GANDACI ZBURATORI 5

Intr-un capitol anterior mentionam faptul ca in august 1916, Elmer Sperry ii scrie locotenent-colonelului George Owen Squier, comandantul Aviation Section, U.S Signal Corps, succesorul Aeronautical Division, Signal Corps, solicitandu-i sprijin in dezvoltarea “Flying Torpedo” fara a fi luat in seama…Armata SUA nefiind interesata de “jucarii”, deocamdata!

Interesul Armatei avea sa se manifeste nu mult dupa aceea, in 1917, cand au cerut realizarea unei “bombe zburatoare” nepilotata, numita Kettering Bug, in cadrul proiectului numit Liberty Eagle/Soimul Libertatii. Ei bine, a sosit vremea “Soimului” considerat de multi istorici ca fiind prima racheta de croaziera din istorie dar nu inainte de a vedea cu ce se ocupau si ce realizari au avut “ceilalti”, aliati sau inamici…

Marea Britanie, 1916, Ruston Proctor Aerial Target/AT, posibil prima racheta sol-aer/aer-sol din lume, drona ghidata radio fiind initial destinata distrugerii zeppelinelor germane care terorizau Londra (primul bombardament Zeppelin asupra Londrei a avut loc pe 31 mai 1915. Pana in mai 1916 cel putin 550 de londonezi si-au pierdut viata datorita bombardamentelor germane via Zeppelin. Cel mai bun comandant de Zeppelin a fost Heinrich Mathy –L13 si L31. El e cel care pe 25 august 1916 a scris in jurnal dupa ce a aflat ca britanicii au doborat primul Zeppelin cu gloante incendiare, acestea fiind folosite pentru prima data/premiera mondiala in lupta aeriana, urmatoarele cuvinte profetice: “Este doar o chestiune de timp inainte sa ne alaturam celorlalti. Toata lumea recunoaste si o simte. Nervii nostri sunt ruinati. Daca cineva ar spune ca nu a fost bantuit de dirijabile in flacari, atunci ar fi un fanfaron”). A fost proiectata de catre Henry Philip Folland de la Royal Aircraft Factory/Farnborough, cel care avea sa infiinteze in 1937 compania Folland Aircraft Ltd. Drona era motorizata cu ABC Gnat -2 cilindri, 45 CP/34 kW la 1920 rpm, motor produs de catre ABC Motors Limited din Hersham, Surrey in doar 17 exemplare, designer Granville Eastwood Bradshaw, 2,28 L, greutate uscat 52 kg. A fost construita de catre Ruston, Proctor and Company din Lincoln. Sistemul de ghidaj radio era opera profesorului Archibald Montgomery Low supranumit “parintele sistemelor de ghidaj radio” –a gandit la doua moduri de operare a Aerial Target/AT/Tinta Aeriana, ghidaj de la sol impotriva zeppelinelor si ghidaj din aer de la o aeronava-mama insotitoare impotriva tintelor aflate la sol. Dar asta e alta poveste…

    Franta, Capitan Max Boucher -comandantul Scolii de Aviatie care zbura pe atunci un monoplan Bleriot -2 iulie 1917, campul de zbor aflat langa comuna Avord, in apropiere de Bourges, ora 16.15 minute…In ciuda ploii porneste motorul de 150 CP/110 kW al aeronavei Voisin X/Voisin 10, biplan biloc cu motor in spate care avea aripile scurtate. Decoleaza dupa 150 m ridicandu-se pana la 50 m altitudine. Datorita faptului ca avea doar 2L de combustibil la bord aterizeaza dupa 500 m parcursi in aer atingand cu aripa dreapta solul. A fost prima drona franceza din istorie, prima care a zburat de la inceput fara pilot la bord. Max Boucher a continuat dezvoltarea proiectului, pe 14 septembrie 1918 un Voisin BN3 echipat cu 4 giroscoape Sperry a zburat 100 km fara interventia pilotului de siguranta aflat la bord, aeronava schimband de mai multe ori directia si altitudinea conform cursului preprogramat. O alta poveste interesanta cuprinsa intr-un articol viitor…

Germania, 5 noiembrie 1914, Ministerul de Razboi ordona Verkehrstechnische Prufungs-Kommission/VPK/Comisiei de Evaluare a Tehnologiei Transporturilor sa dezvolte sisteme de control de la distanta care sa poata fi montate pe nave si avioane.In ianuarie 1915, compania Siemens&Halske prezinta proiectul unei aeronave fara pilot telecomandata dotata cu suprafete de control care urma a fi lansata de un avion biloc obisnuit fiind telecomandata prin fir de la bordul acesteia –comenzi transmise prin fir sub forma de impulsuri electrice date de la o consola operata de copilot. Initial a fost monoplan, ulterior biplan datorita cresterii greutatii si a marimii. 66 de exemplare de Torpedogleiter/Torpila Planor au fost produse pana la sfarsitul lui 1916 –nu au vazut frontul dar au existat. O poveste care va fi spusa intr-un articol viitor…

Asa cum mentionam anterior, a existat o legatura neintentionata intre Marina si Armata cu privire la “Bomba Zburatoare”…Pe 21 noiembrie 1917, Elmer Sperry, contraamiralul Earle si locotenent-colonelul Squier/seful Office of the Chief Signal Officer/OCSO, U.S Signal Corps, personaje “de poveste” binecunoscute acum, asista la zborul automat al unui Curtiss N-9…Zborul nepilotat de peste 11 km al Curtiss-ului l-a impresionat profund pe Squier, drept urmare, 5 zile mai tarziu, pe 26 noiembrie 1917 ii scrie presedintelui Aircraft Production Board/APB/Consiliul/Comitetul Productiei de Avioane Howard Earle Coffin urmatoarele: “A venit vremea sa aducem ceva nou in razboiul din Europa, sa nu ne multumim ca pana acum doar a vedea inovatiile aduse din cand in cand de inamic pe front. Razboiul e castigat in mare parte de inovatii si noi echipamente/instrumente, iar acest Consiliu ar trebui sa fie lider in dezvoltarea avioanelor de lupta” (Howard Earle Coffin, inginer auto si industrias, fondator al Hudson Motor Car Company in Detroit, 1909. APB a fost infintata de Congresul SUA pe 1 octombrie 1917 –institutie guvernamentala care se ocupa de achizitia si productia de aeronave pentru US Army. Initial, din conducerea APB au facut parte: Howard Coffin; George Owen Squier/seful Signal Officer; amiralul in retragere David Watson Taylor/inginer naval, seful Bureau of Construction din US Navy; Edward Andrew Deeds,inginer, inventator si industrias american bun prieten cu Charles Kettering –impreuna au fondat Dayton Engineering Laboratory/Delco. In 1917 avea gradul de colonel in US Army ocupandu-se de achizitia de aeronave pentru Baza Aeriana McCook Field care apartinea Aviation Section, US Signal Corps, precursorul United States Army Air Service/USAAS. McCook avea sa devina ulterior Wright-Patterson Air Force Base/WPAFB;Colonel US Army in rezerva Robert Leaming Montgomery, investitor, pasionat de aviatie). Spre norocul sau, Comitetul Productiei de Avioane n-a ramas indiferent aprobandu-i cererea! Se spune ca au aprobat si datorita recomandarii transmisa telefonic lui Coffin de catre Ministrul de Razboi Newton Diehl Baker…

In decembrie 1917, Locotenent-colonel Squier numeste un consiliu format initial din patru oameni, Charles Franklin Kettering, Edwin Scott Votey, Orville Wright si Childe Harold Wills, pentru a analiza posibilitatea si oportunitatea proiectarii si dezvoltarii unei “bombe zburatoare” pentru Armata. Ulterior l-a cooptat si pe Elmer Sperry drept consultant, specialist in giroscoape/sisteme de ghidare (unele surse sustin ca Sperry a fost cooptat de la inceput, foarte probabil sa fie asa). Si ne oprim momentan pentru a cunoaste mai bine noile “personaje”. Deci, fapte si oameni…

Charles “Boss” Franklin Kettering, inventator/186 de patente, inginer si om de afaceri a fondat in 1909 impreuna cu Edward Andrew Deeds compania Dayton Engineering Laboratories Co/Delco in Dayton/Ohio, companie care a avut numeroase inovatii in automotive precum demarorul electric. Demarorul electric,patent nr.1150523 din 1911, Kettering+Henry Martin Leland, inventator , inginer si anteprenor care s-a implicat in crearea celor doua marci de automobile de lux din SUA, Cadillac/1902 si Lincoln/1917. Leland a vandut Cadillac Motor Car Division catre General Motors pe 29 iulie 1909 pentru 4,50 milioane de dolari, ramanand totusi director-executiv la Cadillac pana in 1917. Se spune despre Leland ca l-a determinat pe Kettering sa se implice alaturi de el in dezvoltarea demarorului electric in urma unui accident tragic petrecut in 1910/1911 –un inginer de la Cadillac a fost ucis de manivela cu care incerca sa porneasca automobilul, aceasta lovindu-l fatal in cap. Se stie ca pana la aparitia demarorului electric in 1912 pe Cadillac Model 1912 automobilele erau pornite manual cu ajutorul manivelei insa metoda era periculoasa –motorul putea da rateuri, rotindu-se brusc inapoi, manivela lovind operatorul daca nu era prinsa bine de acesta sau daca nu era rotita corect tragand brusc in sus. Kettering l-a incurajat sa inventeze benzina cu plumb/tetraetilul de plumb/TEL pe Thomas Midgley Jr., inginer care lucra la compania sa in 1923.  TEL a fost descoperit in 1854, o substanta toxica, ieftin de produs care a rezolvat problema detonatiilor necontrolate cauzate de aprinderea prematura a combustibilului, problema care ducea la zgomote deranjante/explozii/bubuieli si chiar defectarea motoarelor, fapt care pana la acel moment nu facea ca automobilul sa fie popular, cu deosebire in randul doamnelor care se speriau teribil de “zgomotele monstrului”. Problema se manifesta si la aeronave, multe tragedii avand loc din aceasta cauza –oprirea motorului in zbor. General Motors, Du Pont si Standard Oil din New Jersey/astazi ExxonMobil au pus bazele Ethyl Gasoline Corporation incepand productia de tetraetil de plumb in SUA. Ca fapt divers, pe 1 februarie 1923 s-a livrat pentru prima data in lume benzina cu plumb la o statie de alimentare din Dayton/Ohio sub numele initial de “Leaded Gasoline/Tetraethyllead” ulterior “Ethyl Gasoline/Benzina Etilica”. Inventatorul ei, inginerul mecanic si chimistul Thomas Midgley Jr. nu a putut fi prezent la eveniment deoarece era bolnav –intoxicatie cu plumb. Ultimul litru de benzina cu plumb a fost vandut in Algeria, august 2021. Ecologistii il “palmuiesc” si in ziua de astazi pe Midgley considerandu-l “omul care a otravit lumea/omul care a adus dezastrul ecologic”. Da, a fost, insa benzina lui aditivata, prima din lume, a motorizat planeta facand automobilul mai fiabil si mai accesibil publicului larg! A fost o afacere dupa cum mentioneaza chiar el intr-o conversatie telefonica in 1923 cu seful sau Charles Kettering: ”Va puteti imagina cati bani vom castiga cu asta? Vom castiga 200 de milioane de dolari, poate chiar mai mult”. Mentionez faptul ca in 1918 compania Delco a fost achizitionata de catre General Motors, Charles Kettering fiind numit directorul departamentului de cercetare al General Motors, functie indeplinita in perioada 1920-1947.

GIROSCOP KETTERING BUG

Charles Kettering in colaborare cu compania chimica DuPont a contribuit la inventarea Freonului, refrigerant pentru frigidere si sisteme de aer conditionat, precum si a lacurilor si emailurilor Delco, primele vopsele colorate si lacuri cu uscare rapida destinate automobilelor produse in masa. De asemenea, Kettering e unul dintre pionierii studiilor cu privire la tratarea cancerului, acesta infiintand in 1945 “Memorial Sloan-Kettering Cancer Center” in New York –primul centru avantgardist din SUA&Lume care se ocupa cu cercetari privind tratarea cancerului prin chirurgie, chimioterapie si radioterapie, primul laborator din lume care utiliza metode magnetice pentru diagnosticari medicale. Kettering a inventat incubatorul pentru bebelusi nascuti prematur ducand la salvarea a milioane de “micuti” din toata lumea. Generatorul de curent electric portabil e o alta inventive importanta a lui Kettering, primul fiind produs in 1916 –genera curent electric prin intermediul unui motor pe benzina in doi timpi si se numea Delco-Light. Pana in 1918 compania Delco a vandut 60.000 de unitati doar in SUA contribuind din plin la electrificarea Americii rurale –astfel de generatoare au fost vandute si US Army la inceputul anilor *20/sec.XX, unii istorici considerand ca a fost prima armata din lume dotata cu asa ceva.

Edwin Scott Votey, om de afaceri, inventator si designer, vicepresedinte al companiei Aeolian Player Piano din New York, companie care producea piane si alte instrumente muzicale cu corzi, inclusiv fonografe. El a inventat in 1897 pianul mecanic pe care l-a numit “Pianola” –primul pian din lume echipat cu un dispozitiv mecanic compus din pedale si parghii manuale care actionau cilindri hidraulici putand reda automat partituri muzicale inregistrate prin punctare pe rola de hartie perforata. A avut peste 20 de brevete legate de instrumente muzicale. A fost cooptat in proiectul Kettering Bug pentru studii cu privire la un sistem hidraulic/pneumatic de actionare a comenzilor aeronavei/dronei.

Childe Harold Wills, inginer si om de afaceri, asociat cu Henry Ford la Ford Motor Company. Era inginer-sef la Ford Motor, specialist in motoare, el este cel care a creat designul Ford Model T/1908-1927, primul automobil din lume produs in serie pe o linie de asamblare, si transmisia planetara. A fost de mic pasionat de mecanica si masini, pasiune inoculata de catre tatal sau, maistru-mecanic la caile ferate. La doar 23 de ani era deja inginer-sef la compania Burroughs Adding Machine, companie care producea masini mecanice de calcul pentru banci numite “sumatoare”. Avea vaste cunostinte metalurgice inventand aliajul usor si rezistent nichel-crom-vanadiu, otelul molibden/otel aliat cu molibden si chiulasa turnata cand lucra la Ford. A fost cooptat in proiectul Kettering Bug ca expert in motoare –pe atunci in cadrul companiei Ford.

Charles Kettering a implicat in dezvoltarea “dronei” Kettering Bug propria companie numita Dayton-Wright Airplane Co, companie infintata in 1917 impreuna cu Edward Deeds –datorita acestui fapt mai e cunoscuta drept Dayton-Wright Bug. Orville Wright a fost de acord sa-si imprumute numele noii companii devenind consultant expert in aeronautica, punand la dispozitie fabrica sa din Dayton/Ohio. Se spune ca Orville Wright si Charles Kettering nu s-au inteles prea bine, colaborarea incetand destul de repede. Oricum, Dayton-Wright Airplane Co. a disparut in 1923. A avut 3 fabrici -Dayton/Ohio, Moraine/Ohio si Miamisburg/Ohio. In timpul razboiului au produs aproximativ 3000 de Airco D.H.4/bombardier usor biloc sub licenta britanica pentru USAAS, si 400 de trainere Standard SJ-1/SUA (USAAS nu a fost deloc multumita de calitatea D.H.4 produse de companie, pilotii numindu-le “sicrie zburatoare” sau “sicriul in flacari” datorita faptului ca motoarele luau des foc in timpul zborului si la sol. Realitatea e ca aceste aeronave aveau aceeasi problema si in patria-mama, Anglia).

Intr-un final au cazut de accord asupra designului “bombei zburatoare” prezentandu-l Armatei&Locotenent-colonel Squier…Design mult simplificat fata de cel al lui Sperry dar similar in multe privinte! Noua “bomba zburatoare” era si mult mai ieftin de produs decat “Bomba Sperry” deoarece folosea materiale ieftine. Eeee, faptul ca drona era ieftina de produs, simpla si usor de intretinut a bucurat oficialii Armatei care in ianuarie 1918 i-au comandat lui Kettering 25 de exemplare.

Kettering Bug avea urmatoarele caracteristici: biplan de mici dimensiuni, fuzelaj realizat din placaj/lemn stratificat/lemn laminat acoperit cu papier mache/hartie mestecata, aripile fiind realizate din carton (papier mache -un material similar tapetului obtinut prin lipirea mai multor straturi de hartie poroasa –cel mai probabil au utilizat hartie de ziar. E un material ieftin si suficient de rezistent dupa uscare. La acea vreme se folosea masiv la realizarea papusilor, a veiozelor/lampilor si a diverselor obiecte decorative. A fost inlocuit de materialele plastice dar artizanii il mai folosesc si in ziua de astazi); lungime 3,80 m; lungime aripi 4,50 m; inaltime 2,30 m; greutate la incarcatura maxima 240 kg; propulsie -un motor produs de catre compania DePalma Manufacturing Company din Detroit/1916, acum parte a Ford Motor Company/FMC, motor recomandat de catre inginerul-sef Childe Harold Wills/FMC. Motorul avea 4 cilindri, 40 CP/30 kW, racit cu aer fiind produs in masa de catre Ford Motor Company –pret, aproximativ 40$; viteza de croaziera 80-83 kmh; autonomie 120-121 km; incarcatura exploziva 82-90 kg; lansarea se facea de pe un carucior dispus pe sine; 40-45 de exemplare construite pana la final. Un Kettering Bug, productie de serie, ar fi costat 500-575$, o suma decenta in viziunea Armatei (Kettering ii declarase anterior lui Squier ca realizase primul prototip cu doar 400$).

KETTERING BUG -MOTORUL DePALMA

Precizia “Bombei Kettering”/US Army era “obtinuta” foarte simplu, ingenios chiar, in mare similar cu “Bomba Sperry”/US Navy…”Operatorii” calculau numarul necesar de rotatii ale elicei/durata de functionare a motorului la viteza maxima pana cand “Bomba” ajunge deasupra tintei cunoscand viteza vantului, distanta pana la aceasta si directia de zbor. Aeronava era echipata cu: un contor mecanic de rotatii presetabil/tahometru; un giroscop Sperry care o ghida spre tinta; un sistem de control pneumatic; un sistem electric; un barometru. Deasupra tintei, dupa atingerea numarului de rotatii prestabilit, o cama cadea intrerupand alimentarea motorului acesta oprindu-se, aripile detasandu-se datorita retragerii suruburilor de prindere. Fuzelajul, practic incarcatura exploziva, cadea liber asupra tintei detonand la impact (eeee, uite “torpila zburatoare” a lu’ nenea ala de pe la noi, chiar exista!). O solutie extrem de simpla dar nicidecum precisa la acea vreme…

Kettering Bug in constructie la Dayton

  Au avut loc mai multe zboruri-test cu Bug-ul in perioada iulie-octombrie 1918, primul zbor-test avand loc pe 19 iulie la Dayton/Ohio, durata 6 minute. Se pare ca au fost 7 zboruri-test in aceasta perioada dar se stie ca cele din 13-14 septembrie si 1 octombrie s-au soldat cu esec.

COPIE CARUCIOR DE LANSARE KETTERING BUG

  In sfarsit, la finalul lunii septembrie 1918 un prototip Kettering Bug a fost livrat Sectiunii Aviatie din cadrul US Army Signal Corps pastorita de Locotenent-colonel Squier, prototip produs ca si suratele sale la Dayton-Wright Airplane Co. din Dayton/Ohio. Pe 2 octombrie 1918 acest prototip Kettering Bug a fost prezentat oficialilor US Army la Dayton/Ohio, avand loc si un test de zbor soldat cu esec. Drona/bomba a urcat prea abrupt dupa desprinderea de carucior motorul oprindu-se, aceasta prabusindu-se dupa 9 secunde de zbor. Oficialii Armatei, contrar asteptarilor, n-au fost nicicum suparati, drept urmare doua zile mai tarziu a avut loc un nou test cu un alt Bug, acesta zburand 45 de minute in cercuri largi acoperind distanta de aproximativ 97 km, prabusindu-se pe un camp langa Xenia/Ohio, la aproximativ 40 km distanta de Dayton. Drona s-a prabusit pe un camp fiind observata de fermier…Ducandu-se dupa ea, Charles Kettering, Locotenent-colonel Bion Joseph Arnold/observator US Army si Henry “Hap” Harley Arnold/pilot au trebuit sa-l minta pe fermier cu privire la “chestia” care se prabusise pe terenul sau. Fermierul era intrigat de faptul ca “era mica si fara pilot”, drept urmare i-au spus ca Henry Arnold era pilotul care “scapase” fiindca “chestia” era strict secreta!

KETTERING BUG IN CONSTRUCTIE

   Testele au continuat…16-17 octombrie 1918, esecuri. 22 octombrie 1918, test considerat “succes”, Bug-ul zburand aproximativ 458 m. Per ansamblu oficialii armatei au fost impresionati, Locotenent-colonel Bion Arnold comandand rapid alte 75 de exemplare cu optiune pentru inca 10.000-20.000 de exemplare la un cost estimat de  400-500-575$ (unele surse mentioneaza chiar 100.000 de exemplare, putin probabil). Chiar si Locotenent-colonel Squier a fost incantat de Kettering Bug, acesta scriindu-i sefului de stat major, citez: “Aceasta noua arma, care si-a demonstrat potentialul, marcheaza o noua epoca in evolutia artileriei, importanta acesteia fiind comparabila cu aparitia prafului de pusca in secolul al XIV-lea. Noua Arma poate ajunge mai departe decat orice tun existent astazi”. El a cerut sefului de stat major sa calculeze necesarul de Bug-uri pentru US Army, sa stabileasca o zona sigura de testare si sa informeze fortele americane si aliate cu privire la existenta noii Arme (ulterior, Henry “Hap” Harley Arnold a fost trimis in Franta pentru a anunta aliatii cu privire la existenta Kettering Bug, foarte probabil pentru ca acestia sa nu o doboare accidental. Mai mult decat atat, Deuxieme Bureau/Biroul 2, serviciul militar de informatii francez, conform surselor independente, aflase despre existenta dronei germane Torpedogleiter/Torpila Planor. Cert e faptul ca britanicii nu le-au spus americanilor si francezilor despre Ruston Proctor Aerial Target/AT, iar francezii n-au soptit nimic englezilor si americanilor despre Voisin. Interesant faptul ca americanii s-au grabit sa le dezvaluie aliatilor francezi si britanici existenta Kettering Bug, dar e putin probabil s-o fi facut din mandrie ci mai degraba din motive practice –asa nu riscau sa fie doborate de “prieteni” din necunoastere). Intre timp a venit Armistitiul/11 noiembrie 1918 si WW I s-a sfarsit! Productia Kettering Bug/Liberty Eagle la fabrica din Dayton/Ohio a fost oprita pe 27 noiembrie 1918  dupa ce definitivase 25 de Bug-uri, alte 11 aflandu-se in diverse stadii de constructie. Dar asta n-a fost finalul…

In decembrie 1918, US Army muta 6 Bug-uri la Amityville/Long Island pentru continuarea testelor. Aici au avut loc 4 lansari/teste, doar unul fiind declarat “reusit”. In primavara-vara lui 1919, la recomandarea locotenent-colonelului Squier si a ofiterilor US Army supervizori, printre acestia aflandu-se si locotenent-colonelul Bion Arnold, testarea Bug-urilor se muta cu “arme si bagaje” la Carlstrom Field langa Arcadia/Florida. Aici, in august 1919, la conducerea echipei care se ocupa de testarea Bug-urilor e numit locotenent-colonelul Guy L.Gearhardt/40 de ani, fost artilerist (artileria de coasta –Coast Artillery Corps) si seful Air Torpedo Branch/Sectia Torpile Aeriene din cadrul Airplane Engineering Department de la McCook Field/Ohio (pe 5 decembrie 1922, maiorul Guy Gearhardt avea sa-si piarda viata in urma unui accident aviatic petrecut la Langley Field. Un bombardier Martin NBS-1 cu 5 oameni la bord pilotat de catre capitanul Benton Doyle, intra in coliziune la aproximativ 77 m altitudine cu general-maiorul Guy Gearhardt aflat la mansa unui Fokker T2 -primul avion cargo din dotarea USAAS. Ambele aeronave se prabusesc in flacari, niciun supravietuitor. Nici pana astazi nu e clar cine a gresit, capitanul Doyle sau general-maiorul Gearhardt, insa a fost clar eroare umana!).

CARLSTROM FIELD, FLORIDA

Pe 29 august 1919, Gearhardt trimite la Carlstrom Field 12 Bug-uri pentru teste. In perioada 26 septembrie-28 octombrie 1919, US Army a desfasurat 14 teste cu aceste Bug-uri, cinci dintre acestea prabusindu-se imediat dupa desprinderea de carucior. A sasea lansare care a avut loc pe 13 octombrie 1919 a avut succes, bug-ul zburand aproximativ 3218 m inainte de prabusire. Pana pe 28 octombrie au mai avut loc alte doua zboruri-test, Bug-ul nedepasind 3200 m in zbor. Succesul avea sa vina pe 28 octombrie 1919 cand Bug-ul a zburat cel mai mult, 25,74 km, prabusindu-se datorita defectarii motorului. Extraordinara performanta! Dar din pacate a fost tardiv, din 14 teste efectuate, 10 au fost esecuri, si asta a nemultumit intr-un final conducerea US Army…Desi in raportul sau catre seful statului major, Gearhardt recomanda continuarea proiectului si imbunatatiri de natura tehnica precum dezvoltarea unei catapulte, motoare mai puternice si mai fiabile, giroscoape mai performante si altele incercand salvarea proiectului Liberty Eagle, bugetul Armatei aflat in scadere datorita finalului WW I si a debutului inflatiei si-au spus cuvantul…In martie 1920 s-a spus stop dupa ce Armata cheltuise aproximativ 275.000$ din banii contribuabililor in perioada aprilie 1917-martie 1920. “Bomba zburatoare” ca idee era in mod clar prea avansata pentru tehnologia acelor vremuri…deocamdata.

Cert e faptul ca anularea “bombelor zburatoare” Sperry si Kettering nu a insemnat sfarsitul acestei idei in SUA, si asta vom vedea in capitolele urmatoare!

Va urma.

 

WW

 

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

axisafvs.blogspot.com

https://historycollection.com › …

https://airandspace.si.edu › sov…

https://www.researchgate.net › …

https://owlcation.com › World..

https://www.history.navy.mil › histories › pdfs

marinelink.com

https://warbirdswalkaround.wixsite.com ›

http://www.aviation-history.com › …

https://www.nationalmuseum.af.mil › …

https://www.warhistoryonline.com › …