GANDACI ZBURATORI 14

Continuam cu electronica si televiziunea, cu inceputul acestor tehnologii in lumea militara…Interesant, dupa cum vom vedea in cursul articolului, e faptul ca anterior anului 1935 echipamentul TV era prea greu si prea voluminos pentru a putea fi montat in/pe aeronave, acesta putand fi montat doar static sau pe autostatii insa, dupa doar 5 ani, au aparut camere TV si echipamente cu dimensiuni si greutate reduse, portabile, echipamente care au fost adaptate pentru uz militar (dupa anul 1960 cand televiziunea a luat avant in lume acestor autostatii li s-a spus “Car de transmisiuni TV”. Asa li se spune si in ziua de astazi!). Vom vedea cum tehnologie “in civilie” si-a gasit “rostul” in lumea militara, asa cum s-a intamplat deseori in istoria tehnicii militare, asa cum dealtfel se intampla si in ziua de astazi!

RAYMOND DAVIS KELL -stanga

Povestea incepe pe 25 aprilie 1934 cand Zvorykin propune conducerii RCA, respectiv influentului presedinte al RCA David Sarnoff si directorului Diviziei Cercetare de la RCA Raymond “Ray Kell” Davis Kell, dezvoltarea unui “ochi electric” pentru o torpila aeriana ghidata TV –istorici americani considera ca Zvorykin a propus dezvoltarea primei rachete cu ghidaj TV din istoria Americii (Raymond “Ray Kell” Davis Kell, doctor in inginerie electrica absolvent al Universitatii din Illinois/1926, a lucrat initial la laboratoarele General Electric desfasurand experimente legate de televiziune si propagarea undelor radio, 1927-1930. In perioada 1931-1941 conduce Divizia Cercetare de la RCA Manufacturing Company. Din 1941 conduce Divizia Laboratoare de la RCA implicandu-se profund in cercetari legate de televiziune. In 1948 primeste Medalia Stuart Ballantine pentru pionieratul in dezvoltarea televiziunii color).

GENERAL-MAIOR WILLIAM HARVEY TSCHAPPAT

La inceputul lui 1935, influentul Presedinte al RCA David Sarnoff reuseste sa aranjeze o intalnire la sediul RCA intre Zvorykin, General-maior Oscar Westover –comandantul USAAC/decembrie 1935-septembrie 1938, General-maior William Harvey Tschappat –Chief of Ordnance/Seful Armamentului din US Army, Amiralul Ernest King –comandantul BuAer/Bureau of Aeronautics din cadrul US Navy/Aviatia Navala si Viceamiral Harold Rainsford Stark –comandantul BuOrd/Bureau of Ordnance/Biroul Armamente din US Navy (ii cunoastem pe toti din capitolele anterioare, exceptie facand General-maior Tschappat. William Harvey Tschappat provine dintr-o familie de fermieri din Cameron/Ohio. Termina al cincelea din clasa prestigioasa academie militara West Point din New York in 1896. A activat ca ofiter artilerist la Fort Slocum/Long Island-New York, Fort Hancock/Texas –la granita cu Mexicul si Fort Hamilton/New York –in zona metropolitana. In perioada septembrie 1906-mai 1907, capitanul Tschappat serveste in Havana/Cuba ca sef al depozitului de munitie apartinand…Armatei de Pacificare a Cubanezilor. In septembrie 1907 primeste gradul de maior fiind repartizat la Picattiny Arsenal, Morris County/New Jersey, fabrica si poligon de test pentru munitii de artilerie si pulberi –exista si astazi, se intinde pe 26 kmp. Printre altele, aici de dezvolta sisteme EOD si roboti pentru toate structurile US Army. Ca fapt divers, in 1921 aici s-au creat si s-au testat primele fuzee de contact si de proximitate destinate proiectilelor de artilerie de camp si navale. Tot aici, in perioada 1930-1935, s-au creat explozivi foarte puternici precum RDX si Ednatol/un compus exploziv foarte puternic format din 58% Explozive H+42% TNT folosit pe scara larga in WW II, rachete, proiectile antitanc, grenade. In 1991, in timpul Razboiului din Golf, Picattiny Arsenal a acordat sprijin pentru marirea incarcaturii explozive a focosului rachetei Patriot facand-o letala pentru Scud-urile irakiene de provenienta URSS. In perioada august 1912-iulie 1917, Locotenent-colonel Tschappat preda cursuri de Artilerie la Academia Militara West Point. Aici scrie o carte destinata instruirii studentilor numita “Ordnance and Gunnery”, carte care, din 1917 cand a fost publicata pentru prima data pana in ziua de astazi, e material de studiu pentru studentii acestei prestigioase academii militare. In perioada iulie 1922-mai 1925, Colonel Tschappat comanda Aberdeen Proving Ground din Maryland. In fine, pe 3 iunie 1934, General-maior Tschappat devine Chief of Ordnance. In calitate de Sef al Armamentului s-a preocupat de imbunatatirea pulberilor si a munitiei artileristice si a infiintat in 1935 Divizia Cercetare la Aberdeen Proving Ground, urmata in 1938 de Laboratorul de Cercetare Balistica. Pe timpul “mandatului” sau, in 1936, s-a creat si perfectionat pusca M-1 Garand, arma standard a infanteristului american in WW II. Pe 31 august 1938 s-a pensionat pentru “dizabilitati fizice” mutandu-se la Falls Church, Virginia. Din 1942 pana in 1945 a facut parte din National Inventors Council/NIC/Consiliul National al Inventatorilor -institutie creata de Guvernul SUA in 1940 ca parte aBiroului Serviciilor Tehnice din Departamentul Comertului – care avea drept scop identificarea ideilor, inventiilor, echipamentelor si tehnologiilor care puteau fi adaptate utilizarii militare sau utile US Army). Impresionati de explicatiile lui Zvorykin cei patru comandanti l-au asigurat de sprijinul lor in dezvoltarea de drone ghidate TV, inclusiv alocarea fondurilor necesare cercetarii&dezvoltarii.

RCA Model 1850 Iconoscope

Drept urmare, avand asigurate fondurile necesare, in cursul anului 1935, Raymond Davis “Ray” Kell impreuna cu asistentii sai Waldemar J.Poch si Henry Kasanowski au inceput lucrul la o varianta “mini” a camerei TV Model 1850 Iconoscope -aflata pe atunci in dezvoltare –o varianta mai mica si mai usoara destinata dronelor, bombardierelor si aeronavelor de recunoastere in cadrul Proiect Block –nume dat de catre RCA (Waldemar J.Poch, de origine britanica, a absolvit Universitatea din Michigan in 1928 si Universitatea din Pennsylvania in 1934. Din 1930 a lucrat timp de 40 de ani la RCA avand contributii importante in dezvoltarea camerelor TV monocrome si a Televiziunii. A facut parte din Grupul de Dezvoltare si Cercetare Receptoare de Televiziune si Echipamente de Studio din cadrul RCA. In 1937 a fost trimis de conducerea RCA in URSS unde timp de 10 luni a supervizat instalarea primului studio de televiziune sovietic si a echipamentelor de transmisie aferente in Moscova. A fost membru al Society of Motion Picture and Television Engineers/SMPTE/Societatea Inginerilor de Film si Televiziune, asociatie profesionala globala de ingineri, tehnologi si directori care lucreaza in industria mass-media si a divertismentului infiintata in 1916 la New York – ca fapt divers, Zvorykin, Farnsworth si Sarnoff au facut parte din aceasta asociatie profesionala. Raymond Davis “Ray” Kell, inginer-proiectant si cercetator la RCA a avut numeroase contributii la dezvoltarea Televiziunii, pionier al televiziunii color –in 1948 a primit pentru asta, din partea Institutului Franklin din Philadelphia, medalia Stuart Ballantine –medalia poarta numele inventatorului american Charles Stuart Ballantine, avand multe contributii in domeniul radiocomunicatiilor si presedinte al Institutului de Inginerie Radio in 1935. Absolvent al Universitatii din Illinois in 1926 -“Inginerie electrica”. Din 1927 pana in 1930 a lucrat ca cercetator la laboratorul General Electric studiind televiziunea si undele radio. Din 1930 pana in 1941 a lucrat la Divizia Cercetare din cadrul RCA in cadrul echipei lui Zvorykin, iar din 1941 a fost transferat la Divizia Laboratoare din cadrul RCA. In februarie 1940 a primit premiul Modern Pioneer din partea National Association of Manufacturers/NAM/Asociatia Nationala a Producatorilor pentru inventii in domeniul Televiziunii).

TUB TV ICONOSCOPE 1850

Model 1850 Iconoscope a fost primul tub de camera TV/prima camera TV comercial/comerciala monocroma static/de studio introdusa pe piata in 1938 de catre RCA -441 linii si 60 campuri. S-a folosit in studiouri de televiziune pe toata durata WW II precum si la filmarea scurt sau lung-metrajelor la inceputul anilor *50/sec.XX (filme&documentare&reportaje. Ca fapt divers, o varianta a acestui tub TV a fost produsa in URSS sub numele de Li-7). In septembrie 1939 a aparut varianta mai mica, portabila, a acestei camera TV numita RCA Model 1848 –iconoscop/camera de forma dreptunghiulara echipata cu o singura lentila de mari dimensiuni la partea frontala, putere 110V/60 Hz/1400 W, 441 linii 60 Hz intersectate, monocroma, greutate 12,70-13 kg, culoare gri-standard, fara focalizare. Camera avea dimensiunile unei valize mai mici si venea echipata cu doua cabluri de conectare la sursa de putere, baterie sau reteaua electrica (unitate separata, unitate auxiliara –baterie&transformator), de 2,43 m fiecare (maxim) –intreg sistemul, incluzand 3 camere TV, cantarea 907 kg. Era echipata cu un vizor similar armelor cu luneta destinat operatorului/cameramanului dispus lateral.

PROTOTIP CAMERA TV BLOCK-1 -1940

In 1940, RCA, in cadrul Proiect Block a inceput dezvoltarea primei camere TV aeropurtata, uz strict militar, pe baza iconoscopului comercial Model 1848. Prima camera TV aeropurtata numita Block 1 avea design simplificat fata de Model 1848 si urmatoarele caracteristici: greutate 44 kg-toate componentele. Sistemul se compunea din CRV-59AAA/AAD, transmitator/camera+CRV-21ABY, dynamotor+CRV-66ACS, antena LCA+CRV-60AAR, monitor cu ecran fosforescent verde avand diagonala de 17,78 cm; camera+transmitatorul erau dispuse in aceeasi carcasa/forma dreptunghiulara, 20 cm lungime, 20 cm latime, 60 cm inaltime; 14000 Hz pe orizontala; 40 cadre/secunda, de 1,5 ori mai mare decat standardul actual conform expertilor; 350 de linii de scanare verticale; transmitatorul lucra pe patru frecvente fixe -78/90/102/114 MHz. Canalele aveau latimea de 9 mc datorita utilizarii transmisiei in banda lateral dubla; putere RF -15 W; tensiune de intrare 12,5/25 VDC. Din 1942 a intrat in productie de serie pentru USAAF si US Navy, exemplarele destinate Aviatiei si Marinei avand diferentieri minore (spre exemplu, cele destinate Marinei aveau carcasa piturata cu vopsea rezistenta la coroziune, conform unor surse independente).

RCA a montat pentru prima data pe o aeronava in 1937, experimental, o camera TV Model 1850 Iconoscope, la acea data in faza de prototip. Sistemul de televiziune care incorpora si camera prototip in greutate de 272 kg a fost montat in interiorul fuzelajului aeronavei Ford Tri-Motor in scop demonstrativ. Unii istorici considera acest sistem realizat la laboratorul din Camden/New Jersey al RCA ca fiind primul sistem de televiziune aeropurtat din lume.

Primul prototip RCA Block 1 derivat din Iconoscope a fost testat pe 6 martie 1940 pe o aeronava de linie Boeing 247 D apartinand American Airlines, alte surse United Air Lines, avand inmatricularea NR-13336, aeronava decoland de aeroportul La Guardia din Queens, New York. A zburat la altitudinea de 609-610 m deasupra New York timp de aproximativ 45 de minute transmitand imagini TV ale Empire State Building si Statue of Liberty/Statuia Libertatii.

Micul iconoscop in greutate de 13/14/15/16 kg si-a facut treaba transmitand cu succes imagini aeriene, statia de receptie aflandu-se in studiourile Radio City Manhattan, iar antena duala de receptie/transmisie televiziune&radio fiind montata pe Empire State Building la 365,75 m inaltime –antenei, datorita formei, i s-a spus “torpila”. Experimentul a fost un succes, reusindu-se transmiterea primelor imagini luate din aer ale orasului New York –a fost prima transmisie TV aeriana live din lume. La demonstratie au participat si ofiteri superiori USAAF si US Navy care au fost “profund impresionati”, acestia cerand RCA sa studieze daca “exista posibilitatea adaptarii si folosirii tele-avionului la/in aplicatii militare precum recunoastere aeriana, bombardament aerian si realizare harti”.

Experimentul din 6 martie 1940 a fost realizat de o echipa de ingineri de la RCA Victor si RCA Laboratories (Boeing 247 a fost primul avion de linie modern. A revolutionat transportul aerian si a intrat in “paine” cu United Air Lines in 1933. Era cu 50% mai rapid decat competitorii sai Curtiss T-32 Condor II, Foker F VII si Ford Trimotor, avea design inovator si a facut trecerea catre renumitul Douglas DC-2. Boeing 247 D avea urmatoarele caracteristici: prima aeronava civila echipata cu elice cu pas variabil Hamilton Standard si sistem de degivrare la aripile principale; constructie complet metalica –aluminiu; tren de aterizare retractabil; lungimea aripilor 22,60 m; suprafata aripilor 77,67 mp; rezerva interna de combustibil 1030 L; echipaj 3; pasageri 10+cargo 181 kg/bagaje sau posta; lungime 15,70 m; inaltime 3,80 m; greutate gol 4,05 tone/maxima la decolare 6,19 tone; viteza maxima 322 kmh/de croaziera 304 kmh la 3658 m altitudine; autonomie 1199/1200 km; plafon maxim 8291 m/de serviciu 7700 m; rata de urcare 5,80 m/s -350 m pe minut; 2 motoare cu piston Pratt&Whitney Wasp S1H1-G, 600 CP/450 kW la 2250 rpm si 1900 m altitudine sau 550 CP/410 kW la 2200 rpm si 2438 m altitudine, 9 cilindri, racit cu aer, supraalimentat, lungime 1,21 m, greutate uscat 420 kg, benzina 91 octane, carburatie; producator Boeing Airplane Co din Seattle, Washington; primul zbor 1934; primul Boeing 247 D de serie apartinand United Air Lines inmatriculat NC 13369 a participat la derby-ul international Anglia-Australia din 1934, derby numit si MacRobertson Air Race/numar de curse NR 257Y, clasandu-se pe locul III la “timp de zbor” si locul II la categoria “transport”. A parcurs distanta de 18.180 km in mai putin de 93 de ore. Varianta militara numita C-73 s-a aflat in dotarea USAAF -27 de exemplare, RCAF/8 exemplare si RAF. Pe 10 octombrie 1933, Boeing 247 apartinand United Air Lines, NC13304, a fost victima primului caz dovedit de sabotaj al unui avion comercial din istoria aviatiei, acesta a explodat datorita unui dispozitiv exploziv cu nitroglicerina deasupra Chesterton, Indiana, 7 oameni si-au pierdut viata. Lufthansa a zburat doua Boeing 247A. RCA Victor a aparut in 1929 ca filial a RCA si se ocupa cu productia de gramofoane si discuri, ulterior fiind si studio de inregistrare. Eeee, RCA Victor, inainte de Pearl Harbour, avea filiala in Japonia, Victor Company of Japan/Nippon Victor, aducandu-si “aportul” la dezvoltarea sistemelor de inregistrare si transmisie voce si sunet japoneze, sisteme care s-au regasit in dotarea tuturor fortelor Armatei Imperiale).

Acest experiment a relevant faptul ca era nevoie de sisteme TV aeropurtate mai usoare si mai puternice, basca imbunatatita calitatea imaginii. Drept urmare, echipa de cercetatori de la RCA Victor avand laboratoarele in Camden, New Jersey, echipa condusa de catre M.A.Trainer si Waldemar J.Poch, a trecut la “treaba” (M.A.Trainer era la acea vreme directorul Television Terminal Equipment Section din cadrul laboratoarelor RCA din Camden. Ca fapt divers, aceasta echipa a dezvoltat primele sisteme NVG cu infrarosu destinate US Army pe baza tubului IR Type 1P25/25A. Primele lunete cu infrarosu destinate carabinei M1/M2 au intrat in productie de serie in mai 1943 sub numele de Type US/C-3 Model MI-2558 si au fost proiectate la cererea National Defense Research Committee/NDRC –pe timpul noptii “vedeau” la 45 m, in Okinawa cel putin 30% din pierderile in oameni ale japonezilort s-au datorat armei M1 echipata cu luneta IR. In dotarea Armatei si Infanteriei Marine apare si sub numele de T120 Snooperscopes si Sniperscopes, in dotare din decembrie 1943. A avut mai multe variante, inclusiv ochelari binoculari NVG atasati la casca destinati pilotilor US Navy spre sfarsitul lui 1944. Us Marines&US Navy au avut si telescoape IR –spre exemplu, cu un asemenea telescop infanteristii marini localizau cu precizie un camion sau un tanc japonez de la 213 m pe timpul noptii. Aceasta echipa a dezvoltat si sisteme radar portabile in banda X, precum si fenomenalul sistem de bombardament nocturn Shoran destinat USAAF. Se stie ca in WW II, aproximativ 90% din productia de camere TV la sol sau aeropurtate/peste 4000 de exemplare, transmitatoare si receptoare a RCA a fost destinata USAAF, US Army, US Marines si US Navy. Se stie ca RCA a realizat in WW II transmitatoare aeropourtate cu puteri cuprinse intre 10-1500 watt. De asemenea, au realizat antene parabolice portabile de transmisie prin micounde cu puteri intre 100 miliwati si 500 watt si transmitatoare portabile care operau in banda cuprinsa intre 6800-7050 mc). In 1940 au reusit sa scoata o varianta “mini” a Block 1, un iconoscop portabil/Iconoscope 1848, o camera TV+transmitator de 15 watt in greutate de 154 kg, 640 de linii la 20 de cadre pe secunda ce puteau fi montate in aeronave de mici dimensiuni pentru ghidarea “torpilelor aeriene” sau a bombelor. In august 1940 cand Germania nazista cucerea in ritm alert Europa, Richard Tolman de la National Defense Research Committee/NDRC lanseaza RCA provocarea de a demara cercetari legate de realizarea bombelor si a aeronavelor ghidate (Richard Chace Tolman, reputat matematician, fizician si chimist era vicepresedinte al NDRC in 1940. A fost consilierul stiintific al generalului de brigada Leslie Richard Groves in Proiectul Manhattan/bomba atomica). Imediat RCA a propus realizarea de bombe cu ghidaj dual, radio&TV. Concret se gandeau la controlul radio al bombei de catre operator/bombardier in timp ce vizualiza “traseul” prin intermediul camerei TV din “nasul” acesteia.

In perioada ianuarie 1941-septembrie 1942, RCA colaboreaza cu Doctor Hugh Latimer Dryden, seful Aerodinamic Section/Sectia Aerodinamica din cadrul National Bureau of Standards/NBS/Biroul National de Standarde, institutie unde lucra din 1918 la numeroase proiecte stiintifice (aerodinamica -viteze subsonice, transonice si supersonice, mecanica fluidelor, acustica etc avand peste 100 de lucrari stiintifice publicate in reviste de specialitate. Absolvent al Universitatii John Hopkins “magna cum laudae”, doctor in filozofie din 1919. In 1920 a fost numit Director al Sectiei Aerodinamica din cadrul NBS. In 1924 studia aici profilul aerodinamic ideal pentru zborul transonic. In ianuarie 1946 e numit director adjunct al acestei institutii. Din 1947 e numit director in National Advisory Committee for Aeronautics/NACA/Comitetul Consultativ National pentru Aeronautica, precursorul NASA. Ca fapt divers, Dryden e unul dintre artizanii crearii ultrasecretei baze Area 51. NBS exista si in ziua de astazi sub numele de National Institute of Standards and Technology/NIST/Institutul National de Standarde si Tehnologie).

In dezvoltarea acestor sisteme, radioghidaj si ghidaj TV, s-au implicat nume ilustre din cadrul RCA precum: Dr.Otto Sorg Schairer, director executiv si vicepresedinte al laboratorului RCA din cadrul Universitatii Princeton, New Jersey/universitate particulara de cercetare, pionier al televiziunii, al radarului, al sistemelor de vedere nocturna si multe altele (ca fapt divers, fiul sau, George Swift Schairer, inginer aeronautic, si-a pus “amprenta” asupra designului aeronavelor Consolidated Aircraft si Boeing, militare sau civile echipate cu motoare cu piston sau reactoare, Consolidated XP4Y Corregidor, Consolidated B-24 Liberator, Boeing 307 Stratoliner/prima aeronava de transport pasageri cu cabina presurizata/31 decembrie 1938, Boeing B-17 Flying Fortress, Boeing B-29 Superfortress, Boeing XPBB-1 Sea Ranger/Boeing 344, Boeing B-47 Stratojet, Boeing B-52 Stratofortress, Boeing 707/727/737/747, North American XB-70 Valkyrie); Ralph Raymond Beal, Director Departament Cercetare-Dezvoltare RCA; Dr.Charles Byron Jolliffe, Inginer-Sef la Biroul Frecvente al RCA, pionier al radioului si electronicii; Elmer William Engstrom, inginer si membru al echipei lui Zvorikin. A absolvit Universitatea din Minnesota in 1923 specializarea Inginerie Electrica. In 1930 s-a angajat la RCA fiind implicat in dezvoltarea “tubului electron” si a Televiziunii color. In WW II a fost implicat in proiecte legate de radar, telefonie si sonar. El este cel care a “gandit” sistemul radar de alarmare timpurie la atac cu rachete balistice RCA 474L Ballistic Missile Early Warning System/ RCA 474L BMEWS de la inceputul anilor *50/sec.XX al USAF –o alta poveste, desigur!

ELMER WILLIAM ENGSTROM

In sfarsit, primul Block 1 “militarizat”/destinat Armatei a fost testat in aprilie 1941, sistemul TV fiind montat la bordul unui bombardier mediu Douglas B-18 Bolo al USAAC, la Wright Field, Ohio (Boeing B-18 Bolo deriva din DC-2, era depasit si slab inarmat la momentul Pearl Harbour insa a fost primul bombardier mediu bimotor realizat de Boeing. In 1942 era folosit doar ca trainer, legatura, transport usor si patrulare antisubmarin/varianta B-18B echipata cu radar si MAD/Magnetic Anomaly Detector. Ehhh, pe 22 august 1942 a reusit performanta de a scufunda in Caraibe submarinul Kriegsmarine U-654/Type VIIC –prima aeronava americana care a scufundat un submarin german in WW II, aceasta apartinand Grupului 9 Bombardament). Trei luni mai tarziu, Block 1 a fost testat si la bordul unui bombardier in picaj biplan ambarcat BG-1 apartinand US Navy, la Philadelphia Navy Yard. Testele fiind reusite RCA Victor a primit din partea NDRC contracte de realizare a Block 1 pentru Armata si Marina. Peste 500 de sisteme TV Block 1 au fost produse la RCA Camden in perioada 1941-1942 pentru Armata, Marina, Signal Corps si NDRC.

DOUGLAS B-18 BOLO

In noiembrie 1941 beneficiand de un grant din partea National Defense Research Council/NDRC, RCA s-a implicat in dezvoltarea de catre USAAF a primei bombe radioghidata echipata cu camera TV, prima munitie de precizie americana similara bombei-planor radioghidata&TV germana Henschel Hs-293D/70 exemplare produse fara utilizare in lupta, bomba numita GB-4/Glide Bomb No.4 avand urmatoarele caracteristici: bomba planor radioghidata echipata cu camera TV derivata din bomba planor GB-1 realizata la Wright Field Equipment Laboratory. In iulie/august 1943 a fost testate pentru prima data in zbor la Eglin AFB, bomba largata de B-17 “mama” reusind sa loveasca o nava aflata la 50 km in larg. La momentul intrarii in productia de serie, 1943, sistemul TV era Block 3/1943, versiune modernizata a Block 1, camera si transmitatorul fiind separate ceea ce usura inlocuirea/mentenanta. Transmitatorul era reglabil pe cinci frecvente diferite, de la 264MHz la 312 MHz. Tubul era Iconoscope 1846, mai mic dar mai performant asigurand o imagine mult imbunatatita. Puterea de iesire RF era de 15 watt iar tensiunea de intrare 27,5 VDC. Block 3 se compunea din camera CRV-59AAE/BC-1211, transmitatoare CRV -52ACA/ABW/ABX/ABY/ABZ-BC1212, comutator de pornire de la distanta CEK-21981/DM-56, dinamotor, antena CRV-66AED, monitor CRV-60ABK. Receptorul era reglabil pe 5 canale in banda 300 MHz. Sistemul de radioghidaj&TV era cunoscut si ca Block III/AN-AXT 2; 1200 de exemplare GB-4 produse incepand din 15 ianuarie 1944; greutate 1150 kg; lungime 3,70 m; diametru 61 cm; greutate ogiva 910 kg; fuzee de impact T62; autonomie 27 km. Bomba era ghidata radio&TV de operatorul aflat in bombardier acesta avand monitor si unitate de control echipata cu joystick (similar germanilor); viteza maxima 400-480 kmh; CEP 61 m. Bomba planor GB-4 a fost testata pentru prima data la Eglin AFB in iulie/august 1943 fiind largata de sub burta unui B-17 modificat apartinand Grupului 388 Bombardament, lovind o nava aflata la 50 km in larg. Armata a 8-a Aeriana a SUA, conform surselor independente, ar fi utilizat doua astfel de bombe in atacul asupra bazei submarinelor germane de la Le Havre, Franta, pe 13 august 1944 cu rezultat negativ, bombele ratand puternicele fortificatii de beton datorita intreruperii imaginii TV/defectarii camerei TV ducandu-se aiurea –ar fi lansat doua GB-4 (putin probabil, in cadrul Operatiunii Afrodita nu s-au folosit bombe GB-4 ci bombardiere- drona pline cu explozivi. Despre Afrodita si Anvil vom vorbi pe larg in capitole urmatoare!). Intr-un final, rezultatele mediocre obtinute la teste si nu numai, rezultate datorate in mare parte imaginii TV de slaba calitate si a defectarii camerei TV –deseori se intampla imediat dupa largarea bombelor sau in drum spre tinta -au determinat USAAF sa anuleze toate comenzile GB-4 in februarie 1945 (se stie ca doua B-17 au fost modificate pentru a duce&controla astfel de bombe. Acestea, cu siguranta, au participat la cele 5 teste desfasurate in iulie 1943 la Eglin Field AFB, Florida, ulterior si la Tonopah Test Range). Chiar si asa, GB-4 a fost declarata operationala 100% in iunie/iulie 1944, cateva exemplare impreuna cu cele doua “mame” B-17 ajungand in Marea Britanie pentru a lua parte la distrugerea infrastructurii si obiectivelor militare vitale ale germanilor din Franta.

Bomba a avut si varianta motorizata numita JB-4/MX-607 echipata cu motor pulsoreactor Ford PJ31/2,9 kN (copie Argus As 014&V1), similar V-1 german, camera TV&radioghidaj, autonomie 120 km, greutate 1400 kg, greutate ogiva HE 910 kg, lungime aripi 3,70 m, viteza maxima 716 kmh, primul zbor ianuarie 1945, insa dezvoltarea s-a oprit odata cu sfarsitul WW II.

Proiectul GB inregistra oricum intarzieri acesta derulandu-se cu “viteza melcului”, in parte si datorita faptului ca multi ofiteri superiori din Armata, Aviatie si Marina nu erau pe deplin convinsi de utilitatea dronelor. Mai mult decat atat, numerosi expertii USAAF si US Navy erau convinsi ca vizorul Norden asigura precizie mai buna decat bombele radioghidate&TV. Dar a mers inainte avand demni urmasi!

Va urma.

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

axisafvs.blogspot.com

https://historycollection.com › …

https://airandspace.si.edu › sov…

https://www.researchgate.net › …

https://owlcation.com › World..

https://www.history.navy.mil › histories › pdfs

marinelink.com

https://warbirdswalkaround.wixsite.com ›

http://www.aviation-history.com › …

https://www.nationalmuseum.af.mil › …