Preluare integrala de pe Rfi.ro: autor Bianca Pădurean.
Ioan Boeriu s-a născut în 10 Octombrie 1859, în satul Recea, de lângă Făgăraș. Tatăl său era militar de carieră. Părinții lui Ioan Boeriu ar fi vrut să îl facă preot, însă el s-a înscris la Școala de Cadeți de Infanterie din Sibiu, pe care a terminat-o cu calificativul „eminent”.
Ioan Boeriu a devenit ofițer în armata austro-ungară, iar în anul 1914 era colonel și comanda Regimentul 76 infanterie, care s-a distins în luptele contra armatei ruse.
Ioan Boeriu a fost artizanul victoriei austro-ungare de la Polichna, bătălie în care a fost grav rănit. A rămas infirm, însă a primit gradul de general, titlul de baron, Ordinul Maria Tereza și funcții de comandă în Ministerul de Război din Viena.
În 11 noiembrie 1918, împăratul Carol I al Austriei i-a oferit gradul de mareșal, înainte de a abdica.
Ioan Boeriu, împreună cu Iuliu Maniu, au preluat comanda celor 60.000 de soldați români din fosta armată imperială, care erau singura forță organizată din Viena cuprinsă de febra unei revoluții bolșevice. După ce au depus jurământul de credință față de națiunea română, soldații lui Ioan Boeriu au ocupat Viena și Praga. Au restaurat ordinea și au predat puterea celor în drept, apoi au plecat spre Transilvania.
La 1 Decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia l-a numit pe Ioan Boeriu comandant al trupelor din subordinea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pe care le-a condus, alături de Armata Regală Română, împotriva armatei maghiare.
Ioan Boeriu a contribuit la ocuparea Budapestei, în 1919. După desființarea Consiliului Dirigent, el a primit comanda Corpului VII de armată din Sibiu. S-a pensionat în 1921, când a fost decorat cu Coroana României de Regele Unirii, Ferdinand I. Ioan Boeriu a fost și membru al Senatului României și s-a implicat în activitatea ASTRA. A murit la 90 de ani, în 1949, la Sibiu.
Imi aduce aminte de un fragment din cartea lui Lucian Boia : „Cum s-a românizat România”. Intre Viena si Bucuresti, românii transilvaneni alegeau Viena fara ezitare. Abia când au avut de ales intre Budapesta si Bucuresti, au ales fara ezitare Bucuresti. Acuma cred ca si bucurestenii ar alege Viena 🙂
NU este adivarat. Bucurestenii aleg mereu Punjab-ul, ca de acolo se trag 50 % din ei.
As zice ca e de cacat comentariul, dar bajetii de Bukale au ales primari PSD in toate sectoarele…
Da, trebuia sa pun un emoticon sa nu fiu luat in serios.
Bajetii nu au ales asta-I baiul. Erau dupa gagici si au votat bugetarii „ca le da” si pensionarii.
Lasa ca nu mie frica nici cu ardealu
Pdlistu de la Bistrita care intra direct in rezolvarea problemelor cu sefa de la restituirea proprietatilor – pai doamna fusese miss pe judet si permitea sefului de partid sa ii explice doctrina partidului in toate pozitiile
Adriean vindeanu bordureanu a redescoperit necesitates inlocuirii de cateva ori pe an a bordurilor : tuseau des parlamentarii iar tusea asta eroda foarte tare bordurile capitalei
Muresanu ministru electronist al agriculturii si prima persoana fost ministru condamnata cu executare
Actualu ministru al invatamantului, maramuresean si asta pe langa care orice licean este jupan : n are vorbele la el, dar are faptele
moarga a descoperit caloriferu dupa ce a intrat in laturile psd
Iar rus modalitatile in care averile militienilor pot fi albite
Nu stiu ce fac bucurestenii nativi
Dar este o certitudine ca partidele noastre au facut concurs sa puna cei mai mari ratati la conducere, indiferent unde s-ar fi nascut ei
Dar tu de unde esti coane?
Stia Lucian Boia, marele historicist. Sau historician?…
Lucian Boia este un tradator. Impuscat si trimis familiei factura sa plateasca glontul.
Ești animat numai de gînduri creștine. de ce să-l împuști? Nu poți să-l combați civilizat?
E cu dus si intors treaba asta. Initial austriecii au preferat Budapesta. Treptat, si mai ales dupa 1900 au inceput sa se cam sature de presiunile si santajul ungurilor pe toate caile. De unde si simpatia tot crescanda fata de romanii ardeleni si bucovineni. Care s-a manifestat pe mai multe planuri, culminand cu proiectul federalizarii pe regiuni etnice a Imperiului (in clara discordanta fata de pozitia Budapestei). Generalul Boeriu e unul din mai multe exemple de simpatie si sustinere fata de romanime a Vienei. Simpatie si sustinere manifestate prea tarziu, din pacate pentru ei si imperiul lor. Daca austriecii ar fi preferat si sustinut romanimea inca de la 1848 poate alta soarta avea strutocamila aia de imperiu.
Ar mai fi o chestie, proiectul federalizarii a fost realizat de un avocat roman Aurel Popovici si prezentat mostenitorului tronului Arhiducele Franz Fedinand. Arhiducele era un om cu viziuni democratice, constitutionaliste si un mare admirator al sistemului federal american.Nu stiu daca a fost bine sau nu dar in primele parti ale razboiului romani din regat s-au omorat cu romani din transilvania, un lucru de neconceput.
Apropo de frecusuri ardeleano-sudiste. Cred ca oricarui roman ii este drag un alt roman.Sudistul vine la brasov si cluj cu drag, ardeleanu merge la mare cu drag.Daca supravietuieste conditilor de trafic. Problema este, indiferent din ce zona a tarii vin, jegurile care ne conduc. Cand ii sa te arda, le este absolut indiferent ca esti moldovean, trasnilvanean sau dobrogean.Geniul ala in pustietate de la educatie ii ardelean spre exemplu.
Si povestea cu „romanul pur” trebuie nunatata un pic nu de alta dar mie ca ardelean imi este tare draga o sudista, cetatean roman dar cam aromana. Halep o cheama.De Hagi si ce face el in continuare pentru sport nici nu indraznesc sa mai vorbesc.
Un OM !!!
Un Roman !!
Soldele sa nu intarzie soldele atat,restul istorie veche.
Hmm, deci acum 100 de ani faceam noi ordine prin ograzile altora (Austria, Cehia, Ungaria, Bulgaria, samd). Acum e cam pe dos…
De remarcat tinuta (pozitia) si atitudinea. Oare cati ofiteri de calibrul asta om avea prin armata actuala? (nu dati cu pietre, e doar o intrebare nevinovata)
bun….trecand peste frecusurile ardeleano-sudiste…:)….de acord ca tipul avea cel putin prestanta?…aratati-mi un gineral de acuma care e pe aproape…
Mattis maresal al Romaniei si dictator cu US Marines sa curete Romania. CA in Iraq. Pe ei pe mama lor de generali imbuibati si tradatori
subscriu, hai cu Matiss ..sa randuim…ne lipseste disciplina
Am ramas uimit sa vad ca se vorbeste de acesta mare personalitate militara. Nu stiu de ce, cineva a decis, candva,undeva ca Transilvania trebuie stearsa cu buretele din istorie si acolo au fost doar iobagi. Ioan Boeriu putea fi primul maresal al Romaniei, daca gradul exista la vremea respectiva, pentru ca in echivalarea gradelor, Baronul Boeriu a primit cel mai mare grad existent la in acele vremuri cel de general corp de armata. Pentru cei la zi cat de cat cu istoria militara, Ordinul Maria Terezia spune tot.
Pe langa Ioan Boeriu, un bistritean, greco-catolic, a ajuns Maresal al Imperiunlui Austrio Ungar si sef al Canelariei militare Austrice. Maresalul Leonidas Pop, personalitate exceptionala, decoarata atat de Imparat cat si de Regele Carol I (cu Coroana Romaniei) pentru intarirea relatilor politico militare intre Regat si Imperiu.Cele doua state avand semnat un acord de colaborare in principal economic inca din 1890.
Pe de alta parte, nu exita un batalion, regiment etc Leonidas Pop, nici Maresal Boeriu dar exista unul „Brave Hearts”.
Mai avem uni pic is uitam si de Iancu de Hunedoara…
Daca noi nu ne respectam istoria suntem cel putin idioti daca avem pretentia sa ne-o respecte altii.
Informații preluate, în mare parte, de pe wikipedia. E adevărat, a restabilit ordinea în Viena și a particpat la ocuparea Budapestei însă funcția de comandant a avut-o, după război, la comanda Corpului XII armată Sibiu și nu VII. Corpul VII armată avea în componență Divizia 17 Infanterie Oradea și Divizia 34 Infanterie Timișoara iar comanda marii unități era la Timișoara.
Gradul militar dobândit a fost încununarea și recunoașterea meritelor militare și capacității de strateg. Ca să răspund antecomentatorului meu /lt(rez)/, la vremea respectivă nu exista gradul de mareșal, singurele apropieri ale acestui grad fiind cele de feldmareșal (3 la număr) care erau imediat superioare gradului de general de brigadă (general-maior în corespondentul rusesc), singurul grad de general folosit în acea perioadă. Superior gradului de general de brigadă era cel de Feldmarschalleutnant (apropiat gradului de astăzi general de divizie, general – locotenent, gradul dobândit de generalul în discuție aici), apoi gradul Feldzeugmeister (similar celui de azi general de corp de armată, general-colonel) – grad șters după primul război mondial – și ultimul, cel de feldmareșal, care era gradul suprem la acea vreme în armata imperială. Cele trei grade de feldmareșal, grade superioare celui de general de brigadă, aveau avantajele nobilimii și elitei sociale, aceste grade fiind însoțite de apelativul ”excelență” și un titlu nobiliar acordat de monarh.
În România modernă nu avea cum să dobândească grad militar superior celui deținut întrucât în primul război mondial a luptat împotriva intereselor României, avantajul său și motivul rămânerii în activitate după Marele Război fiind comanda tuturor trupelor transilvane, provincie integrată imperiului austro-ungar, și originea românească. Comanda militară a provinciei Transilvania deținută în momentul transferului teritorial de la defunctul imperiu către noul stat românesc, contactele militare și diplomatice alături de o serie de privilegii austriece la care a renunțat, l-au păstrat printre personalitățile de bază ale noii Românii dar, la scurt timp apoi, a fost îndepărtat discret prin pensionare.
Are merite deosebite ca militar, din punctul de vedere al acestei publicații online și al istoriei militare merită toate aprecierile și recunoașterea dar ca patriot nu s-a distins prin nimic așa că un posibil grad de mareșal al României nu i se cuvenea nici măcar onorific.
România a avut doar șase mareșali dintre care unul singur activ: Ion Antonescu; acest grad militar suprem se acordă doar pe timp de război. Ceilalți 5 mareșali au fost onorifici, dobândind doar onoruri, drepturi și avantaje materiale astfel: regele Ferdinand, Constantin Prezan, Alexandru Averescu, regele Carol al II-lea și regele Mihai.
Multumim pentru completari.
Multumiri si din partea mea, totusi am cateva observatii. As prefera sa nu facem distinctia romani si transilvaneni. As prefera sa ramanem la romani. In plus nu a luptat contra intereselor Romaniei, soldatii romani au luptat pe frontul din Galitia si Italia, ideea find tocmai sa nu se confrunte aceeasi natiune sub doua steaguri diferite.
Dupa razboi meritele lui I. Boeriu sunt insemnate, a fost presedintele sectiunii militare al consiliului dirigent al Transilvaniei, asigurand integrarea acesteia in Romania mare. Aditional a fost membru al consiliului central ASTRA. Pe langa acestea a fost membru al Senatului Romaniei. El nu a fost ales membru de catre un partid, constitutia in vigoare la acea vreme asigura institutia senatorului de drept, Art. 73. – Devin senatori de drept: ) Generalii de rezerva si in retragere:
1. Cari vor fi exercitat comanda unei armate in fata inamicului, ca titulari, cel putin 3 luni.
2. Cari au indeplinit functiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata), in timp de pace, cel putin patru ani.
Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luati in ordinea vechimei, la vacante existente;
Pentru meritele sale si patritosimul sau (aici imi permit sa va contrazic) a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Coroanei Romaniei – ordin ce avea menirea de a răsplăti servicii deosebite aduse statului, se conferea atât militarilor, cât și civililor.
In completare, voi reveni cu un comentariu si in legatura cu echivalarea gradelor, de ce am spus ca eu personal cred ca atat Boeriu cat si Grigorescu trebuiau sa fie primii maresali ai Romaniei,
Pe final Romania NU a avaut 6 maresali ci 7 – La 11 noiembrie 1933, regele Carol al II-lea i-a conferit demnitatea de mareşal al Romaniei regelui Alexandru I al Iugoslaviei – bibliografie-> general (4 stele) T. Frunezti – Maresali ai Romaniei – Ed RAO.
Referitor la aspectele onorifice, aici este o intreaga discutie daca privim maresalul ca deminitate pe model francez sau ca grad militar. Ca militar vorbesc, aici apare o problema daca privim ca grad, desi actual pe model sovietic noi privim maresalul ca un grad. Care este diferenta la eslaon de comanda intre generalul actual de 4 stele/ generalul de armata in perioada regala post 1940 si cea comunista si
gradul de maresal? Cred ca era bine sa revenim la filosofia antebelica, de inspiratie franceza: maresalul este o demintate.
Cu stima, si va multumesc pentru interes, rar am cu cine dezbate aceste teme.
M-am nascut si am copilarit in satul Recea din Tara Fagarasului unde a copilarit si unde a trait gen:Boeriu ultimii ani ai vietii si unde a fost inmormantat in primavara lui 1949. Aveam atunci 10 ani. A fost o mare surpriza
ca a fost inmormantat cu onoruri militare, fapt probabil datorat lui Petru Groza. M-am zbatut recent pentru reabilitarea mormantului sau si pentru un bust in Fagaras ! Sper sa se rezolve ! Dinu Mititeanu
Respectele mele
Va felicit. Cu toata inima si tot respectul!