Grup = wing sau altfel zis echivalentul regimentului de aviatie.
BoPi=bombardiere in picaj
Grupul 8 era dotat cu IAR 81 pina afost transformat in Grupul I Asalt.
Henschel-129B2, sursa : worldwar2.ro
Si…
Intr-o dimineata oaresicare o escadrila a grupului a primit vizita unor confrati sovietici: bombe, mitralieri la sol, deh tacam complet. Da la sfarsit, avionul comandant al ciolovecilor mai face o trecere si le arunca o cizma plina cu cacat. Asta i-a hotarit sa restituie cizma, ca altfel ar fi lasat-o moarta. Pun problema la serviciul de informatii, afla cui se datoreaza “placerea” si in prima zi de vanatoare libera, isi viziteaza amicii: bombe, mitralieri la sol, tot tacamul plus una cizma plina cu flori de camp (in zona neexistind florarii din indolenta intendentei), plus o carte de vizita a cpt ing. av.Ion Cara, comandantul escadrilei. Toate bune si frumoase, dar a fost si-o urmare inedita, pe linga Budapesta. Comandamentul sovietic a solicitat un atac al aviatiei de asalt si lt comandor ing av Ion Cara era ofiterul de legatura. Se prezinta la generalul sovietic de aviatie, care nici una nici doua: “Ati comandat escarila aia (numarul l-am uitat, scuze)? Da! Sa vina maiorul…ivici!” Si a venit maiorul sovietic si generalul face prezentarile, apoi catre roman: “Domnule(gaspadin), va multumesc ca ati aratat necivilizatului (neculturmai) asta cum trebuie sa se poarte un aviator!” Si catre maior “Afara, nesimtitule!” Ati ghicit, maiorul fusese ala de initiase schimbul de cizme! (sa ne intelegem, era vorba despre aviatori! care se pretind a fi crema).
Ordin sa doboare cosul de fum al uzinei de tractoare (sau locomotive? N-are importanta ca oricum productia normala era aia de tancuri!!), Cara in calitate de comandant era primul. Inclina aripa, intra in picaj, lanseaza bomba de 250, trage de mansa, iese din picaj… Si aude in radio “felicitari domnule da acum ce mai bombardam?” Soc! “De ce nu ati aruncat ma?!” si apoi se lamureste – el lovise din prima la “radacina” iar ceilalti s-au gandit sa faca economie la bugetul de razboi. Asa ca au trebuit sa atace alta tinta si el sa plonjeze fara bomba ca deh sefu’ era primu’.
Mascota grupului era un caine de talie mica, care facea „echipaj” cu Cara. Bubico era si util, statea cu nasu-n gemul din spate si cum vedea stele rosii incepea sa latre furios, iar pilotu’ degaja imediat. Da odata a dat peste un Ivan mai insistent si mai pregatit care s-a tinut de coada lui si i-a umplut tartita gugustiucului cu plumbi ca atunci cand a aterizat IARul era sub forma de ciur. Si observa careva: “dom’le unde ti-e copilotu’?!” In carlinga sange – da Cara era intreg. S-a gasit o “tabachera” (adica unu pe la 1,50m si 52-53 kile) care a reusit sa ajunga pina in coada avionului si sa extraga mascota, ranita si in plus cu limba bifurcata de un glonţ sau o schija. Medicu’ grupului n-a facut nazuri si a trecut imediat la ingrijirea combatantului. Peste ceva vreme se lasa cu decoratii si la chef, unu mai cu chef: “ba, da Bubi e si el combatant si ranit in lupta!” Si e pus Bubi pe masa si i se atarna de zgada o cruce de fier si toti toasteaza in cinstea eroului canin. Da na belea apare un ofiter geman de legatura (venit sa-si felicite camarazii), iar cand vede decoratu’ incepe sa urle Gestapo si alte prostii. Asa ca neamtu’ e imobilizat si primu’ schnaps i se toarna pe gat.
Pe urmatoarele le-a baut singur. Si inainte de a cadea lat neamtu’ nost’ a mai apucat sa prezinte onoru’ la Herr Flugkapitan Bubico. Asa ca a doua zi, cand se trezi neamtu’ care avea dificultati in a-si aminti numele Fuhrerului s-a banuit de delirium tremens si s-a jurat sa nu mai bea cu romanii! Iar Bubico a fost trimis la vatra dupa 23 August, ca in continuare cand vedea stele rosii turba.
Si acu’ una ciudata rau, lt comandor Cara a fost retras din zbor si fiindca stia bine rusa a fost trecut la informatii sa interogheze aviatorii sovietici. Si-i pica in vara lu’ “44 un maior rus, ciudat rau. Ciudat fiindca dracu stie de ce a intrat ca prostu’ in spatiul romanesc si a zburat pina i s-a terminat benzina (pe vremea aia avioanele erau PE benzina). Si a sarit cu parasuta, in uniforma – deci nu misiune de infiltrare, da nici nebun nu parea. De gavarit nu gavarea decat fleacuri. Cand sa-l timita la lagar (de prizonieri, va rog) maioru rus: “dom’le stai linistit ca in scurt timp veti lupta alaturi de noi!” Cara imediat face raport, ba mai pune in garda special superiori de-ai sai. Urmeaza 23 August. Dupa vreo luna, cand a fost mai linistit (intre timp coloana lu’ Gernsterberg reusise sa-l doboare) Cara se intereseaza de maiorul cel ciudat, si afla o alta ciudatenie: pai ala fusese cautat nominal. Au venit 4 sovietici c-o masina, ofiterul comandant l-a scos din lagar, l-a pus cu spatele la primul zid si cei 2 pistolari de-l insoteau l-au plumbuit pe maior de l-au facut sita! Si cu asta basta. Da’ a ramas o nedumerire: ce naiba a fost? Unde n-a ajuns impuscatu’?!
Daca stiti pe unde sa cautati veti gasi numele lt cdr ing av Ion Cara, ultimul comandant al Grupului 8 si primul comandant al Grupului 1 Asalt.
Ghita Bizonu
Alea din poza sunt Henschel-129B2 cu care a fost dotat grupul dupa transformarea in grup de asalt.
Maine urmeaza un articol exclusiv si ceva mai detaliat despre Grupul 8.
Unul din cele mai savuroase si pitoresti articole pe care le-am citit in ultima vreme… Bravo! 🙂 Il astept cu nerabdare pe urmatorul!
………………….!!!!!!!!!!!!!!
bizoane, o fi n-o fi adevarat ce ai scris, dar nu mai conteaza!
nici la sven hassel nu se stie realitatea, dar tot savuros si placut de citit este.
chiar de n-o fi prea exact istoric, din pct de vedere literar e mirobolant,zau.
uite unde era scriitorul de succes !
na, sa-ti moara dujmanii de ciuda, aia care radeau cand scriai razna comentariile din telefon !
sa traiesti coane 100 de ani fara reparatii !
Am avut un unchi care a fost pilot la inceputul WW II. Fiind doborat de rusi . si-a pierdut un picior. Cand a murit, eram destul de mic, nu am apucat sa-l descos cum se cuvine. A zburat , initial, pe HS 112, parca. Unde as putea cauta ( pe net sau biblioteci) pentru a afla mai multe despre aviatia de vanatoare de la inceputul razboiulului?
Gasesti date destul de precise pe worldwar2.ro
Unchiul tau a zburat probabil pe He 112 (Heinkel – vanator)
Hs este Henschel 129B2 (avion de asalt)
Da, e Heinkel, dar ma grabeam, butonam clandestin, in timpul serviciului, pe sub masa…
DraCilor
dinatai trebe sa zic ca maine despre grupul 8 va precuvanta altcineva, Mai documentat.. Domnul Cara mai povestea .. din cand in cand. Da nu prea mult si nu avea chef sa fie „descusut” temeinic.. si nic i mare chef nu avea sa fie mai precis in detalii tehnice (desi inginer. A fost dintai pilot si apoi facu si politehnica. Ca multi dintre pilotii romani formati in a anii 30-35 care cam spre jumatate erau ingineri aviatori)
nemotoujours : le-am pus asa cum le-am auzit!! Inclus onoru la Herr Flugkapitan Bubico. Ce este al meu ar fi stilul hazliu . Na alta isprava in care fu antrenat si pilotul Cara (5 victorii certe 3 probabile). Imediat dupa 23 August au aparut in Bucale si piloti alitati. Si intr-o seara a avut loc o discutie neprincipiala de crasma intre USAF si FAR. Desi amerlocanii erau din aia cat gardu si ai nostri cam jockey … victoria a fost de partea alor nostri. Care si-au luat trofeul ravnit (damele de consumatie de la care a izbucnit diferendumu).. E drept ca mi se pare ca dupa discutie amerlocanii aveau nevoie de gheata intre picioare pe niste organe extrem de necesare la mers la dame .. Caci a la crasma come a la guerre si la dracu'[ cu Quenberry!! A da . Ala cica a fost al doilea caft rupere de la Athene Palace. Primu a fost ca cand cazu’ guvernu’ Goga..
sebi : nu prea gasesti . E ceva pe ici pe colo. Cel mai mult intr-o revista Dosarele Istoriei dar mai veche .. Acum si mai rau .. toti au murit (ca sa fii pilot in 41 tebuia sa fi fost nascut pron 1910-15). Nimeni nu i-a intrebat .. Urmasi au aruncat hartiile (daca au scris) si pozele. Singura carte despre pilotii romani a fost Inimi cat sa cuprinda cerul patrieri de unu Marandiuc. Marandiuc proimitea si o c arte Cavalerii bimotoarelor de asalt .. dar tenir ca promesse c’est bourgeois ..
Si desi public exista slava domnului! scritorii si ziaristii nu au dorit sa intrebe. Cim scriam azi nu mai intereseaza decat daca au facut puscarie politica si ca au lutata in Fortele Aeriene Regale cu accent pe regale. Activitatea nu …
Cartea ,, Cavalerii bimotoarelor de asalt” a aparut in anul 2000 la ed. Modelism.
Sven Hassel e mic copil pe langa mata bre. intr-o zi ploioasa cu 2 coduri de culori diferite ai reusit sa ma intimidezi. esti bun. scrie in continuare. eu ostas cintist care nu dau manga sunt induiosat pana la lacrimi. povestile de istorie care le scrii sunt opere de arta. pacat , mare pacat ca stam si ne uitam cum trece istoria pe langa noi si nu stim sa le aratam basarabenilor identitatea lor reala. inaintasi nostri incepand cu Decebal cred ca s-au intors cu fata in jos
S. Hassel e foarte cunoscut in tara asta , de cartile lui Dan Giju ,,Pumnul de fier” sau Ion S Dumitru ,,Tancuri in flacari” n-a auzit nimeni …Istoria (reala !) a romanilor nu intereseaza pe nimeni…din pacate …De ce sa ma mir ca vol.2 din ,,Patimile dupa Siberia ” n-a mai aparut niciodata ? Istoria altora e mai interesanta … 🙁
Povestea aia cu Bubico in avion e greu digerabila. Unu, IAR-81 nu avea un geam in spate. Doi, un caine nu ar fi avut loc pe acolo, asa cum era carlinga de stramta (pilotii de talie mare cam dadeau cu capul de plexiglasul cupolei). Ca sa bagi un om in fuselajul spate, ar fi trebuit demontat scaunul, treaba anevoioasă. Un caine ajuns in partea din spate a fuselajului ar cam fi blocat comenzile de zbor.
Dar de, povestile de aerodrom sunt multe si folclorul e mare!
Chestia cu cizma aia, nu stiu ce sa spun, unde o fi luat-o rusul in avion, fara sa ii fie teama ca se varsa? Chestia aia de langa Budapesta e si ea greu de crezut, cum naiba s-a nimerit rusul ala cu cizma tocmai atunci la comandament (unde se afla in mod normal un general), cand ar fi trebuit sa fie la unitatea sa, probabil stationata pe un aerodrom si deci la ceva ore de mers dus/intors?