Floarea Şerban, secretar de stat în MApN, despre arme şi industria de apărare

Floarea Şerban, secretar de stat pentru armamente în Ministerul Apărării Naţionale, a declarat că cele 85 de programe ce privesc înzestrarea tuturor categoriilor de forţe ale armatei vor fi reanalizate,  urmând “să le menţinem numai   pe acelea urgente sau importante pentru armată.”

 

Floarea Şerban, secretar de stat în MApN

– Aţi preluat de curând conducerea Departamentului pentru Armamente. Care sunt principalele concluzii ale „radiografiei” făcute asupra acestei structuri?

Dacă vorbim de radiografii, e de notorietate faptul că acestea au un timp de developare şi că imaginea apare progresiv începând de la „lumini şi umbre” până la clarificarea tuturor detaliilor. În prezent, având în vedere timpul relativ scurt  de la preluarea mandatului până azi, am reuşit să decelez „luminile” şi „umbrele” din activitatea departamentului. Trebuie însă să vă spun că indiferent care va fi imaginea finală a „radiografiei” stă în puterea noastră să eliminăm „umbrele” identificându-le şi rezolvându-le, independent sau în comun cu celelalte structuri ale Ministerului Apărării Naţionale. Dar dincolo de metafora radiografiei trebuie menţionat faptul că realităţile bugetare ale ministerului sunt ele însele generatoare de „umbre”. Pentru aceasta, şi nu numai, este necesar să găsim cele mai bune soluţii, să străbatem perioada de austeritate bugetară. În ultimii patru ani, pentru înzestrare a fost alocat mai puţin de 9% din bugetul Apărării. şi asta înseamnă foarte puţin. Sigur, Ştim că acum traversăm o perioadă critică. Se impun deci, măsuri în consecinţă. Trebuie să reanalizăm toate programele de înzestrare existente la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, să eficientizăm administrarea patrimoniului ministerului, să valorificăm bunurile materiale şi infrastructura excedentară, în raport cu capacitatea financiară la dispoziţie. Unele din activităţile menţionate sunt de altfel prevăzute în programul actual de guvernare. Aş dori să adaug că acestea ar trebui să fie nu numai „exerciţii tehnice” ci şi un adevărat proces de perspectivă  strategică. Am încredere însă în succesul final, întrucât am găsit aici un colectiv format din oameni bine pregătiţi, cu o expertiză de excepţie.

Prima parte a mandatului dumneavoastră a vizat industria de apărare şi în special colaborarea Ministerului Apărării Naţionale cu firme din industria de apărare. Cum poate fi revigorată această colaborare?

FREGATA REGELE FERDINAND

Din întrebarea dumneavoastră aş alege un cuvânt pe care l-aş pune în centrul răspunsului. Şi anume „colaborarea”. Consider că în acest domeniu numai o colaborare strânsă întreMinisterul Apărării Naţionale şi firmele din industria de apărare poate să ducă la un rezultat bun pentru cele două părţi implicate. Există în România aproape 50 de firme ce au ca obiect de activitate producţia de apărare. Mai mult, cam jumătate dintre ele au capital de stat. Tocmai de aceea, încă de la preluarea funcţiei am avut întâlniri de lucru cu majoritatea operatorilor economici cu capital de stat pentru a constata situaţia exactă a acestora şi a identifica punctele de plecare în procesul de colaborare, pe care o dorim reciproc avantajoasă. Armata are deja o serie de proiecte, unele în derulare, cu Uzina Mecanică Bucureşti, care, împreună cu Digital Bit, de exemplu, are o colaborare ce vizează fregata Regele Ferdinand. De ce e semnificativ acest caz? Pentru ca e un început de drum.

Pentru că demonstrează modul în care pot obţine succes două firme, una cu capital de stat, cealaltă cu capital privat, având un proiect comun. Regret faptul că în decursul anilor s-a ajuns ca armata să dezvolte atât de puţine proiecte cu industria naţională de apărare. Îmi doresc ca împreună să schimbăm actuala stare de fapt.

Am considerat necesar să acord aceeaşi atenţie şi operatorilor  economici cu capital privat, deşi până în prezent, din lipsă de timp, nu am avut întâlniri decât la sediul câtorva dintre aceştia. Dar am avut plăcuta surpriză de a constata că există management performant şi în acest domeniu: Aerostar Bacău, Condor Bucureşti, SC Roman SA Braşov.

Este însă un proces în desfăşurare şi scopul meu este să nu rămână în afara atenţiei nici unul dintre operatori, indiferent de sursa sa de capital. Suntem încă la început de drum în identificarea tuturor soluţiilor pentru a ajunge la punctul final dorit. Situaţia economico-financiară a acestor firme, firavele alocări bugetare şi posibilităţile reduse ale Ministerului Apărării Naţionale de a comanda produse, fac ca această colaborare să dea roade abia într-un viitor pe termen mediu. Spun aceasta având în vedere nu numai posibilităţile financiare dar şi necesitatea modificării unor prevederi legale în domeniu, referitor la achiziţii şi nu numai. Dar în mod sigur, trebuie să începem procesul cât nu e prea târziu. Când vorbesc de un avantaj pe care îl dorim reciproc mă refer la interesul ministerului de a avea produse indigene de calitate, pe de o parte, şi interesul social de a menţine şi de  a crea locuri de muncă, pe de altă parte.

– Câte programe are în derulare în momentul de faţă MApN?

Sunt în derulare 85 de programe ce privesc înzestrarea tuturor categoriilor de forţe. Multe dintre acestea au fost planificate cu mult înaintea crizei economice, de aceea am convenit cu domnul ministru ca într-o şedinţă a Consiliului de Planificare a Apărării să reanalizăm aceste programe în contextul actual şi să le menţinem numai   pe acelea urgente sau importante pentru armată.

Nu vreau să pun în balanţă termenii „urgent” şi „important” pentru că de multe ori s-au luat hotărâri din raţiuni bazate pe urgenţă în detrimentul celor importante. Şi n-a fost deloc bine.

– Ce alte proiecte se află pe masa dumneavoastră?

Din păcate trebuie să rezolvăm multe deficienţe care vin din trecutul mai mult sau mai puţin apropiat înainte de a deschide noi proiecte. Mă gândesc la unele contracte la care trebuie să rezolvăm probleme de natură tehnică şi financiară, la acele ordine care s-au dat şi s-au executat fără a avea o bază legală certă, care încă produc „reverberaţii” şi, din nefericire, nu sunt puţine. Şi nici uşor de rezolvat. Cu toate acestea, ne străduim să ne orientăm mai mult către viitor, către ce ne-am propus, către ceea ce avem de făcut.

Cred că trebuie neapărat menţionat faptul că ne gândim să îmbunătăţim substanţial legătura cu NATO, UE şi industria naţională de apărare prin intermediul punctelor de contact existente, dar în funcţie de evoluţia colaborărilor pe care le avem în vedere, ne vom gândi şi la alte modalităţi. Am să mă refer clar la înfiinţarea unei structuri în cadrul departamentului care să gestioneze unitar toate problemele specifice profilului departamentului în relaţia cu NATO şi UE, iar acelea care privesc industria de apărare să fie discutate cu agenţii economici autohtoni. Spun asta pentru că sunt foarte multe preocupări pe această linie în cadrul celor două organizaţii internaţionale care nu ajung la industria noastră de apărare. Concret, la mijlocul lunii octombrie, va avea loc la Riga un eveniment intitulat „Ziua Industriei” în care vor fi discutate probleme de interes în domeniu şi, aş aminti doar cu titlu de exemplu, cadrul de angajare dintre NATO şi industrie, domenii de implementare cu deficit de capabilităţi, conceptul „smart defence” şi modalităţi de îmbunătăţire a relaţiei dintre NATO şi industrie, la care îmi doresc să participe şi reprezentanţi ai industriei de apărare românească.

Tot în plan internaţional trebuie menţionat că pe timpul tuturor întâlnirilor cu reprezentanţii unor companii străine am pus accentul pe colaborarea îndreptată spre implicarea substanţială a industriei naţionale de apărare prin eventuale importuri de  know-how, tehnologii sau linii tehnologice moderne de care operatorii economici români au fost văduviţi în ultimii ani.

– Aţi prezentat, recent, la Clinceni o ofertă bogată a componentei de cercetare a Academiei Tehnice Militare şi a Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare. Ce şanse de implementare au aceste produse?

Personal cred că şansele de implementare sunt mari şi când spun asta mă refer atât la nevoile Ministerului Apărării Naţionale cât şi la interesul agenţilor economici din industria de profil. Activitatea a fost de altfel organizată tocmai în ideea acelei colaborări de care vorbeam la început, încercând să aducem la aceeaşi masă industria de apărare şi Ministerul Apărării Naţionale. Ne-am străduit să punem în evidenţă pe de o parte faptul că instituţia noastră dispune de o componentă de cercetare-dezvoltare cu mare potenţial iar pe de altă parte faptul că agenţii economici au capacitatea de a introduce în fabricaţie aceste produse. Mă refer la MiniUAV, la arma de asalt model NATO calibru 5,56 mm şi TAB-ul dezvoltat de noi în colaborare cu SC Automecanica Moreni. Arma de asalt se află în stadiul de testare, de dezvoltare în cadrul Agenţiei, urmând ca după această etapă să fie introdusă în testare operaţională.

Aceeaşi Agenţie pregăteşte şi MiniUAV, un produs destinat teatrelor de operaţii ce ar putea fi realizat de către operatorii economici interni cu costuri mici. În acelaşi timp însă, în urma acestor tipuri de întâlniri, pe care le-am dori anuale, am mai identificat şi alte modalităţi de colaborare care să prezinte interes atât pentru Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri cât şi pentru Asociaţia patronală română a producătorilor de tehnică militară (PATROMIL), Organizaţia patronală din industria aeronautică română (OPIAR) şi agenţii economici din industria de apărare.

V-am prezentat doi piloni ai cercetării tehnologice militare: Agenţia de cercetare pentru tehnică şi tehnologii militare şi componenta de cercetare din Academia Tehnică Militară, dar trebuie să menţionez şi structurile din teritoriu, deseori pe nedrept uitate, precum Centrul de cercetări şi încercări în zbor, Centrul de cercetare ştiinţifică pentru Forţele Navale, Centrul de cercetare ştiinţifică pentru apărare CBRN şi ecologie, în cadrul cărora lucrează şi mulţi cercetători tineri, pasionaţi de munca lor, cu rezultate valoroase, în pofida condiţiilor vitrege din întregul sistem de cercetare.

– În ultima conferinţă de presă ministrul Corneliu Dobriţoiu amintea de procentul scăzut pe care Ministerul Apărării Naţionale l-a alocat pentru componenta de înzestrare. S-ar putea schimba ceva în acest domeniu?

Din păcate domnul ministru avea dreptate atunci când vorbea nu numai de procentul scăzut pe care Ministerul Apărării Naţionale l-a alocat pentru componenta de înzestrare dar şi cu privire la bugetul apărării în ansamblul său. Tocmai de aceea, în dialogul permanent pe care l-am avut cu domnia sa am abordat toate problemele departamentului încercând să le găsim o rezolvare în primul rând din punct de vedere financiar. Şi trebuie să vă spun că am speranţe că va obţine acel procent suplimentar de 0,3% anual, foarte important pentru bugetul ministerului pe următorii ani. De altfel, toate proiectele menţionate au fost pe alocuri îmbunătăţite de sugestiile domnului  ministru, atât în privinţa abordării financiare, cât şi sociale.

Dacă am putea schimba ceva în acest domeniu? Am convingerea că este strict necesară schimbarea şi mă refer în primă urgenţă la îmbunătăţirea modului de folosire a resurselor materiale şi financiare dar cu siguranţă putem identifica şi alte soluţii pentru mai bunul mers al lucrurilor. Dorinţa de dialog, colaborare  şi cooperare, sunt elemente pe care eu le-am regăsit nu numai în unităţile din industria de apărare ci şi în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Am avut dialoguri fructuoase pe teme de înzestrare cu şeful Statului Major General şi cu şefii categoriilor de forţe, dialoguri în care am stabilit priorităţi, acţiuni importante şi modalităţi de atingere a obiectivelor propuse.  În ceea ce mă priveşte, împreună cu colegii din Departamentul pentru Armamente vom face tot posibilul pentru a adăuga plusvaloare în întreaga noastră activitate.

Deşi de multe ori sunt pesimistă ca orice „optimist bine informat”, de data asta tocmai în aceste probleme care par extrem de dificil de pus în practică vă mărturisesc că, pe ansamblu aş putea spune că am mari speranţe. Sursa mea de optimism este constituită aşa cum spuneam încă de la început şi din înalta competenţă profesională a colegilor din acest departament, dar şi  din calităţile lor umane. Sper deci ca împreună să reuşim.

 

Articol Ziuaveche