Garda de Coasta chineza merge la razboi

Inca din anul 2012 China a anunta public ca cea mai mare parte din Marea Chinei de Sud este considerate de Beijing ca fiind zona exclusiva economica. Asa ca partea chineza si-a creat propriul set de reguli pentru navele straine, civile sau militare, care tranziteza zona. Mai exact noile reguli chineze solicita ca fiecare nava aflata in tranzit sa obtina aprobarea din partea chineza.

Problema cu aceste noi reglementari este ca sunt destul de in contradictie cu tratatele internationale,  privind libertatea de navigatie si nu sunt practic recunoscute de nici unul dintre vecinii Chinei, riverani sau nu ai Marii Chinei de Sud. De altfle India si Statele Unite au anunta inca de la sfarsitul anului 2012 ca se asteapta ca si in 2013 navele lor militare sa tranziteze apele Marii Chinei de Sud fara nici o problema din partea Beijingului.

Numai ca dupa vorba China trece si la fapte, astfel patru dintre cele cinci agentii/organizatii care aveau in China rolul Garzii de Coasta sunt acum pe punctul de a fi unite intr-o singura structura. Astfel in noul Birou al Garzii de Coasta vor fi asimiliate: politia pescuitului, politia maritima anti-contrabanda, serviciul de supraveghere maritima al Chinei si Paza de Coasta. Aceasta reorganizare are, pe langa rolul de a creste eficienta noi organizatii, sporirea capacitatii de a controla si supraveghea zona maritima pe care China o considera zona sa exclusiva.

Numai ca Beijingul nu vrea sa treaca la duritati, cel putin deocamdata si nu pe fata, astfel incat navele straine care sunt abordate si hartuite se vor confrunta cu nave “civile” apartinand Garzii de Coasta, care are acelasi statut juridic precum politia si nu de nave militare. Una este ca o nava a politiei chineze sa se incaiere cu o nava straina si o cu totul alta greutate si urmari international, daca China ar trimite nave sub pavilion militar.

Bineinteles ca nimeni nu se lasa pacalit  de aceasta stratagema, dar oficial vorbind navele de razboi chineze vor apare numai daca cineva este suficient de nebun sa-si trimita proprile nave militare impotriva Garzii de Coasta chineze. Pentru ca atunci China ar poza in victima si orice actiune ar urma ar fi considerata autoaparare.

Mai mult decat atat, China a hotarat ca toate navele straine, care vor tranzita apele sale exclusive, sa fie escortate de nave ale pazei de coasta, ba mai mult decat atat, chiar si nave civile apartinand unor companii private chineze vor avea obligatia sa anunte Garda de Coasta si chiar s-o sprijine in aceste demersuri. Daca navele straine nu raspund cerintelor chineze poate iesi rau, iar daca fac greseala sa deschida focul, in mod sigur undeva foarte aproape, chiar dincolo de linia orizontului, un  distrugator sau o fregata chineza va fi gata sa acorde asistenta navelor Garzii de Coasta aflate sub foc…

Personalul total al Garzii de Coasta este de 10000 de persoane, detin 300 de nave si zece avioane, iar numarul navelor va creste, la fel si cel al avioanelor de patrulare disponibile. Numai ca aceste nave de patrulare nu seamana deloc cu ce vedem noi prin Europa. Astfel CMC impreuna cu alte agentii (mediu, imigratie, etc) detin multe nave de 1000 de tone si cateva care depasesc 3000 de tone, ori la aceste tonaje numai a nave de patrula granicereasca nu arata.

Legislatia internationala, in privinta apelor teritoriale, spune foarte clar ca teritoriul national si deci suveranitate totala se masoara pana la 22 de kilomteri de la linia tarmului, zona in care nici o nava sau avion strain nu pot patrunde fara o permisiune explicita din partea tarii respective. Apoi urmeaza Zona Economica Exclusiva care se intinde pana la 360 de kilometri de la linia tarmului. In aceasta zona explotarea economica a resurselor, pescuit, foraje sau exploatari de resurse din subsol, apartin in totalitate tarii respective, dar un lucru foarte important, traficul civil si militar al navelor este absolut liber si nu poate fi sub nici o forma controlat sau oprit de tara a carei zona exclusiva economica o treaverseaza.

Ori tocmai de aici a pornit scandalul cu Marea Chinei de Sud, China facandu-si proprile reguli si considerand Zona Economica Exclusiva ca avand acelasi statut juridic precum apele teritoriale.

Una dintre prioritatile de grad zero a Chinei in aceasta zona, sunt cele aproximativ 100 de insulite/atoli Spratlys. Ca suprafata totala deasupra apei aceste insulite insumeaza cam 5 kmp, dar datorita dispunerii lor geografice controleaza, ca zona economica exclusiva peste, 410.000 de kilometri patrati, iar aceasta locatie este considerata una dintre cele mai bogate zone piscicole din lume. Mai mult decat atat se banuieste ca subsolul acestor atoli ar detine zacaminte imense de gaze naturale si petrol. In acest moment insulitele sunt impartite astfel: China ocupa 8 (desi sustine ca toate ii apartin), Filipine – 8, Vietnamul – 25, Malayesia – 6 si Taiwanul- 1, in total 45 de insule, din totalul de peste 100, sunt astazi ocupate de mici unitati militare ale tarilor de mai sus.

Asadar China are motive serioase sa nu doreasca nave straine in Zona ei Economica si deocamdata prefer sa foloseasca nave asa-zis civile, pentru ca orice incident aparut poate fi mai usor controlat, atat timp cat nu sunt implicate nave militare si in general incearca sa hartuiasca navele straine pana la punctul in care acestea devin agresive, chinezii pozand mai apoi in victime inocente. Ce parere au vecinii maritimi ai Chinei despre acesta “victimizare” nu putem scrie pe blog din motive de evidente, insa picatura chinezeasca si politica pasului mic pare sa functioneze. Cel putin pana cand China se va simti suficient de puternica sa zambeasca gales la vreun megies al sau si sa-i spuna calma, invartind ditamai flota de razboi in mana: “ Poate matale ai treaba in alta parte si noi te retinem?!”

Sursa: strategypage

 GeorgeGMT