FLATPACK 4

Armament…Haideti sa vedem cat de fortos era pasaroiul asta sau, ma rog, ar fi trebuit sa fie!

Vimpel R-37/AA-13 Arrow (Izdeliye 610 sau R-VD/Raketa Vysokaya Dalnost/Racheta cu Raza Mare de Actiune) e urmasa directa a R-33S avand performante mult imbunatatite fata de aceasta. A fost prezentata pentru prima oara la Maks 2011 si are urmatoarele caracteristici: racheta aer-aer cu raza lunga de actiune destinata doborarii aeronavelor AWACS si ISTAR/Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance, tinte slab manevriere (E-3 AWACS, E-8C JSTARS, RC-135V/W Rivet Joint/SIGINT, EC-130H Compass Call/EW-SEAD, EC-130 Commando Solo/PSYOPS); greutate 600 kg; lungime 4,20 m; diametrul rachetei 38 cm; ogiva HE-Frag de 60 kg; anvergura aripioarelor de ghidare 70 cm; motor racheta cu combustibil solid; raza de actiune cuprinsa intre 150-398-400 km; viteza maxima 6 Mach/7350 kmh; ghidaj INS/SARH/ARH (Active Radar Homing/Ghidaj Radar Activ), racheta fiind mult mai versatila decat inaintasele sale; poate distruge tinte care evolueaza intre 15 m-25.000 m altitudine (unele surse sugereaza chiar 28.000 m altitudine); dezvoltarea rachetei a inceput in 1988-1989, testele continuand in perioada 1990-1994.  Insa dezvoltarea a fost abandonata temporar in 1995/1998 datorita crizei economice fiind reluata in 2006 in vederea dotarii MIG-31 BM. In 2014, conform rusilor, a intrat in productie varianta modernizata a R-37 R-VD numita R-37M/RVV-BD (RVV-BD/Raketa Vozduh-Vozduh Bolshoy Dalnost/Racheta Aer-Aer cu Raza Lunga de Actiune) avand urmatoarele caracteristici: BVR; greutate la lansare 510 kg; lungime 4,06 m; diametrul rachetei 38 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 1,02 m, acestea fiind retractabile; ogiva de 60 kg; poate distruge tinte aeriene ce evolueaza cu maxim 8G; raza maxima de actiune 200 km; ghidaj SARH/ARH; racheta de tip „trage si uita” complet autonoma fata de platforma de lansare. Unele surse sustin ca racheta poate fi ghidata spre tinta de sateliti Glonass dar e posibil ca asa ceva sa se afle inca in studiu –capabilitate incerta in acest moment. Nu se stie cu certitudine cate au intrat in dotarea Fortelor Aeriene Ruse in perioada 2015-2016-2017 pana in present insa racheta se regaseste, conform rusilor, pe MIG-31BM (asta duce 4-6 rachete), Su-35S/37 si PAK-FA.

Vimpel R-77/AA-12 Adder, (Izdeliye 170) racheta aer-aer cu raza medie de actiune destinata aeronavelor din generatia 4+/4++, raspunsul rusilor la AIM-120 AMRAAM (specialistii o numesc “AMRAAMSKI”, existand suspiciuni c-ar fi copiata dupa americanoasa. La export e cunoscuta drept RVV-AE/Raketa Vozduh-Vozduh Aktivnaya Eksportnaya/Racheta Aer-Aer cu Ghidaj Activ pentru Export). A aparut initial pe MIG-31BM, aeronava putand acrosa 4 astfel de rachete. Racheta are urmatoarele caracteristici: BVR –“trage si uita/fire and forget”; intrare in serviciu 1994; raza de actiune, tinta se apropie 150 km/tinta se indeparteaza 50-90 km; greutate 175 kg; greutate ogiva 18/30 kg. La varianta R-77M/Izdeliye 70-1 e probabil de 18 kg, racheta avand greutatea la lansare de 190 kg, lungimea de 3,70 m si diametrul de 20 cm. R-77M are si o varianta superioara dezvoltata probabil in 2005-2007 numita R-PD-77/Izdeliye 180 -PD=Pryamotochnyy Dvigatel/Statoreactor- cu greutate marita la 226 kg, lungime 3,70 m. racheta dispune de statoreactor Vimpel KRLD-TT, durata de ardere a combustibilului solid fiind de 50-70 secunde, viteza maxima 4,50 Mach/5513 kmh. Racheta are statoreactor/ramjet cu doua trepte de tractiune, foarte probabil. Se pare ca prima treapta propulseaza R-PD-77 la viteze inalt subsonice –posibil pana la 1000 kmh, iar cea dea doua treapta ii imprima acesteia viteza trisonica.

Ogiva de 30-35 kg, anvergura aripioarelor de ghidare tip grila 82 cm, raza de actiune 160-200 km. Nu a fost produsa niciodata, conform NATO, proiectul fiind, foarte probabil, vandut Chinei in 2008-2010.  Cu toate acestea, in 2013 rusii au dezvaluit existenta unui radar AESA destinat R-77 RVV-SD/Srednaja Dalnost/Raza Medie, sustinand ca aceasta racheta urma a intra in dotarea VVS Rossii in 2015 –noua racheta are aripioare retractabile putand fi transportata in cala, raza de actiune de 120 km pentru tinte aeriene care zboara frontal la mare altitudine, si de 160 km pentru aeronave mari de transport precum C-5 Galaxy sau aeronave AWACS. Rusii sustin ca noua racheta e comparabila cu AIM-120C-7. Nu se stie cu certitudine daca R-77 RVV-SD se afla astazi in dotarea VVS Rossii; derivele de control sunt copiate dupa cele ale rachetelor operativ-tactice cu ogiva nucleara/conventionala/chimica/EMP OTR-21 Tochka/SS-21 Scarab si OTR-23 Oka/SS-23 Spider (asta a fost urmasa SS-1C Scud B, doar Bulgaria, Germania de Est si Cehoslovacia au primit SS-23 la jumatatea anilor *80/sec.XX. Bulgarii au renuntat la ele in 2002, cehii si slovacii dupa 1990). Aceste suprafete de control, la momentul aparitiei rachetei, erau ceva nou semanand cu o retea tip fagure asigurand caracteristici aerodinamice foarte bune. Sunt mult mai usoare decat derivele clasice si sunt foarte eficiente la viteze si unghiuri de atac mari; racheta poate ataca tinte de mici sau mari dimensiuni care evolueaza cu maxim 12G la orice racurs, orice altitudine.

Conform producatorului racheta poate vira rapid cu 150◦ pe secunda atingand chiar si 45G, poate atinge unghiuri de atac foarte mari chiar si de 40◦. Tot producatorul sustine ca racheta poate fi trasa de la 10.000 m altitudine impotriva unor tinte care zboara  deasupra solului la 20-50 m fiind eficienta impotriva elicopterelor de atac, rachetelor MIM-104 Patriot, rachetelor de croaziera si chiar impotriva rachetelor aer-aer AIM-120 AMRAAM si AIM-154 Phoenix, asta datorita incarcaturii HE-Frag; ghidare INS+ARH in faza terminala a zborului.

Spre exemplu, INS poate fi actualizat in zbor de catre senzorii MIG-31 prin data-link, iar ARH se activeaza, de regula, la minim 20 km distanta de tinta; racheta e dotata cu radar AGAT 9B-1348E, banda J, Doppler, monopuls, arc de scanare 120◦, poate detecta tinte cu RCS de doar 5 mp aflate la 15 km distanta; distanta minima de lansare este de 300-500 m in functie de marimea tintei. Rusii sustin ca o R-77 poate fi lansata impotriva unui bombardier B-52 care zboara la 15.000 m altitudine de la 100 km, ARH luandu-l in tinta de la 50 km; rata de lovire a tintelor care evolueaza cu 9-12G este, conform producatorului, de 60%-70% ; viteza maxima 4782 kmh/4 Mach; lungime 3,60 m; diametrul rachetei 20 cm; anvergura suprafetelor de control 70 cm; motor racheta cu combustibil solid+statoreactor/ramjet, probabil doua trepte de tractiune.

Se pare ca motorul racheta propulseaza R-77 la viteze inalt subsonice –posibil pana la 1000 kmh, iar motorul ramjet ii imprima acesteia viteza trisonica; expertii considera ca R-77 e mai manevrabila decat AIM-120 insa americana poate mentine viteza trisonica mai mult, dar exista incertitudini cu privire la fiabilitatea rusoaicei; durata de viata garantata de producator este de 12 ani; MIG-31 poate acrosa. Racheta a fost prezentata pentru prima data sub forma de macheta in 1995, pe un MIG-31M, 4 R-77 sub grinzile de sub planuri; conform rusilor doteaza astazi: MIG-31M/BM, MIG-29SMT/K/KUB/M/M2, MIG-35/35D, Su-27/30/30MK/30 MK2/30MKI/34/35/35UB/37/39, Yak-141, Ka-50/52, T-50/PAK-FA; racheta poate ataca tinte care zboara la altitudini cuprinse intre 20 m-25.000 m; exista si varianta modernizata R-77M, aparuta probabil in perioada 2007-2010, aceasta avand autonomia marita la 160-200 km, insa nu se stie daca se afla in dotarea VVS Rossii (asa se numesc astazi Fortele Aeriene Ruse. Exista semnale ca R-77M e rezultatul unei colaborari secrete cu Matra Defense/Franta din perioada 1992-1994, insa nu exista certitudini); s-a exportat in India, Malaezia -150 de exemplare in 1997, China, Peru -70 de exemplare in 1998, Venezuela -100 de exemplare in 2006, Yemen -100 de exemplare in 2004, Algeria -400 de exemplare in 2006, Ucraina –au cel putin 200 de exemplare, multe probabil nu mai sunt operationale.

Nu se stie cu certitudine cat costa o racheta R-77, dar se stipuleaza ca aceasta costa cu 70% mai putin decat MICA/AIM-120 AMRAAM, adica undeva intre 100.000-193.000 de dolari (se pare ca atat au platit peruanii per exemplar).Interesant e faptul ca la inceputul lui iunie 2017, la Ministerul Apararii de la New Delhi s-a primit un raport din partea Fortelor Aeriene Indiene/IAF in care se stipuleaza ca rachetele R-77 care doteaza Su-30MKI, MIG-21 Bison si MIG-29K/KUB au “defecte grave” (MIG-29K/KUB apartinand Marinei Indiene e putin probabil sa aiba in dotare R-77. Marina a semnat abia in 2006 un contract cu Rusia pentru livrarea a 40 de rachete R-77 destinate MIG-29K, insa faptul ca IAF nu erau nicicum multumite de aceste rachete, a facut ca Marina sa renunte la contract).

Povestea R-77 indiene e interesanta si…tragic-comica! Si suna cam asa…Indienii cumpara R-77 in 1996 primele livrari avand loc in 1999, peste 2000 de exemplare pentru 820 milioane de dolari. Nu mult dupa aceea, datorita calitatii slabe si a defectiunilor multiple, indienii returneaza Rusiei pentru “reparatii/revizuire” aproximativ 1000 de R-77, adica…50% din totalul celor achizitionate.Potrivit raportului IAF, in procesul de testare, evaluare si implementare, racheta R-77 a evidentiat o seama de defecte –unele rachete pur si simplu nu vedeau tinta, altele refuzau sa plece de pe lansator si, colac peste pupaza, au fost multe cazuri cand rachetele au fost “pacalite” mult prea usor de bruiajul exercitat de tinta. Indienii, suparati, suspectau, dincolo de defectiunile tehnice, faptul ca rusii le-ar fi livrat rachete cu combustibil solid expirat. Ehhh, asta n-ar fi o noutate la sovietici/rusi, au mai facut asta si cu altii! Mda, cu toata nemultumirea indienilor, in iulie 2014 a aparut informatia ca Rusia a primit o comanda de 4800 de rachete aer-aer R-73/AA-11 Archer/3300 de exemplare si R-77/AA-12 Ader/1500 de exemplare din partea Chinei care le-ar fi si clonat cu concurs ucrainean, posibil si rus.

Asta spune Ministerul Apararii de la Tokio/Japonia care afirma despre chinezismele PL-12/SD-10A si PL-9C, ca nu se ridica nicicum la performantele omoloagelor americane (mda, pai sa vedem ce-s astea. Luoyang PL-12 –BVR, ARH, raspunsul chinezilor la AIM-120 AMRAAM si R-77, aparuta in 2005. I se spune de catre expertii americani “AMRAAM-ul chinezesc”; Luoyang PL-9/9C –raspunsul chinezilor la AIM-9L/M Sidewinder, aparuta in 2008). Nu inca, zicem noi, dar chinezii sunt perseverenti si merg inainte. Ei sunt adeptii ideii “ai esuat, mergi inainte, ai reusit, mergi inainte”! Cert e faptul ca-n 2002, Fortele Aeriene Chineze au executat 7 lansari-test cu R-77, sase dintre acestea fiind esecuri (e posibil…R-77 e responsabila pentru o mare tragedie tinuta la secret de catre URSS. Tragedie care abia dupa 1992 a iesit la iveala in presa. In 1986, o racheta prototip R-77 lansata de un MIG-23 impotriva unei elicopter-drona Mi-6 a produs o mare tragedie –racheta a luat, nu se stie din ce motiv, in tinta o aeronava civila AN-26 care zbura mult in afara poligonului provocand moartea a 26 de oameni. Nici astazi nu e clar de ce racheta s-a “reorientat”). Din cate se cunoaste, R-77 n-a fost niciodata folosita in lupta.

Griazev-Shipunov GSh 30-1, tun de bord calibrul 30 mm proiectat in fosta URSS, produs si-n ziua de astazi de catre concernul Izmash considerat a fi cel mai mare producator de arme din Federatia Rusa. Sediul central se afla in Ijevsk, capitala Republicii Udmurtia din cadrul Federatiei Ruse. Fabrica, cunoscuta initial drept Uzina Imperiala de Armament, a fost fondata de catre Tarul Alexandru I in 1807 fiind una dintre primele astfel de fabrici din Rusia. A funizat arme pentru Armata Imperiala in timpul razboaielor cu Napoleon. Ulterior, Fabrica de Armament si Otelaria au fost unificate fiind cunoscute drept Fabrica 74 in WW II, aceasta livrand armatei sovietice locomotive cu abur si vagoane, inclusiv trenuri blindate si componente majore pentru blindate. Au produs in perioada WW II pentru armata sovietica 11,30 de milioane de pusti si carabine, mai mult decat intreaga productie germana -10,30 milioane. Rebotezata Uzina de Motoare dupa WW II, a produs primul lot de AK-74 –produc si in ziua de astazi. Astazi face parte din OJSC Izmash/Open Joint Stock Company Izmash.

Tunul de bord Izmash GSh-30-1 are urmatoarele caracteristici: tun automat cu o singura teava destinat aeronavelor calibrul 30 mm, proiectat in 1977. In dotarea Aviatiei sovietice/ruse din anul 1980, index 9A-4071K; greutate 46 kg; lungime 1,97 m; lungime teava 1,50 m; durata de viata a tevii 2000 de proiectile; lungime proiectil 16,50 cm; rata de foc 1500-1700 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 860-900 m/s; raza de actiune cuprinsa intre 200-1800 m (tinte aflate la sol). Raza maxima de actiune impotriva tintelor aeriene este de 800 m (rusii sustin ca tunul este foarte puternic fiind capabil sa distruga un bombardier cu doar 3-5 proiectile); doteaza Su-27/30/33/34/35/37/57 –rezerva interna 150 proiectile/MIG-29 –rezerva interna 150-100 de proiectile/ Iak-141 –rezerva interna 120 de proiectile/Shenyang J-11/15/16 –rezerva interna 150 de proiectile.

Exista si varianta containerizata cunoscuta in Aviatia rusa drept 9A4273/SPPU-687, greutate totala 480 kg, 150 de proiectile rezerva (MIG-29 si Familia Suhoi pot acrosa aceste containere. Tunul poate pivota in container/montaj flexibil 0◦/-30◦ elevatie si -15◦ travers. SPPU=Samolyatnaya Podvizhnaya Pushechnuaya Ustanovka/Tun Containerizat Mobil pentru Aeronave); utilizeaza proiectile AP-T/Penetrare Blindaj-Trasor (greutate proiectil 403 grame, viteza initiala 880 m/s), API-T/Penetrare Blindaj Incendiar-Trasor, APT-T/Penetrare Blindaj Trasor –Penetrator Tungsten, AP-I/Penetrare Blindaj-Inert, HE-T/Inalt Exploziv –Trasor, HE-T-SR/Inalt Exploziv cu Raza Scurta –Trasor, HE-TI/Inalt Exploziv-Trasor Inert, HEI-Exploziv de Mare Putere Incendiar (greutate proiectil 390 grame, viteza initiala 890 m/s, HE 48,50 grame, fuzee AG-30),  HEI-T/Exploziv de Mare Putere Incendiar –Trasor (greutate proiectil 387 grame, viteza initiala 890 m/s, HE 43,30 grame, piturat cu o banda rosie -incendiar). Incarcatura de azvarlire este de 117-123 grame in functie de tipul proiectilului, contine Piroxilina si este operationala la temperaturi cuprinse intre -60◦C/+80◦C. Incarcatorul tip banda din cupru, in uzul Aviatiei ruse, contine de regula si 4 proiectile AP-T+4 HEI+4 HEI-T.

GSh-30-1 MONTAJ MIG-29

MIG-29 IRANIAN -TRAGERE GSh-30-1

  Si revenim la pasaroiul nostru…Asa cum mentionam in capitolele anterioare, MIG 1.44/MIG MFI, aeronava demonstrator tehnologic conform MIG, s-a miscat pentru prima data pe 15 decembrie 1994 la Jukovski, pilotul Roman Taskaiev ridicand roata de bot. Insa fara sustinere financiara din partea Guvernului si a Aviatiei ruse, unicul prototip a fost depozitat. Asta pana in septembrie 1997 cand Mihail Korjuiev devine director general al Aviatsionnyy Nauchno-Proizvodstvennoy Kompleks MIG/ANPK MIG care acum facea parte din Moskovskoye Aviatsionnoye Proizvodstvennoye Obyedineniye/MAPO/Complexul Industrial Militar pentru Productia de Aeronave din Moscova, organizatie creata in ianuarie 1996 prin Edict emis de catre presedintele Federatiei Ruse de atunci, Boris Eltin (ca fapt divers, MAPO Moscova are in compunere 12 companii, cele mai mari fiind MIG, Suhoi si Kamov. Ehhhh, tot ca fapt divers am reusit sa aflu din surse rusesti cate MIG-uri 21 au fost construite…Ei bine, au realizat peste 9000 de exemplare in 32 de versiuni exportate in peste 40 de tari).

PRIMUL ZBOR -29 FEBRUARIE 2000

  Concret, Korjuiev decide ca proiectul inghetat MIG 1.44/MIG MFI sa devina prioritar pentru companie, asta ca raspuns la proiectul Suhoi Su-37, si acesta avand tractiune vectoriala. Ei bine, la acea vreme, cei de la Biroul de Proiectari Experimentale Suhoi erau avansati in realizarea unei aeronave remarcabile, aeronava-experimentala cu un design inovator considerat de expertii NATO drept “varf in tehnologia aviatica”. Este vorba despre Suhoi Su-37 Berkut/Vultur, dezvoltarea acestuia debutand la sfarsitul anilor *80/sec.XX –da, trebuie sa recunoastem ca sovieticii/rusii au proiectanti geniali chiar daca gurile rele sustin ca acest proiect este de fapt…bombardierul german Junkers Ju-287 (primul zbor, 16 august 1944, construit in doar doua exemplare. In fine, asta e alta poveste!).

Su-37 era intr-adevar revolutionar ca design, avea ampenaje verticale inclinate spre interior, aripa in sageata indreptata spre in fata si lansatoare de rachete la capetele de plan (prototipul prezentat la MAKS-97 nu avea sinele de lansare asa ca…intentia conteaza). Insa sovieticii nu au fost nicicum primii care s-au jucat cu ceea ce specialistii numesc Forward Swept Wing/FSW/Sageata Spre in Fata, americanii si vest-germanii dezvoltand astfel de proiecte la sfarsitul anilor *40/sec.XX (North American RD-1410/1946, Convair XB-53/1948, Hamburger Flugzeugbau HFB-320 Hansa Jet/1963-RFG si Rhein Flugzeugbau RFB Dentreiner/1963-RFG, Grumman X-29A/1984/SUA -asta a fost deosebit de avansat la vremea lui…A reusit sa atinga 1770 kmh, 15.000 m altitudine si suprasarcini de peste 6G). Insa aceste proiecte n-au dus nicaieri, cu totii au descoperit ca aeronavele erau instabile, aripile suportand deformari mecanice care puteau duce la ruperea acestora in zbor. Deci, pas!

Oricum, Su-37 a executat primul zbor pe 25 septembrie 1997 la mansa aflandu-se colonelul Igor Petrovici Volk (interesant e faptul ca Volk, bun profesionist dealtfel, a fost intotdeauna sceptic in privinta posibilitatii de a utiliza intr-o lupta reala Cobra lui Pugacev. Si-a manifestat scepticismul chiar in fata oficialilor pe la diverse manifestari aviatice locale, inclusiv la MAKS-97, mentionand clar, ferm, ca manevra Cobra lui Pugacev e “doar o cascadorie interesanta, extraordinara, un truc al unui pilot priceput”. Si daca asta nu stia ce spune, atunci cine ar putea sti? La momentul pensionarii acumulase 7000 de ore de zbor, 3500 dintre acestea doar ca pilot de test pe 80 de aeronave. Era si cosmonaut, a facut parte din echipajul Soiuz T-12 si a fost selectat pentru a face parte din echipajul navetei Buran. Erou al Uniunii Sovietice decorat cu Ordinul Lenin).

In fine, convinsi de catre Korjuiev, subcontractanti ai diverselor piese si componente majore ale MIG-MFI, precum motoarele, echipamentul hidraulic, avionica, au cazut de acord sa le produca si livreze pe banii lor. In sfarsit, cu chiu cu vai, fara niciun sprijin guvernamental sau din partea Ministerului Apararii rus, MIG 1.44/MIG-MFI era aproape gata de zbor la inceputul lui ianuarie 2000, primele zboruri fiind programate in perioada 5-10 ianuarie. Spunem aproape gata fiindca de fapt proiectantul-sef al acestei aeronave, Iuri Vorotnikov, si-a exprimat dubiile cu privire la disponibilitatea 100% pentru zbor conducerii companie MIG. Pentru a nu se face de ras in fata oficialilor de la care sperau sa obtina finantare si contract, se decide amanarea primului zbor pana “la rezolvarea tuturor problemelor”. Chiar si asa, cei de la MIG se laudau prin publicatiile occidentale ca motoarele Liulka-Saturn AL-41F cu tractiune vectorizata sunt capabile sa ofere aeronavei zbor in regim supersonic fara folosirea postcombustiei. Adica “Sverkhuk/Supercroaziera”, MIG sustinand ca MFI poate zbura cu viteze de pana la 1700-1715-1800 kmh fara folosirea postcombustiei, iar cu folosirea postcombustiei ajunge la 2,35 M/2878 kmh, raza de actiune fiind de 2500 km in regim supersonic si 4000-4500 km in regim subsonic.

MIG-MFI IN ZBOR

Frumos, nu-i asa, dar nu exista certitudine c-ar fi si facut-o? Mai mult decat atat, era clar ca MIG-MFI nu era nicicum stealth insa cercetatorii de la Institutul pentru Matematici Aplicate “Mstislav Vsevolodovici Keldis” se laudau ca au pus la punct o metoda de generare a invizibilitatii radar prin generarea unui “nor de plasma”, realizand chiar si o instalatie aeroportabila destinata generarii “fenomenului” care cantarea sub 100 kg. O greutate mica care, conform cercetarilor acestui Institut, nu afecta nicicum aerodinamica aeronavei, puterea necesara generarii “norului de plasma” fiind mica, de ordinul zecilor de kW. Insa nimeni n-a vazut aceasta super-instalatie science-fiction, expertii SUA sunt de parere ca aceasta nu exista astazi “pe nici o aeronava ruseasca in uz “ (exista supozitii, totusi, cum ca Su-34 Fullback ar avea ascunsa in bot o asemenea instalatie, aceasta fiind codificata “Marabou”!!! De aceea ar fi deosebit de scump acest bombardier conform gurilor rele ruse, insa nimic…oficial). A fi sau a nu fi” dupa cum spune Marele Shakespeare in “Hamlet”!

MIG 1.42 -CAMUFLAJ DESERT

MIG 1.42 -IMPRESIE ARTISTICA

Cu chiu cu vai, incomplet echipat la nivel de avionica, fara sistemul de acrosare intern al armamentului, fara “generator de plasma”, fara, fara, MIG-MFI decoleaza pentru prima data pe 29 februarie 2000, la mansa aflandu-se Stanislav Gorbunov, pilot de test la MIG (ca fapt divers, Mihail Beliaiev si Stanislav Gorbunov au prezentat oficial in 2017 Presedintelui Vladimir Putin, MIG-ul 35. Stanislav Gorbunov a pilot MIG-29M2 -29 august 2012 – pe Aerodromul Batajnica/Serbia, in incercarea disperata de a-l vinde sarbilor, insa esec, astia n-aveau bani…). A mai urmat inca un zbor-test si dupa aceea…tacere si uitare. Programul a fost anulat, Fortele Aeriene Ruse neavand bani sa-l cumpere cu toate ca MIG il oferea la doar…70 de milioane de dolari per bucata cu armament cu tot (interesant e faptul ca au incercat sa vanda Fortelor Aeriene o varianta simplificata a MIG 1.42, monomotor fara tractiune vectorizata, fara armament acrosat intern si foarte probabil, fara o multitudine de senzori. Despre asta exista…mai nimic. Doar grafica pe computer! Daca chiar au avut intentia asta fiindca exista supozitii printre fanii rusi cum ca s-ar incerca reinvierea proiectului si aducerea lui in actualitate. Stim, rusii fac si dreg multe, au vise si dorinte dar realitatea contrazice toate acestea. Una e sa spui si alta sa si faci ceea ce spui!).

UNICUL FLATPACK

MIG MFI la MAKS 2015

Nu mult dupa aceea, Aviatia rusa selecteaza programul Suhoi PAK-FA/Su-57 Felon pentru inzestrarea cu o aeronava de generatia a V-a. Sa fi fost asta sfarsitul MIG-MFI? Gurile rele americane sustin ca rusoiul a ajuns in China si a devenit Chengdu J-20, stealth-ul chinezesc intrand in paine incepand cu 2017. Adevarul e ca…seamana. Fratior sau nu cu MIG-MFI, cert e faptul ca chinezaria exista iar rusoiul e decedat!

 

WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

ro.performancegunworks.com

https://military.wikia.org › wiki › Petr_Ufimtsev 

https://nationalinterest.org › blog › the-ultimate-c…

weaponews.com

https://theamericans.fandom.com › wiki › Stealth…

https://persona.rin.ru › eng › view › sedov-grigory

https://www.airvectors.net › avruff

https://en.topwar.ru › 2435-okb-im-mikoyana-mi…

www.testpilot.ru › mikoyan › mfi › mfi_e

users.skynet.be › aerosite

sofrep.com › news › russia-touts-new-stealth…

www.russianammo.org › …

weaponsystems.net