Cum deja ne-am obișnuit, trebuie să trecem în revista noastră de front încă un ofițer de excepție, infanterist și ulterior vânător de munte. Din start aș menționa că trecem scurt prin viața generalului, o viată cu adevărat ca în filme sau romane.
Florin Rădulescu se naște în 1894 în comuna Spătaru în județul Olt într-o familie de țărani avuți. În 1914 ca elev îl întâlnește pe Iuliu Maniu la Blaj și devine un militant pentru idealul național, Unirea. Inițial dorește să devină preot însă după întâlnirea cu Maniu se înscrie la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie București pe care o termină ca premiant. Este repartizat sublocotenent în Iulie 1916 la Reg. 26 infanterie Rovine.
În August 1916 Rădulescu este mobilizat în cadrul Regimentului de infanterie 66 Balș dislocat în zona Tg. Jiu. În sectorul Tg. Jiu întâmpină brigada germană Bode unde au loc lupte grele. Prin masarea mai multor unități germane, bulgare și turcești divizia romană este în scurt timp încercuită. Pentru a asigura retragerea diviziei, constituie un grup de sacrificiu sub comanda cpt. Voiculescu și în mod previzibil este rănit grav și transportat de germani în stare de inconștiență pe câmpul de luptă. Existând un grad de onoare intre combatanți la acea vreme desigur, este operat de urgență de un medic german și salvat. În memoriile sale Rădulescu relatează discuția postoperatorie cu medicul german. Acesta ii spune că glonțul i-a trecut pe lângă inimă.
Este trimis în Bucureștiul ocupat la un spital de prizonieri ofițeri pentru a-și continua recuperarea. Aici a cunoscut-o pe infirmiera Martha Bibescu și Ecaterina Ghica, ambele principese intrate voluntar in serviciul medical. Informal vorbind, de principesa Bibescu îl va lega o prietenie apropiată. Tot aici se va lega o camaraderie de o viață cu cel care va deveni generalul Tătăranu. Fiind aproape recuperat, fuge din spital și se alătură trupelor române. Sacrificiul său nu rămâne fără ecou, este decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul” clasa a III-a si Crucea de război franceză.
În perioada rămasă din Marea conflagrație mondială, Rădulescu ocupă funcții în cadrul comandamentelor române informând asupra experienței sale din spatele linilor inamice și captivitate. Dintr-o sursă, necoroborată cu mai multe însă, aflăm că prin intermediul acestei activități îl cunoaște pe cel care va deveni sinonim cu operațiunile de intelligence romanești interbelice, Moruzov.
În perioada interbelica este numit atașat militar la Praga ulterior în Atena. Alte surse menționează doar că pe Moruzov l-ar fi cunoscut doar în 1936 fix înainte să plece la Praga. După întoarcerea în România, experiența sa se focalizează în dezvoltarea armei pe care percepe ca fiind de elită, respectiv Vânătorii de munte.
La începerea celui de-al doilea război mondial având în vedere experiența sa pe parte de infanterie respectiv operațiuni de infanterie în zone montane lt-col Rădulescu este repartizat la Comandamentul Vânătorilor de Munte. Intrarea României în al doilea Război Mondial aduce și momentul astral al lt-colonelului Rădulescu în operațiunile de recuperare a Basarabiei, respectiv forțează Nistrul și străpunge linia fortificata Stalin. De îndată i se dă comanda grupului 7 Vânători de Munte (Batalioanele 15 si 16 VM) din Brigada 2 Mixta de Munte a gen. Ioan Dumitrache.
Unitățile de munte avansează spre stepa Nogay și se apropie de satele Ulbianovka și Malaja Belosjorka. În zona satului Malaja Belosjorka are loc un atac deosebit de puternic sovietic pe direcția centrală a brigăzii. Grupul 7 VM contraatacă, respinge atacul însă pierde 60% din personal, toți comandanții de companii fiind răniți sau morți. Pentru aceste fapte de eroism, lt-col Rădulescu alături de lt-col Dumitru Cârlan și col. Radu Korne devin primii trei ofițeri decorați cu ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a. Până la sfârșitul războiului un număr de încă nouă ofițeri români vor primi această distincție rară. Din toate aceste distincții extrem de rar acordate, nu mai puțin de 5 se duc spre Vânătorii de Munte din care amintim obligatoriu gen. Avramescu, gen Mociulschi, gen Dumitrache.
Este trimis înapoi în România în 1943 de pe front și numit profesor al Școlii Superioare de Război.
În 1944 este numit comandant al Brigăzii 18 Vânători de Munte. Brigada se afla în apărare continuă față de forțele sovietice superioare pe sectorul Dealul de Mijloc, Munteni, Luncani și din aceste considerente este avansat pe câmpul de luptă la gradul de general de brigadă.
Participă și la luptele pentru eliberarea Ardealului, iar la sfârșitul lui Octombrie 1944 este rechemat la București, profesor la Școala superioară de Război.
Având experiența de primă mână cu sovieticii, văzând relele tratamente aplicate prizonierilor români înțelege ce înseamnă ocuparea României de către aceștia. Alături de gen. Aurel Aldea și alți ofițeri organizează Rezistenta, respectiv Mișcarea de Rezistență Românească. Aici trebuie a cităm din caietul său de memorii pentru exactitate doar ca să înțelegem percepția asupra “prieteniei” sovietice a celor care ii cunoșteau pe sovietici cel mai bine.
“Am fost primit în cabinetul de lucru al ministrului, unde mai erau prezenți: gen. de armată adjutant Iacobici Iosif, gen. de geniu Eftimiu Constantin, gen. de armată Ciupercă Niculae, profesorii universitari Istrate Micescu și Gh. A. C. Cuza, precum și dârzul și inimosul general Rădescu N. care era prim-ministrul țării noastre la acea dată. (…) Primit cu multă afecțiune camaraderească de toți cei prezenți – îi cunoscusem pe toți încă din alte vremuri – generalul Aldea ne arată în cuvinte emoționante greutățile prin care trece Patria noastră «din cauza comuniștilor cari, sprijiniți de aproape de Sovietici, terorizează pe M.S. Regele Mihai, guvernul și Patria noastră.» Generalul Aldea apelează la noi «să ne unim cu toți, ca-n vremurile grele ale Neamului nostru, și să facem zid în jurul Regelui și guvernului, să rezistăm până ce bunul Dumnezeu și anglo-americanii se vor îndura de noi să ne scape de acest prăpăd comunist, căzut pe capul Patriei noastre”
Este rugat insistent de Martha Bibescu să fugă din tară însă refuză și își continuă activitatea de rezistență. Cum este de așteptat este urmărit de securitate și arestat în 1950 și acuzat de legături compromițătoare cu puteri străine. Generalul este anchetat, însemnând bătut, torturat însă nu divulga nimic. În sfârșit este acuzat că a refuzat posturile oferite înainte de a fi dat afară în urma epurărilor din armată. Argumentează că desființarea armei Vânători de Munte, armă pe care a slujit-o cu suflet nu i-a mai permis sa continue. Mai este acuzat și că nu a arborat drapele sovietice motiv pentru care mai este anchetat în stil caracteristic securității încă o dată. Este trimis la închisoare la Aiud, eliberat in 1954 si apoi arestat iarăși in 1959 și trimis la Pitești. Acuzația a fost găsirea de manuscrise în care se aduc injurii regimului comunist din Romania. Este eliberat in 1964, bătrân si bolnav. Trăiește în anonimat în București și își scrie memoriile. În 1974, cu un an inaintea trecerii in nefință, primește un onor de la foștii săi elevi de la Școala Superioara de Război. Prea traziu si prea puțin pentru unul din militarii romani decorati cu cea mai înaltă distincție militară românească, ofițer de excepție legat de juramantul său pana în ultima clipă a vieții.
Ca de fiecare dată atunci când vorbesc despre aceasta armă:
Cu înalt respect și prețuire tuturor Vânătorilor de Munte, trecuți, prezenți si viitori.
ma semnez al vostru, lt(rez)
Surse:
CNSAS, Dosar P-16641, vol. 2, Caiet memorii Florin Rădulescu
Ordinul Militar de Razboi “Mihai Viteazul” – Col. Eugen Ichim
https://www.worldwar2.ro/decoratii/?language=ro&article=120
Aparaschivei, Sorin (2020). Serviciul britanic de informații în România (1916 – 1950). Editura Militară.
Arhivele Militare Române, Fond 355 – Corpul de Munte, Dosar 43 si 481
Raport nr. 1288 din 25 mai 1944, Divizia 18 Munte către Corpul 4.
De la Nistru la Marea de Azov. – Vasile Carlova
Poze – articol dedicat generalului pe wikipedia.org
Ce soartã crudã și nedreaptã,ca toți cei care şi-au iubit patria..
Asta ne e pedeapsa,ce trăim în prezent se datorează lipsei de educație,de patriotism și de onorul pe care nu il arătăm celor ce s-au jertfit..
Dumnezeu să îi odihnească în pace !
Multumesc. Scriem ca trebuie!
‘Traiți! Pentru cei care au capacitatea de a aprecia,dom’locotenent. Va salut. Numai bine.
Am onoarea sa va salut dle locotenent. Scriem domnule ca trebuie. Sa rmana scris aici, macar asa de un catastif al celor care au fost demni in uniforma. Ca pe cei pe care am avut onoarea sa vi prezint, nu au fost de vanzare pentru nici o functie si nici o suma de bani.
Camaraderesti salutari si dvs.
Salut. Ofiter adevarat.
O munca de cercetare arhivistica deosebita! Cred ca mai sunt multe nume de Ofiteri Patrioti de care trebuie sa aflam.Oamenii acestia merita o sala de onoare la Muzeul militar National
Multumesc!
….facem zid în jurul Regelui și guvernului, să rezistăm până ce bunul Dumnezeu și anglo-americanii se vor îndura de noi să ne scape de acest prăpăd comunist….torturat , batjocorit…
Un om deosebit ,patriot, ofiter adevarat!
Exista azi ,in Romania , vre-un Cartier, bulevard, strada…care sa-i poarte numele?!
In manualul de istorie II este prezentat eroismul sau?!
Intreb pt ca „Ala” ce spunea ca :”romanilor n-am sa le las decat ochii pt a avea cu ce plange” are statuie si pazita , ca nici pasarile sa nu-l stropeasca….
Român adevărat.
Mulțumim pentru articol, Lt(rez)!
Ca de obicei, chapeau!
Părerea mea, hâc…
Sharky, onoarea este de partea mea si eu iti multumesc ca putem face evocarile astea asa intr-un grup chiar si virtual de oameni pasionati.
Am onoarea!
de genul asta de oameni am avea si acum o mare nevoie in fruntea armatei.
Fain articol, multumim
@ Dinu
Încă mai există, dar nu au loc să ajungă unde trebuie.
Sunt marginalizați, sau trași pe linie moartă, ca să nu încurce carierele „de succes”.
Părerea mea, hâc..
…si noi in 2022 avem ministri mapn tot felul de rebuturi comunistoide.
#respect
E oltean de-al meu nascut la Spataru 🙂 Serbanescu ceva mai jos, la Colonesti, taica-miu tot prin zona asa ca pe acolo mi-am facut vacantele.
Culmea e ca am niste rude indepartate care se numesc Radulescu si se trag din Spataru, nu m-ar mira sa fim neamuri asa pe departe
Multumesc pentru articol! se pot gasi undeva memoriile?
Ohooo, frumos. Ar fi fain daca ai gasi o ruda comuna.
Memorile nu le gasesti din pacate reeditate ci doar la anticariat in parti. Spre exemplu perioada pre 1920 cu primul RM este in cartea „Prizonier in tara mea” scrisa de N Russu Ardeleanu pe baza interviurilor cu lt. Radulescu, deja cavaler al Ordinului Mihai Viteazul. Memorile sale sunt citate in schimb in cartile de mai sus cu privire la Cavalerii Ordinului M.V.
Pentru LT(rez) si steppewolf:
Multumesc LT, super fain articolul.
Ideea ca v-am raspuns la amindoi pentru ca este posibil ca bunicul din partea tatalui meu – tot din Slatina/Colonesti/Izvoarele/Draganesti OLT, a fost generalul de armata la altilerie – gen. Dumitrescu Mihail – si a locuit la final in Slatina – a avut 2 baieti, pe tatal meu – Mihail Nicolae – si inca un baiat – Viorel – fratele tatei.
Am inteles ca bunicul meu a fost general de altilerie pentru partea Olteniei in timpul celui de al doilea razboi mondial, nu stiu daca a participat si la primul razboi, nu l-am cunoscut deloc si nici multe detalii nu am primit de la tatal meu, care a murit timpuriu.
Poate daca aveti ceva timp si cunostiinte, sa „sapati” putin dupa gen. Dumitrescu Mihail – din zona indicata. Ce stiu sigur de la tatal meu este ca a fost general de armata, la altilerie, dar nu stiu mai multe detalii.
Am incercat sa caut si sa identific din diverse surse si informatii detalii mai exacte despre activitatea bunicului meu, dar nu prea am gasit, nici nu am avut prea multe surse ….
O sa incerc sa caut mai multe info despre bunicul meu, dar poate am noroc si stiti ceva mai multe – steppewolf sau LT – poate va suna cunoscut acest general de armata.
Numai de bine.
Va salut, va promit ca ma interesez, daca nu voi gasi sificient pentru un articol, informatile relevante le voi posta la rubrica PSR – (P)ermiteti (S)a (R)aportez.
Multumesc.
Poate aveti mai mult noroc decit mine.
Prin articole de genul mai aflam si noi despre cei care au luptat pentru tara asta, si faptele de vitejie.
La scoala, istoria romanilor nu arata eroii, doar citeva „pietre de hotar – milestones”, in rest tacere si uitare.
Ar trebui refacute complet manulalele de istorie, acum se poate scrie despre toata istoria si eroii neamului, de ce sa cada in uitare faptele unor oameni minunati, care au murit pentru ca noi sa traim liberi.
In plus, daca incerci sa cauti un soldat sau ofiter, sa vezi ce a facut si cum a luptat, pe pagina MAPN, vezi ca nu poti sa-l gasesti, mai ales pe cei din primul si al doilea razboi mondial. Degeaba ai Eroi, daca nu poti afla despre ei. Nu se ocupa nimeni de acolo sa vada ce si cum… dezinteres total.
La Multi Ani Vanatorilor de Munte!
La multi ani cavalerilor florii de colt si celor cu floare de colt in suflet.
Glorie eterna eroilor neamului ! Multumesc pentru articol.
Trebuie luata legatura Lt (cu suportul adminilor dar si al tuturor care au ceva conexiuni) cu Ministerul Invatamantului si organizate un fel de sesiuni de comunicari la orele de istorie, in care acesti oameni deosebiti si faptele lor extraordinare, sa fie aduse la cunostinta elevilor. Altfel nu ii promoveaza nimeni iar elevii au nevoie de astfel de exemple. In elevi e viitorul si viitor fara astfel de exemple, nu exista.
Coane sunt suparat, mahnit pe eea ce noi numim educatie. Eu nu am valente de profesor, imi place munca de cercetare site-ul este la liber dar… cand vezi ofiteri proaspat iesiti din academie de nu au auzit macar de Mociulschi… devi complet dezarmat.
Cum vrei sa predea niste pui de comuniști despre chiaburi și burghezo-mosieri? Educația e împânzită de odraslele lor, toți cu secera și ciocan in loc de hematii.
Tocmai d’aia trebuie facut ceva. Luata legatura fie cu ministerul fie cu directori de licee importante (macar alea mai rasarite din tara). S-or gasi cativa luminati la minte care sa-si dea seama de insemnatatea unor astfel de sesiuni de comunicari istorice. Cred ca si elevilor le-ar placea. Sunt destui pasionati de istorie. Trebuie sparta gheata cumva.
https://www.facebook.com/100068504652856/posts/pfbid02Jfm3aeUmkEppLubMtSM5VPUrKv4f2SgUxXhtaQL5vLznidCntWsbwueZorSpGJMgl/
Din pacate, oameni ca generalul de brigadă Florin Rădulescu nu sunt in cartile de istorie. Multumesc lt(rez) pentru aducere aminte.
Foarte frumos scris, lt(rez)! Pe măsură personajului. Mulțumesc ca ne aduci în atenție mari oameni ai neamului nostru.
Multumesc. Va salut si eu cu respect.
Trebuie sa ramana ceva dupa noi, macar la arhiva ca generatia care vine macar din plictiseala poate sa citeasca despre oameni deosebiti.
@Lt
Un ochi plânge, unul râde…..
Mă bucur că muncești să ne aduci în atenție astfel de personalități,
mă întristez de cum au fost „răsplătiți” de statul român, indiferent de forma politică de organizare, și cum s-au făcut „eforturi” pt a ne recupera istoria si personalitățile militare de până în ’47…
A doua armată ca nr de militari pe frontul de est încă nu e băgată în seamă de istorici, sau e mult prea puțin.
Stiu Dane, stiu. Plange si la mine.durerea mea cea mai mare am contruat-o intr-un comentariu mai vechi cu „ce ar fi fost daca”. Ei, generatia lui Mociuschi, Manoliu, Radulescu, Schwab, si multi altii pe care i-am adus in fata dvs ar fi ajuns la catedra, ei educau, cu Mihai Viteazul pe piept urmatoarele generatii. Nu sovieticii, nu tradatori si ajutantii ocupantului ci ei, ei cei care au dat totul pentru tara.Cei educati de ei, formati in academii si scoli de ofiteri ajungeau in timp profesorii nostrii si insuflau mai departe aceste valori.Aviatie, nu mai zic, Dobran era la catedra si Bazu ii zicea „tinere”. Iti dai seama ce oameni puteau ei forma si cum se formau avand astfel de exemple?
Acolo este durerea mea, ruptura aia in 47…
Încă o lecție de istorie . Mulțumesc pentru articol. Aștept cu nerăbdare să l citesc pe următorul.
Buna ziua.Scriu pentru prima data aici si urmaresc de mult articolele si opiniile prezentate pe acest site.Referitor la art. scris de „lt(rez)” marturisesc ca am simtit o strangere de inima cand l-am citit…bunicul meu a luptat in 16 VM la Malaya Belozerka sub comanda d-lui general Radulescu…a murit langa santul anticar in seara de 27.09.41 alaturi de alti camarazi.
La multi ani vanatorilor de munte!
Bun articol dle lt(rez).
Am onoarea. Dumnezeu sa-L odihneasca in pace! Eu inca mai caut dupa unul din fratii bunicului meu, si el ofiter, disparut in zona Stalingradului.
Mulțumim pentru articol , ți se face pielea de găină când citesti faptele unor oameni care au putut și care au sacrificat totul pentru acest neam. Trăiască România pururi și glorie eterna eroilor acestui neam. Rușine celor de azi care nu respectă și nu simt românește și clasei politice care au vina lor în situația asta a tari ,păcat că nu am învățat nimic din istoria neamului nostru românesc.
Fain articol, Exceptional om!
…cand te gandesti ca in romanica secretarele si purtatorii de cuvant ajung in ziua de azi sa rivalizeze la grade cu asemenea oameni.traim cea mai mare minciuna.
practica este mama invataturii, nu ai cum sa ai generali capabili,pt ca ai 70 de ani de cand nu ai mai purtat razboi pe teritoriul tarii iar aia care chiar au comandat ceva in exteriorul tarii sunt rari si foarte probabil fara tact politic ,la vremea aia deja era al 5 lea razboi in 70 de ani deci aveam practica
Aștept un articol despre Generalul Mihail Zlotescu,fost comandant al reg.2artilerie grea,al cărui furier a fost bunicul meu și care a fost decorat de sovietici cu același ordin Pobeda,pe 15 martie 1947,în acelasi tmp cu propunerea,pe care a refuzat-o, de a merge la ruși sa absolve Academia Frunze!
Pedepsim patrioții și facem din fruntași generali.
Țară fara principii și morală.
Parvenirea e regula.
O splendidă poveste și o pagină de istorie, istoria noastră, a românilor!! Mulțumim leftente pentru că pui la loc de cinste adevărații noștri eroi!
Au fost schingiuiți și marginalizați, au murit săraci, în anonimat… Până acum!
O serie remarcabilă, ‘Eroii României’, le este dedicată – adevărații noștri eroi sunt prețuiți cum merită, numele lor sunt scoase din nou la lumină! Aștept să facă același lucru și manualele de istorie! Cum poți să scrii un manual de istorie și să nu menționezi că ai nouă (mai puțin de zece) foști militari decorați cu o medalie atât de rară?!
Mulțumim frumos încă o dată!
La Mulți Ani vânătorilor de munte!
Faina serie, leftenent! Felicitarile mele! Masa si dansul intr-o lume mai buna! 🙂
Sa traiesti conul Nicolae, multumesc! De asemnea si dumneata, ca nu exista sa te citesc si sa nu invat ceva nou de la dumitale, din perspectiva ardeleanului iubitor de uscat si fascinat de amanta, Marea.
Vin de asemnea spre dumneata, poate ma poti ajuta in ceva timp cu o evocare din acesta lista, ca a fost un mare om al marilor.
Din alte lumi si povesti, generatii apuse prin casa am auzit „Gott muss ein Seemann sein”/”Dumnezeu trebuie sa fi fost marinar”.