Ganduri in vremuri tulburi…

De ceva timp, mai bine zis, de peste 20 de ani, incerc sa-mi raspund la intrebarea: ce-am fost, ce-am ajuns, incotro ne indreptam? De atata amar de vreme, noi ROMANII, indiferent din ce zona a tarii provenim, ne punem intrebarea absolut fireasca si de bun simt: CINE are grija de NOI, ne reprezinta CINEVA interesele si nazuintele!? Ale noastre, ale tuturor, ca popor cu traditie si vechime in aceasta parte de lume, atat de greu incercata dea lungul veacurilor…
Candva, stramosii nostrii au castigat admiratia intregii lumi prin vitejia, demnitatea, onoarea si sacrificiul lor! Mai avem NOI acum parte de toate aceste calitati? Greu de raspuns dupa atatia ani de indobitocire nationala, pauperizare si distrugere a valorilor. Am putea, desi este dureros, sa spunem ca suntem doar o palida imagine a trecutului fiindca suntem invinsi de saracie, lipsa de moralitate, de educatie, de interese meschine –individuale sau de grup, dar ceea ce mie mi se pare cu adevarat grav, este faptul ca ne-am pierdut DEMNITATEA si MANDRIA NATIONALA.
Am ajuns in situatia deloc onoranta pentru noi, romanii de buna credinta, de a ne simti straini in propria tara. Privim in jurul nostru si parca nu mai recunoastem niciunde, creativitatea, jovialitatea, ospitalitatea si bunul-simt, care au facut dintotdeauna renumele acestui NEAM! Sa fi castigat oare incultura, tembelismul, prostia, iresponsabilitatea, aroganta si tradarea, un loc de “cinste” in societatea romaneasca contemporana? Din pacate, evolutia noastra ca Tara, atat in plan intern, cat si in plan extern, nu ne infuzeaza deloc optimism si mandrie…Traim, din pacate, intr-o societate care si-a pierdut respectul pentru ea insasi, usor de corupt, de mintit si de manipulat, de catre oricine este dispus sa-i aplice, electoral sau nu, programul devenit deja cotidian: mici, bere, galeti, pixuri, stegulete si promisiuni. Enorm de mult am decazut! Prea mult si este dureros. Cum putem NOI, ROMANIA, sa impunem RESPECT strainatatii cand chiar noi insine nu ne respectam ca popor si neam!? Cum putem noi romanii, sa ridicam capul in lume si sa spunem clar si raspicat: “SUNT ROMAN!”; cand proprii nostri guvernanti, reprezentanti alesi de noi, cei multi si oropsiti, cu speranta si incredere, nu ne respecta si fac jocuri straine intereselor acestei tari, cu gandul doar la propria lor prosperitate si din dorinta de a ramane cu orice pret la putere! Cum? Unde sunt oamenii inteligenti, cei care intr-adevar pot renaste mandria si demnitatea acestei tari? As zice ca sunt ROMANI la NASA, MICROSOFT, si alte firme de renume mondial. Ei sunt cu adevarat ELITA si INTELIGENTA acestui NEAM, si pentru EI, noi cei de-aici suntem mandri!
Cu toate acestea, noi, aici, o ducem greu in vremuri tulburi! Dar niciodata, nu ne-am pierdut speranta si increderea in viitorul si in sansa noastra. Am rezistat tuturor incercarilor si asa vom fi intotdeauna! ROMANUL si ROMANISMUL nu mor asa usor, si multi “prieteni” din lumea asta, o stiu…Atata timp cat inca mai avem SPERANTA, am castigat in fata oricaror incercari si mai ales in fata…oricui! Fiindca atata timp cat inca mai credem in CEVA, o vom lua de la capat si vom merge inainte, recuperand tot ceea ce-am pierdut, cu sau fara voia noastra. Poate ca sunt prea optimist, dar trebuie! Optimismul este pana la urma, singura arma ce nea mai ramas, in fata deznadejdei, apatiei si impacarii cu soarta; arma ce face parte din insasi fiinta noastra ca NEAM. Am fost invinsi dar niciodata ingenunchiati! Am gasit intotdeauna resursele necesare de a o lua de la capat, chiar si-atunci cand nimeni nu ne mai dadea nicio sansa.
Suntem un popor rabdator si conciliant, format din oameni muncitori si cumsecade. Pe NOI nu ne reprezinta nicicum tigania, manelistii, beizadelele rasfatate si inculte ale potentatilor zilei, sau politicienii analfabeti si incompetenti pe deasupra. Pe NOI ne reprezinta un Mircea, un Stefan, un Mihai, un Cuza, un Eminescu, un Coanda, un Vuia si multi, multi alti oameni de seama ai neamului nostru. Cate o particica din ei se regaseste in fiecare dintre noi. Acea particica s-a transmis din generatie in generatie si poarta numele de SUFLET DE ROMAN. Este ceva ce nimeni, niciodata, nu ne poate lua!
Cu respect pentru toti romanii, WW.