A venit timpul ca în revista noastră de front să trecem și un aviator de excepție și din păcate încă o persoană al cărui portret se regăsește la Memorialul de la Sighet, memorial al victimelor comunismului și Memorialul durerii unui popor întreg.
Povestea generalului Mihail Romanescu începe în comuna Miroslava, Iași, în 1899, în familia unor țărani înstăriți. A urmat școala generală și apoi liceul militar, fiind admis la școala pregătitoare de ofițeri activi de Infanterie iar la finalizarea cursurilor în anul 1919 este repartizat în cadrul armei vânători, fiind repartizat la Regimentul 4 Vânători. Încă din această perioadă dezvoltă o fascinație față de pionierii aviației romanești și solicită reîncadrarea sa în rândul aeronauticii militare, o structură nouă care își caută viitorii cavaleri ai aerului. În 1923 este primit la Centrul de Instrucție al Aeronauticii unde își însușește deprinderile necesare zborului. Spre sfârșitul anului 1923 este repartizat la Grupul 1 Aviație Recunoaștere. În 1925 se specializează ca și pilot de vânătoare. Comandanții și evaluatorii săi menționează în repetate rânduri calitățile sale excepționale ca pilot dar și tendința de imprudență în zbor, respectiv zbor „violent” și lipsa de grijă pentru integritatea aparatelor de zbor în urma exploatării. Adică un pilot de vânătoare înnăscut.
În 1929, a fost avansat la gradul de căpitan iar rezultatele bune obținute în pionieratul aviației ii aduce oportunitatea de a se forma la Central Flying School din Marea Britanie, alături de piloții RAF, în virtutea bunei colaborări și relații diplomatice dintre Regatul României si Regatul Marii Britanii.
În 1931, revine în țară și transmite noile cunoștințe dobândite în Marea Britaniei piloților români, activând până în 1936 în cadrul Școlii de perfecționare a Aviației. Intră în conflict cu anumiți comandanți, metodele sale învățate în Marea Britanie fiind criticate în mai multe rânduri, alături de temperamentul său vulcanic. În 1936 este avansat la gradul de locotenent-comandor și apreciat de către Gheorghe Jinescu. Este numit în funcția de locțiitor al comandantului al aceleiași scoli. Este apreciat în repetate rânduri de Regele Carol al II-lea care vedea Aeronautica Romana drept o carte de vizita în Europa.
În anul 1939, devine comandant al Grupului 1 Vânătoare apoi al Grupului 5 Vânătoare. În anul 1940 cpt-comandorul Romanescu devine comandantul Flotilei 1 Vânătoare formată din grupurile 5, 7 si 8 Vânătoare. Din aprecierile comandanților săi, rezultă că fermitatea dar și „stilul britanic” de a face lucrurile au transformat Flotila 1 Vânătoare într-o unitate de elită, una din cele mai decorate unități ale Armatei Romane. Pe cifre, sub comanda lui Romanescu operațiunile de după 22 iunie 1941 la nivelul Flotilei 1 Vânătoare au însemnat 146 de victorii aeriene și 47 de victorii la sol.
Din păcate, tot în 1941 cade eroic în luptă comandantul Grupului 7 Vânătoare, lt-comandorul Alexandru Popișteanu iar comandorul Romanescu într-un efort de a restabili moralul preia însuși comanda grupului, pe front, timp aproape doua săptămâni.
Până spre sfârșitul anului acordă sprijin aerian Armatei a 4-a Romane când flotila este retrasă pentru iernat la București.
În anul 1942, escadrilele 56, 57 și 58 ale flotilei sunt trimise să participe la operațiunile din zona Stalingrad. În urma evoluției bătăliei de la Stalingrad, aviatorii români sunt încercuiți pe aerodromul Karpovka, și foarte puțini au reușit să scape. Unitățile ramase sunt transferate în cadrul flotilei Udet, mai exact Jagdgeschwader 3 (JG 3) „Udet”.
În 1943, unitățile se întorc sub comanda comandorului Romanescu în Gruparea Aeriana de Lupta(G.A.L), mare unitate similară unui corp aerian.
În 1944, participă constant la operații din postura de comandant și realizează că avansul sovietic nu este unul temporar, implicit înțelege în ce direcție merge războiul. Cu toate acestea execută misiunile încredințate exemplar alături de aviatorii de legendă de sub comanda sa doborând numere impresionante de avioane inamice, păstrând blazonul de unitate de aviație de elita, și cea mai decorată.
Realizând situația politică din țară se înscrie în Partidul Muncitoresc Roman, având astfel acces la informații la nivel înalt. Originile sale muncitorești sau „sănătoase” și faptul ca a fost apolitic până în acel moment îl face dezirabil pentru comuniști iar generalul începe o muncă informativă prin care spera să diminueze influența comunistă din România necrezând că sovieticii vor rămâne ca forță de ocupație străină a țării noastre după 45. Speră până în ultimul moment că se poate reveni la o formă de democrație, cu sprijinul britanicilor, francezilor și americanilor.
După 1945, este avansat la gradul de general de escadra și numit director al aviației în Subsecretariatul de stat al Aerului. În fatidicul an 1948, gradul sau militar este echivalat cu cel de general maior după model sovietic și este numit în funcția de director al Înzestrării Aviației.
Schimbările brutale din acel an l-au determinat pe general să considere plecarea din țară însă înțelege că această mișcare i-ar limita posibilitatea de rezistență împotriva comunismului. Mizează pe sprijinul britanic și intră în contact cu membrii britanici ai Comisiei Aliate de Control însă acest lucru ii aduce și arestul, în casa Nadiei Russo (mai exact, “pilot stagiar bugetar” asimilat sublocotenentului), una din pionierele feminine ale aviației românești și membră a legendarei „Escadrile Albe”. La rândul ei, Nadia Russo este arestată și condamnată la închisoare grea.
Generalul este acuzat că a furnizat Ambasadei Marii Britanii documente militare. Actele sale au fost considerate complot și trădare drept urmare este judecat cu un lot de 5 colaboratori: lt-col ing. Mihail Bosoancă, spionaj în favoarea englezilor, Haralambie Cârlan, contabil, spionaj în favoarea francezilor, căpitan Gheorghe Dumitrache, spionaj în favoarea francezilor, Alexandru Luciu, magistrat, spionaj și trădare, Gheorghe Polizu ( fratele lt(rez) av. Nicolae Polizu-Micșunești), funcționar, trădare.
Este condamnat la moarte in 1951, i se refuză grațierea tot în 1951 și executat in 1952, 28 februarie.
Aici se încheie tragic și nedrept povestea unui erou de război, un militar și aviator de excepție, decorat cu Ordinul național „Steaua României”, Ordinul „Coroana României”, Ordinul „Virtutea Aeronautică ”, Ordinul „Virtutea Militara” si Crucea de Fier.
Nu am ce concluzie să pun, repet de fiecare dată, nu am căderea să pun eu concluzii unor astfel de oameni însă v-as ruga sa rețineți cele doua elemente fundamentale comune ale acestor evocări: excelența și exterminarea sistematică de către comuniști.
Închei cu aprecierea generalului de către Cavalerul Ordinului „Mihai Viteazul”, general-locotenent Ioan Di Cesare, în vremea respectivă slt. av. și subaltern al cpt-cdor-ului de atunci Romanescu:
Ioan Di Cesare: Aşa este. Eram la Flotila 1 Vânătoare de pe aerodromul Pipera-Bucureşti. Comandantul acesteia era căpitan-comandorul Mihail Romanescu-Leu, pilot de vânătoare de elită. Era, de asemenea, un bărbat frumos, cu corp atletic. Ca şef era un om hotărât, bun organizator… Nu am pentru el decât laude. A avut onoare, demnitate şi a fost un bun român.
Deasupra unei asemenea aprecieri, eu nu am ce sa adaug, prin urmare,
mă semnez al vostru, lt(rez).
Bibliografie:
Sorin Turturică, Cruciați ai înălțimilor: Grupul 7 Vânătoare de la Prut la Odessa (iunie–octombrie 1941), București: Editura Militară, 2012, ISBN: 978-973-32-0888-4
Tudor Greceanu, Drumul celor puțini: Amintirile unui pilot de vânătoare ieșit din încercuirea de la Stalingrad, București, Editura Vremea, 2016, ISBN: 978-973-645-783-8
Gheorghe Vartic, Paul Sandachi; „Leu” înfrânt. Cazul generalului aviator Mihail Romanescu, București, Editura Militară, 2022, ISBN: 978-973-32-1251-5
Fisa deținut politic Romanescu Mihail – https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici%20executati*R*Romanescu%20Mihail
Sursa declarații gl-lt Ioan Di Cesare: https://www.culoriletrecutului.ro/categorii/aviatie/item/88-interviu-cu-generalul-locotenent-aviator-ret-ioan-di-cesare-veteran-de-razboi?showall=1&showall=1
Fotografii: Memorialul Sighet.
Multumiri pentru documentare, a cata oara.
Gasesc ca pentru atatia eroi ar fi greu de facut un unic muzeu, dar ar merita cu prisosinta.
Stau si ma gandescca nazistii au vrut sa-si stearga urmele si n-au apucat in unele lagare, la noi sovieticii si acum continua sa stearga atrocitati comise in trecut si le continua nestingheriti in prezent.
Merci Mucea. Si pe cati inca mai am datoria sa vi-i prezint.
Salut. Mult respect Domnule general.
Glorie eterna Eroilor! Multumesc pentru aceste articole. Habar nu aveam de acesti oameni exceptionali. Avem repere, avem modele (imagologic la nivelul celor din vest) trebuie doar sa le scoate din negura trecutului si sa le fixam in mentalul colectiv. Greu, foarte greu, dar laudabil. Doar asa vom afla cine suntem.
Glorie eterna!
Mulțumim pentru articol, Lt(rez)! Chapeau!
Părerea mea, hâc…
Cu drag Sharky.
Romania a inceput razboiul in 22 iunie 1941 cu Gruparea (Grupul) Aerian de Lupta (GAL) care avea in compunere Flotila 1 Bombardament, Flotila 2 Bombardament, Flotila 2 Informatii, Flotila 1 Vanatoare. si Escadrila 1 (Bleinheim)
Flotila 1 Vanatoare avea in compunere Grupul 5 Vanatoare (Heinkel 112), Grupul 8 Vanatoare (IAR 80), Grupul 7 Vanatoare (Me 109 E)
La inceputul anului 1943 germanii aveau mai putini piloti decat avioane asa ca au inceput sa livreze surplusul de avioane moderne Romaniei. Primul grup care a fost echipat cu Me 109 G a fost Grupul 7 Vanatoare ,care a fost in componenta Grupului Udet in perioada 29 martie -1 iulie 1943.
Germanii suspectau ca Romania va pastra cele mai bune avioane pentru o viitoare confruntare cu Ungaria ,asa ca nu a vrut sa ne vanda avioane ci doar ni le-a imprumutat, iar livrarile de avioane s-au facut direct unitatilor de pe front.Pentru ca avioanele erau proprietate germana, Grupul Udet a dorit sa impuna romanilor ca sa lupte cu insemne germane , nu cu cele romanesti. Au fost bineinteles refuzati si a fost nevoie de interventia lui Goering ca Grupul Udet sa accepte ca vom lupta cu insemnele romanesti.
In 16 iunie 1943 devine operational Corpul 1 Aerian ,care avea in compunere printre altele, Flotila 3 bombardament si Flotila 1 Vanatoare.
Flotila 1 Vanatoare se compunea din Grupul 7 Vanatoare( Me 109 G) si Grupul 9 Vanatoare( IAR 80) , plus Grupul 8 Asalt (Hs 129 B) , ultimul grup provenind din Grupul 8 Vanatoare. Ulterior Grupul 9 Vanatoare a trecut pe Me 109 G
Merci pentru articol, BRAVO, asteptam sa cunoastem si alti eroi!
Salut.
F fain articolul & un comentariu un pic offtopic:
Ar prinde bine ca articolul acesta (ca si orice articol de istorie) ar fi util sa fie incadrate (pentru bunastare SEO, cu beneficiile de rigoare) in o categorie de genul ‘istoria armatei romane’ .
Respect si Onoare!
Spre rusinea mea nu stiam nimic despre acest erou, este cumva trist si ironic modul cum a murit dupa ce a scapat din luptele acerbe din razboi, exceland in calitatile de pilot… Multumesc pentru articol ( poate ca daca cineva din minister de la MAPN, Ministerul culturii…daca ar tatona la Netflix / HBO ( stiu ca au pierderi …ect ) ar putea face daca nu un film, macar un documentar istoric cu asemena eroi. ( am vazut de exemplu un film polonez facut de una dinc ele doua de mai sus, nu mai tin minte care….in care este prezentata povestea tragica a ofiterilor polonezi masacrati la Katyn )
Da, numai sa fim atenti ca ne trezim ca-l fac astia de la Netflix negru :))))
:)))))
deci mor??dacă scapă doar cu culoarea alterată și nu-i ajustează ăștia si alte chestii e un caz fericit??
Mai rău, îl fac şi comunist, că dă bine…
Mersi de articol.
Mulțumesc Lt! Găsim modele pentru noi și copiii noștri ceea ce în prezent este mai greu. De asemenea, cred ca asta trebuie sa trezească în noi un sentiment de mândrie și sa mai terminam cu subestimare asta cronica.
Gasim si e bine sa vedem ce au facut acesti oameni atunci cand norii razboiului s-au adunat deasupra tarii.
Câte aparate a doborât? E vreun palmares pe undeva? E doar Wiki așa că sper că alea cu „lipsa gestiune la popota” „imprudență in zbor, comportarea violenta” și „pedepse neadmise de regulament” aplicate subordonaților nu sunt reale. https://www.wikiwand.com/ro/Mihail_Romanescu
Există un „palmares” , Romanescu nu a dobarat nimic
Cred că a fost mai mult un Rivière, din Vol de nuit, decât un Alexandru Șerbănescu…
Pai era comandantul…
Nu stiu sa spun ce palmares a avut, in calitate de comandant a comandat intradevar una din cele mai decorate unitati ale Armatei romane.
Por fi reale dar tu sti ca eu ma feresc de wiki in general ca sursa. Pedepse in afara regulamentului erau o practica, daca iti aduci aminte am discutat de episodul in care Carol al II-lea a interzis specific bataia trupei de catre ofiteri ca pedepasa. Lipsa gestiune la popota, si asta am avut probleme sa o coroborez cu cartea de la editura militara.
Ma pot limita la declaratile lui Di Cesare, care pentru mine subsumeaza acest om. Ca nu a fost asa, nu stiu ce sa spun dar as avea grave probleme in a ataca declaratile lui Di Cesare.
Dar overall, este bine sa cercetam, opinii multe si diverse.
Nu e sursa foarte credibilă Wiki, dar e tot ce am găsit. Și nici prin alte cărți nu țin minte sa fi citit ceva. De-aia întrebam. Poate știe cineva mai multe.
Si eu sunt curios. Am prezentat ce am putut cororbora intre o sursa credibila sau doua- trei sa spunem „neoficiale”.
Cel mai mult m-am ghidat dupa cartea de la Ed. Militara. De regula sunt foarte ok.
Exista Asii aviatiei regale scoasa de Dan Giju.
Apare Mihail Romanescu in cateva puncte. Se pare ca a sarit cu parasuta de la 250m si a supravetuit. Pentru epoca era ceva eroic sa sari cu parasuta si sa scapi cu bine de la asa o inaltime. Di Cesare i-a fost in subordine. As zice ca putem lua de bune opiniile lui.
Multumesc Georgel: https://librariaeminescu.ro/istorie/asii-aviatiei-regale-p-255264 Baieti, zic sa luam pita pana-i calda.
Luat carte. De fapt, mai multe … ca „aviatia da senzatia” – vorba cintecului !
Alte carti de aviatie, poate de interes:
https://librariaeminescu.ro/cautare?controller=search&s=aviatie
Glorie eterna Eroilor stiuti si nestiuti !!!
p. 87, 88, 89 de la Sorin Turturică, Cruciați ai înălțimilor: Grupul 7 Vânătoare de la Prut la Odessa (iunie–octombrie 1941), București: Editura Militară, 2012, ISBN: 978-973-32-0888-4
Referințele 6, 8, 9: se poate verifica ușor….
Sa traiți dom’lt( rez)! Cand mai doriți sa puneți in lumina aviatori romani,anuntati-ma si pe mine. Va pot pune la dispozitie o serie de documente din arhiva tatalui meu,el însuși pilot militar. Plus contacte cu supraviețuitori,din ce in ce mai puțini,traitori pe meleagurile mele,care au ce povesti. In rest,ca de fiecare data,un articol excelent.
PS Adresa mea de mail o au adminii.
Am onoarea domnule locotenent. Desigur, si va fi o placere deosebita! Trecem pe la marina intai, dar da, mai pregatesc un aviator.
Daca imi permiteti o sugestie si aveti posibilitatea, un articol si despre doamnele aviator ?
Cristi, este musai sa facem. Dar musai.
felicitari,lecturi simple dar pline de substrat…nebunia comunistoida la noi trebuie sa fie exceptie nu program de tara.
ref. comunism, il rog pe @psycho sa ma la lase sa-l citez „.. poate le intra si unora in minte ca 43 de ani sunt o gresela, o exceptie si nu regula”
As pune la scoala cursuri optionale „Crimele comunismului”, (cum e religia). Sa invete si generatiile noi ce au facut leprele astea si sa nu mai plece urechea la toate laturile nostalgicilor comunisti.
BTW: Bunicul meu a fost printre cei care au scapat de la Karpovka dar nu cu avioanele ci pe jos. Long story…
Bun articol. Felicitari.
Out of Topic ! Tatal meu a luptat in al doilea razboi mondial ! Foarte tarziu dupa ‘ 89 cu putin timp inainte de trecerea lui in nefiinta, cu multe retineri datorate varstei mele fragede la acea vreme mi-a povestit cate ceva despre ce s-a intamplat atunci si mai ales in perioada cea mai neagra intervalul „48-„56…foarte multe de spus de stiut si de transmis generatiilor actuale si viitoare….la fel ca informatiile din prezentul articol.
Celor „insetati” de informatii din acea perioada si nu numai le recomand „Memorialul Dureri” realizat de Lucia Hosu Longin la TVR, care dupa mintea mea asa cum vorbeam cu T.H. Longin unul dintre cei doi baieti ai sai, l-as introduce ca obiect de studiu undeva in clasele 10-12….
Mulțumim leftente!! Excelent articol!
Oamenii de caracter nu fac casă bună cu ăștia de au venit călare pe tancurile rusești… sau cu dottore impopoțonați cu documente copy-paste!
Un model moral!!
@lt(rez)
Multumim pentru articol.
As putea sa-ti dau un email cu o propunere ?
Sigur, romaniamilitary@gmail.com
Astept cu drag. Mentioneaza doar ca-i pentru lt(rez)
Nu-i problema ca nu e ceva secret. Cred ca o sa va placa tuturor.
Super bun articolul. Multumesc, LT.
Acesti oameni ar trebui sa faca parte si sa apara in catile de Istoria Romaniei, chiar daca succint, macar copii vor invata si vor face cunostiinta cu oamenii care au facut istorie, sau care si-au pus amprenta asupra unor evenimente.
Poporul care nu-si cunoaste istoria, se va plia dupa cum bate vintul dinspre marile puteri, aia e. Dupa cum se zice, istoria o face invingatorul.
Eu la liceu, in loc de istoria din carti, l-am avut ca profesor pe „amantul” lui Zoe Ceausescu, cazut in disgratia familiei Ceausescu, inainte de 1989, si am invatat timp de 1 an doar despre WW2, evenimentele de la care a pornit, desfasurare, batalii principale, actori principali, sfirsitul. Tare bine ne-a prins, am invatat ceva. Erau sesiuni de povestiri si apoi Q&A la sfirsit. Eventual mai faceam si ceva research dupa anumite evenimente importante si dupa actorii din ele… Alte vremuri.
Altfel, trebuia sa invatam istoria PCR si alte porcarii… Tezele au fost tot din WW2…
Auzisem de Romanescu, cred ca in Aripi argintii sau Zeita de Oricalc ale lui Doru Davidovici mai apar referinte la diversi asi ai aviatiei romanesti – eu fiind fan Doru Davidovici si al aviatiei de vinatoare, in general.
Oricum, nu stiam atit de multe informatii, multumesc din nou, LT !!
La mai multe.
Cu cel mai mare drag. Si continuam!
Pentru pasionați, o carte din domeniu https://www.librarie.net/p/388855/asii-aviatiei-de-vanatoare-romane-escadrila-de-aur-primii-doisprezece