing pe data de 23 august 1944, existând interpretari diferite ale datelor contabile.
După 1945, ruşii au preluat participaţia nemţilor din aceste societăţi ca despăgubiri de război şi le-au transformat în primele Sovromuri. Ăsta da clearing!
Adică şi… şi cu banii luaţi. Greu de supravieţuit la graniţa marilor imperii, dar nu imposibil, aşa cum ne arată istoria.
Cine e cel mai pasnic dintre bugete,constant la un nivel ridicat?Pare un buget luminos de la rasarit 🙂
Economia germana nu parea chiar asa de rau organizata in anii 30,chiar daca ar fi inceput sa dea semne de osteneala in 1939.Pt. ca era un deficit semnificativ pe partea de securitate care nu putea fi corectat decat printr-un efort sustinut.
Cheia aparenta e gasirea echilibrului,atat in materie de gestionare a resurselor cat si in folosirea factorului timp.Cheia ascunsa uneori ochilor finantistilor e ca trebuie s afaci asta tinand cont de modul in care toti din jur vad aceasta balanta.Prea multe investitii in paine pt prea mult timp inseamna ca nu ai timp sa echilibrezi balanta cand aia din rasarit vin sa agite steagul rosu si te elibereze de paine,grau si semintele de grau(ca sa fie siguri ca mori de foame).
Zicerile lui Schacht dupa razboi or fi ele corecte,iar bugetul din 1938 ar fi fost echilibrat daca Hitler o lasa mai usor cu inarmarea.De unde rezulta ca politica externa ar fi fost dictata de considerente bugetare.Nu ar fi fost Munchen,nu ar fi fost invazia Poloniei.Ar fi fost in schimb 10000 de T-34 in 1942 pe langa celelalte 15000 de T-uri,BT-uri si KV-uri.ar in fata lor ar fi fost 50 de divizii romane si poloneze neinstruite,cu aparare AT ca si inexistenta,o Cehoslovacie pe care rusii ar fi convins-o pe cale diplomatica sa ezite si 40-50 divizii germane aproape la fel de varza ca noi si polonezii.
Nu zic ca Adolf a decis corect ori ca fac apologia sa.Ci ca balanta internationala a fortelor in 1938 trece dincolo de birourile finantistilor.
Hjalmar Schacht a avut dreptate,insa abia in 1991.
Multumesc pentru articol.
dupa primul razboi ma gandeam ca vom atrage investiții anglo-franceze si americane astfel incat sa devenim o bucatica de harta suficient de importanta pentru ei pentru a ne baza pe un sprijin rezonabil in caz de nevoie.clasa politica si casa regala au dormit somnull dulce al autosuficientei,exportatori de materie prima .
„România, datorită dificultăţilor de a exporta propriile produse…”
Si acum suntem exact in aceeasi situatie. Nu avem autostrazi (primul lucru facut de nemti pentru relansare). Nici Dunarea nu e folosita cum ar trebui. Ar mai trebui inca un aeroport langa Bucuresti. Caile ferate sunt cum sunt. Am senzatia aia stranie ca parca totul e asa intentionat.
România, datorită dificultăţilor de a exporta propriile produse…
Nu vreau sa fac pe Klugscheisser, ca tot suntem la nemti, dar corect ar fi sa se spuna „din cauza” dificultatilor.
Nu sunt convins ca ar fi necesar inca un aeroport linga Bucuresti. Coanda e destul de putin incarcat.
Coanda e deja supra aglomerat, iar infrastructura este mult in urma necesitatilor de maine si poimaine.
Heathrow, Londra. 2 piste, 1300 de aterizari si decolari zilnic.
Henri Coanda, Bucuresti. 2 piste, 303 aterizari si decolari (curse cu pasageri) astazi, 25 februarie 2019.
In aceste conditii, afirmatia Coanda e deja supra aglomerat nu poate fi decit ridicola.
Este vorba de terminale, capacitatea de a procesa pasagerii, nu de piste.
Heathrow, 2017.
Terminal 2 – 40,000 square metres
Terminal 3 – 98,962 square metres
Terminal 4 – 105,481 square metres
Terminal 5 – 353,020 square metres
Terminal 2 – 16.5 million passengers on 118,425 flights
Terminal 3 – 17.7 million passengers on 91,327 flights
Terminal 4 – 9.5 million passengers on 48,137 flights
Terminal 5 – 31.9 million passengers on 213,179 flights
Henri Coanda, 2017.
Pasageri – 10,910,786
Zboruri – 99,008
Nu am cautat numarul de porti.
Extensia data in folosinta acum citiva ani are ~20000 mp. Deci ne comparam cu terminalul 2 al Heathrow. Eu zic in continuare ca teoria aglomerarii e bullshit, in conditiile in care ar mai fi loc de crestere de ~30-40%.
Plus Baneasa, care sta. Cum mama naiba iti faci casa linga aeroport si apoi tipi ca te deranjeaza avioanele? Retards.
I beg to differ. Chiar daca la numarul miscarii de aeronave fata de cele 2 piste mai e loc destul, ca si terminal e supraaglomerat demult.
Terminalul a fost proiectat pentru 1,2 milioane pasageri/an in conditii minime de verificari si extins apoi, destul de prost din multe puncte de vedere, spre o capacitate de 6 milioane pasageri/an in conditiile actuale de verificari. Chiar si asa, anumite zone de transfer din terminal au fost proiectate pt 3 milioane de pasageri/an.
In ultimii ani „traficul” a crescut vertiginos de la an la an, iar in 2018 a ajuns la aproape 14 milioane de pasageri. E foarte, foarte aglomerat si a devenit de-a dreptul inadmisibil.
Un nou aeroport? Discutabil, n-avem avioane long-haul la TAROM deci hub regional nu va fi, iar la miscari de aeronave mai avem loc de manevra cacalau, deci probabil nu.
In schimb un nou terminal de minim 20 de milioane pasageri/an, cu siguranta da. Eu l-as face de 30 milioane ca altfel patim ca la Iasi – unde au dat in folosinta noul terminal si intr-un singur an si-a depasit deja capacitatea… gandire pe termen lung…
PS: Baneasa e discutie lunga, acolo depinde doar de coruptia din Bucuresti daca acel aeroport va mai exista in 2030 sau nu.
Stiu ca am fost usor … insidios ar putea fi cuvintul potrivit, atunci cind am pus cifrele de mai sus.
Ceea ce am dorit sa scot in evidenta este ca daca la o suprafata comparabila noi sintem cu 40% mai jos, inseamna ca unii din cei ce au gindit upgrade-ul l-au gindit fara a face dovada ca poseda neuroni si sinapse. Adica noi sintem cu 40-50% mai prosti ca briții. Insa nici nu incercam sa fim foarte eficienti cu ce avem – am vazut de mai multe ori in situatii de incarcare mare la ore la care se stie ca este trafic (90 de minute de la asezare la coada la bag-drop la deschidere pina la trecerea de Politia de Frontiera) cabine libere la controlul pasapoartelor, controlul de securitate functionind la 60%. 12 masini de self check in din care citeva nu merg, fara self service la bag-drop, etc.
Au mai fost si citeva situatii care au contribuit la starea actuala – mutarea lowcosturilor de pe Baneasa a adus practic o crestere de 20-25% de incarcare.
Cu privire la Baneasa, am o opinie formata, si este una puternica – pentru mine nu a fost nicioadata aeroport ci doar aerogara. Baneasa era o rusine nationala. Pentru mine era acel loc care trebuia nivelat.
Dupa cresterea interesului companiilor/corporatiilor pentru zborurile low cost (cost reduction, deh) am inceput sa „primim” colegi din alte tari pe aeroportul „din oras”;am avut neplacerea de a trai unele dintre cele mai jenante si rusinoase momente in acea gara, momente cand pur si simplu singura iesire era tacerea stanjenitoare. Am zburat si eu de cateva ori de pe acel aeroport; experienta a fost tot una de neuitat; cu greu as putea gasi astazi alt loc mai insalubru, cu angajati mai indolenti, cu imprejurimi mai grotesti de atat.
Ma bucur ca a fost inchisa. Dupa inchidere au avut de castigat mult calatorii si statul.
Sper sa fie dezvoltat Otopeniul, si sper ca asta sa se faca cu cap. Mi s-a intamplat sa am mici emotii legate de durata controlului dar in rest nu am nimerit in blocaje sau aglomeratii pe care le-am vazut in alte parti. Ghiseele de checkin sunt supradimensionate (mai mereu am vazut mai mult de jumatate dintre ele goale, si asta in conditiile in care s-a deschis parca o linie noua, si se dezvolta si partea de self-check-in (plus ca mai e lloc de crestere si acolo). Parcarea pare insuficienta: ultimele 3-4 dati am avut mari emotii ca nu am unde sa-mi las masina; am vazut ca s-au dezvoltat si alternativele private in apropiere (si planuiesc sa aflu mai multe despre asta ca sa am si eu o solutie de rezerva). Alternativa de bun simt ar putea fi dezvoltarea transportului public (in naivitatea mea eu chiar speram ca fotbalul ne va adduce o linie de metrou pe acolo).
Cu privire la Baneasa avem aceeasi parere.
Vorbeam/ma gindeam la o Baneasa renovata.
Inca un aeroport la Bucuresti in conditiile in care Baneasa e inchis din cauza pulimii ce si-a facut case langa gardul aeroportului, iar Otopeni e la 60%? Eventual un terminal nou la Otopeni si atat. Daca s-ar redeschide baneasa nici ala nu ar trebui.
Germanii au creat pur si simplu o a doua moneda (purtatoare de dobanda) dar pe care posesorii n-o cheltuiau ci doar o tranzactionau/tezaurizau, pacalind astfel inflatia. Daca Germania castiga razboiul problema era rezolvata, marca devenea moneda internationala si exportau inflatia.
Va suna cunoscut?! Bineinteles ca va suna, este exact metoda folosita, dupa 1945, de americani, metoda care functioneaza perfect si astazi. Dolarul si fratele sau, bonurile de tezaur emise de guvernul federal si cum dolarul este moneda internationala (si de rezerva), americanii pot avea cat deficit intern si extern vor ei, inflatia (cea mai mare parte a ei) este exportata si se disipeaza in marea masa de dolari.
Plus ca o parte din dolari si bonurile de tezaur sunt „sterilizate” ca moneda de rezerva, stocate adica si necheltuite niciodata.
Pentru ca germanii sa scape cu fata curata trebuiau sa castige razboiul.
Bun plan…
Si cu toate acestea in timpul razboiului in Romania n-a fost foamete. Foametea a venit dupa razboi cu ajutorul ruso-sovietic ! In plus Germania a platit in tone aur ce n-a putut in armament (Vezi Protocolul din 11 ian 1943 semnat de M. Antonescu si N Razmerita pt Romania si J Ribbentrop si W Funk pt Germania) ! Probabil, cu exceptia SUA, am fost singura tara care a iesit din razboi cu mai mult aur decat a intrat . Se pare ca totusi datoriile Germaniei fata de Romania sunt reale sau au fost preluate de Rusia .
A fost o alta specie de romani conducatori, disparuta azi, cand onor Guvernul psd-alde permit ca UDMR sa proclame ca steagul si imnul Ungariei sunt insemnele udmR !?
Grigore, foarte interesant.
Salut. Foarte interesant articol, facand o paralela cu Romania, noi de 100 de ani din punct de vedere financiar si economic ne scaldam in noroi si se pare ca nu gasim sau nu vrem sa gasim solutii pentru a iesi din balta. Germania dupa 27 de ani de dezastre a reusit sa se traga la mal si sa inceapa sa alerge cel mai repede dintre tarile europene, din punct de vedere economic.
Pai n-avem sanse la granita imperiilor. Eu asta inteleg din articol.
Foarte fain articol !
Germania a cunoscut nu doar 1 ci 4 miracole economice de-a lungul istoriei sale:
-unificarea Germaniei 1871-personaj cheie apriori Otto von Bismark-Blut und Eisen si masura economica Zollverein pornita de la statul prusac;
-cea de-a doua avand subiectul temei de astazi;
-planul Marshall
-Mittelstand-IMM-urile germane fiind coloana vertebrala a economiei Germane,insumand 99% din totalul intreprinderilor germane angajand peste 70 % din forta de munca si generand peste 55% din venituri–>exporturile care genereaza excedent comercial.
Subscriu.Backbone-ul economiei germane nu-i siemens si nici mercedes ci omul de rand cu 2 angajati care face ceva, de la sicrie la bere in casa.
Sunt curios cand va pricepe statul roman asta, ca vad ca in 30 de ani nu a priceput nimic.
Daca esti mic mestesugar, esti evazionist. Daca esti mic mestesugar arati initiativa, deci trebuie sa fii zdrobit. Esti mic burghez. Esti chiabur. Esti dusman al societatii si al poporului.
© statul roman
Draga Iulian, nu stiu cum se face dar de la babuin in prezent, neamul meu a fost tot timpul pe partea gresita a fortei. In imperiu erau, desi aveau vite si cai, pian in casa si starbuniicul a fost ofiter ulerior membru al garzii nationale din ardeal, in conscriptia urbana figura familia figura ca „tarani romani avuti”, deci lipeau aspecte ce tineau de drepturile civile. La apusul romaniei mari, tot cu vaci si cai si acelasi pian au fost chiaburi si li s-a confiscat tot.
Acum eu in 2008 eram grasul care statea pe spatele celui slab si in 2019 sunt odiosul de evazionist de care zici mai sus si plusez: sunt si un nemernic de multinationalist care scot profitul din tara, ca cel mai important client al firmei mele este o alta firma din Germanica. Ce mai tot sunt insusi dusmanul de clasa.
Trebuie sa NE TREZIM DRACULUI O DATA !!!.. nu suntem noi buricul lumii si nici nu am inventat roata dar nici destinul asta jalnic nu putem sa il avem. Mama masii de treaba .. de latrai suntem buni dar sa punem osul sa facem ceva sa scapam din cercul asta vicios si sa avem un traseu ascendant nu om fi in stare 🙁
Grigore, ma-nclin! 🙂
Încă o dată, mulțumesc pentru minunatele articole, duminică de duminică..
Jos pălăria!
Grigore, super articol! Multumesc.
Ce pot sa spun e ,,dat dracu” articolu asta
Multumim Grigore!
Fain articol, indraznesc sa completez si sa argumenetz ceva nitel diferit:
„Condiţiile de pace impuse Germaniei învinse, inclusiv plata unor mari despăgubiri, au generat un puternic spirit revanşard în rândul populaţiei, pe fondul unui declin economic devastator. Hiperinflaţia a dus la o creştere imensă a preţurilor, o penurie a alimentelor şi la foamete.”
Aici am alta opinie in sensul in care in randul populatiei nu exista nici dorinta de revansa si nici dorinta de mobilizare spre un nou razboi. Din cercetarile mele spiritul german dupa primul razboi era unul pesimist dar nu unul care populatia dorea sau putea sa-l transforme intr-o forma de revansa, ultimul lucru pe care l-ar fi dorit ei in acea vreme era un nou conflict. Toata acesta optica se schimba cand un cretin nemernic incepe sa loveasca sistematic niste corzi sensibile ale poporului german si dezvolta socialismul de facuta nationalista. Nationalismul german si in faza incipienta nu avea mari sanse de reusita decat in anumite paturi sociale. Pentru cei saraci spre exemplu nationalismul nu spnea nimic, maretia fostului imperiu iarasi nimic. Nationalismul la pachet cu socialismul deja devine o oferta electorala atractiva si pentru cei saraci si multi. Urmeaza o oferta electorala si un program de indoctrinare nationalista sistematica, program in care pentru esecul societatii germane este indetificat ca principal inamic „strainul”, „puterile straine” si din randul societatii germane tot ceea ce nu este german. Dar aceste constatari vin de urma unui urias motor de propaganda si nu de la sine. Spiritul de revansa este deci insuflat societatii prin propaganda si nu este ceva ce sa gasea in germanul de rand in mod natural.
Ce s-a intamplat acolo si mai ales al doilea razboi mondial ar trebui sa ramana un exemplu scoala a cea poate sa faca nationalismul cu o un popor disperat din cauza saraciei si a incorenetelor democartiei.
Broszat, Martin (1987). Hitler and the Collapse of Weimar Germany. Leamington Spa, New York: Berg and St. Martin’s Press. ISBN 0-85496-509-2.
raig, Gordon A. (1980). Germany 1866–1945 (Oxford History of Modern Europe). Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-502724-8.
@lt(rez)
„Ce s-a intamplat acolo si mai ales al doilea razboi mondial ar trebui sa ramana un exemplu scoala a cea poate sa faca nationalismul cu o un popor disperat din cauza saraciei si a incorenetelor democartiei.”
Propaganda, identificarea strainului ca inamic, militarismul si razboiul nu au aparut odata cu nationalismul si nu vor disparea daca dispare nationalismul.
Exemplul scoala de care vorbiti a fost si este utilizat tot timpul de cei care sunt pe pozitii ideologice opuse nationalismului, in propriul lor efort de influentare a maselor.
In acest efort se incearca discreditarea nationalismului prin blamarea sa pentru chestiuni care fie au cauze sistemice si astfel au loc indiferent de ideologia care e „la moda” intr-o perioada istorica, fie sunt caracteristice oricarui regim sau oricarei forme de organizare statala.
Efortul merge chiar mai departe, nu identifica doar nationalismul drept un pericol, ci si „incoerentele democratiei” cum bine spuneti.
Apare astfel ideea de democratie liberala, adica o democratie in care alegerile libere in care poporul e consultat nu sunt suficiente. Masele sunt proaste, au corzi sensibile, deci trebuie sa existe un control al elitelor asupra alegerilor astfel incat rezultatele lor sa nu fie „periculoase”. Se dezvolta astfel un sistem legal de „validare prealabila” a candidatilor, partidelor, ideilor. Nu oricine poate participa la alegeri, nu pe orice program politic. Iar cei ale caror ideologii devin „neconforme” cu ce doresc elitele sunt izolati, atacati, discreditati cu ajutorul organelor de presa.
Problema e in ce masura aceasta ramane o democratie adevarata si nu devine incet-incet o dictatura „de catifea” a elitelor respective.
NAȚIONALÍSM s. n. politică și ideologie care urmăresc întreținerea izolării și ațâțarea urii de rasă și naționalitate. ◊ tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. (< fr. nationalisme)
sursa: MDN '00 (2000) adica Marele dictionar de neologisme editat in anul 2000
Nu "se incerca" discreditarea unei ideologii care a provocat doua razboia mondiale. Eu nu incerc nimic, eu o acuz fara menajamente. Vedeti ca propaganda este pusa in scopul unei ideologii si nu de la sine putere idetifica inamici. Da militarimul si razboul nu a aparaut cu nationalismul ci a fost vehiculul ideologic care a transformat conflictele cel mult regionale, cel mult statale, in conflicte inter-natiuni, aspect de o gravitate cataclismica, dupa cum a dovedit 1914 si 1939.
Inca ceva niciodata in democratie inamicul nu este identificat de catre propaganda. Never-ever.
Sa nu confundati cumva nationalismul cu patrotismul.
Nu continui o dita mai teza ce as putea scrie aici din respect pentru autor, nu doresc sa fac un urias off-topic.
Nationalismul este ultimul refugiu al politicianului fara solutii, fara viziune si fara alt scop decat a ramane la putere, pe veci.
@lt(rez)
Nationalismul e ideologia care a dus la formarea statelor nationale. Nationalismul a introdus ideea principiului auto-determinarii nationale. Ideea ca orice natiune are dreptul la un stat national care sa o protejeze si in care sa se auto-guverneze conform propiilor credinte, traditii, viziuni. Dar sigur, hai sa limitam nationalismul la „atatarea urii”… pfff… Marele dictionar de propagandisme. Ura de rasa e rasism. Ura de nationalitate e sovinism. Dar la propaganda merge omleta de termeni.
Nu confund nationalismul cu patriotismul. Dumneata esti probabil patriot. Dar fara nationalism ai fi fost acum un mare patriot… austro-ungar!
Alegatia ca nationalismul a provocat doua razboaie mondiale e discutabila.
Cauzele au fost multiple si complexe, aruncatul vinei pe una singura e mult prea simplist. Dumneata, democrat liberal, identifici nationalismul drept cauza, marxistii au identificat capitalismul, pacifistii identifica militarismul, feministele identifica patriarhia etc. etc. Cate viziuni ideologice atatea
E ca si cum cineva s-ar uita la Napoleon si razboaiele napoleoniene si ar concluziona „iata ce face republicanismul. Republicanism = atatarea urii, razboi, atrocitati.”
Amestecati notiuni precum republicanism – REPUBLICANÍSM s. n. (Rar) Concepție care susține republica drept formă de guvernământ; atitudine, activitate în favoarea republicii. – Din fr. républicanisme. (DEX) cu doctrine politice. Partidele republicane au fost istoric ba conservatoare ba liberale ba sociale sau socialiste. Republicanismul nu-i o doctrina in sine. In functie de epoca istorica si pozitie goegrafica orientarea acestor partide a fost diametral opusa. Mai adaugi in discutie si autodereminarea: autodeterminare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107, 3/6 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autodetermina] 1 Dreptul unui popor de a lua singur decizii în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (1). 2 Ansamblu de acte normative care pun în aplicare principiul autodeterminării (1) Si: autodeterminat1 (2). 3 Decidere de sine stătătoare de către un popor asupra problemelor politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (3). (DEX) . Nu eram domnule nici un austoungar, nu te mai speria atat de acesta constructie, un simplu colos cu picioare de lut. De picat pica el, stai linistit. Nu nationalismul i-a impins pe soldatii romani in lupta. Nici un nationalism nu a introdus autodeterminarea, astea sunt concluzii fara probe. Vedeti ca aplicand logica autodeterminarii peste nationalism ar fi trebuit ca revolutia americana sa nu existe. Autodeterminarea apare initial intr-o forma de baza in 1750 pe teritoriul fostului Imperiu roman de origine germana si are stricta legatura cu suveranitatea si nu nationalismul. Vedeti ca nu nationalismul a format state care si astazi sunt cele mai mari democratii europene. Vorbiti de nationalism in contextul UK? Dar in conetxtul confederatiei Rihnului ulterior Imperiul. Dar Franta? Nu confundanti o miscare din secolul 19 care daca ramanea la acel stadiu poate puteam sa luam niste idei de acolo cu forma sa finala care a violat un continent European si a produs cea mai mare drama umana din istoria omenirii.
MILITARÍSM s. n. Politică de subordonare a activității de stat, și prin aceasta, a întregii vieți sociale intereselor de mărire a potențialului militar și de pregătire pentru război. – Din fr. militarisme. (Dex) nici asta nu-i o doctrina politica si este un regim politic.
Lasati va rog marxismul asta new-age cu care fiecare tinerel este in gura, fiecare tinerel care nu suporta hipsterii sau fatalaii.
Eu sunt conservator, cu mici exceptii da foarte mici, dar daca doctrina asta paguboasa demonstrata si rasdemonstrata va ajuta sa va simtiti superior francezului e ok si asa.Doar ca esti roman esti superior, jus sangvini. Eu sunt superior francezului ca muncesc in Romania si a fost intotdeauna greu de tot. Si greutatile alea m-au intarit. Social insa pana nu invatam conceptul de comunitate, ramanem la coada vacii dar in rest fuduli ca suntem „rumani”, jus sangvini.
Inca ceva, nationalismul in prezent este subtefugiul incompetentei politice. Nu noi suntem de vina ca nu sunt autostrazi, scoli si spitale in Romania, strainii sunt de vina.
„Nici un nationalism nu a introdus autodeterminarea, astea sunt concluzii fara probe.”; „Vedeti ca nu nationalismul a format state”
Daca recititi mai atent ce am scris, veti vedea ca am vorbit de autodeterminarea nationala si de state nationale. Raspunsul dvs. n-are a face cu ce am spus eu.
„Nu confundanti o miscare din secolul 19 care daca ramanea la acel stadiu poate puteam sa luam niste idei de acolo cu forma sa finala care a violat un continent European si a produs cea mai mare drama umana din istoria omenirii.”; „dar daca doctrina asta paguboasa demonstrata si rasdemonstrata va ajuta sa va simtiti superior francezului e ok si asa”
Nu confund nimic, dvs. si DEX-ul pe care l-ati consultat faceti confuzii.
Ura de rasa e rasism, nu nationalism. Ura fata de straini/alte nationalitati e sovinism, nu nationalism. Hitlerismul nu e nationalism. Eventual poate fi considerat o tulpina extrema de nationalism. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa se puna semnul egal. Nici intre socialism si Stalinism nu se pune semnul egal.
Pentru un nationalist fundamentele sunt statul natiune, independenta si suveranitatea sa. Nu simtaminte de superioriate fata de x, fudulie, ura etc. Astfel de idei/simtaminte pot exista, dar nu sunt specifice nationalismului. Simtaminte de superioritate, ura, razboaie au existat si inainte de aparitia nationalismului.
„Nu eram domnule nici un austoungar, nu te mai speria atat de acesta constructie, un simplu colos cu picioare de lut.”
Nu se sperie nimeni. Ai spus ca confund patriotismul cu nationalismul, ti-am spus care e diferenta. Patriot poti fi in orice constructie suprastatala si multinationala, aceea fiind patria ta. Dar nationalist nu poti fi decat in statul tau national! Dumneata fara nationalism ai fi fost probabil mare patriot in oricare imperiu multinational ar fi existat pe locurile tale de bastina la momentul respectiv.
Acum chiar dexul nu-l putem rescrie astfel incat sa multumim pe toata lumea. La mormantul tembelului ala de ceausescu se aduna an de an vreo 10-15 care iti spun cat de bun a fost comunismul si ca acele tulpini alterate de comunism care au produs drame sociale nu-s reprezentative. Asta nu face nici una din afirmatii adevarate. Tulpina aia nationalista nu-i doar o tulpjna ci ii „frumuseatea” evolutiva a unei ideologii. Dar acesta ideologie a superioritatii nationale nu-i specifica nazismului ci si fascimului italian si daca dorim neapart o masturbare intelectuala putem discuta de fenicianism si superioritatea rasei feniciene in ceea ce istoria va tine mine ca si „Nationalismul libanez” sau de ce nu faraonism. Deci tulpina aia nu s-a redus la un cretin austriac care a ajuns sa conduca discretionar Germania ci o putem intinde din Orient prin europa pana chiar prin Serbia anului 1997.
Ura de rasa ii rasism si nu nationalism spuneti. Nope, nationalismul ii o ideologie care poate sa inglobeaze pana si asa ceva plecand de la teza superioritatii si teza interesului national care primeaza in raport cu orice incusiv individul. Drepturile individuale find suprimate in favoarea grupului. Dar nu va spun eu, ca eu sunt nimeni, va spune asta niste tembeli de la univeristatea Stanford: https://plato.stanford.edu/entries/nationalism/ .
Si acum cu patriotismul. Patriotismul nu are cum sa fie multinational, conform dexului: PATRIOTÍSM s.n. Dragoste, devotament pentru patrie și pentru popor. [Cf. fr. patriotisme]. Deci unde apare multinationalismul dispare poporul si apare o alaturare de popoare. Nu poti fi patriot european, poti fi proeuropean, poti fi suntinator al europei si poti fi patriot roman.
Nationalismul si in prezent ne poveste o istorie selectiva, ne gaseste inamici unde nu-s si plaseaza la putere niste oameni care s-ar vrea ei acolo pe veci. Nationalismul nu va vorbi despre 1918 in termeni realisti si sa va spuna in ce hal de subfinantare si dezorganizare era armata romana si faptul ca era atunci ca si acum o cumetrie generala pe acolo.Nationalismul glorifica istoria ca mijloc propagandistic. Pentru mine este importanta acest aspect al subfinantarii pentru ca nu as dori vreodata ca armata sa mai treaca prin asa ceva. Si exact asta se intampla in prezent. Fara nationalism iti dai seama ca inamicul numarul unul este vazatorul de povesti nationaliste, fara plan real, care iti cere un vot. Mai mult iti dai seama ca vinovatul a fost intotdeauna politicianul roman si nu strainii si nici extraterestii, soros, multinationalele etc.
Dar uitati cum facem, eu nu-s aici sa schimb opinia nimanui ci doar sa combat acolo unde cred eu niste afirmatii unde vad ca apare istorie selectiva. Cum am spus, daca nationalismul va convinge pe dvs ca ii ce trebuie ideologic vorbind, imi pare rau. Am vb la un moment dat cu cineva care incerca sa ma convinga de faptul ca Gesapoul a avut si parti bune, Reinhard Heidrich find si in prezent pe lista sefilor de institutie ai Interpol. Dap, a fost chiar unul din arhitectii Interpolului in varianta sa moderna.
@lt(rez)
„Acum chiar dexul nu-l putem rescrie astfel incat sa multumim pe toata lumea.”
Nu e nevoie sa puneti orice dex pe un piedestal.
„Nope, nationalismul ii o ideologie care poate sa inglobeaze pana si asa ceva plecand de la teza superioritatii si teza interesului national care primeaza in raport cu orice incusiv individul.”
Daca definitia data nationalismului se limiteaza doar la anumite aspecte, eminamente negative, nu le pune in contextul istoric sau evolutiv al ideologiei respective, si le prezinta drept definitorii pentru ceea ce urmareste acea ideologie… asta se cheama propaganda. Iar DEX-ul din care ati postat definitia respectiva asta a facut.
„Si acum cu patriotismul. Patriotismul nu are cum sa fie multinational, conform dexului: PATRIOTÍSM s.n. Dragoste, devotament pentru patrie și pentru popor. [Cf. fr. patriotisme]. Deci unde apare multinationalismul dispare poporul si apare o alaturare de popoare.”
Patria poate fi si un stat multinational. Un stat multinational are popor. Si patrioti.
„Nu poti fi patriot european, poti fi proeuropean, poti fi suntinator al europei si poti fi patriot roman.”
Nu poti fi patriot european pentru ca Europa/UE nu e deocamdata un stat. Dar orice cetatean UE poate fi patriot european daca UE se transforma dintr-o confederatie de state nationale suverane intr-o federatie.
Probabil o sursa a curentelor anti-nationalism e si aceasta idee/miscare federalista.
Nu poti crea in mod democratic (fara forta armata) o federatie multinationala daca oamenii sunt nationalisti. Trebuie descurajat nationalismul si incurajata inlocuirea sa cu ideea de patriotism, promovat regionalismul si transferat suveranitate de la statul national catre centrul federal. Iar in final va fi mai usor pentru „doar patriotul” roman, spaniol etc. sa-si transfere patriotismul la nivelul intregii federatii.
„Cum am spus, daca nationalismul va convinge pe dvs ca ii ce trebuie ideologic vorbind, imi pare rau.”
Nationalismul nu are ce sa mai convinga, a convins deja. Lasati DEX-ul ala un moment si luati putin Constitutia Romaniei: ‘Romania e stat national, suveran si independent’; ‘suveranitatea nationala apartine poporului roman’; ‘pe teritoriul roman nu pot fi colonizate populatii straine’. Iata, principii clare ale nationalismului incluse intr-o constitutie democratica a unui stat care nu e nici nazist nici fascist.
Dexul nu am cum sa-l las nici sa vreau. Am purtat lupte grele cu dexul pana l-am biruit desi si in prezent mai imi fur cate una.
Da, principile enuntate nu as spune ca sunt nationaliste ci nationale ca blocuri de constructie democratice. Daca nationalismul ramanea la stadiul de curent in epoca poate puteam pleca cu ceva bun de acolo. Transformarea in ideologie a fost catastrofala. Dar asta va spun ca nu putem lua doar lucrurile pozitive sau care ne plac dintr-o ideologie dar putem face asta dintr-un curent de gandire. Cam asa este si comunismul pus in aplicare. O aberatie care a schilodit un secol globul asta. Dar strict limitandu-ne la idei, nea Marx nu a fost un idiot.
Pe de alta parte pe acesta logica am putea spune ca socialismul a fost un mare bine omenirii, datorita acestuia avem un set de drepturi de partea muncitorilor si legislatie protectiva in acest sens. Am putea spune ca „virgula” codul muncii este de factutra comunista ca protejaza angajatul drepturi care lipseau cu desavarsire pana la inceputul secolului XX.
Referitor la „patriot federal”, acolo ii un complex de discutii. Eu sincer va spun ca nu cred ca poti fi patriot federal cu mici exceptii precum america. Intr-o federatie spre exemplu aveti doua cetatenii, una a statului component al federatiei si una a federatiei. De acolo ii complicat in opinia mea dar presupun ca poti sustine anumite valori comune federative.
Dar sa ne gadim putin la Tutea care printre multe spunea: Cine, la 20 de ani, nu este de stânga, nu are suflet! Cine, la 40, mai este de stânga, acela este imbecil! In completare a ma spus in una din interviurile sale, cine spre sfaristul vietii nu-i liberal a trait degeaba.Stiti ca el a murit ca membru PNL. Avand in vedere plaja mea de varsta, as spune ca sunt unde trebuie cu conservatorismul si poate pe la 80 de ani reusesc sa imi adun si eu conceptii liberale la un loc.
Si acum m-ati pornit cu regionalismul. Regionalismul nu are tangenta cu natiunea si nici cu federalismul. Italia este stat national unitar indivizibil regionalizat. Polonia si-a desfintat 49 de comitate si a infintat 16 regiuni. Franta la fel, regionalizata in 1984, vreme cand eu ma cacam pe mine de frig in lumea national-comunista a lui Nea Nicu.Regionalizarea are legatura cu eficienta bugetara, performanta administrativa si in cazul european cu accederea directa la fonduri ue si nu prin sistem centralizat. Adica daca doriti fonduri ue nu mai trebuie sa asteptati un „process bottleneck” in minister. Diferenta uraisa intre federatie si regionalizare este ca statul federativ se poate opune federatiei oricand pe cand regiunea nu, regionalizarea este facuta prin lege cadru de catre parlament. Asta insemna ca orice competenta oferita central poate fi retrasa tot central.
Asadar, daca aveati o firma si ar fi trebuit sa bateti drumul Bucurestiului (11 ore) pentru orice nimic, orice stapila cred ca nu aveam acesta discutie. Federalist eu nu pot fi niciodata, dar „regionalist”- daca exista asa ceva, da. Pe model francez as vrea daca se poate. Nu ma intelegeti gresit, e fain Bucurestiul, dar vreau sa merg acolo nu sa stau la usi ci la Muzeul Militar, la Antipa, la Palatul Regal si la un birt in centrul vechi care imi place mie.
Multumesc de discutie oricum, din experienta” mea cei cu convingeri nationaliste sunt oameni cu care este imposibil sa discuti.
@lt(rez)
Sunt DEX-uri si DEX-uri. Intrati pe DEX online si vedeti ca se pot da si alte definitii scurte nationalismului, mult mai nuantate sau mai putin malitioase decat cea din acel dictionar de neologisme. Un dictionar mult mai bun ar fi un dictionar politic cand vine vorba de ideologii, miscari politice etc. Multumesc si eu pentru discutie.
lt(rez)
Ca de obicei, punctele pe Y (stiu ca nu exista aceasta litera). Din pacate, nu pot sa nu ma gandesc la un nemernic care imbina nationalismul cu socialismul, care ascunde infaltia in bonuri de tezaur, fara insa sa cheltuiasca bani pe inarmare sau dezvoltare. Intrebarea meaeste: suntem pe marginea prapastiei sau in cadere libera?
Multumesc pentru aprecieri. Si exact la aceste lucruri ma refer, ca nu se poate sa vedem unde au dus aceste politici in trecut si in prezent inca sa mai cadem in capcana nationalistoida.
Aici im cereti un raspuns pe care in cel mai fericit caz pot sa il dau in mod estimativ. Eu sunt un optimist si cred ca asta imi mentine inca sanatatea mintala la un nivel satisfacator. Eu cred ca suntem pe margine, dar am fost mai-mai sa picam in 99 cu un razboi civil la usa. Acum in schimb suntem tot pe margine dar nu chiar atat de aproape ca in 99. Garantiile UE si NATO insemna o economie nationala pe care Orlando o mai zguduie dar care se mai poate regla in contextul european. La fel Rusia care amenita direct fara a o mai face voalat se opreste in scutul NATO si prezeneta americana in Ro. Idiotenile nationaliste, xenofobe pe care trebuia sa le lasam in secolul 20 inca se mai regleaza la nivel european si nu refuleaza la sacara sociala. Daca vreodata in schimb ne trezim cu o campanie Roexit cum orgasmic doreau RTV si altii, atunci dragilor tocmai sarim in gol fara parasuta. VItorul nostru il putem vedea in situatia actuala a republicii molodova sau mai rau, de ce nu.
Dar eu v-am spus, asta sunt strict opiniile mele, nu am valente de geostrateg nici ce mare analist. Istorie am studiat in schimb, si cine se face ca nu o cunoate va fi obligat sa o retraiasca.
Bun bun articolul. Felicitari.
Va recomand (pentru cine n-a facut-o deja) sa cititi si cartea lui Vitor Suvorov: The Icebreaker. E interesant modul in care spune autorul lucrurilor pe nume.
Dacă Soros era trecut de grădiniță sigur era inamicul public numărul 1.
De aceea e f bun NATO sa țină germaniA la pamant și rusiA in afara Europei . Încă 100 ani.