Hiroshima, Nagasaki…sfarsitul atomic al Razboiului din Pacific

                   Little boy, bomba atomica lansata deasupra Hiroshimei

Ieri, 9 august, s-au implinit 66 de ani de la detonarea celei de a doua bombe atomice, asupra orasului japonez Nagasaki. Cu doua zile in urma, pe 6 august 1945, prima arma nucleara, detonata pe suprafata Terrei,  isi ridica ciuperca radioactiva spre cer…Sfarsitul a aproape 6 ani de conflicte extreme  de sangeroase in care au fost angrenate aproape toate natiunile planetei. Zeci de milioane de morti si pierderi materiale incredibile au “incununat” cel mai sangeros Razboi din istoria lumii!

Inceput in Europa si terminat prin lumina a mii de sori,in Asia, sfarsitul celui mai crunt razboi, a generat controverse fata de inceputul Erei Atomice, inceput pe care japonezi au “reusit” sa-l vizualizeze foarte de aproape.

Acum, la 66 de ani, de la folosirea armelor atomice foarte multi spun si argumenteaza ca folosirea lor s-a facut fara noima, ca Japonia era oricum infranta si una peste alta nu se poate gasi o justificare pentru moartea a sute de mii de civili nevinovati…Dar, ca de obicei, astfel de umanisti si pacifisti, folosesc astfel de idei din simpla placere de a parea intelectuali si din dorinta de a se remarca, chiar daca, in realitate, nu prea stiu care era situatia exacta a Razboiului din Pacific la sfarsitul verii anului 1945.

Realitate de pe front nu era deloc asa de simpla, cum reiese din discursurile a tot felul de magari pacifisti. Japonia nu era nici pe departe infranta si nici prin cap nu-i trecea sa discute macar despre predarea neconditionata, ceruta de Aliati! Dimpotriva se pregatea asiduu pentru inceperea luptelor pe teritoriul metropolitan si pregatind pentru asta un arsenal si un numar de oamenii , mai mult decat semnificativ.

Desi SUA nu aveau o imagine complete a imensului sistem militaro-civil pe care aveau sa-l infunte, calculele facute de catre armata americana, estimau ca pierderile ar fi depasit un million de soldati americani. Daca tinem cont de fanatismul japonez si de faptul ca campania de bombardamente americane s-ar fi intensificat, putem aprecia ca pierderile de vietii omenesti japoneze, civile si militare, ar fi ajuns de ordinul multor milioane de oameni, si desigur o tara devastate la o cota inimaginabil mai mare decat era in august 1945, asadar…

Prin prisma acestor calcule reci si statistice poate putem privi altfel decizia presedintelui Truman de a incheia razboiul repede si cu pierderi minime.250000 de morti japonezi poate parea, si este de fapt, enorm, dar comparat cu posibilitatea morti a 5-6 milioane de japonezi, intr-un eventual conflict terestru pare aproape rezonabil. Iar fata de faptul ca bombardamentul atomic ar fi fost o atrocitate gratuita, trebuie amintit aici de adevaratele atrocitati pe care japonezi le-au comis asupra populatiei civile chineze, filipineze si in mai toate zonele ocupate de ei si deasemenea, asupra prizonierilor de razboi aliati…Numai pentru aceste cruzimi si ar fi meritat sa fie bombardati. Evident civilii nu aveau nici o vina, dar cum nici civilii din tarile ocupate nu aveau nici o vina …

O astfel de apreciere poate parea cinica, dar pentru cei implicati pe atunci in planificarea asaltului asupra insulelor japoneze, un million de morti din randul proprilor tineri, a fost probail hotarator…

Si sunt cateodata astfel de situatii, incat doar regula numerelor mari iti poate oferi un raspuns cat de cat real. Adica sacrifici cateva sute de mii, pentru a salva milioane!

„Onoarea ” armatei imperiale! Prizonieri aliati decapitati de ofiteri japonezi! „Fantastic ” gest de …”curaj”!