„Use a picture. It’s worth a thousand words.” – 1911
Razboiul ca oricare alta forma de interactiune si “socializare” a speciei umane, a atras diverse forme de categorii profesionale printre care si cea a breslei fotografilor de front.
Inventarea procesului fotografic, si cateva decenii mai tarziu, a fotografiei “clasice” asa cum o cunoastem cu totii, a constituit o revolutie in lumea artelor vizuale, a comunicarii si a interactiunii umane.
Cum era si firesc dincolo de subiectele “pacifiste” (peisaje, portrete, obiecte, etc) camera obscura (aparatul foto) a fost folosita pentru a desena cu lumina (a fotografia) scene care pana atunci puteau fi vazute doar in desen, gravura si pictura.
Nevoia de a avea si imagini dincolo de niste randuri scrise pe o hartie intr-un ziar, a condus la aparitia fotografului de front.
Astfel, primul fotograf (amator, ce-I drept) de front a fost chirurgul Josh McCosh. Inrolat in armata bengaleza el a fotodocumentat cel de-al 2 lea razboi sikh desfasurat in perioada 1848 – 1849.
In 1854, in timpul razboiului din Crimeea (sic!), Gilbert Elliott devenea primul fotograf (profesionist) care lucra pe front. El era insarcinat de catre guvernul britanic pentru a fotografia fortificatiile Rusiei tariste pozitionate de-a lungul coastei Marii Baltice.
In acelasi an si in cadrul aceluiasi conflict, insa intr-o zona geografica diferita (Balaklava – Crimeea), englezul Roger Fenton incepea sa fotodocumenteze (in sensul actual acceptat) latura “intunecata” a razboiului, urmand ca imaginile sale sa fie difuzate publicului “civil”, respectiv in “The Illustrated London News” – primul saptamanal de stiri din lume. De-a lungul timpului, odata cu evolutia tehnica a camerei obscure (aparatul foto) calitatea imaginilor si numarul din ce in ce mai mare de fotografi au creat un adevarat fenomen socio-cultural in domeniul artelor vizuale, respectiv fotoreportajul de razboi.
Roger Fenton – peninsula Crimeea, portul Balaklava, 1854
Roger Fenton – peninsula Crimeea, baterie englezeasca de mortiere, 1854
Roger Fenton – peninsula Crimeea, tabara Regimentului 33, British Army
Intrucat cantitatea de fotografii din acest domeniu este colosala, si aici ma refer strict la cele de calitate, ma voi rezuma la a prezenta si detalia cateva imagini care sunt adevarate simboluri ale fotografiei de front.
Joe Rosenthal – „Raising the flag on Iwo Jima”, 23.0.1945
O icoana a fotoreportajului de front (premiului Pulitzer – sectiunea foto) dar si a victoriei americane, iar cativa ani mai tarziu folosita de sculptorul Felix de Weldon pentru a crea Marine Corps War Memorial (1954 – Arlington National Cemetery), aceasta imagine reprezinta (de fapt) o rearborare a steagului american. Motivatia ??? Orgoliul si dorinta cat se poate de umane ale lui James Forrestal – the Secretary of the Navy – de a avea steagul care flutura pe varful muntelui Suribachi (drapelul prezentat in fotografia urmatoare). Afland de aceasta dorinta, Chandler Johnson (lt.col. 2nd Battalion) a ordonat sa fie adus un steag mai mare pentru a fi rearborat pe varful muntelui Suribachi, ceea ce s-a si intamplat.
Intregul episod a fost transpus de catre Clint Eastwood in pelicula “Flags of our fathers” (2006).
Ssgt. Louis R. Lowery – „Raising the first flag on Iwo Jima”, 23.02.1945
Evgheni Kaldei – „Raising the flag over the Reichstag”, 02.05.1945
Fotografia a fost realizata de catre E. Kaldei (fotograf al Armatei Rosii) in timpul bataliei pentru Berlin, fiind considerata o referinta a fotojurnalismului de front. Spre deosebire de imaginile din Iwo Jima, in care sunt cunoscute cu precizie numele puscasilor marini prezenti in ambele fotografii, identitatea soldatilor sovietici a fost disputata de-a lungul timpului. Astfel, varianta oficiala a propagandei sovietice il prezenta pe georgianul (he,he,he, Stalin stia de ce) Meliton Kantaria ca fiind cel care arbora drapelul, in timp ce (ulterior) fotograful a marturisit (de buna voie si nesilit de NKVD) ca soldatul din imagine era Alexei Kovaliov, un kievean.
Robert Capa – „Landing of the US troops on Omaha Beach”, 06.06.1944
Participand alaturi de trupele americane la debarcarea din Normandia, fotografia surprinde un soldat american din cel de-al 2 lea val debarcat pe Plaja Omaha. Desi luptele au fost crancene, fotograful a reusit sa supravietuiasca si, un fapt remarcabil, sa realizeze 106 instantanee cu diverse momente ale luptei.
In 25.05.1954, Robert Capa (o legenda a fotoreportajului modern) participand alaturi de un regiment francez la Primul Razboi din Indochina, calca pe o mina antipersonal si, in urma ranilor serioase de la picior si piept, moare in drumul catre spital.
Martin Cleaver – „Frigate HMS Antelope exploding on San Carlos Bay, East Falkland”, 23.05.1982
Momentul surprinde explozia depozitului de munitii al fregatei, avarie survenita in urma atacului aviatiei argentiniene, respectiv a avioanelor A-4B Skyhawks. Imaginea adevenit un simbol al razboiului din insulele Falkland fiind des uzitata in articolele care mentionau respectivul conflict.
USS Arizona – Pearl Harbour, 07.12.1941
Lovita de catre torpilele bombardierelor de tip Nakajima B5N “Kate”, decolate de pe portavioanele Kaga si Hiriyu, USS Arizona primeste o ultima lovitura care-i penetreaza puntea blindata si patrunde in magazia de munitii, efectul fiind devastator pentru echipaj si structura navei. Explozia ucide 1177 de marinari dintre cei 1512 prezenti la bordul vasului.
Eddie Adams – ” General Nguyen executing a presumed Vietcong officer”, Saigon, 01.02.1968
Puscas marin si fotograf de front in razboiul din Coreea, Eddie Adams surprinde momentul in care seful Politiei Nationale, generalul Nguyen Ngoc Loan, executa un prizonier Viet Cong (Nhuyen Van Lem) pe o strada din Saigon.
Anticipand reactia publicului american, editorul ziarului The New York Times a hotarat ca fotografia sa fie publicata alaturi de o alta care surprindea un copil inlantuit de catre Viet Cong. Desi ambele fotografii contineau un dramatism coplesitor, momentul executiei a avut un impact vizual si mental mult mai puternic asupra opiniei publice.
Albert Eisenstaedt – „V-J Day in Time Square”, 14.08.1945
O fotografie simbol realizata in New York cu ocazia sarbatoririi victoriei impotriva Japoniei. Ulterior, fotografia a starnit numeroase controverse intrucat 11 barbati si 3 femei si-au asumat identitatea personajelor din imagine. Nici in ziua de astazi nu se cunoaste cu exactitate numele celor doi.
Jimmy
O mica rectificare – USS Arizona a fost lovita numai de bombe. Jimmy ai uitat de Matthew Brady?
@ Alex
Mea culpa, sir! 🙂 Pe M. Brady il avea pe hartia-schita a articolului dar neateantia m-a impins catre omiterea sa 🙁 Scuze! Tre’ sa bag multe flotari pt asta, asa-i?? 🙂
Dar am amintit de un coleg de-al tau, Eddie Adams, ceea ce ma face sa sprr ca mi-am mai spalat din pacatul ignorantei si al uitarii 🙂
Sunt multi oameni de isprava care ar fi trebuit mentionati insa timpul si spatiul alocat ar fi trebuit sa aiba dimensiunea unu roman 🙂
Multam pt rectificarea referitoare la USS Arizona 🙂
No sweat Jimmy; all is forgiven. Iar flotarile nu au fost nicio data un instrument de “motivare” pe placul meu. Oricum in Adams si Lowery avem doi “girenes” (argou pentru US Marines in anii 40’ -50’) care de asemenea au fost si niste fotografi desavarsiti. Pe Matthew Brady il admir an de an pe 4 iulie cand ma uit la intregul documentar despre Razboiul Civil realizat de Ken Burns nu numai sa-i admir arta dar si pentru faptul ca fotografiile lui imi reamintesc de faptul ca razboiul este brutal, lipsit de glorie si reprezinta o risipa teribila.
@ Alex
„imi reamintesc de faptul ca razboiul este brutal, lipsit de glorie si reprezinta o risipa teribila.”
He, he, din pacate esti cel mai indreptatit sa afirmi asa; o spui din proprie experienta, o spui sincer si nu pot decat sa te apreciez pt fraza asta.
„So be it, until there is no enemy, but PEACE.” 😉
Uite un link catre un site al unui fotograf, link unde cu siguranta vei gasi chipuri familiare, cu trairi si ganduri precum ale tale:
http://louiepalu.photoshelter.com/gallery/Garmsir-Marines/G0000r9HQk5M3w8s/
Foarte bun articol, felicitari.
Fotografia de front are si multi eroi necunoscuti, ma refer la militarii insisi, pentru ca exista un procedeu de cercetare numit „cercetare prin fotografiere” sau „supraveghere/documentare/surprinderea unui moment operativ” prin alte parti si cred ca daca s-ar face prin absurd o expozitie vreodata, ar fi multe opere de arta.
@ Vlad
Multumesc pentru apreciere 🙂 Exisra niste fotografii – publice – realizate de catre satelitii americani, imagini care prezinta diverse obiective militare sovietice din perioada razboiului rece. Voi incerca sa le caut si cand te mai „prind” pe site iti dau linkurile 🙂