În spațiu – poveste de spus la gura sobei

În primul rând sunt prezentate definițiile:
– Modulul de Comandă (CM – engl Command Module);
– Modulul de Serviciu (SM – engl Service Module);
– Modul de Comandă/Serviciu (CSM – engl Command/Service Module) – combinația utilizată în misiuni; termenul va fi folosit mai frecvent în prima parte.
– Modulul Lunar (LM – engl Lunar Module);
– Modulul Lunar Extins (ELM – engl Extended Lunar Module / Extended LM );

Începutul poveștii – prologul dacă vreți – este lung și fiecare aspect cuprins într-o propoziție este o poveste în sine, care a avut loc cu mulți ani înaintea evenimentelor care sunt subiectul acestui articol. La început explorarea spațiului s-a făcut urmând aceiași pași urmați și de exploratorii din zorii civilizației care au plecat tot mai departe de vatră pentru a cunoaște lumea și pentru a o coloniza apoi.

Probabil unii cititori vor fi deranjați de lipsa de creativitate în alegerea subiectului (deja a fost văzut peste tot – online și offline – zilele acestea). Este însă unul din subiectele care mă fascinează și va rămâne așa încă multă vreme.

Dezvoltarea

Drumul spre Lună a început cu racheta Saturn I (Saturn 1), o rachetă proiectată să ducă încărcături cu masă mare pe orbita joasă (LEO – engl Low Earth Orbit). A fost apoi dezvoltată o variantă a acesteia – racheta Saturn IB (Saturn 1B) – deoarece NASA a determinat că este nevoie de o rachetă care să poată ridica pe orbită o încărcătură mai mare pentru zborurile de teste și pregătire ale programului Apollo decât era posibil cu Saturn I.

Tabelul de mai jos prezintă principalele vehicule utilizate la pregătirea programului Apollo. Vehiculele de la SA-1 până la SA-10 au fost Saturn I. Seria SA-20x au fost vehicule Saturn IB. Seria SA-5xx au fost vehicule Saturn V. Liniile albastre din tabel sunt direct legate de dezvoltarea programului Apollo.

Vehicul	Misiune	Data	Model	Detalii
SA-1	SA-1	1961, 27 oct	Saturn I Block I	zbor dedicat dezvoltării, având o treaptă a doua și încărcătură inertă; a ajuns la 136 km
SA-2	SA-2	1962, 25 apr	Saturn I Block I	al doilea zbor de test; au fost eliberate 86000 kg apă la apogeu (145 km)
SA-3	SA-3	1962, 16 nov	Saturn I Block I	al doilea zbor de test; au fost eliberate 86000 kg apă la apogeu (167 km)
SA-4	SA-4	1963, 28 mar	Saturn I Block I	o treaptă a doua (S-IV) inertă, realistă
SA-5	SA-5	1964, 29 ian	Saturn I Block II	treaptă a doua (S-IV) funcțională; orbită 760/264 km
SA-6	AS-101	1964, 28 mai	Saturn I Block II	încărcătura a fost o replică (engl boilerplate) CSM; orbită 204/179 km
SA-7	AS-102	1964, 18 sep	Saturn I Block II	al doilea zbor având ca încărcătura a o replică a CSM; orbită 203/178 km
SA-9	AS-103	1965, 16 feb	Saturn I Block II	încărcătura a fost o replică a CSM și satelitul Pegasus; orbită 523/430 km
SA-8	AS-104	1965, 25 mai	Saturn I Block II	al patrulea zbor având ca încărcătura a o replică a CSM și satelitul Pegasus 2; orbită 594/467 km
SA-10	AS-105	1965, 30 iul	Saturn I Block II	încărcătura a fost satelitul Pegasus; orbită 567/535 km
SA-201	AS-201	1966, 26 feb	Saturn IB	zbor suborbital cu prima versiune a CSM (CSM Block I)
SA-203	AS-203	1966, 5 iul	Saturn IB	fără încărcătură, lansare pentru testul reaprinderii motoarelor treptei superioare S-IVB
SA-202	AS-202	1966, 25 aug	Saturn IB	zbor suborbital cu prima versiune a CSM (CSM Block I)
SA-204	Apollo 1	–	Saturn IB	primul zbor cu echipaj programat pentru CSM Block I; nu a avut loc datorită incendiului din CM
	Apollo 5	1968 22 ian	Saturn IB	test fără echipaj al LM
SA-205	Apollo 7	1968, 11 oct	Saturn IB	primul zbor pe orbită cu echipaj al CSM (CSM Block II)
SA-206	Skylab 2	1973, 25 mai	Saturn IB	primul echipaj care a ajuns pe Skylab (CSM Block II)
SA-207	Skylab 3	1973, 28 iul	Saturn IB	al doilea echipaj care a ajuns pe Skylab (CSM Block II)
SA-208	AS-208	–	Saturn IB	Zbor de urgență pentru Skylab 3 și Apollo-Soyuz
	Skylab 4	1973, 16 nov	Saturn IB	al treilea echipaj care a ajuns pe Skylab (CSM Block II)
SA-209	AS-209	–	Saturn IB	Zbor de urgență pentru Skylab 4 și Apollo-Soyuz
	Skylab 5	–	Saturn IB	planificat (și anulat) pentru a crește altitudinea Skylab astfel încât acesta să rămână pe orbită până la lansarea navetei spațiale
SA-210	ASTP	1975, 15 iul	Saturn IB	Programul Apollo-Soyuz; CSM a fost folosit împreună cu un adaptor special; ultimul zbor al Saturn IB
SA-211				Nefolosită
SA-212				Prima treaptă la fiare vechi, a doua treaptă S-IVB transformată în Skylab
SA-213				Doar prima treaptă construită; la fiare vechi
SA-214				Doar prima treaptă construită; la fiare vechi
SA-501	Apollo 4	1967, 9 noi	Saturn V	zbor fără echipaj cu CSM și o replică LM
SA-502	Apollo 6	1968, 4 apr	Saturn V
SA-503	Apollo 8	1968, 21 dec	Saturn V	zbor cu echipaj în jurul Lunii
SA-504	Apollo 9	1969, 3 mar	Saturn V	test cu echipaj al LM
SA-505	Apollo 10	1969, 18 mai	Saturn V	test cu echipaj al LM pe orbită în jurul Lunii
SA-506	Apollo 11	1969, 16 iul	Saturn V	aselenizare
SA-507	Apollo 12	1969, 14 noi	Saturn V	aselenizare
SA-508	Apollo 13	1970, 11 apr	Saturn V	misiune abandonată
SA-509	Apollo 14	1971, 31 ian	Saturn V	aselenizare
SA-510	Apollo 15	1971, 26 iul	Saturn V	aselenizare
SA-511	Apollo 16	1972, 16 apr	Saturn V	aselenizare
SA-512	Apollo 17	1972, 7 dec	Saturn V	aselenizare
SA-513	Skylab 1	1973, 14 mai	Saturn V	lansarea fără echipaj a stației spaiale
SA-514			Saturn V
SA-515			Saturn V

Saturn I, Saturn IB și Saturn V (sursa historicspacecraft)

Misiunile Apollo 8-Apollo 17 au avut o configurație asemănătoare a vehiculului de lansare SA-501 iar zborurile cu echipaj către Skylab au avut CSM lansate cu rachete Saturn IB și configurație similară SA-205.

Pentru a ajunge cu echipaj pe Lună, programul Apollo avea mai multe tipuri de misiuni, scopul lor fiind dezvoltarea tehnologiei și înțelegerea evenimentelor care se întâmplau la fiecare nou pas făcut.

Din informațiile prezentate mai sus se poate vedea că lansările și dezvoltarea au urmat tipurile de misiuni ale programului Apollo propuse pentru a ajunge la aselenizare. Aceste tipuri de misiuni au fost:

• A: zbor fără echipaj cu Saturn V (Apollo 4 și Apollo 6);
• B: zbor cu modulul lunar (LM – engl Lunar Module) fără echipaj (Apollo 5);
• C: zbor cu echipaj uman cu CSM pe o orbită joasă (Apollo 7);
• D: zbor cu CSM și LM cu echipaj pe o orbită joasă (inițial era programată misiunea Apollo 8, dar a fost transferată către Apollo 9);
• E: zbor cu CSM și LM cu echipaj pe o orbită eliptică pentru a simula operațiunile din spațiu (nici o misiune);

Dar misiunile au fost modificate atunci când a devenit clar că nu va putea fi terminat la timp primul modul lunar (LM-3).

• F: zbor cu CSM și LM cu echipaj pe o orbită lunară, efectuând toate procedurile (Apollo 10);
• G: prima aselenizare cu echipaj (Apollo 11);
• H: aselenizări cu perioade de ședere pe Lună de două zile și două activități extravehiculare (EVA – engl ExtraVehicular Activity sau moonwalk) (Apollo 12, Apollo 13 – planificat, Apollo 14);
• I: misiuni de durată mai mare de pe orbită folosind un modul științific instalat în SM – încorporat în misiunile J;
• J: misiuni pe o durată de trei zile, care utilizau un Modul Lunar Extins (ELM – engl Extended Lunar Module / Extended LM) și care aveau planificate trei moonwalks; au beneficiat și de un vehicul pentru deplasare pe suprafața Lunii (LRV – engl Lunar Roving Vehicle) (Apollo 15, Apollo 16, Apollo 17). Apollo 18-20 ar fi trebuit să fie tot misiuni J; Apollo 15 a fost inițial o misiune H care a devenit misiune J.

În Statele Unite au fost lansate în perioada 1961-1975 32 de rachete din familia Saturn, acestea fiind utilizate pentru explorarea Lunii, lansarea Skylab, transportul echipajelor pe Skylab, proiectul Apollo-Soyuz:

• Saturn I: 10 lansări
• Saturn IB: 9 lansări
• Saturn V (trei trepte): 12 lansări
• Saturn V (două trepte): o lansare

 

Rachetele

Saturn I
Dezvoltarea Saturn I a început în 1957. Prima treaptă era realizată dintr-un grup de rezervoare în locul rezervoarelor de dimensiuni mari, scopul fiind refolosirea proceselor de producție de la rachetele Redstone și Jupiter.

Între 1961 și 1965 au fost lansate zece rachete Saturn I. Primele patru au fost Block 1, următoarele șase au fost Block 2; diferența între ele a fost că rachetele Block 2 au avut o primă treaptă (S-I) îmbunătățită și a doua treaptă (S-IV) funcțională.

Prima treaptă avea 8 motoare H-1 și a fost fabricată de Chrysler. Avea nouă rezervoare de combustibil, opt exterioare (bazate pe procesele industriale ale rachetei Redstone) și unul central mai mare în diametru (bazat pe procesele industriale ale rachetei Jupiter). Treapta S-I folosea RP-1 și oxigen lichid. Saturn I Block 1 nu avea suprafețe aerodinamice; la misiunile Block 2 au fost utilizate opt aripi pentru a îmbunătăți stabilitatea rachetei.

Saturn I, treapta S-I Block 2 (sursa NASA)

Lansările cu Block 2 au avut și o treaptă a doua S-IV construită de Douglas Aircraft Company care avea șase motoare Pratt & Whitney RL-10. Aveau un mecanism de control al orientării și foloseau oxigen lichid și hidrogen lichid.

Saturn I, treapta S-IV (sursa NASA)

Saturn IB
Rachetele Saturn IB aveau o primă treaptă S-I îmbunătățită, a doua treaptă (S-IVB) fiind nouă. Prima treaptă (S-IB) a avut aceeași configurație, cu mici modificări și schimbări care au dus la o scădere a masei cu ~8000 kg. S-IVB a fost dezvoltată de McDonnell Douglas și a fost utilizată ca treaptă a doua pentru rachetele Saturn IB și treaptă a treia pentru rachetele Saturn V. Era alimentată cu oxigen lichid și hidrogen lichid și avea un singur motor J-2.

Saturn IB, treptele S-IB și S-IVB (sursa NASA)

Saturn V
Prima treaptă a rachetei Saturn V a fost S-IC, construită de Boeing; avea cinci motoare F-1 din care patru cu orientare controlabilă hidraulic. Utiliza RP-1 și oxigen lichid. Cele patru motoare exterioare erau acoperite de o structură cu rol aerodinamic, fiecare structură acoperind și câte două motoare rachetă cu combustibil solid care erau aprinse la momentul separării treptelor, după oprirea motoarelor primei trepte.

Saturn V, treapta S-IC (sursa NASA)

A doua treaptă a rachetei Saturn V a fost S-II, construită de divizia spațială a North American, folosea cinci motoare J-2; ca și în cazul S-IC, cele patru motoare exterioare erau orientabile hidraulic. Durata de funcționare a motoarelor treptei a doua era de aproximativ 6 minute, ele fiind alimentate cu hidrogen lichid și oxigen lichid. Rezervoarele de combustibil erau de fapt un singur rezervor în care cele două substanțe erau separate printr-un perete despărțitor (engl bulkhead), hidrogenul lichid fiind în compartimentul superior.

Saturn V, treapta S-II (sursa NASA)

A treia treaptă a rachetei Saturn V a fost S-IVB, construită de McDonnell Douglas, avea un singur motor J-2 dar acesta putea fi repornit. Ca și treapta a doua (S-II), folosea hidrogen lichid și oxigen lichid fiind aleasă pentru rezervor aceeași metodă constructivă. Pentru zborurile către Lună acest motor funcționa de două ori – prima dată pentru a duce racheta pe o orbită temporară (orbită de parcare – engl parking orbit) și a doua oară pentru a trimite racheta către Lună, aceasta fiind numită trans-lunar insertion burn (TLI). În perioada dintre cele două momente de funcționare ale motorului treptei a treia erau realizate verificări ale sistemelor.

Tot a treia treaptă avea și sistemul auxiliar de propulsie (APS – engl auxiliary propulsion system) acesta fiind utilizat pentru controlul atitudinii și ulaj.

Saturn V, treapta S-IVB (sursa NASA)

Tabelul următor prezintă caracteristicile treptelor dezvoltate și utilizate în programul Saturn.

	S-I,S-I/2	S-IB	S-IC	S-II	S-IV	S-IVB
Motoare	8 x H-1	8 x H-1	5 x F-1	5 x J-2	6 x RL-10	1 x J-2
Combustibil	RP-1	RP-1	RP-1	LH2	LH2	LH2
Oxidant	LOX	LOX	LOX	LOX	LOX	LOX
Capacitate combustibil lt	155.2 k	–	770 k	984.2 k	–	252.8 k
Capacitate oxidant lt	249.8 k	–	1305 k	314.2 k	–	73.3 k
Diametru m (ft)	6.6 (21.4)	6.6 (21.4)	10 (33)	10 (33)	5.5 (18)	6.6 (21.7)
Inălțime m (ft)	24.5 (80.3)	24.5 (80.3)	42.9 (140.64)	24.8 (82)	12.2 (40)	17.8 (58.3)
Masă gol kg	45.8 k	38.5 k (41.6 k ***)	137.5 k	43.1 k	5.2 k	15.2 k *
Masă totală kg	432.7 k	448.7 k	2214 k	470.3 k	50.5 k	120.5 k
Forță împingere kgf	680.3 k	725.7 k	3402 k **	510.2 k	40.8 k	102 k (92.1 k ***)
Forță împingere kN	~6700	~7100	~33500 **	~5000	~400	~1000 (~900 ***)
Timp ardere sec	150	155	160	395	482	165 + 312
Impuls specific sec	289	296	304	420	410	420
Impuls specific (0 m) sec	255	262	265	200	–	200

*: este inclusă și masa secțiunii dintre treptele a doua și a treia, 3500 kg
**: forța de împingere este la nivelul mării; chiar înainte de oprire forța de împingere era de 4082 k kgf (40000 kN)
***: după alte surse

Rachetele Saturn și motoarele (sursa NASA)

 

Pregătirea

Prolog
Vehiculul AS-503 (seria cinci, agregatul trei) este cel căruia îi este dedicat acest articol. AS-503 ar fi trebuit să fie al treilea zbor fără echipaj al rachetei Saturn V, însă în aprilie 1968 managerii erau siguri că au înțeles suficient de bine Saturn V încât să meargă mai departe. S-a luat decizia ca un echipaj să zboare cu Saturn V, vehiculul având atât Modulul de Comandă și Serviciu cât și Modulul Lunar (CSM 103 și LM-3). Urma să fie primul test al unui vehicul din programul Apollo, o misiune de tip D.

Către finalul verii anului 1969 devenise clar că LM-3 nu va fi gata la timp pentru lansare. LM suferea de obezitate și Grumman Aerospace l-a pus la cură de slăbire folosind metode exotice de fabricație – prelucrarea chimică a metalelor (determina coroziunea materialului prin expunere la stres), utilizarea de cabluri subțiri pentru sistemele electrice (determina întreruperea circuitelor electrice); aceste schimbări au dus la necesitatea testării suplimentare și testare suplimentară. Managerul Apollo Spacecraft Program Office (George Low) a avut o idee pentru a respecta termenele.

A fost conceput de coordonatorii de echipe în august 1968 un plan (secret) care presupunea schimbarea ordinii misiunilor de tip D și E: păstrarea misiunii D până la finalizarea Modulului Lunar și transformarea misiunii E într-o misiune lunară orbitală, dar fără utilizarea LM, misiune redenumită C’. Aceasta ar fi oferit o serie de informații noi despre navigație, urmărire, condiții termice, operațiuni pe orbita Lunii. În plus ar fi avut și o valoare de PR de netăgăduit. Până la prezentarea ideii pentru a obține aprobarea administratorului NASA – James Webb – toată pregătirea a fost făcută în tăcere; de exemplu calculul traiectoriei și simularea zborurului au fost prezentate ca ‘exerciții’.

Pe 19 august 1968 a fost anunțată decizia – Apollo 8 urma să aibă ca destinație Luna. LM-3 urma să zboare cu noua misiune D – Apollo 9 – în locul său fiind utilizat un cilindru metalic cu aceeași masă ca a Modulului Lunar numit Lunar Test Article, aceasta fiind o încărcătură realistă pentru racheta Saturn V. Cosmonauții (Frank Borman, Bill Anders, Jim Lovell) care erau programați să zboare cu misiunea E (orbită terestră eliptică) au avut o schimbare de destinație.

Așa cum am menționat, exista încrederea că problemele care fuseseră semnalate la zborurile anterioare ale Saturn V vor fi rezolvate la AS-503. Problemele cele mai mari de la zborul Apollo 6 cu care s-a confruntat echipa de ingineri au fost oscilațiile longitudinale (POGO – engl pogo oscillation), oprirea funcționării a două motoare ale treptei a doua și imposibilitatea de a reaprinde motorul treptei a treia.

Oscilațiile longitudinale apărute la zborul Apollo 6 își aveau cauza în vibrațiile motorului cauzate de instabilitatea arderii care pentru o perioadă aveau o frecvență egală cu frecvența rachetei, rezolvarea fiind adăugarea unui amortizor bazat pe heliu la motoarele primei trepte. La treapta a doua o conductă utilizată pentru alimentarea motorului nr 2 cu hidrogen lichid s-a rupt atunci când a treapta a ajuns în vid iar comanda de oprire a acestui motor a oprit de fapt motorul nr 3 din cauza inversării firelor, acestea având aceeași lungime. Motorul treptei a treia nu a putut fi repornit din cauza problemelor existente la firele care comandau reaprinderea motorului.

Data lansării
Pe 9 octombrie 1968 s-a încheiat asamblarea Saturn V AS-503, aceasta fiind pe rampa de transport alături de turnul de lansare (LUT-1 – engl Launch Umbilical Tower).

AS-503 pe rampă (sursa NASA)

Vehiculul Saturn V a fost testat timp de două luni, până în decembrie 1968.

La fel ca în cazul oricărei lansări de astăzi, și în cazul misiunii Apollo 8 momentul lansării – intervalul de lansare (fereastra de lansare – engl launch window) a fost determinat pe baza anumitor constrângeri:

• se dorea aselenizarea în zona Mării Liniștii, astfel încât misiunea a avut ca scop observarea sa cu lumina căzând dinspre est la un unghi mic; doar câteva zile dintr-o lună îndeplineau această cerință;
• se dorea ca lansarea să fie ziua;
• se dorea ca pornirea motoarelor care vor schimba traiectoria cu una către Lună să se facă deasupra unei anume zone a Pământului; aceste două cerințe au determinat un interval de lansare de doar câteva ore zilnic.

Fereastra pentru lansarea Apollo 8 dura 4 ore și 39 de minute, momentul lansării fiind programat la 38 de secunde de la începerea sa. Această programare la începutul intervalului permitea lansarea în următoarele 4 ore dacă ar fi existat probleme. Lansarea a fost programată pentru 21 decembrie 1968, ora locală 07:51 (12:51 GMT).

Apollo 8: ferestrele de lansare zilnice și azimutul (sursa NASA)

Numărătoarea inversă pornea de la T-103 ore și avea șase puncte unde erau permise întreruperi dacă în urma verificărilor ar fi fost găsite probleme; în cazul Apollo 8 numărătoarea inversă a pornit la 00:00 GMT pe 16 decembrie 1968.

Dar înainte de numărătoarea inversă finală era realizat un test general. Pe 5 decembrie 1968 a început această repetiție generală (CDDT – engl Count Down Demonstration Test) în care se trecea prin aceleași etape care urmau să fie parcurse și la lansare: alimentare cu combustibil, verificare sisteme și subsisteme, calibrări; în această repetiție se ajungea până la momentul T – 0, dar fără pornirea motoarelor.

Echipajul misiunii era compus din:
– Frank F. Borman II (comandant)
– James A. Lovell Jr. (pilot CM)
– William A. Anders (pilot LM)

Echipajul de rezervă era compus din:
– Neil A. Armstrong (comandant)
– Edwin E. Aldrin Jr. (pilot CM)
– Fred W. Haise Jr. (pilot LM)

Echipajul Apollo 8 – Borman, Anders, Lovell (sursa NASA)

 

Pregătirea pentru lansare
Până la lansare, pe lângă activitățile evidente (alimentare cu combustibil), se efectuează și alte operații care au legătură cu pregătirea rachetei pentru zbor și asigurarea succesului misiunii. Așa este astăzi, așa a fost și în 1968 pentru Saturn V. Paragrafele următoare prezintă câteva din aspectele cele mai interesante legate de pregătirea pentru lansare.

Saturn V a avut un sistem pentru detecția problemelor (EDS – engl Emergency Detection System) care urmărea automat o serie de valori critice – forța de împingere a S-IC, rata cu care se rotea vehiculul, integritatea sa structurală și pe baza acestor informații decidea dacă este cazul să renunțe la misiune deoarece în timpul urcării reacțiile umane sunt mult prea lente față de nevoi. Se poate vedea acest lucru în articolul dedicat inamicilor tehnologiei/dezasamblarea. Acest sistem era dezactivat după trecerea prin cea mai mare parte a atmosferei. Un sistem asemănător este folosit și la rachetele Soyuz, el activându-se la începutul lunii octombrie, la lansarea Soyuz MS-10.

Misiunile Apollo au fost lansate din Florida deoarece la est există câteva mii de kilometri de ocean care poate fi folosit pe post de groapă de gunoi pentru treptele care au fost folosite la lansare. Dar dacă o rachetă deviază de la curs către o zonă populată are un sistem pirotehnic activat de Range Safety Officer, racheta fiind distrusă în zbor. Saturn V nu face excepție, fiecare treaptă având un asemenea sistem. Declanșarea lor se face prin radio, însă este nevoie ca semnalul de autodistrugere să conțină și un cod (unic pentru fiecare lansare) care este secret. De asemenea, declanșarea are loc doar dacă Modulul de Comandă a fost extras de sistemul de salvare (LES – engl Launch Escape System).

Ghidarea Saturn V era independentă de ghidarea SCM, fiind realizată de secțiunea de control (IU – engl Instrument Unit) a rachetei, un inel cu lungimea de un metru aflat deasupra treptei S-IVB. Acesta avea propriul calculator (LVDC – engl Launch Vehicle Digital Computer) și o platformă stabilizată giroscopic (ST-124), aceasta fiind utilizată pentru controlul traiectoriei la lansare. Înainte de lansare platforma era pregătită pentru misiune, axa X fiind aliniată cu azimutul direcției pe care urma să o urmeze la lansare racheta. Pentru Apollo 8 azimutul a fost de 72.124°. Platformele de lansare ale complexului 39 erau orientate către nord; dacă o rachetă care era lansată ar fi zburat spre est ar fi avut un azimut de 90°. Cum azimutul era de 72 de grade, după lansare vehiculul trebuia să se rotească 18 grade înainte de a începe să zboare înclinat.

Secțiunea de control (sursa NASA)

Treptele superioare (S-II și S-IVB) ale Saturn V au utilizat drept combustibil hidrogenul lichid; temperatura de stocare a acestuia este de doar 20 de grade peste zero absolut (-253 Celsius). Oxidantul – oxigen lichid – se simte bine la doar -183 Celsius. În cazul ambelor lichide evaporarea este rapidă, astfel încât este nevoie ca alimentarea cu combustibil să se realizeze cu doar câteva ore înainte de lansare.

Pentru a izola termic rezervoarele, treapta S-II a utilizat până la Apollo 12 panouri fagure izolatoare, de la Apollo 13 materialul de izolare termică a fost depus prin suflare pe exteriorul rezervorului (acesta fiind spumă poliuretanică). Diferența de eficiență în izolarea termică poate fi văzută în cantitatea de hidrogen lichid pierdută prin fierbere: 55 kg/minut cu panouri, 25 kg/minut cu spumă. Treapta S-IVB a utilizat pentru rezervorul de hidrogen lichid o izolație internă realizată din placi din spumă poliuretanică armată cu fibră de sticlă. Peste cele 4300 de plăci utilizate pentru a realiza izolarea rezervorului de hidrogen lichid era apoi aplicată o țesătură de fibră de sticlă impregnată cu rășină. Această metodă de izolare termică a fost inițial realizată pentru treapta S-IV, însă testele au arătat că funcționează și în cazul S-IVB.

Umplerea rezervoarelor urmează astăzi și a urmat în trecut proceduri speciale datorită lichidelor aflate la temperaturi foarte joase.

Rezervoarele pentru oxigen lichid (LOX / LO2 – engl Liquid Oxygen) erau curățate de substanțe contaminante (gaze și vapori de apă) cu azot, fiind apoi răcite. Urma umplerea cu oxigen lichid, aceasta realizându-se ușor la început pentru a putea scădea temperatura rezervorului, debitul crescând pe măsură ce rezervoarele se umpleau. Timpul de umplere era de trei ore, însă oxigenul lichid fierbea datorită căldurii. Din cei 2120000 litri de oxigen lichid utilizați pentru a umple rezervoarele, un sfert se pierdea până la lansare; rezervoarele aveau doar 1630000 litri care erau utilizați de motoare.

Rezervoarele pentru hidrogen lichid (LH2 – engl liquid hydrogen) trebuiau curățate, de asemenea, de substanțe contaminante datorită temperaturii mult mai reduse a hidrogenului lichid care ar fi determinat solidificarea azotului și oxigenului din rezervoare. Era, așadar, trecut heliu la o temperatură foarte joasă prin rezervoarele de hidrogen lichid pentru a elimina vaporii de apă, oxigenul și azotul. Urma apoi umplerea rezervoarelor cu hidrogen lichid, ușor la început pentru a scădea temperatura pereților rezervoarelor apoi crescând debitul – ca și în cazul oxigenului lichid. Întâi era umplut rezervorul treptei S-II, apoi cel al treptei S-IVB.

Până la lansare conținutul rezervoarelor era readus la nivelul nominal cu oxigen lichid și hidrogen lichid.

Doar după alimentarea completă a Saturn V cu combustibil echipajul se îmbarca în Modulul de Comandă, cu aproape trei ore înainte de lansare.

Pentru a menaja vehiculul, pornirea motoarelor F-1 ale treptei S-IC se făcea în trei etape, la interval de două secunde: întâi motorul central, apoi câte două motoare diametral opuse. Doar după pornirea acestora, dacă sistemele de monitorizare nu raportau nici o problemă, erau comandate brațele hidraulice care țineau racheta la sol, acestea eliberând-o și in următoarele două zecimi de secundă racheta începea să se ridice.

Evenimentele cele mai importante din această numărătoare inversă sunt mai jos:
T – 103:00:00 : pornire numărătoare inversă.
T – 48:00:00 : pornire sistem generare energie electrică al Modulului de Serviciu (era alimentat cu hidrogen lichid și oxigen lichid din rezervoarele Modulul de Serviciu).
T – 28:00:00 : începere numărătoare inversă finală.
T – 27:30:00 : activare baterii. Bateriile aveau o durată de viață de 120 ore după activare.
T – 24:30:00 : este pornită treapta S-II.
T – 24:00:00 : este pornită treapta S-IVB.
T – 11:45:00 : conectare dispozitive pirotehnice de siguranță (engl Safe&Arm Units / S&A Units).
T – 09:00:00 : oprire numărătoare inversă pentru 6 ore.
T – 08:59:00 : personalul părăsește rampa de lansare în vederea umplerii rezervoarelor.
T – 08:00:00 : începe umplerea rezervoarelor cu oxigen lichid.
T – 07:28:00 : începe alimentarea cu LOX a S-IVB.
T – 07:04:00 : se încheie alimentarea cu LOX a S-IVB; începe alimentarea cu LOX a S-II.
T – 06:27:00 : se încheie alimentarea cu LOX a S-IIB; începe alimentarea cu LOX a S-IC.
T – 04:57:00 : se încheie alimentarea cu LOX a S-IC.
T – 04:54:00 : începe alimentarea cu LH2 a S-II.
T – 04:11:00 : se încheie alimentarea cu LH2 a S-II; începe alimentarea cu LH2 a S-IVB.
T – 03:30:00 : se încheie alimentarea cu LH2 a S-IVB.
T – 03:30:00 : oprire numărătoare inversă pentru 60 minute.
T – 02:40:00 : îmbarcare echipaj.
T – 01:40:00 : închidere trapă echipaj.
T – 00:45:00 : începe numărătoarea finală.
T – 00:22:00 : începe intervalul în care orice oprire a numărătorii inverse este considerată critică.
T – 00:20:00 : introducere azimut în calculatorul de zbor.
T – 00:16:00 : alimentarea cu energie externă este oprită; Saturn V folosește sursele interne de energie.
T – 00:05:30 : verificările finale.
T – 00:03:00 : începe presurizarea rezervoarelor.
T – 00:00:60 : finalizare presurizare rezervoare.
T – 00:00:50 : transfer energie de la bateriile Modulului de Comandă către vehiculul de lansare.
T – 00:00:17 : eliberare platformă de ghidare giroscopică a rachetei; este momentul zero al orientării pentru a determina manevrele pe care trebuie să le realize racheta după lansare.
T – 00:00:09 : pornire motoare F-1 ale S-IC, în secvența 1-2-2 (un motor, apoi câte două).
T – 00:00:01 : motoare funcționează corect.
T + 00:00:00 : se dă semnalul de confirmare a lansării.
T + 00:00:00.27 : brațele hidraulice eliberează racheta.
T + 00:00:01 : racheta se ridică.

Și avem lansare!

Lansare Apollo 8 (sursa NASA)

 

Zborul

În continuare va fi prezentată cronologia evenimentelor misiunii Apollo 8, zăbovind dacă este cazul pentru câteva informații.

Misiunea Apollo 8 urma să aibă orbite în jurul a două corpuri – Pământul și Luna. Etapele misiunii pot fi văzute în imaginea următoare.

Misiunea Apollo 8 (sursa NASA)

Lansare
După aprinderea motoarelor urma o scurtă perioadă în care cei trei cosmonauți erau transportați pe orbita Pământului. Profilul lansării este în imaginea de mai jos.

Apollo 8: profilul lansării (sursa NASA)

T + 00:00:01 : Începere manevră evitare turn de lansare.
T + 00:00:09 : Încheiere manevră evitare turn lansare.
T + 00:00:12 : Începere manevră rotire și înclinare.
T + 00:00:32 : Încheiere manevră rotire.
T + 00:01:01 : Mach 1.
T + 00:01:14 : Moment de îndoire maxim (6779090 Nm).
T + 00:01:18 : Presiune dinamică maximă (37200 N/m2).
T + 00:02:05 : Oprire motor central S-IC.
T + 00:02:25 : Încheiere manevră înclinare.
T + 00:02:33 : Oprire motoare S-IC.
T + 00:02:34 : Separare treaptă S-IC.
T + 00:02:36 : Pornire motoare S-II.
T + 00:03:08 : Separare sistem salvare (LET – engl Launch Escape Tower).
T + 00:08:44 : Oprire motoare S-II.
T + 00:08:45 : Separare treaptă S-II.
T + 00:08:48 : Pornire motor S-IVB.
T + 00:11:24 : Oprire motor S-IVB.
T + 00:13:05 : Începere navigare orbitală.

Apollo 8 a ajuns acum pe o orbită joasă cu apogeu și perigeu de 185.18 respectiv 184.40 km, o înclinare de 32.51° și o perioadă orbitală de 88.19. A urmat o perioadă de verificare a navei, în timpul celor 158 de minute care au urmat, totul pentru a avea siguranța că nu se va întâmpla o neîntâmplată.

Pentru cititorii interesați de mai multe informații despre cele 12 minute până pe orbită, graficele de mai jos oferă mai multe informații.

Accelerație longitudinală (sursa NASA)

Evoluția masei (sursa NASA)

Înclinare (sursa NASA)

Unghi de atac (sursa NASA)

(sursa NASA)

 

Spre Lună
La Centrul de Control din Houston/Texas, în cadrul personalului din acel centru, a existat poziția CAPCOM (engl Capsule Communicator), aceasta fiind a unui cosmonaut; era singura persoană care putea comunica direct cu echipajul Apollo.

T + 01:56:00 : Sisteme funcționale pentru transferul către lună (TLI – engl translunar injection).
T + 02:27:22 : CAPCOM – Totul e bine Apollo 8. TLI poate fi executată [All right, Apollo 8. You are go for TLI].
T + 02:40:59 : Pregătirea pentru restartarea motorului.
T + 02:50:37 : aprinderea motorului.
T + 02:55:55 : oprirea motorului.
T + 03:20:56 : deschidere antenă cu câștig mare.
T + 03:20:59 : separare de treapta S-IVB.
T + 03:40:01 : manevră evitare S-IVB.
T + 04:45:01 : manevră evitare S-IVB.
T + 03:55:56 … 06:11:05 : golire rezervoare S-IVB și diverse operațiuni de dezafectare a S-IVB.
T + 06:33:04 : prima folosire a antenei cu câștig mare.
T + 10:59:59 … 11:00:01 : aprindere a motorului CSM pentru corecția traiectoriei.
T + 31:10:36 … 31:24:13 : prima transmisie televizată.
T + 55:02:45 … 55:28:23 : a doua transmisie televizată.
T + 55:38:00 : Apollo 8 ajunge la echigravisferă.
T + 60:59:55 … 61:00:07 : manevră de corecție a traiectoriei folosind motoarele RCS.

Arderea care a pus Apollo 8 pe o traiectorie spre Lună a fost perfectă. CSM a atins viteza de 10.8 km/s – cu puțin sub cei 11.2 km/s necesari pentru a ieși din sfera de influență gravitațională a Pământului (engl escape velocity).

După separarea de treapta S-IVB echipajul a exersat manevrele de apropiere pentru extragere a LM și zborul în formație. Apropierea prea mare de treapta S-IVB îl îngrijora pe Borman, acesta dorind să se depărteze de treaptă. Dar cum dorea și să o poată vedea tot timpul, a ales să scadă viteza cu 2.3 m/s. Manevrele de dezafectare ale treptei S-IVB au pus-o pe aceasta pe o orbită in jurul Soarelui.

Treapta S-IVB (sursa NASA)

Echipajul Apollo 8 a fost primul care a trecut prin centurile de radiații Van Allen. Pentru monitorizare, toți cei trei membri ai echipajului aveau câte patru dozimetre (trei cu film și unul electronic).

Deplasarea spre Lună nu a fost tocmai lipsită de peripeții. Pentru a nu exploda la utilizare îndelungată, motorul CSM trebuia pornit o scurtă perioadă pentru a pregăti camera de ardere (engl coating). În acest scop s-a decis folosirea lui pentru manevra de corecție a traiectoriei.

Frank Borman nu a reușit să adoarmă din cauza zgomotelor din CSM și a traficului radio; a cerut permisiunea Centrului de Control pentru a lua un somnifer (Seconal). Nu și-a făcut foarte bine efectul și s-a trezit simțindu-se rău. A vomitat de două ori și a avut și diaree, consecința fiind mici picături de vomă și fecale plutind în imponderabilitate în capsulă. În acest moment se consideră că Frank Borman a suferit de ceea ce este cunoscut ca ‘rău de spațiu’.
Luna
După verificarea sistemelor s-a decis că totul este gata pentru manevra de transfer pe orbita lunară (LOI – engl Lunar Orbit Insertion). Știința orbitelor ne învață că această manevră trebuia să se facă într-o zonă unde nu exista comunicație radio cu Pământul, dincolo de Lună. Centrul de control putea doar să aștepte rezultatul ei.

T + 68:04:07 : CAPCOM – Apollo 8, aici Houston. Puteți executa LOI, aveți confirmarea la 68:04. [Apollo 8, this is Houston. At 68:04, you are go for LOI.].
T + 69:08:20 : Pornirea motorului CSM pentru transfer pe orbita lunară.
T + 69:12:27 : Oprirea motorului.
T + 71:00:00 … 72:20:00 : Activități de observare lunară; a treia transmisie televizată.
T + 73:35:06 : Pornire motor pentru circularizare orbită.
T + 73:35:16 : Oprire motor.
T + 74:00:00 … 85:00:00 : Activități de observare lunară.
T + 85:43:03 : Începerea celei de-a patra transmisiuni televizate, care a avut și momentele citirii din Biblie în timp ce nava se deplasa deasupra Lunii.
T + 86:09:46 : Încheierea transmisiei televizate.

Orbita lunară standard era circulară, la altitudinea de 110 km.

Pentru Apollo 8 orbita de inserție a fost eliptică și avea periluna la 111 km și apoluna la 312 km), cu o înclinare de 12 grade față de ecuatorul lunar. Aceasta a fost apoi transformată într-o orbită circulară – printr-o manevră de circularizare sau rotunjire dacă vreți (engl circularizing) – cu altitudinea de 112.4 x 110.6 km și o perioadă orbitală de 128.7 minute. Distributia inegală a masei în corpul lunii a transformat apoi în timp această orbită în una de 117.8 x 108.5 km.

Dacă ar trebui să pun toate cuvintele acestui articol într-o imagine, atunci aceasta ar fi.

Răsăritul Pământului (sursa NASA)

 

Înapoi acasă
Evident, pentru întoarcerea de pe orbita Lunii trebuia executată, tot de partea nevăzută a ei, o altă manevră – de data aceasta de transfer către Pământ (TEI – engl Trans-Earth Injection).

T + 87:15:00 : Schimbarea atitudinii CSM și pregătirea pentru TEI.
T + 88:03:36 : CAPCOM – Apollo 8, puteți executa TEI. [Okay, Apollo 8…you have a go for TEI.].
T + 89:19:16 : Pornire motor CSM pentru TEI.
T + 89:22:40 : Oprire motor.
T + 104:00:00 : Pornire motor pentru manevră de corecție a traiectoriei înapoi către Pământ.
T + 104:00:15 : Corecție traiectorie încheiată.
T + 104:24:04 : Începerea celei de-a cincea transmisiuni televizate.
T + 104:33:35 : Finalul transmisiunii televizate.
T + 127:45:33 : Începerea celei de-a șasea transmisiuni televizate.
T + 128:05:27 : Finalul transmisiunii.
T + 146:46:12 : Reintrare în atmosferă.
T + 146:47:38 : Accelerația maximă (6.84 g).
T + 146:54:47 : Deschidere parașută încetinire.
T + 146:55:38 : Deschidere parașută principală.
T + 147:00:42 : Amerizare.

Pentru reintrarea în atmosferă fusese determinat profilul din imaginea de mai jos.

Apollo 8 – profil reintrare în atmosferă (sursa NASA)

Borman insistase pentru o amerizare noaptea deoarece dorea să reducă numărul orbitelor în jurul Lunii și să scadă riscul ca orice să înceteze să funcționeze. Datorită orei a fost nevoie ca echipajul Apollo 8 să aștepte o oră și jumătate până la răsărit, în capsulă, în apă.

Apollo 8 (sursa NASA/US NAVY)

 

Oamenii

O carte și un interviu realizat de PBS aduc amintirile ale celor care au participat cititorilor.

Echipajul Apollo 8 – Lovell, Anders, Borman (sursa NASA)

Bill Anders, unul din cei 3 astronauți își amintește mai multe episoade. [9][10]

Lansarea

După ce am părăsit de rampa de lansare eram propulsați de prima treaptă care folosea cinci motoare uriașe. Forța de împingere acționa continuu dar masa vehiculului scădea. Din moment ce F=ma [forța este egală cu masa înmulțită cu accelerația], pe măsură ce m scade a crește; iată cum pe durata celor două minute și jumătate am ajuns la aproximativ șase g, fiind țintuiți în scaunele noastre.

Apoi prima treaptă rămâne fără combustibil, așa cum era de așteptat. Micile motoare rachetă [retro rockets] dedicare separării acelei trepte sunt pornite chiar înaintea separării treptei întâi de treapta a doua. Așa că am ajuns de la plus șase g la minus o zecime de g instantaneu, ceea ce ne-a dat sentimentul că suntem trimiși de o catapultă romană prin tabloul de bord.

Instinctiv – o reacție a creierului – mi-am ridicat mâna în fața feței. În momentul în care am ridicat mâna treapta a doua a pornit motoarele, accelerația ajungând din nou la câțiva g, mâna lovindu-se de cască și zgâriind viziera. M-am uitat la zgârietură și m-am gândit: ‘Să vezi acum cum se va glumi pe seama mea, fiind începătorul grupului’ – pentru că am ridicat mâna. Apoi am uitat episodul.

După ce am ajuns pe orbită și ne-am scos costumele și căștile și le-am curățat am părăsit scaunul meu pentru a le stoca. Am observat că și Jim și Frank aveau câte o zgârietură pe viziera căștilor lor. Eram toți începători din acest punct de vedere.

 

A vomita în spațiu

Un lucru plăcut atunci când ești pe Pământ este că dacă i se face cuiva rău produsul ajunge pe podea. La 0-g [gravitație zero] plutește. Așa că atunci când bietul Frank [Borman] s-a îmbolnăvit, din fericire nu era un moment critic; nava noastră se deplasa liniștită prin spațiu.

‘Produsul’ plutea în aer. Mi-am pus imediat o mască de urgență [cu oxigen] deoarece mirosul era insuportabil și nu doream să mi se facă și mie rău…

Dar îmi amintesc că priveam bula de vomă deplasându-se în navă; eu și Lovell eram în zona de navigație. Avea o oscilație tridimensională și am încercat să o observ folosind fizica pe care o învățasem, fiind uimit de aceste mișcări. Pe Pământ nu poți vedea așa ceva pentru că nu se poate simula 0-g…

Avându-l pe Lovell lângă mine, priveam acea bulă care se deplasa și dintr-o dată s-a despărțit în două părți. Oscilațiile deveniseră prea mari și conform legii conservării impulsului dacă o parte se deplasează într-o direcție atunci mișcarea ei trebuie să fie compensată de cealaltă parte care merge în cealaltă direcție. Așa că am privit-o deplasându-se – slavă Domnului – spre Lovell, lovindu-se de pieptul lui și împrăștiindu-se asemenea unui ou pus în tigaie. Am petrecut următoarele ore deplasându-ne în navă cu șervețele – asemenea celor care aleargă să prindă fluturi – curățând ‘produsul’ din aer și de pe pereți.

A fost rău. Uimitor este că după o vreme nu mai simți mirosul. Nu pentru că mirosul nu mai există ci pentru că te-ai obișnuit cu el. Probabil un sconcs poate ajunge să se suporte.

 

Produsele corpului
Este, evident, întrebarea pe care o are toată lumea – ce se întâmplă cu rezultatul funcționării corpului? Pentru a colecta urina, Modulul de Comandă și Serviciu Apollo era echipat cu un furtun care ducea, printr-un robinet, în spațiu. După rularea extensiei de la capătul furtunului, care se asemăna cu un prezervativ, cosmonautul trebuia să sincronizeze funcțiile corpului cu deschiderea robinetului. Dacă robinetul era deschis prea devreme zona intimă ar fi fost strânsă de echipament și urinarea ar fi fost dificilă, dacă era deschis prea târziu urina ar fi ieșit în capsulă, plutind ca mici sfere gălbui; atunci când dispozitivul era utilizat corect urina ajungea în spațiu înghețând instantaneu în picături strălucitoare de gheață. Se spune că la întrebarea adresată unui cosmonaut referitoare la cel mai frumos lucru văzut în spațiu ar fi răspuns Evacuarea urinei la apus.

Cât despre produsele solide, conform lui Andrew Chaikin – autorul A Man on the Moon – echipamentul seamănă cu o pălărie cu o bandă adezivă pe bor. Fiecare pungă avea un buzunar de forma unui deget într-o parte a sa. După plasarea părții adezive pe zona posterioară și rezolvarea problemei, buzunarul era folosit pentru a îndepărta produsul de corp. Era adăugat apoi conținutului pungii un germicid și se amesteca. Pentru a rezolva această problemă, NASA a dezvoltat și hrană care să minimizeze produsele digestiei.
Odor
Frank Borman și-a amintit amerizarea și reintrarea în atmosferă. [9]

Când am atins apa am auzit un zgomot puternic. A fost un ‘bang’ foarte foarte puternic! Iar atunci când am atins apa am fost stropiți cu apă. Nu știu dacă a intrat printr-un orificiu de aerisire sau era doar condensul care se adunase în sistemul de control al mediului. Eram noi trei, proaspăt amerizați după o excursie în jurul Lunii, plutind pe o mare montată – sau așa mi se părea mie.
Spre surprinderea lui Jim și a lui Bill, am avut rău de mare și am vomitat peste tot în acel moment.

 

Anders are și el amintiri despre acest aspect. [9]

Eu și Jim nu i-am ușurat situația. Noi [ca absolvenți ai Academiei Navale], am argumentat tot timpul că nu poate nimeni să aibă alte așteptări de la el, fiind absolvent al West Point. Și-a făcut însă treaba admirabil. Dar nava era un dezastru, nu doar din cauza lui, din cauza noastră, a tuturor. Nici nu vă puteți imagina cum este să trăiești într-un spațiu atât de mic; este ca și cum ai fi într-o latrină iar după o vreme nici nu îți mai pasă. Devine – fără să intru în detalii – murdar. Însă noi nu simțeam nici un miros.

Scafandrii au intrat în apă, au ajuns la capsulă și au umflat diversele flotoare pentru a o stabiliza. Apoi au folosit o unealtă specială pentru a deschide trapa și îmi amintesc fața unui tânăr Navy Seal care l-a deschis a băgat capul înauntru și apoi, cu o privire șocată, s-a dat in spate. Nu am avut timp să mă gândesc la asta deoarece a trebuit să ieșim din capsulă și apoi să ajungem pe USS Yorktown. Dar mai târziu […] am avut ocazia să mergem, să vedem capsula și să îi întâlnim pe cei care ne-au scos din apă și ne-au adus la bord. Între acei pușcași marini l-am recunoscut pe tânărul caporal care deschisese trapa. I-am spus ‘Caporal, mulțumesc pentru tot – probabil arătam foarte rău’ – nu eram bărbieriți și eram murdari. A răspuns fără s clipească ‘Domnule, nu are legătură cu aspectul, are legătură cu mirosul.’ [Sir, it wasn’t how you looked, it was how you smelled.].

E drept, am simit și eu un miros ciudat când am ieșit din capsulă. S-a dovedit a fi aerul curat.

 

Claustrofobie
Comandantul Apollo 8 – Frank Borman – a spus la un moment dat: Nici unul din noi – din câte știu – nu a suferit de claustrofobie într-o navă spațială. Este complet diferit de a fi claustrofobic pe Pământ. Pe Pământ de obicei suntem prinși undeva, ceea ce este neamenințător e afară. Într-o navă spațială lucrurile bune sunt în interior, afară este moartea.

Epilog

Epilogul aparține lui Ghiță Bizonu’, din Amănunte cotidiene din 1960-1980. [11]

Eram mai mulți locatari într-o curte gen vagon. Când era cald afară, părinții se strângeau în fundul curții (unde erau magaziile făcând și oficiul de bucătării de vară) și se porneau discuțiile. Țin minte că odată se discuta despre noul avion Tu 104 – cu reacție. Erau nițel uluiți [oamenii] – dom’le 800 km pe ora?! Cum l-au făcut? La viteza aia se îndoaie și șina de cale ferată!

La un moment dat se discuta cu uluire – dom’le ce naiba e Sputniku’? Se lansase primul satelit artificial al Pământului. Și apoi încearcă să te uiți pe cer… Apoi a fost Laika; ce nu s-a spus a fost că Laika a avut doar bilet dus spre lumea de apoi – normal, copii s-ar fi pus pe plâns. […] Și tot pe aici – mergeam în oraș. Și niște puști țipând ‘Ediție specială! Ediție specială! Primul om în cosmos!’. Mama a luat decizia să coborâm și a luat o foaie, cu mult tuș pe ea, proaspătă încă (adică se lua tușul pe degete). Erau și 2 poze, una cu o rachetă și una cu un tânăr. Mama, săraca de ea, era cam șocată. Nu era singura. Se vorbea pe stradă cu înflăcărare și uimire: dom’le sa ajungă omul în cer! Nu dom’le nu în cer, ci aici mai aproape! Seara maturii s-au strâns în fundul curții și au toot pălăvrăgit. Ceva mai târziu a fost și al doilea om. Și apoi prima femeie – Valentina Tereshkova.

Americanii au fost cam … cam deziluzionanți. Primul lor cosmonaut nu a făcut decât un salt de purice. Al doilea a mai spălat blazonul dar întârzierea era notabilă. Cred că părinții erau cam bosumflați din această cauză.

Apoi, să zic așa, lucrurile astea au intrat în „normal”. Adică erau știri interesante dar nu meritau o ediție principală ori o seară de discuții … Însă unii țineau punctajul cu atenție și mai ales tinerii urmăreau de aproape cursa. Oricum, mulți (și când zic asta mă refer și la oameni mai simpli) erau curioși să vadă primele fotografii ale feței nevăzute a Lunii, primele fotografii de pe Lună. Prima sondă pe Venus a produs destulă dezamăgire – prea cald și nasol să speri că vei găsi cumva dinozauri. Vremuri de mari speranțe …

Și apoi startul spre Lună! Cei mai în vârstă erau increduli. Ma rog una era să te plimbi pe orbită (se făcuse, se accepta), alta să trimiți sonde. Dar oameni? Fii serios, asta ținea de Jules Verne, scoate-ți gărgăunii din cap, copile! Emoție mare când un echipaj Apollo a făcut înconjurul Lunii.

Dar oricum aselenizarea … aia tot fantezie tâmpita era!

Și a fost noaptea aselenizării … Tatăl meu stătea cam tăcut, mama parcă era la biserica: Doamne Dumnezeule! Cel mai puțin emoționat – spre deloc – eram eu, marele amator de SF. După câteva ore mama m-a întrebat:
‘Cum nu te-ai mirat?’
‘De ce sa ma mir? Știam că o să fie o aselenizare. Când și cine nu știam.’ [am răspuns] Mama a recunoscut sincer că nu credea că o sa vadă așa ceva în viața ei … și că era peste fanteziile cele mai deșucheate ce văzuse. Seara toată lumea urmărea cu religiozitate transmisia de pe Lună și toată misiunea a fost urmărită cu sufletul la gură… Iar când echipajul a ajuns la București (au făcut un tur de onoare prin lume) ei bine, au fost primiți împărătește.

Si apoi ne-a tinut cu sufletul la gură Apollo 13. Devenise principalul subiect de discuție până la recuperare. Principalul subiect de discuție peste tot – și la liceu și între prieteni și in familie. Iar încheierea prematură a programului … ei bine a lăsat o ușoară acreală. Cred că atunci s-a sfârșit epoca marilor curse începută odată cu epopeea clipperelor. Fiindcă începutul secolului XX a stat nu numai sub semnul războiului ci și al curselor. Curse de viteza – pe sol, pe apă, în aer. Când US a luat ultima panglică albastră, ei bine s-a dat și în ziarele noastre. Cine a vrut să o citească, a citit-o și unii și-au zis ‘Ce va face oare Anglia?’. Numai că Anglia nu a mai făcut nimic. Au dispărut marile transatlantice.

 

Părerea personală este că Apollo 8 este mai important decât Apollo 11, fiind din punct de vedere al importanței la același nivel cu Apollo 17.

Am participat și noi, românii, la competiția pentru spațiu. La fel ca acum 60 de ani (de la începerea cursei) sau 50 de ani (de la lansarea Apollo 8) și acum, mult mai târziu, participăm la fel – din tribune, cu semințe și păreri.

Atât.

Iulian

(medie: 5,00 din 5)

Încarc...

Surse:
1. Roger E. Bilstein – Stages to Saturn; A Technological History of the Apollo/Saturn Launch Vehicles – 1996 ( https://history.nasa.gov/SP-4206/sp4206.htm , accesat la 2018-12-18)
2. David S. Akens – SATURN ILLUSTRATED CHRONOLOGY ( https://history.nasa.gov/MHR-5/cover.htm , accesat la 2018-12-18)
3. Charles D. Benson, William Barnaby Faherty – Moonport: A History of Apollo Launch Facilities and Operations ( https://history.nasa.gov/SP-4204/cover.html , accesat la 2018-12-18)
4. MSFC History Office – Saturn/Apollo ( https://history.msfc.nasa.gov/saturn_apollo/index.html , accesat la 2018-12-18)
5. Saturn V Press Kit ( https://history.msfc.nasa.gov/saturn_apollo/saturnv_press_kit.html , accesat la 2018-12-18)
6. NASA – Apollo Program ( https://www.history.nasa.gov/apollo.html , accesat la 2018-12-18)
7. NASA/David Woods – Apollo Flight Journal ( https://history.nasa.gov/afj/ , accesat la 2018-12-18)
8. S-IVB Third Stage ( https://www.apollomaniacs.com/apollo/sv_s4be.htm , accesat la 2018-12-19)
9. Apollo 8 Insider Stories ( https://www.pbs.org/wgbh/americanexperience/features/moon-apollo-8-insider-stories/ , accesat la 2018-12-21)
10. Robert Kurson – Rocket Men: The Daring Odyssey of Apollo 8 and the Astronauts Who Made Man’s First Journey to the Moon – 2018
11. Ghiță Bizonu’ – Amănunte cotidiene din 1960-1980
12. Saturn V Flight Manual / SA-503