HH-60W Jolly Green II in serviciu… si alte variante Black Hawk

 

Primele 2 HH-60H receptionate

 

Bineinteles e vorba de serviciul U.S. Airforce!

O ceremonie de receptie a primelor 2 elicoptere Sikorsky HH-60W Jolly Green II a avut loc in data de 5 noiembrie la baza USAF Moody din Georgia, acestea fiind destinate Grupului 347 de Cautare si Salvare.

Elicopterele au sosit in zbor de la baza Academiei de Antrenament Stuart, Florida, a celor de la Sikorsky (Lockheed-Martin) avand ca echipaje mixte pe aviatorii Escadrilei 41 Salvare (bazate la Moody AFB), Escadrilei 413 Teste de Zbor si ai Escadrilei 88 de Teste si Evaluari, ultimele doua cu baza la Duke Field, California.

Jolly Green II, chiar el!

 

Traditia Jolly Green a inceput cu HH-3E si apoi cu HH-53 Super Jolly Green in timpul razboiului din Vietnam, iar versiunea W a BlackHawk practic inlocuieste HH-60G Pave Hawk (PAVE = Precision Avionics Vectoring Equipment) care este si el deja batraior, fiind in serviciu de 26 de ani. HH-60G a atins capacitatea operationala initiala in 1982 si zburat intens in cadrul misiunilor din Irak si Afganistan, fiind desfasurat cu mai multe ocazii si pentru misiuni umanitare.

La preturile din 2011 se estima ca un aparat nou de tip G ar costa in jurul a 40 mil.$.

La randul sau, HH-60G a inlocuit in timp si varianta la categoria grea MH-53 Pave Low, ultimul descendent al liniei HH-53 Jolly Green, retras in 2008.

HH-60W versus HH-53

Ultimele HH-60G PaveHawk au fost livrate anul trecut in cadrul programului de inlocuire a pierderilor (Operational Loss Replacement), fiind vorba de un total de 21 structuri UH-60L cu rezerva mare de resursa re-manufacturate in HH-60G. Pe langa alte avantaje date de noile structuri ale variantei L, actualele Pave-Hawk au fost echipate cu noul sistem de protectie impotriva rachetelor de tip AN/AAQ-45(V) Distributed Aperture Infrared Countermeasure (DAIRCM) ale Leonardo DRS, sistem care tocmai a primit o comanda si din partea U.S. Navy pentru echiparea propriilor MH-60, UH-1Y si AH-1Z. DAIRCM este alcatuit dintr-un anasamblu de senzori pentru detectie 360° de lansare, IR bispectru si iluminare LASER, un procesor de control asociat cu un indicator de control si o sursa unica LASER, care trimite semnalul de bruiaj IR catre senzori, acestia avand si rol activ, nu doar de detectie a amenintarii. Sistemul este evaluat si pentru echiparea A/MH-6M Mission Enhanced Little Bird ale US SOCOM, acestea fiind inca singurele elicoptere ale acestora inca neprotejate contra MANPADS.

AN/AAQ-45(V) Distributed Aperture Infrared Countermeasure (DAIRCM)

Majoritatea flotei actuale de HH-60G dateaza de la inceputul anilor 1990, cele 96 aparate avand in medie 7100 ore de exploatare cheltuite (fata de estimarea initiala a duratei de viata a structurii de maxim 6000 ore). Disponibilitatea operationala a scazut la 68% in 2017, fata de stacheta de 75% a US. AirForce. In acelasi timp numarul de zile de intretinere nivel „Depot” al flotei a crescut la 322 zile in 2017 fata de doar 233 in 2007.

In cadrul programului de dezvoltare, prototipul HH-60 W a fost testat in conditii meteo grele, la vant de 72 km/h si 500 litri/minut de apa de ploaie, in hangarele special adaptate de la McKinley Climatic Lab at Eglin Air Force Base, Florida. 

HH-60W la dus cu vant

In cadrul testelor climatice temperaturile au oscilat intre 50°C si -16°C.

HH-60W inghetat

USAF doresc sa cumpere in total 113 elicoptere HH-60W, contractul redus ulterior la doar 108 bucati fiind semnat in 2014 pentru suma de 7,9 miliarde $. Contractul a fost rezultatul unei competitii incepute in 2012, competitie in care Sikorsky au ramas singuri dupa ce Bell, EADS, Boeing si Agusta Westland s-au retras acuzand USAF ca au facut carnetul de sarcini cu dedicatie pentru Black Hawk.

Ultimele elicoptere de acest tip ar urma sa fie livrate catre U.S. AirForce in 2029 in cadrul acestui contract.

 

Detalii  HH-60W

 

Noile elicoptere vor avea o raza de actiune si o anduranta semnificativ mai mare comparativ cu versiunea G, datorita rezervoarelor interne de combustibil extinse la 2271 l (aproape dublu fata de predecesor).

Echipamentul lor de bord este de noua generatie, inclusiv dispozitivele de lupta electronica. Masa maxima la decolare a lui Jolly Green II este de 10.296 kg. Distanta de zbor maxima a elicopterului este de 833 km, iar raza de actiune este de 361 km.

Echipajul este de 4 persoane iar cabina pasagerilor poate acomoda 8 pana la 12 militari (maximum 14), in functie de echiparea lor individuala.

Variante aranjament cabina pasageri HH-60W

Ceilalti reprezentanti moderni al familiei BlackHawk sunt MH-60K (L cu glass cockpit) si UH/MH/HH-60M (din 2006), in timp ce versiunea UH-60V este modernizarea vechiului standard Lima (produs 1989-2007, standard cu motoare GE T700-GE-701D) cu avionica de nivel M (glass cockpit) de catre Northrop Grumann.

Modificarile majore ale UH-60M sunt:

  • glass-cockpit,
  • motor mai puternic de tip YT706-GE-700 de 2600 CP si noi pale compozite (care aduc o crestere cu 900kg a masei utile si cu 28km/h a vitezei medii fata de UH-60A),
  • transmisie mai robusta,
  • avionica digitala cu bus 1553,
  • computer avansat de control al zborului,
  • fuselaj ranforsat,
  • supresoare IR avansate (inclusiv prin orientarea efuzoarelor motoarelor spre in sus, spre elicea portanta),
  • Integrated Vehicle Health Management System (IVHMS) computer – deci un cost de operare orar cu 500$ mai scazut decat varianta A.

Evolutie UH-60M

Varianta Victor a trecut in aprilie 2020 de testele initiale operationale si de evaluare ale U.S. Army., primul test al acestei variante avand loc in 2017. Scopul programului V este de a moderniza in jur de 760 celule Lima din inventarul american si a le aduce la o avionica similara cu M. Modernizarea contine si o extindere a duratei de utilizare a elicopterului (SLEP) cu 10 ani.

La aparitia standardului M, in 2004, planurile US Army erau de a prelucra si un total de 1217 exemplare din variante A si L recapitalizate, in paralel cu productia de celule noi. Ritmul de productie estimat pentru 2020 era de 90 aeronave pe an, cel putin 60 fiind celule existente si modernizate. Scopul era de a extinde durata de utilizare a parcului de Black-Hawk cu 25-30 de ani in medie, urmand ca dupa 2025 sa nu se mai investeasca in aeronave noi de acest tip. Pana in iulie 2012 au fost livrate 400 de elicoptere noi UH-60M.

Ulterior planurile au fost revizuite si s-a insistat pe constructia de celule noi UH-60M, ceea ce a amanat modernizarea unei mari parti a parcului vechi pana la aparitia standardului V. In 2017 existau in inventarele active, alaturi de cele 760 UH-60L inca 450-600 UH-60A(produse in anii 1970-1980) care trebuiau incluse si ele in programul de modernizare, dar care au inceput sa fie retrase treptat.

In acelasi an a fost semnat un contract cadru cu U.S. Army si FMS pe o perioada de 5 ani pentru 257 elicoptere UH/HH-60M Black Hawk, contract in valoare de 3,8 mld.$ si care cu extraoptiunea pentru alte 103 exemplare ar atinge suma de 5,2 mld.$. Contractele nu includ probabil costurile aditionale de echipare si cele colaterale cu piese de schimb, formare, etc. Contractul urmeaza celui anterior semnat in 2012 pentru 653 de elicoptere si suma de 8,5 mld.$. Efortul curent total de achizitie pentru intinerirea parcului de peste 2000 de elicoptere UH-60 ale U.S. Army pana in 2026 este de 960 elicoptere de acest tip, cu un cost mediu de 21,3 mil.$/ elicopter. Astfel, 760 elicoptere vor fi de tip UH-60V si 1375 in varianta M.

UH-60V glass Cockpit de la Northrop Grumann

Pentru comparatie, pretul estimat pentru obtinerea unui UH-60M „nud” era estimat la 16 mil.$ in timp ce transformarea unui UH-60 L in V este estimata la doar 4 mil.$. Cei de la Corpus Christi Army Depot insa estimeaza ca transformarea unui L in V este cu doar 9 mil.$ mai ieftina decat obtinerea unei celule M noi.

 

Un alt pachet care va fi probabil aplicat unei parti a parcului american de BlackHawk la comun cu AH-64 Apache, ar fi inlocuirea turbinei T700 cu un nou model.Este vorba de turbina T901 cu o putere de 3000CP (similar cu CT7-8A7), contractul fiind semnat in 2019 cu General Electric Aviation pe post de castigatori ai competitiei ITEP (Improved Turbine Engine Program). Inceputul modernizarii cu acest tip de turbina este planificat pentru 2026.

Varianta de motorizare in standardul actual este YT706-GE-700 de 2600 CP ( fata de cei 2000CP ai standardului), folosit pe UH-60M dar si pe prototipurile din programul ITEP.

Ce aduce UH-60M

Israeli Aircraft Industries ofera si ei un pachet  de intinerire a variantelor mai vechi de Blackhawk AH-60A/L in special cu avionica moderna, pachet oarecum similar cu Victor-ul american atat ca echipare cat si ca pret (jumatate din pretul unui UH-60M nou). Se pare ca cei de la IAI au contribuit la modernizarea si adaptarea a 8 elicoptere second-hand de tip SH-60F din stocurile americane, pentru marina israeliana, in speta corvetele Sa’ar 5.

Elbit Systems au oferit si ei variante de echipare Blackhawk similare cu sistemul Puma SOCAT cum e cazul BattleHawk (oferit armatei australiene si comandat in kit-uri in 2011 de UAE), sau al variantei columbiene AH-60L Arpia:

– Tunul de calibru 20mm GIAT THL/sau 30mm in turela sub fuselaj coordonata de Elbit Systems Helmet Mounted Display (HMD)

– casca Elbit Systems’ MIDASH (Modular Integrated Display and Sight Helmet) HMD a fi inlocuita cu ANVIS/HUD-24 LOS;

– Toplite III FLIR: Targeting Sensor cu infrarosu, telemetru laser si desemnare a tintei, camera TV de inalta rezolutie

– radar de navigatie/meteo;

– sisteme de avertizare la iluminare radar;

– motoarele T700-GE-700 de 1560 shp fiecare au fost inlocuite cu T700-GE-701C de 1890 shp si cu o transmisie modernizata;

– tot la categoria armament: mitraliere GAU-19A in usi, rachete Hellfire, Spike LR/ER/NLOS, bombe GBU Paveway2 (ghidaj GPS), lansatoare PRND M-261 (19 rachete Hydra/APKWS fiecare), rachete AA AIM-92 Stinger  sau Mistral ;

– protectie balistica- putand rezista la proiectile explozive pana la calibrul 30mm;

AH-60L Arpia IV (sursa Pinterest)

Echivalentul american al AH-60L Arpia este MH-60L DAP (Direct Action Penetrator), care poate fi echpat cu armament similar in schimb pierde capacitatea de a transporta personal.

Armed Black-Hawk (sursa Sikorsky)

 

 

Tip/ date tehnice IAR-330L Puma/Oryx/ SM AS332 L1 Cougar EC725 Caracal UH-60L/M BlackHawk UH-1Y Venom H-92 SuperHawk
Pasageri 16 24 28 11 10 19
Lung 18,15m/14,6m 16,79m 19,5m 19,76m 17,78m 20,88m
D rotor  15,08m 16,2m 16,2m 16,36m 14,88m 17,17m
Inalt 5,14m 4,97m 4,6m 5,13m 4,5m 5,26m
Masa gol 3,6t 4,66t 5,33t 4,819t 5,37t 7t
Masa max 7,4t/ 8t 9,15t 11,2t 10,66t 8,39t 12,56t
Masa utila 4,49t 5,67t 4,1t 3,02t 5t
P. Motor 2×1576 CP/ 2x 1900CP 2×1845 CP 2×2382 CP 2×1890/2600 CP 2x 1828CP 2x2520CP
Viteza croaziera 271 km/h 247 km/h 285 km/h 280 km/h 293 km/h 280km/h
Vit. max. 294 km/h/ 306km/h 277/327 km/h 324 km/h 294/357km/h 304/366 km/h 306 km/h
Raza actiune 572 km 851 km 857 km 592 km 241 km 998 km
Plafon 6 km/ 7km 5,18 km 6,09 km 5,79km 6,1 km 4,6 km
Vit. urc. 9,2 m/s /15m/s 7,4 m/s 7,4 m/s 11,4 m/s 12,8 m/s

 

Ca sa incheiem si o posibila comparatie cu familia Super-Puma/Cougar, adevaratul competitor este derivatul cu fuselaj extins al S-70 si anume H-92 SuperHawk (CH-148 Cyclone in varianta canadiana).

H-92 Super Hawk/ CH-148 Cyclone

In 2022 este asteptat castigatorul programului FLRAA (Future Long Range Assault Aircraft) al U.S. Army, cu principalii competitori Sikorsky-Boeing SB-1 Defiant si the Bell V-280 Valor, program destinat a inlocui Black Hawk incepand cu 2030.

MH-60M cu noile grinzi Multi-Station Lightweight Armament Support Structure (MLASS). Unitech Composites – cu 122kg mai usoare decat cele standard (ESSS /External Stores Support System, capabile sa duca 2,2 tone / fiecare aripa )

Ca nota de final, se pare ca polonezii ar putea coproduce Spike NLOS pentru BWP-1 & ROSOMAK in cadrul programului vanatorului de tancuri polonez „Ottokar-Brzoza”:

Si daca ambasadorul american in Romania tot a scapat zilele trecute termenul de „BlackHawk” vorbind despre programul de modernizare a armatei romane, de retinut faptul ca Afganistanul a intrat intr-un program de achizitie a 159 (?!) de elicoptere de acest tip, primele fiind deja livrate incepand cu 2017, livrarile fiind planificate pana in 2023 la o suma intre 5,7-7 mld. $. In plus afganii vor primi si cateva Chinook pentru a inlocui complet inventarul de Mi-17 si mai opereaza 60 elicoptere MD-530F, trebuind sa mai primeasca inca 140 de acest tip. Bine de stiut…

 

 

Marius Zgureanu

 

Surse:

Altair.com.pl

Af.mil/News

Businessinsider.com

Stripes.com

Citeste si:

https://www.rumaniamilitary.ro/black-hawk-venom-sau-super-puma

45 de comentarii:

  1. Probabil ambasadorul stie ceva ce noi nu stim….inca . BH sa fie daca zic ei ..Eu nu prea as avea nimic impotriva . Poate stie ceva si de elicopterele de atac …

    4
  2. Sincer cred ca avem nevoie mult mai mare acum de Black Hawk decat de orice elicopter de atac. Hai cu Black Hawk-ul macar 24 de aparate din care macar 14 sa fie in varianta gunship.

    5
  3. Interesant cum americanii imping unii producatori lasandu-i in spate pe altii, exact ca pe modelul F 35 vs F 18. Bell era in mare forma in Romania, surclasand Airbus iar acum se vede ingenunchiat de conationali , chiar cu ajutorul propriului tatuc…pardon, unchi….SAM!

    2
  4. Me like, me like.

    Gimme, gimme more … Cit se poate de multe, we need them, yesterday !!!

    Plata in 6 rate, please !!! Bi-decenale, sa ajunga la toata lumea.
    Si sa fie „cu de toate”, mai ales guns and rockets.

    Si luam si de la Airbus ceva, sa fie bine, tot vreo 24, de transport si cover.
    Si de atac, please. Fara numar…. 😀

  5. E un elicopter polivalent extrem de reușit.
    A permis realizarea unei sumedenii de variante.
    Cît privește Afganistan, acolo problema e de personal calificat.
    Au groase , colosale probleme sa scoată mecanici-mecanici, armurier sau electroniști. Deoarece scoala generală din Afganistan , identic că liceul , e extrem de slabă și accesibilă doar unei minorități. . Nu au ” baza” de unde sa extragi viitorii tehnicieni.
    E vizibil cu flota de avioane primită gratis de la italieni și refăcute de americani. ( G 222, tăticul și mămică C- 27 Spartan ) 10 bucăți din care 6 folosite și casate. Nu aveau personal de întreținere.
    E identic și la elicopterele MI 17. Au primit ( pe banii americanilor ) vreo 40 de la ruși. Noi. Simple , fara probleme , cunoscute că le aveau și înainte . Un dezastru.
    Majoritar stau la sol.
    In general armata afgană ( trupe uscat și aviatia ) sint o gluma tristă.
    Se pompează bani occidentali cu grămadă și se fura, deturnează in egala măsură.

    6
  6. Elicopter bun, chiar foarte bun. Dar, ar fi o prostie fara margini sa luam elicopterul asta produs in Polonia si sters de praf la Romaero. Distrugem o fabrica care a demonstrat ca mai are competente si chiar serioase, IAR Brasov. Cat de tampit sa fii? Romaero nu are nevoie de Black Hawk sa supravietuiasca, in schimb IAR, da. Nu are logica nici sa iei un nr de BH si un numar de H215M.
    Suntem sub orice critica, rade naibi Ceausescu de noi, si ala avea 4 clase.
    Inteleg ca rachete nu (mai) facem, avioane nici de atat, tancuri…. dar acolo unde mai avem ceva competenta, nu vrem. Bine, noi nu mai facem nici pulberi.
    Inca o data, elicopterul e de vis, ni se potriveste….. noi suntem cu totul tampiti.
    Oameni buni, turcii au luat licenta si fac 109 elicoptere. Si necesarul nostru se apropie de 100 (MAPN si MAI). Deci?
    PS: DAP-ul ar fi un inlocuitor perfect pentru SOCAT.

    11
  7. @Marius Z.
    „Echivalentul american al AH-60L Arpia este MH-60L DAP (Direct Action Penetrator), care poate fi echpat cu armament similar in schimb pierde capacitatea de a transporta personal.”
    M.Z. sună vreun clopoțel aici? 😉
    Părerea mea, hîc…

    3
  8. h225 era perfect pentru noi

    3
  9. Boeing AH-64 Apache is my favourite helicopter, I hope we will buy it.

    1
  10. Singura chestie care ma frustreaza maxim e ca, din nou, suntem in contratimp: in 10 ani FARA si FLRAA probabil vor incepe sa intre in serviciu la americani.
    Noi zburam un elicopter conceput in anii 60 si probabil ca il vom inlocui cu unul conceput in anii 70, ce-i drept actualizat constant.

    • pana anul asta am avut vreun document de cooperare militara cu vreun stat nu neparat cu SUA in care sa se faca referire si la un mecanism financiar care sa sustina asa ceva, ca doar nimeni nu iti da tehnologie de varf moca ?

    • SH atunci, pana la alea noi si revolutionare… peste 10-15 ani? 🙂

      1
      • Imi exprimam doar frustarea de a fi mereu in contratimp cu achizitiile… 🙂 Ideea e ca alea de vin chiar sunt un pas semnificativ inainte, de aici si frustarea mea.
        SH? De ce nu? La elicoptere/avioane nu e ca la masini, asa cum isi inchipuie majoritatea romanilor… Dar cand cumperi un SH, chiar trebuie sa te pricepi la ceea ce faci. In plus, reabilitarea celulelor si revizia generala sunt foarte importante.
        Pana la urma trebuie puse in balanta toate aspectele: tehnico-tactic, de intretinere si operare si, bineinteles, cel economic.

        1
  11. S 70I made in Ploand si nici macar asta n-ar fi necazul cel mare, pana la urma S 70I este un elicopter foarte bun – scump in draci la intretinere si zbor dar bun – problema noastra este ca va fi, daca va fi, tot intr-un numar mic, la fel ca F 16, JLTV, Panhard, Puma Naval si altele.
    N-avem si noi programe coerente, pe mai multi ani de dotare intr-un numar suficient.

    • E suficient sa te uiti la viteza de urcare, semnificativ mai buna decat la celelalte „autobuze” ca sa-ti dai seama ca este un pur-sange.
      Pana la urma, avem cca. 70 de Pume, toate la fortele aeriene. Conform cererii aleia vechi, vrem sau vroiam 45 de elicoptere pentru fortele terestre, 24 de atac, 21 multirol, clasa medie. Ar mai fi cele de la fortele navale (vreo 7, oricum mai avem si Pumele Naval care-s destul de noi totusi) si ce va mai ramane pentru transport la fortele aeriene (vreo 25).
      Mi se pare destul de coerent… 🙂
      In ceea ce ma priveste pe mine (si probabil si pe Chuck Norris 😉 ), I’m a Huey fan forever! 🙂

      1
      • @Nicolae, incearca sa compari cu Oryx la viteza de urcare… luand in calcul S-70i. 🙂

        • nu mai bine schimbi intre timp in tabel viteza de urcare pe care ai dat-o pentru Black Hawk?
          Rate of climb: 2,250 ft/min (11.4 m/s) asa spune sursa si nu 4.5m/s

          • ok, dar am adaugat la Oryx 15 m/s 🙂

            • Foarte bine dar Oryx-ul nu este la fel de bine protejat nu-i asa si in plus Venom-ul pare cel mai bine protejat doar ca pentru a avea o raza de actiune decenta ar trebui sa renunte la vreo 2 militari imbarcati.
              In ceea ce priveste Venom-ul clar l-as vedea cel mai bun pentru FOS dar raza de actiune ma face sa am retinerica ni s-ar potrivi la fix.
              In ceea ce priveste UH 60 BlackHawk-ul cu derivatele lui la Fortele Navale si Terestre il vad in continuare cel mai potrivit dar aici sigur este de discutat.
              Poate facem noi AH 1Z Cobra si Polonia face S70I si ne combinam noi le facem pe ala toate de atac ei le fac pe astea si luam fiecare e ale celuilalt…
              Vise ce sa spun, vise iar asta in conditiile in care Airbus-ul tot ii da cu H 215M fara sa se gandeasca ca ne-ar prinde mai bine fabricarea elicopterului care dotaaza SMURD-ul in tara

              3
              • aia alege Airbus sau Sikorsky ce iti ofera, si cam greu sa negociezi cand tu vrei doar vreo 3-4 duzini de elicoptere in timp ce afganii sau altii cumpara de 3-4 ori mai mult.

                H215 e un Oryx ceva mai bine protejat si pus la punct si ar putea, cu protectie suplimentara in varianta scurta sa concureze la sectiunea transport UH-60L. Are insa doar varianta 1A1 Makila si nu 1K2, fiind un pic mai slab ca putere. E adevarat ca nu va putea concura cu ultima versiune de UH-60M cu motoare de 2600CP. Doar daca Makila 2 pastrand fuselajul scurt, cel mai compact.
                Apropos, crezi ca viteza aia ascensionala la UH-60M e in versiunea cu protectie suplimentara?

              • Eu am dat Oryx ca exemplu pentru ca era echivalent Puma UAE SOC/ SM (pe care le-am remotorizat cu Makila) in perspectiva in care am fi putut face remanufacturing pe o parte din celulele existente, cum s-a facut pentru HC Mk2+ britanice.
                https://www.rumaniamilitary.ro/puma-naval-sm-sau-super-puma
                Astfel am fi putut re-asambla si inspecta de la zero fara sa avem nevoie de licenta Airbus, pentru ca erau celulele acoperite de vechea licenta de IAR-330.
                Iti reamintesc comparatia de aici, de unde totusi H215M iesea mai bine, dar pacat ca nu are acces la motoare de peste 2000CP.
                https://www.rumaniamilitary.ro/cougar-h215m-versus-hc-mk2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *