Obligatoriu să trecem în revista noastră de front pe generalul c. arm. Nicolae Ciuperca. De multe ori în această serie am dat din istorie un etalon pentru o anumită funcție, cea de șef de stat major sau inspector de armată (funcție dispărută actual), șef sau comandant de structuri centrale din minister, comandanți de unități și mari unități, prin urmare m-am gândit să aplicăm acest principiu și pentru cea dintâi funcție a sistemului militar, cea de ministru al apărării. Desigur discutăm de alte vremuri, vremuri în care această funcție putea fi ocupată de un cadru militar activ . Obligatoriu însă trebuie sa păstram numitorul comun al tuturor acestor evocări, respectiv militarul român de excepție.
Nicolae Ciupercă s-a născut în 1882 la Râmnicu Sărat într-o familie de funcționari. Este admis la liceul fiilor de ofițeri din Iași și în anul 1902 termină școala de ofițeri activi de infanterie ca șef de promoție cu gradul de sublocotenent. In 1907 devine locotenent și căpitan în 1911. Își perfecționează cunoștințele la Scoală Superioară de Război din Paris până în anul 1913, fiind un bun vorbitor de limba franceză. Intrarea Regatului României în Marele Război în 1916 îl găsește pe proaspătul maior Ciuperca șef birou operațiuni la comandamentul Armatei a II-a, sub comanda generalului Averescu. În acest context se întâlnește și devine prieten cu un alt maior, șef al biroului de operații al Armatei I, Ion Antonescu.
În Romania Mare colonelul Ciuperca ocupă mai multe funcții în eșaloanele superioare ale Armatei Regale Române iar anul 1930 ii aduce și avansarea la gradul de general de brigadă. Trei ani mai târziu este avansat la gardul de general de divizie. Abilitățile organizatorice și seriozitatea generalului este observată și de regele Carol al II-lea, acesta cooptându-l în funcția de Ministru de Război în 1938. Demisionează din această funcție în 1939 atrăgându-i atenția Regelui ca fondurile armatei erau deturnate. În anul 1939 este numit în funcția de Inspector General al Armatei iar în 1940 preia comanda Armatei a 4-a „Transilvania”.
Intrarea României în al doilea Război Mondial aduce și momentul de glorie al generalului Ciuperca la comanda armatei a 4-a. Participă decisiv ca mare unitate la eliberarea Basarabiei respingând Armata a 9-a sovietică din toate sectoarele de operații eliberând și ultima parcelă de pământ romanesc. La Nistru însă apare o mare disensiune cu Ion Antonescu în urma căreia generalul Ciuperca va demisiona.
În epoca în care ne rămân scrise vorbele lui Mihai Antonescu “ Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, generalul Ciuperca dă dovadă de echilibru și intră în conflict deschis cu Ion Antonescu, conducătorul statului, solicitându-i acestuia necontinuarea războiului după granițele naționale, la Nistru, așa cum a fost stabilite la 1918. Mai mult insistă spre consolidarea unei poziții pe aliniamentul frontierei de stat și a dezvoltării unor punctelor strategice de apărare. Este reținută intervenția sa din postura de comandant al Armatei a IV-a „Transilvania”, la întâlnirea din septembrie 1941 cu Ion Antonescu:
„Măi Ioane, noi nu avem ce căuta în Rusia. Ne-am luat înapoi moșia noastră, furată de sovietici și cu asta gata. Să procedăm și noi cum a procedat țăranul nostru întotdeauna. După ce a alungat animalele străine ce intraseră pe ogorul lui, gata, și-a văzut de treburile din propria lui gospodărie.”
Antonescu refuză vehement propunerea generalului Ciuperca. Accepta cu mari rezerve avansarea dupa granițele naționale însă ii propune lui Antonescu o altă variantă tactică pentru continuarea după Nistru, a operaților militare și atrage acestuia atenția privind cucerirea obiectivului Odessa, că este posibilă însă cu niște costuri umane extraordinare. Antonescu respinge din nou poziția generalului și acesta demisionează. Demisia generalului Ciuperca este primită de către Mihai Antonescu, președintele de facto al consiliului de miniștri și este trecut în rezervă începând cu 13 octombrie 1941. Generalul se retrage în orașul sau natal pentru perioada rămasă din război.
După cum era de așteptat, un general competent și decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” nu avea cum să fie pe placul comuniștilor cu atât mai mult cu cât nu s-a lăsat înduplecat nici de Regele Carol al II-lea și nici de mareșal, rămânând vertical în orice condiții. Cu atât mai puțin putea fi înduplecat de sovietici deși interpușii lor din România au încercat în repetate rânduri să-l racoleze. Mai mult, generalul s-a alăturat grupării anticomuniste „Graiul Sângelui”, drept urmare in 1948 este abandonată de către sovietici ideea aducerii în organele de conducere comuniste a generalului Ciuperca și este arestat la 12 septembrie sub acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”. Este încarcerat la penitenciarul Jilava și supus interogărilor și torturii specifice regimului de detenție din acea perioadă pentru elita conducătoare a Regatului României. Bolnav de mai multe boli printre care scleroza cerebrala și sindromul Parkinson, generalul se stinge din viată pe 25 mai 1950, la vârsta de 68 de ani, în penitenciarul Văcărești.
Aici se încheie tragic, injust și fundamental incorect povestea unui om vertical, militar de excepție, care nu a fost de vânzare sub niciun regim, pentru nicio sumă ori funcție, unul din cei mai decorați ofițeri romani de către toți cei patru Regi ai României si nu numai. Distincțiile generalului Ciuperca încep cu Medalia „Bărbăție si Credința” in 1914, Steaua României cu spade în grad de cavaler, Coroana României, Crucea de Război franceză și Ordinul Imperial rus „Sf. Ana”, clasa a II-a cu săbii câștigate in Marele Război, apoi în perioada dintre cele două războaie Ordinul „Polonia Restituita” în grad de comandor și „Steaua României” în grad de comandor cu însemne de pace iar în al II-lea Război Mondial, Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Cruce, Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a și în final Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de Mare Cruce cu panglică de Virtute Militara însumând 40 de ani de carieră militară.
Ca de obicei nu am căderea să pun concluzii, închei simplu cu nota oficială de decorare a generalului cu Ordinul „Mihai Viteazul”cl a III-a, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 248 din 18 octombrie 1941, partea I-a, de catre M.S. Regele Mihai, chiar după demisia sa:
„pentru devotamentul, abnegația și energia cu care a comandat în situații foarte grele, în intervalul dela 22 Iunie la 9 Septemvrie 1941”
Bibiografie:
Florica Dobre și Alesandru Duțu, Drama generalilor români, Editura Enciclopedică, București,
https://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/general-de-corp-de-armata-nicolae-ciuperca/
https://infocultural.eu/ciuperca-nicolae-n-1882-d-1950/
Patca, Iulian; Tutula, Vasile, Comandanți ai Armatei a 4- a „Transilvania”. 1916-2001, Editura Casa Cărții de Știință, 2001
sursă foto: Florica Dobre și Alesandru Duțu, Drama generalilor români, Editura Enciclopedică, București,
Buna dimineata. Ți se face pielea de gaina numai cand citești distinctiile cu care a fost onorat acest militar.
In ziua de azi ridicam la gradul de colonel tot felul de jurnalisti cu păru’ grizonat( turcescu) care se evidențiaza pe frontul delatiunii. Ce vremuri traim dom’le locotenent… Felicitari pentru articol si va multumim.
O, domnule locotenent, ce vremuri intradevar! De multe ori ma uit la acesti oameni si vad ca efectiv sunt facuti din alt aluat decat ceea ce avem azi.
Cu deosebita placere, si scriem in continuare, ca trebuie.
Faptul ca erau facuti din alt aluat nu e un accident..In familia mea a fost un lung sir de ofiteri regali de cariera..Am avut norocul de al prinde pe utimul din ei in viata, pe cand eram inca adolescent..
La 85 de ani fizic era inca era in stare sa merga la vanatoare iarna, in iernile adevarate care inca mai erau e atunci. O zi intreaga la vanatoare prin zapada pana la genunchi.
Mi se parea si mi se pare si acum un efort suprauman, asta pana sa aflu despre viata lui in timpul razboiului. Capitan in vanatori de munte cu o cariera militara care l-a dus din Crimeea pana in Caucaz, inapoi in Crimeea, in tara si in final pana in muntii Tatra de unde s-a intors in tara pe jos doar ca sa fie trecut in rezerva cand unitatile de vanatori au fost desfiintate.
Din ce imi spunea si din ce am aflat dupa, pe tot parcursul de la liceul militar, academia militara si serviciul pe timp de pace erau educati ca cea mai de pret insusire a unui ofiter e dragostea fata de tara mergand pana la sacrificiu, erau invatati ca politicul nu reprezinta nimic, sunt destul de sigur ca nu aveau nici macar dreptul la vot. Dragostea de tara si loialitate fata de tara si nu fata de un sistem sau partid politic.
Si-au insusit lucrul asta inca din liceul militar.
Dumnezeu sa-L odihneasca si ma bucur sa aflu de inca un militar caruia sa-i dedic acea evocare pe care o fac anual de 3 noiembrie!
Multumim Locotente pentru inca un articol care ne aminteste ce înseamnă sa fii un adevarat ofiter al armatei române, un om cu coloana vertebrala pe care politicul nu il poate deturna….oare in ziua de astazi mai are armata asemenea oameni? Doar ma intreb…..
Oameni „buni” si oameni „rai” au fost dintotdeauna, dezideratul nostru moral indreptandu-se predilect catre oamenii „buni”. Dar oamenii sunt subiectivi si, de multe ori, ce e „bun” pentru mine e mai putin „bun” pentru tine sau chiar „rau” pentru altii. In plus, noi avem intotdeauna tendinta de a arata si discuta doar ce e „rau”, „bunul” nu prezinta suficient interes pentru ca sportul national de astazi, la care suntem foarte buni, e sa injuram fara sa gandim. Tara ne-a vrut prosti si, din ce vad, a si reusit in mare parte.
Prin comparatie cu lumea noastra de astazi, domnul Nicolae Ciuperca este un titan. Chiar si in lumea lui de atunci, cred ca domnul general era mai degraba exceptia decat regula. Nu am facut o statistica, am asa, o intuitie… 🙂
Dar ma bucur, leftenent, ca ne vorbesti despre acesti oameni, repere morale despre care ar trebui sa ne invatam copiii. Multumesc!
P.S. „Nicolae Ciupercă s-a născut în 1882 la Râmnicu Sărat într-o familie de funcționari. Este admis la liceul fiilor de ofițeri din Iași […]”
Inca o data mi se confirma ceea ce am observat, Buzaul chiar e in Moldova… 🙂
@ nicolae.
Neața. Mai conteaza unde e Buzaul dom’ Nicolae? E in Romania si asta e ceea ce conteaza. .?
Iote fleosc! Micile „contre regionale” au facut si vor face intotdeauna deliciul unei natiuni. Braila vs. Galati, Banatu-i fruncea, olteni vs. ardeleni vs. moldoveni etc samd au radacini istorice si, in mod cert, au farmecul lor. Se intampla peste tot pe unde exista putin simt al umorului.
Multumesc dragi domni, si pentur mine este o placere sa vorbesc de domni de alta data. Domni cu „D” mare.
Pe de alta parte, erau exceptii desigur, dar asta daca am reusit sa subliniez prin seria de articole voi decalra „misiune indeplinita”. Asa cum era, cu bune cu rele, acea perioada cumva se facea ca la cele mai inalte functii, aveau acces astfel de oameni. Si nu ma refer doar la armata, scursuri in parlament au fost si vor fi, dar avem sa punem o persoana din parlamentele unltimilor 20 de ani langa un Maniu sau Bratianu? Sau a unor savanti precum Iorga, chiar daca politic unele din optiunile sale ne-au desitantat de democratie.
Sa nu uitam ca presedintele consiliului legislativ, si fost ministru al justitiei este unu’ care si-a facut dreptul pe naspa la 40 de ani. Distanta, este de la cer la pamant.
Astept primul articol cu si despre un marinar… 🙂
Sa afirmi ca Buzaul e in Moldova e ca si cum ai afirma ca Oltenia e austriaca. Cand a fost regiunea Buzaului, care a dat voievozi ai Tarii Romanesti, vreodata Moldoca?!
Asta ai inteles tu din ce am zis? Semnul asta ? nu-ti zice nimic?
in ciuda semnului, a fost data prea ca la Bahmut. Isi cerea o replica ☺️
buzaul nu este in moldova, doar partea de la mcdonalds in sus este
Mey băietzi, multzi cai din Buzău erau din Moldova și vițăvercea….Spirite libere, deh! 🙂
http://www.cain.ro/istoria-orasului-buzau/
de la Ramnicu-Sarat in sus nu faci nici o diferenta de vocabular intre moldovenii din Vrancea,Galati, Vaslui cu aia din Buzau
Foarte interesantă istoria armatei aIV a Transilvania. Printre alți comandanți au mai fost tov. gl. Nicolae Militaru și tov. gl. Paul Cheler, care dorea neapărat să meargă el la război cu Ungaria că așa era dorința prietenului Ghiță Funar. Fiind general cu patru stele nu avea limită de ieșire la pensie ca acum și greu de tot a fost trimis acasă din funcția aia. Dacă mai țin io bine minte acele vremuri, că eram cam tinerel.
@Lt(rez)
Mulțumim pentru articol, Lt.
Chapeau!
Părerea mea, hâc…
Merci distinse domn! Scriem ca trebuie. Si mai am… aoleu cati sa va prezint, nu doar generali dar si amirali sau ofiteri in rezerva care atunci cand a sunat goarna razboiului au dat totul pentru Romania.
Aviz politicienilor, daca suna goarna razboiului….
Mulțumim de articole din seria această a eroilor neamului românesc! Glorie României,Slavă Eroilor căzuti pentru Patria mamă. Tată azi avem ofițeri făcuți la apelul de urgență ?,tată ce avem noi azi nu e o Armată modernă . Colonelul Talpan ,îl facem general sa bătut cu toate armele pe frontul apărați statului român cu războinicul luminii Becali. O decorăm pe Șoșoaca că merge la rușii la ambasadă des , le creștem salariile și pensiile speciale celor din sistem bugetar ,și îi scoatem la pensie la 48 ani că sunt supărati că se trezesc dimi la 8. Cred că cei care au murit inclusiv cei de la Revoluție daca ar vedea ce se întâmplă în România noastră ar muri de inimă . Păcat că avem o societate bolnavă
Editat: offtopic
Respect pentru Ofiterii a caror amintire e evocata aici, cat si pentru autorul acestor articole,Si pentru acest site . Old soldiers never die/they just fade away…
Asa este! Multumesc.
And it’s our duty to keep their memory alive!
Multumesc locotenente. Felicitari pentru scoaterea la lumina a unor oameni care s au ridicat deasupra destinului zis tragic al maresalului, ca justificare a unor actiuni ce au depasit cu mult vointa populara cat si constiinta colectiva a romanilor acelor timpuri. Platim si astazi acele excese, cu varf si indesat.
Merci Mucea! Trebuie sa o facem, daca nu o vom face copii nostrii vor trai cu impresia ca etalonul militarului roman sunt cei care s-au perindat prin tot felul de functii iar dupa ei a ramas… ceea ce vedem azi. De la doatre, la politica de resurse, la tot.
Mulțumim domnule locotenent, meriți sa te avanseze dom’ George la gradul de căpitan.
Mai știu câte ceva despre umilirea generalilor români dupa al doilea război mondial, nush de ce dar parca e mai delicios când o aflu de la dvs, poate pentru că istoria e in funcție de cine ți-o spune, iar voi pt mine sunteți o sursă sigură.
Multumesc, si va multumesc ca ne cititi.
Un articol excelent.
Multumesc pentru articol! Chiar nu stiam nimic despre acest general al armatei romane.
Am un singur comentariu, acest ofițer a avut verticalitatea de a se opune sau de a atrage atenția liderilor politici pentru ca era competent și integru.
Vad ca nostalgia despre armata acelei perioade e ca nostalgia multora pentru cat de bine era comunismul. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Multi ofiteri si subofiteri erau mediocrii. Sunt relatari ale corespondentilor acelor vremuri care exprima asta. Asta e la fel cum vad multi care il dau exemplu pe sven hassel ca evoca razboiul. Sven hassel este un pseudo autobiograf iar pasionatii de istorie ii gasesc usor greselile enorme. El exprimand foarte artistic povestile soldatilor intorsi de pe front.
Frumos articol si merita sa fie evocate personalitatile care s-au remarcat. Multumesc si succes pe mai departe cu astfel de articole.
@Lesas Chiar dacă Sven Hassel nu a participat personal la acțiunea relatată in cărți și de multe ori amestecă cronologia evenimentelor, a surprins foarte bine tragedia războiului. Din păcate însă cărțile lui nu sunt politically correct pentru a fi adaptate cinematografic, mai ales că evocă aventurile unor personaje aflate de partea greșită a istoriei
Ce treaba are Sven Hassel cu subiectul si care mediocritate a armatei romane? Au fost subdotati, au luptat in izmene si au facut mai multe decat flintele alea din Ww1 puteau face impotriva T34. Stalingrad, Cotu Donului, Odessa…
Ce se intampla daca Antonescu isi asuma ce i-a zis Ciuperca cand Antonescu se visa pe cai mari desi stia ca Hitler i-a tras teapa cu dotarea in mare stil?
Si ce s ar fi intamplat daca Antonescu facea asta inainte ca Ciuperca sa i-o zica?
Vezi daca autorii aia au tras bine pe nas inainte, soldatii romani au executat ce fumase Antonescu. Nu confunda constiinta colectiva cu visele de prea marire ale unuia sau altuia.
ce se intampla daca Antonescu urma sfatul lui Ciuperca , nu stiu poate am fi fost Finlanda sud – estului Europei
Pai incep cu sfarsitul, Multumesc pentru apreciere.
Si poi continui cu inceputul insa afirm ca nu prea am inteles la ce te referi. Compari doua epoci incomparabile. Compari ocupatia sovietica cu o perioada istorica in care am avut multe probleme desigur specifice epocii insa discutam de Romania Mare care avea capitala la Micul Paris. Nu cred ca in timpul vietii noastre se vor alinia in asa hal planetele incat sa recapatam acel Zeitgeist.
Mediocritatea este specifica oricarei societati, nu exista societate care sa aiba doar elite sau doar pleava. Problema este constructia sociala si mecanismele ierahice, respectiv daca are o sansa o persoana pe care am plasa-o in orice societate in elita sa ajunga intr-o functie de decizie. Pune intrebarea asta in 1920, in 1950, in 1990 si 2018. Zi-mi ce iasa. Fa orice comparatie intre orice functii, grade militare etc in cele trei epoci si zi-mi ce iasa.
Nostalgii? E greu sa ai nostalgii fata de o perioda pe care nu ai trait-o. Ca sunt fan Romania Mare(nu partidul ci epoca), este un lucru stiut. Dar comparatia mi se pare de neinteles, epoca in care am bagat buldozerul in istorie, si in loc de edificile simbolice si istorice, am primit blocuri gri, ca sa aiba Bug Mafia inspiratie prin 90.
Ca sa o rezum o comparatie de tip mere cu suruburi, cine spune ca a fost mai bine pe vremea comunismului este un dobitoc, cine spune ca a fost mai bine in perioada interbelica, desi spun putini care sa fi trait cat de cat atunci, as spune ca sunt un fel de romantici. Deci compari o poezie cu o vaca de pe camp.
Ce am putea face decât să ne înclinăm in fața unor astfel de titani. Din păcate însă treptat trec în uitare. Am colegi de muncă din cei tineri care nu știu cine a fost Ecaterina Teodoroiu, iar cel care spre surpriza mea a știut, este țigan și mai patriot decât ceilalți, care nu sunt deloc.
Blatula, eu am mai spus pe site, toata munca gospodareasca aia serioasa, o fac cu doi tigani, tata si fiu, din aia de merg la sparanghel in Germania si sunt multumiti. Fara scoala saracii, dar muncitori si seriosi, ora-i ora, munca e munca si plata e plata, cat cer ei, eu nu negociez.
Desi statistic, multi dintre ei au apucaturi nu tocmai de dus la biserica, nu pun stampile asa aiurea, ca nu are rost.
Sa nu spuneți că este offtopic:
https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26177889-monumentul-scolii-ardelene-loc-ranit-memoriei.htm
Nu e oftopic, am discutat pe PSR parca problema monumentului. Nu are rost sa discutam, scoala ardeleana a fost supusa unui atac continuu incepand cu 1947 de catre cei care ar dori inca sa mai scrie cu litere chirilice.
Aici in schimb, nu cred ca este vroba de ceva planificat ci este ventaul rezultatul „demolarii” la care a fost supus acest curent de gandire si desigur a prostiei care exista in administratia publica, chiar in orasele cu pretentii si ștaif.
Multumim leftente pentru ca ne aduci in fata ochilor OAMENI, exemplu pentru tot ce ar trebui sa fim.. Si a caror soarta a fost sa moara in puscariile comuniste!
Astia ne sunt eroii! Asta inseamna caracter!
Felicitar pentru intreaga ‘galerie’! Nu cred sa o apucam pomenita in cartile de istorie devreme!
L.E. Arhivele comuniste(cele de personal) inca sunt la secret… spunea, zilele trecute, profesorul Gosu, in emisiune la Buhnici… Sa vezi ce hal de oameni conduc tara de …86 de ani… Si ce drepturi speciale au…
Cel care a scris articolul trebuia să indice precis de unde a luat/inventat formula cu ,,Măi Ioane…”, căci nimeni nu-şi permitea să vorbească astfel mareşalului.
Alexandru Duțu
respect
Adevărul despre generalul Ciupercă
https://alesandrudutu.wordpress.com/2022/01/14/conflicte-neintelegeri-intre-maresal-si-generali-iv-cazul-nicolae-ciuperca/
Asupra înlocuirii generalului Ciupercă de la comanda Armatei 4 – preciza generalul Iosif Iacobici la 6 august 1945 – știu că aceasta se datorește stării de oboseală în care ajunsese generalul și întreg comandamentul și deci a eșecurilor suferite de acest comandament, iar eșecurile socotesc că ele s-au datorat în mare parte imixtiunilor generalului Ion Antonescu în comandamentul generalului Ciupercă, care nu avea tăria să-l refuze. Socotesc că generalul Ciupercă era superior ca valoare militară generalului Ion Antonescu”.
După propria mărturisire, conflictul cu mareşalul Ion Antonescu a izbucnit în momentul în care, în cursul lunii august 1941, a refuzat să dea curs solicitării (făcute prin generalul Gheorghe Gheorghiu – ofiţer de legătură al Înaltului Comandament român cu Misiunea Militară Germană) de a redacta o scrisoare către comandamentul german prin care să solicite ,,onoarea de a continua mai departe operaţiunile la cot cu armata germană”.
În locul adeziunii, generalul Nicolae Ciupercă a răspuns: ,,Regret, o astfel de scrisoare nu pot face pentru simplul motiv că eu personal sunt contra operaţiunilor de aşa mare amplitudine din partea armatei noastre, care nu este armată mondială sau europeană”. Acest punct de vedere l-a susţinut şi în faţa generalului Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General român.
În locul adeziunii, generalul Nicolae Ciupercă a răspuns: ,,Regret, o astfel de scrisoare nu pot face pentru simplul motiv că eu personal sunt contra operaţiunilor de aşa mare amplitudine din partea armatei noastre, care nu este armată mondială sau europeană”. Acest punct de vedere l-a susţinut şi în faţa generalului Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General român.
La scurt timp după demitere – aşa cum avea să consemneze, peste ani, Nicolae Ciupercă – la 23 septembrie 1944, într-un Memoriu adresat generalului Mihail Racoviţă, ministru de Război -, a fost ,,silit” să-şi înainteze demisia din armată ,,din cauza gravelor jigniri” ce i-au fost aduse de Conducătorul Statului, dar şi ,,pentru a nu risca înlăturarea mea din oştire pe altă cale (pentru incapacitate, de exemplu, măsură aplicată atâtor camarazi) şi pentru a-mi pune la adăpost prestigiul, la care am ţinut ca la ochii din cap”. La 13 noiembrie 1941 a fost trecut în rezervă.
Înlăturându-mă de la comandă pentru motive inexistente – mai preciza el la 10 noiembrie 1944 – fostul comandant de căpetenie al Armatei a continuat a-mi aplica şi ulterior un tratament jignitor, absolut nepotrivit cu situaţia mea în oştire”.
Cu toate acestea, Nicoale Ciupercă recunoştea că Ion Antonescu a încercat ulterior ,,a-şi corecta atitudinea” prin ,,încercări de invitare la colaborare”, decorându-l chiar cu ordinul ,,Coroana României” şi avansându-l la gradul de general de armată în rezervă.
Mai mult, în vara anului 1942 (când îndeplinea funcţia de reprezentant al Ministerului Înzestrării şi Aprovizionării Armatei în Consiliul de administraţie al Societăţii metalurgice Copşa Mică – Cugir) i s-a încredinţat comanda Armatei 4, care urma să fie introdusă în luptă pe frontul de la Stalingrad.
Generalul Nicolae Ciupercă a refuzat însă declarând generalului Constantin Pantazi, ministru de Război, care-i făcuse propunerea, cu asentimentul mareşalului: ,,Îmi pare rău Pantazi însă eu nu pot accepta o astfel de propunere din două motive: 1. Fiindcă dumneata ştii prea bine că eu am fost întotdeauna contra ideii de continuare a operaţiunilor şi războiului nostru în stepele Rusiei. 2. Pentru că situaţia este aşa de precară încât numai Dumnezeu din cer ar puteau-o îndrepta. Nu pot subscrie cu numele şi trecutul mea la o astfel de faptă”. În pofida acestor încercări de împăcare, relaţii normale între el şi mareşal ,,nu s-au mai restabilit niciodată”.
28 noiembrie 1940
CONVOCAREA COMANDANŢILOR DE MARI UNITĂŢI
Prezidează:
Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului.
Participă:
– Toţi comandanţii de M.U.: Armate, Corp Armată, Divizii şi Brigăzi Mixte,
– Subsecretarii de Stat ai departamentelor militare,
– Şeful Marelui Stat Major,
– Secretarul General M. Ap. N.
DOMNUL GENERAL CIUPERCĂ
În asentimentul tuturor, spune: Noi vedem că este ameninţată fiinţa Statului şi a
neamului şi, cum noi suntem naţionalişti prin definiţie, vă rog să vă bizuiţi cu toată
convingerea pe concursul neprecupeţit şi necondiţionat al oştirii.
Noi nu putem vedea cu ochi buni această situaţie care poate duce la dezagregarea
Statului.
Când veţi simţi nevoia, vă rog să apelaţi la Armată, care va şti să-şi facă datoria.
Roagă pe Conducătorul Statului să intervină pe lângă Mişcarea Legionară ca
aceasta să ocrotească cât mai mult prestigiul Armatei.
Armata să fie scutită de diferitele amestecuri ale poliţiei legionare în chestiunile ei
de administraţie.
Cei care au făcut abuzuri în armată să fie cercetaţi şi sancţionaţi numai de organele
militare.
DOMNUL GENERAL ANTONESCU
Mulţumeşte Domnului General Ciupercă pentru asigurările date şi continuă:
Nu sunt politician şi nu am partid.
Nu vreau să mă eternizez la conducere. Aş fi fericit dacă aş găsi un om care să mă
înlocuiască. Mi-am luat însă o sarcină pe care trebuie şi vreau să o duc până la capăt.
Istoria mă va judeca.
Cât priveşte amestecul legionarilor în treburile Armatei, de acum înainte nu mai doresc plângeri despre ceea ce se întâmplă ci vreau rapoarte asupra sancţiunilor şi măsurilor luate de comandanţi.
Nu Mişcarea Legionară, ci Generalul Antonescu conduce acest Stat şi, dacă interesele Ţării vor cere, fără ei şi chiar împotriva lor, dacă va fi nevoie.
Mişcarea Legionară trebuie să ştie că fără Generalul Antonescu ea nu poate face nimic.
Generalul Antonescu însă poate fără Mişcarea Legionară.
Am mers cu ei fiind elemente de mare valoare, dinamice, cinstite şi gata oricând de sacrificiu.
Fiindcă neamul acesta a fost ros de necinste, am ales oameni cinstiţi care să mă ajute.
În ceea ce priveşte moralul Armatei ştiu că el este scăzut fiindcă Armata a pierdut
o bătălie, fără să se fi bătut. Este un caz unic în istorie.
Armata a vroit şi trebuia să se bată.
Dacă Armata s-ar fi bătut, cu totul alta ar fi fost situaţia noastră, nu am fi pierdut
Basarabia şi am fi salvat Ardealul.
Am convingerea că, deşi inferiori numericeşte, am fi putut rezista, mai bine decât
finlandezii şi am fi putut repurta chiar succese.
Conducătorii Ţării au pus-o însă în situaţia să nu se bată şi să-şi piardă prin aceasta
moralul.
Chiar retragerea din Basarabia s-a executat în mod dezastruos.
Cu toate că erau ştiri prevestitoare ale furtunii, nimeni nu s-a gândit să ia măsurile
ce se impuneau.
De aceea azi avem părinţi despărţiţi de copii şi bărbaţi de soţiile lor. Din toate
părţile primesc plângeri sfâşietoare şi fac toate sforţările pentru a le satisface.
Trebuie să înţelegeţi că, în greaua situaţie în care ne găsim, nu pot numai să promit
ceea ce nu pot da. Eu nu fac demagogie, fiindcă nu sunt politician.
Pentru ca Armata să se ridice însă la înălţimea morală la care trebuie să ajungă ea, trebuie să aibă prestigiu.
Acest prestigiu este dat Armatei de către corpul ofiţeresc.
El trebuie să fie disciplinat şi corect în toate manifestările lui şi să fie întotdeauna
un exemplu şi pentru subalterni şi pentru societate.
În acest fel ei vor putea cere de la subalterni tot ce vor voi, fiindcă numai acela
poate pretinde mult care este înainte de orice sever eu el însuşi.
Aşa am făcut eu şi aşa cer – dacă nu în aceiaşi măsură, cel puţin în parte – să facă şi
ofiţerii armatei noastre.
Dacă ofiţerii au comis şi comit greşeli nu este numai din vina lor, ci mai ales din
vina comandanţilor care nu au ştiut sau care nu au vrut să împiedice la timp de a cădea în
greşeală.
Corectarea greşelilor nu se face numai prin pedeapsă, care de cele mai multe ori
înrăieşte pe vinovat, ci mai cu seamă prin convingere, prin omenie şi prin persuasiune, care
întotdeauna au dat cele mai bune rezultate.
Cheia prestigiului şi a disciplinei este, deci, în mâna ofiţerilor.
(ANIC, fond PCM – CM, dosar 17/1944, filele 37-55).
Salut! Chiar dacă e cu întârziere, țin să fac niște precizări:
1. Gradul final obținut a fost de ”General de armată”, deci nu ar fi rău (!!!) să modificați titlul.
2. Problema cu ”Măi Ioane”: e apocrifă și 99% imaginată/imaginară. Cine ar fi avut nesocotința să-l trateze cu condescendență pe Conducător, proaspăt mareșal, cel care de mult timp vorbea despre sine la persoana a III-a?
3. Părinții săi erau săraci; cum a ajuns elev la Liceul fiilor de ofițeri?