În această săptămână (24-30 septembrie 2018) s-au întâmplat două evenimente care își au locul în calendar și în discuțiile de la birou, în jurul watercoolerului.
ESA
În primul rând, pe 25 septembrie a avut loc lansarea Ariane 5 cu numărul 100, în configurația ECA. Da, una sută lansări ale Ariane 5, din 1996 până în 2018, septembrie. Graficul de mai jos arată lansările și rezultatele lor.
Lansările Ariane 5 [1]
Din punct de vedere al tehnologiei, este foarte interesantă prima lansare, care s-a soldat cu un eșec, cei 4 satelii Cluster ai ESA fiind pierduți. Cauza eșecului a fost un bug în software-ul sistemului inerțial, același folosit și la Ariane 4. Eroarea s-a datorat conversiei dintr-un număr în virgulă mobilă pe 64 de biți la un întreg pe 16 biți. Povestea este interesantă, și merită să fie spusă, însă în viitor. Până atunci să ne bucurăm ochii cu un eșec evaluat la 500 milioane USD, costul programului de dezvoltare fiind de ~7 mld USD. [3]
Eșecul Ariane 5 la primul zbor (sursa: gfycat.com)
Evident, în timp au existat mai multe versiuni ale Ariane 5 care au fost dezvoltate și folosite. În acest moment este utilizată doar configurația ECA.
Ariane 5 G, G+, ECA și ES (sursa: Pinterest)
Evoluția Ariane 5 și 6 [2]
SpaceX
În al doilea rând, pe 28 septembrie se împlinesc 10 ani de la al patrulea zbor al rachetei Falcon 1 dezvoltată de SpaceX. A fost o lansare care a determinat soarta companiei: daca nu ar fi avut succes SpaceX ar fi tras obloanele, dacă lansarea avea succes puteau continua. Această a patra rachetă a fost construită cu ultimele piese disponibile.
Lansare a Falcon 1 [6]
Însă inginerii SpaceX nu au fost scutiți de emoții. Transportul rachetei s-a făcut cu avionul pentru a minimiza timpul de transport (la încercările anterioare fusese folosit transportul naval); în momentul în care a început coborârea pentru aterizare corpul rachetei a fost deformat de presiunea atmosferică. A fost amânată aterizarea, inginerii din avion având 30 de minute pentru a rezolva problema, în caz contrar avionul aterizând indiferent de consecințele pentru rachetă. Toate lansările s-au făcut de pe insula Omelek.
Lansările anterioare au fost eșecuri datorate motorului (la prima lansare), oscilațiilor armonice (a doua lansare), ciocnirii între trepte (a treia lansare). A patra și a cincea lansare au avut succes. Falcon 1 și-a încheiat apoi cariera, urmând Falcon 9.
Rachetele Falcon dezvoltate de SpaceX [7]
Racheta Falcon 1 [8]
Varianta mai lungă a acestui articol, dacă cititorii au timp la cafeaua de dimineață, presupune și vizionarea filmelor de mai jos. În primul film poate fi recunoscută Ariane 5, în următoarele patru filme sunt prezentate primele 4 lansări ale Falcon 1.
Ariane 5, prima lansare
Falcon 1, prima lansare
Falcon 1, a doua lansare
Falcon 1, a treia lansare
Falcon 1, a patra lansare
Nu, articolul nu se termină aici.
ARCA
Uitându-mă la celelalte evenimente (cele care mă fac să zâmbesc amar și nu merită prea multă atenție) am văzut că ARCA (da, da , ei; vă rog, să rămânem serioși) au publicat un film în care vorbesc de motorul aerospike și testele lui. Da, cel prezentat public acum 3 săptămâni. De curand au activat în România Fundația ARCA și vorbesc despre motorul aerospike pe care l-au reconstruit aici; asta până când se limpezesc lucrurile cu, scapa sau nu de inchisoare, ARCA SpaceCorp în SUA. Motorul funcționează cu peroxid de hidrogen (apă oxigenată, dar cu o concentrație de cel puțin 85-90%): prin trecerea lui printr-o zonă de contact cu un catalizator (argint sau o sare – permanganat) combustibilul este convertit în oxigen și apă, odată cu degajarea de căldură, care transformă apa în vapori. Produsele care rezultă în urma reacției (vaporii de apă și oxigenul) sunt apoi eliminate prin ajutaj. Temperatura produselor rezultate în urma contactului cu catalizatorul este de ~650 grade Celsius, viteza de ieșire din ajutaj fiind de peste 1000 m/s.
Motorul aerospike al ARCA (sursa: pagina FaceBook ARCA)
Imaginea următoare prezintă funcționarea motorului cu peroxid de hidrogen; după cum se poate vedea, există două variante de alimentare – prin presiune sau cu o pompă. Din imaginile de mai sus se poate vedea că ARCA a ales alimentarea motorului prin presiune. Imaginea următoare prezintă principiul de funcționare al motoarelor rachetă cu combustibil lichid – peroxid de hidrogen în cazul acesta.
Motoare cu peroxid de hidrogen [9]
Dacă timpul de la cafeaua de dimineață permite cititorilor, filmul următor – publicat pe YouTube în 27 septembrie – prezintă motorul aerospike al ARCA.
PR ARCA
Ce mi-a atras atenția în film sunt câteva aspecte care nu se înțeleg cu teoria (din diverse lucrări) și practica domeniului; cu riscul de a supara anumite persoane, ceva mai credule, le voi enumera:
– nu se vorbește de o zonă de separare a fluxului de combustibil pre-catalizator și post-catalizator; de obicei se folosește un catalizator prin care trece peroxidul de hidrogen (amatorii de la Aerojet Rocketdyne au ceva rezultate în domeniu);
– perdeaua de apă de pe standul de teste se folosește de amatori (NASA, SpaceX, ESA, etc.) nu pentru răcire, ci pentru reducerea nivelului de zgomot;
– fiind alimentat prin presiune, este nevoie de un sistem de control al presiunii din rezervor extrem de precis, cu reacție foarte rapidă la comenzi;
– șuruburile folosite.
Atât.
Iulian
Bibliografie:
1. Ariane 5 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Ariane_5 , accesată la 2018-09-27 )
2. Ariane 5 & Ariane 6 ( http://www.b14643.de/Spacerockets_1/West_Europe/Ariane-5/Versions/Evolution_2.htm , accesată la 2018-09-27 )
3. The Explosion of the Ariane 5 ( http://www-users.math.umn.edu/~arnold/disasters/ariane.html , accesată la 2018-09-27 )
4. Space Launch Vehicles, West Europe ( http://www.b14643.de/Spacerockets_1/West_Europe/West_Europe.htm , accesată la 2018-09-27 )
5. Falcon 1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Falcon_1 , accesată la 2018-09-27 )
6. SpaceX at 50 – From taming Falcon 1 to achieving cadence in Falcon 9 ( https://www.nasaspaceflight.com/2017/12/spacex-50-taming-falcon-1-achieving-cadence-falcon-9/ , accesată la 2018-09-27 )
7. Historic Spacecraft ( https://historicspacecraft.com/ , accesată la 2018-09-27 )
8. MakerRepo / SpaceX Falcon 1 Lasercut Poster ( http://makerepo.com/iAce/spacex-falcon-1-lasercut-poster , accesată la 2018-09-27 )
9. How is h2o2 used as a rocket fuel? ( https://www.quora.com/How-is-h2o2-used-as-a-rocket-fuel , accesată la 2018-09-28 )
So the ARCA came back home…
Pare-se ca vrajeala (sa nu spunem direct escrocherie) are picioare extrem de scurte in Lumea Noua, dar trebuie tinut cont ca Bucurestiul nu-i Madagascar, adica de la noi esti extradat bronto in ghearele Varului nostru Sam.
De ce nu s-or fi dus in Costa Rica?!
In alta ordine de idei, sa felicitam programul Ariane, sa-i uram cat mai multe lansari reusite. Ariane este pana la urma singurul program de acest fel al UE.
Italienii de la Agentia Spatiana Italiana au dezvoltat Vega, asa ca in acest moment ESA are doua rachete (Ariane 5 si Vega). In plus, tot din Guyana Franceza, sunt lansate si rachete Soyuz. Traim intr-o lume complicata; astept momentul sa vedem o Angara lansata din Florida. 😀
Interesant este ca ESA cauta acum solutii pentru rachete care sa lanseze sateliti mici si a semnat 5 contracte pentru studiul variantelor. (sursa) Deh, daca ARCA nu au fost atenti… puteau sifona ceva bani pentru niste concepte imposibile, rezultatul fiind niste CGI de PR.
Si totusi baiatu asta, Dumitru are mari calitati, reuseste de multi ani sa scoata bani din piatra seaca cu tot felul de bizdiganii. De fapt reteta lui e simpla, ia niste inventii vechi de multi ani si le reincalzeste dind iluzia ca sunt ale lui. Ar putea fi un bun manager, dar se dovedeste din nou ca un manager e un ing slab.
Inginereste vorbind motorul nu ar putea lua nota de trecere nici ca lucrare de proiect de an la fac de aviatie din Craiova. Intoarcerea gazului de doua ori la 180° e, in sine, o mare gogomanie. Construirea unui motor cu sectiune patrata, intr-o zona in care sunt mari presiuni, nu ar face-o nici elevii mei pe care-i aveam cind eram educator la casa pionierului, la cercul de aeromodele. Orice taran stie ca butoiul are sectiune circulara. Trecerea de la sectiunea circulara la cea patrata e din nou un mare challenge, sa ma exprim usurel. A facut oare ceva calcule in FEM, are vro simulare CFD? De ce oare nu-si ia pe linga el niste ingineri care cunosc meserie? De suruburi nu mai vorbesc.
Popescu said he’ll turn his focus again to his work and is „anxious to resume the work of making ARCA one of the biggest aerospace companies on the planet.”
Omul a absolvit teologie si a renuntat la Fac Aeronave in anul III ??
[…]cu tot felul de bizdiganii. […] ia niste inventii vechi de multi ani si le reincalzeste
Pe mine inca ma bintuie conceptul ARCA in care motorul trage racheta. Ideea este cunoscuta ca pendulum rocket fallacy.
A facut oare ceva calcule in FEM, are vro simulare CFD?
Nu am vazut niciodata nici o simulare FEM/CFD la nimic prezentat de ARCA si declarat realizare epocala.
Referitor la inginerie.
Pe linga intoarcerea gazului, mai este si aspectul planului de contact intre peroxidul care iese din rezervor, injectat in pre-camera de ardere si produsele reactiei cu catalizatorul care au temperatura mare si directie contrara. Fluidele nu se comporta ca solidele la contact…
Pe linga ce ai spus referitor la camera de ardere patrata, mai este un aspect: orice motor racheta se supune unei formule pe care nici Dumitru/ARCA nu o poate ignora: cea a lui Tiolkovski. Pentru o eficienta cit mai mare este nevoie ca gazele sa paraseasca motorul cu o viteza cit mai mare, deci in camera de ardere este nevoie de o temperatura cit mai mare. Din punctul acesta de vedere nu mi-as face griji. Daca insa au folosit materiale compozite ma tem ca la temperatura care rezulta in urma descompunerii peroxidului de hidrogen, adezivul folosit incepe sa isi schimbe proprietatile mecanice. Si nu vorbim in nici un caz despre racire ablativa.
Si daca tot am inceput analiza inginereasca, asa cum spuneam, alimentarea se face prin presiunea din rezervor. 20 de atmosfere declarau, intr-un film mai vechi din New Mexico. Nu am vazut nici o informatie referitoare la pastrarea unei presiuni constante in rezervor, aceasta determinind un debit constant de peroxid catre camera de precombustie. In mod normal, doar sistemul de presurizarea cu heliu a rezervoarelor de combustibil este o tema inginereasca si un sistem in sine. SpaceX a gresit-o cu acest sistem, urmind sa remedieze problema la urmatoarele vehicule Block 5.
Si inca ceva: catalizatorul este secret…
ARCA ar putea fi ceva de genul SpaceX, a lui Musk, spunea cineva, daca ar avea suficient de multi bani sa angajeze meseriasi. Ce fac e de o naivitate infioratoare, ai putea spune ca e vizionar, dar nici cea mai grozava viziune nu functioneaza daca proiectarea de detaliu nu e profesionista.
Nu stiu cine-i obliga sa foloseasca materiale Composite, desi exista materiale compozite care rezista la Temperatura mare, dar nu pe baza de epoxy, ci pe baza de rasina fenol sau chiar termoplast PPS. Eu as pune acolo ceva pe baza de ceramica.
Una peste alta e cumva pacat, tare mi-as fi dorit sa iasa ceva din aceste entuziasme. Cu mult timp in urma m-am oferit sa-i consiliez, evident fara plata si fara obligatii, dar nu eram la nivelul lor. Cum spuneam, baiatul asta are calitati, reuseste sa mobilizeze, sa adune, nu in ultimul rind, sponzori.
P.S Misto faza in care o pune pe fatuca aia sa vorbeasca in fata unui IAR 93!
Ai dreptate. Din punct de vedere al imaginii stau foarte bine si stiu sa se folpseasca de PR. Daca bosul ar apela la niste ingineri si i-ar lasa sa isi faca treaba, ar avea mai nulte reusite (adica ar incepe sa produca ceva functional utilizabil). Spuneau odata ceilalti tepari ai spatiului din Romania, cu invidie, ca ‘ARCA este o organizatie care isi face PR foarte bine’ – de parca pe ei i-a oprit vreodata ceva.
Compozite… pai e mai ieftin decit producerea prin procedee clasice (sudura) sau postmoderne (aditiv) din aliaje metalice.
Salut. In aceasta dimineata cafeaua a avut un gust perfect citind articolu-l si cascand ochii la filmulete.Tovarasi o stire prospata di aceasta dimineata ca sa aveti o ideie pana unde merge propaganda si minciuna ruseasca,Sputnik scrie citind ca sursa tabloidul Britanic Daily Express ca Rusia e pregatita pentru al 3-lea razboi mondial fiind in posesia avionului Su- 57 care este inarmat cu racheta ipersonica R- 37M si care are o raza de 300 km iar in faza finala a zborulu-i poate accelera pana la Mach 6.Daca cineva a vazut acest avion intrat in productia de serie si operationalizat sa ma anunte.Va las voua concluziile, apropo unde sunt filo- rusi.
Fain articol !
Referitor la cei de la Arca eu unul le doresc sa reuseasca sa stranga fondurile pt. a-si testa motorul , sa aiba ori un succes ori un esec rasunator dar cel putin sa iasa din zona de discutii interminabile care oricum nu aduc nimic bun .
Ca sa ma lamuresc mai mult ca profan despre diferentele unui aerospike fata de un motor conventional am gasit un filmulet fain unde se face referire si la aerospikeul cilindric si la cel linear propus pt X-33 , adica cu sectiune patrata dar unde din cate observ toata instalatia de conducere a gazelor se afla in interiorul conului controland mult mai bine directionarea spre fantele de evacuare . Cred ca aici , la controlul directionarii gazelor mi-a atras si mie atentia filmuletul celor de la Arca …ori nu vor sa zica , ori ceva nu-I prea clarificat acolo .
https://www.youtube.com/watch?v=K4zFefh5T-8
Ar trebui sa definim termenul succes si sa avem toti aceeasi intelegere a lui. Adica, in acest caz, pentru mine succesul este determinat de durata de functionare a motorului, forta de impingere generata si liniaritatea ei, lipsa elementelor care sa arate o deteriorare a lui in urma functionarii si care sa puna probleme in viitor. Forta de impingere sa fie x kN si sa fie suficienta pentru a ridica un vehicul cu masa y la altirudinea z, pe o traiectorie balistica. Adica sa existe pe hirtie niste asteptari, astfel incit la finalul testului sa auzim ‘motorul a avut o funtionare la parametrii nominali‘.
Insa, practic vorbind, motorul nu va fi utilizabil. Ei se bazau pe modificarea fortei de impingere in fiecare camera de ardere pentru a realiza controlul vehiculului in designiul initial (varianta US), asa cum au facut si amatorii care au proiectat un motor aerospike liniar inaintea lor. In cazul acestui motor exista doua variante de control:
– incinte separate (camere de combustie) cu catalizator catre care sa fie reglat debitul de peroxid sau
– control al produselor rezultate global din reactie la intrarea in fiecare camera cu ajutaj.
Sint singurele moduri pe care le vad prin care pot sa rezulte rezulte fortele necesare controlului. Evident, se poate folosi control vectorial, dar asta ar insemna ca tranzitia circular-patrat ar trebui sa fie flexibila sau sa existe undeva o sectiune flexibila care sa permita orientarea motorului, ceea ce aduce noi probleme si o noua dezvoltare.
Kerbal Space Program ne invata ca numarul de boostere este ceea ce conteaza (moar power anyone?), insa viata ne invata ca forta fara control este inutila.
Testul motorului va avea probabil succes. Pentru ei. Dar motorul acesta, asa cum il vor testa nu inseamna nimic. Este inutilizabil practic.
Cam la asta ma gandeam si eu din pacate
Cu ARCA se va termina tot odata ce vor intra baietii pe tulumba si in Romania. Priez ca mult nu mai are Popa Popescu si va da cu subsemnatul si pe la DIICOT.
Naravul din fire n-are lecuire! Cine mai crede in ei e tare naiv!
Offf…Ariane. Atata potential, dar iata ca climatul extrem de birocratic si supra-reglementat din Europa impiedica aparitia unor actori comerciali seriosi.
Atat timp cat europenii nu reusesc sa dezvolte un sistem partial reutilizabil, Ariane si Vega risca sa ramana niste biete note de subsol sau produse de nisa (Ariane e calul de povara al lumii pentru lansari geosincrone sau geostationare…momentan ). Falcon o sa ajunga si el la numarul magic de 100 in vreo 3 ani, deci 11 de la introducere in serviciu, si eu ar trebui sa ma bucur ca Ariane 5 a facut acelasi lucru in 22? Cum sa ma bucur de amurgul programului spatial european (inevitabil) ?
Si costul e bineinteles mult mai mare…
Mai rau e ca nu vad sa caute vreo cale de scapare (cu disperare, cum ar trebui sa faca). Adeline e u ciudatenie si pare cam suspect…
Am evitat sa ma gindesc la situatia din Europa care nu da nici o sansa domeniului, daca o faceam nu mai scriam.
Ma bucur ca a apucat suta in conditiile actuale, dar nu ii opreste nimic sfirsitul. ESA a vazut ca trebuie sa faca ceva si au produs Vega, vine Ariane 6. Dar nu e suficient, daca iau in calcul: RocketLab, SpaceX, cinezii, indienii.
Adeline as pune-o in aceeasi categorie cu propunerea ULA (parasutarea motorului) – incercari disperate de a ramine relevanti pentru doua organizatii tavalite de vremurile moderne, in curs de transformare in istorie. Si unii si altii se uita la SpaceX si tipa: reutilizarea e o prostie.
Enervant e ca europenii par setati pe ideea ca lansarile trebuiesc facut de agentii guvernamentale. Culmea, europenii au un beneficiu major prin cosmodromul din Guyana franceza, daca l-ar deschide lansarilor comerciale europene.
Iar potential tehnologic exista:
https://en.wikipedia.org/wiki/OTRAG
https://en.wikipedia.org/wiki/Skylon_(spacecraft)
https://en.wikipedia.org/wiki/Liquid_fly-back_booster#Derivatives
nu e ca si cum europenii nu sunt inovativi. Doar ca guvernele le lasa sa moara de foame.
Ce ar trebui facut? Ce draq articol de lege trebuie schimbat? De unde naiba cultura asta neandertaliana?
Ma facusi sa imi pun intrebari referitoare la iuropeni si de ce sint atit de molii. Am citeva posibilitati, dar as raspunde miine.
Ma gasesti aici 😛 . Eu am incercat dar e util sa compar notitele.
ESA.
In primul rind este un rezultat al unei dorinte de a face impreuna in UE spatiu, dar fara a renunta la agentiile nationale sau a le transforma macar in local chapters ale ESA. Rezultatul se vede:
– s-a format din ELDO (European Launch Development Organization) si ESRO (European Space Research Organisation), doua organizatii cu ochii pe spatiu, dar cu misiuni diferite; imi pare a fi mai degraba o asociere de hobby care nu se poate transforma intr-o organizatie cu scopuri clare;
– francezii au militat pentru dezvoltarea unui lansator european prin ESA, transformat in companie frantuzeasca;
– bugetul este mult prea mic fata de ambitii: 5.6 mld EUR (NASA are 20 mld USD, JAXA avea in 2013 un buget de 2 mld USD);
– s-au apucat de proiecte care nu au iesit (orbiterul Hermes, statia spatiala Columbus downgradata la modul al ISS) sau daca ies nu sint prea stralucitoare (Orion, Ariane 5 care trebuia sa fie dar nu este man-rated); nu stiu unde sa includ DreamChaser-ul;
– la cum ies/nu ies programele am senzatia ca se schimba directiile de fiecare data cind bate un vint politic (in domeniul aerospatial este musai sa existe un angajament pe termen lung);
– necesitatea de a impaca toate natiunile si orgoliile;
– birocratia care a pus stapinire pe ea;
– evident asemanarea cu NASA din punct de vedere al aversiunii fata de orice risc.
Au iesit si lucruri bune:
– Spacelab
– Cassini–Huygens
– Columbus
– Galileo
– telescopul Hubble
– telescopul James Webb (fie-i viitorul plin de succesuri)
– ATV (un fel de Columbus Space Station, transformat in dubita spatiala)
– Copernicus (pe baza satelitilor deja lansati)
– Giotto
– Huygens
– Rosetta
– Exomars (nu imi e clar daca e succes sau esec)
La asta ma gindesc la o prima privire.
Cred ca este o viziune dramatica si cvasi-pesimista asupra ESA. Voi argumenta incercand sa pastreze o ordine cronologica trecut-prezent-viitor.
– in momentul lansarii putini credeau in succesul ESA/Ariane, intr-o lume dominate de disputa ruso-americana. Multi considerau proiectul multinational ca un moft, o actiune de PR sau orgoliu, si argumentele erau aceleasi : imposibila cooperare eficienta, deciziile politice care vor fi inaintea celor ingineresti, decalajul fata de americani (si rusi?) etc. S-a dovedit (e adevarat ca in contextual unei modificari de abordare din partea SUA) ca Ariane a dominat copios ultima decada a lansarilor in spatiu.
– in acest moment A5 este cea mai sigura racheta, cu cel mai mare success (de la aparitie are peste 50% din lansarile din segmentul ei). Proiectele mari si scumpe vor fi legate tot de A5 : James Webb, Galileo, Juice.
– Falcon si S-X sun pe val: au PR bun, au venit cu solutii tehnice innovative si atrag inevitabil mai multa simpatie ca ESA. Totusi: viitorul Space-X nu e chiar clar si pot avea concurenta la propriul joc (oare Glen?), solutiile si directia de dezvoltare S-X pot fi replicate la o adica de ESA. A6, chiar si in cel mai pessimist scenariu tot va avea macar toate lansarile ESA. Amestecul politicului este categoric un dezavantaj, dar intr-o situatie de criza/defavorabila poate asigura supravietuirea si viitorul ESA „against all odds”.
Nu spun ca nu ai dreptate sa pui sub semnul intrebarii viitorul EESA in noul context de dupa aparitia F-H sau S-X, dar poate ca nu e totul negru si sortit esecului in ograda europeana.
Faptul ca ESA este o organizație politically entangled este atât în avantajul cât și în dezavantajul ei. Cum ai spus, poate fi sprijinită pentru a își continua existența, dar asta poate însemna și sfârșitul ei.
Referitor la rata succesului avem:
– Vega: 12 lansări, nici un eșec
– Ariane 5: 100 lansări, 2 rachete pierdute, 3 eșecuri parțiale
– Falcon 9: 61 lansări, 2 rachete pierdute, 1 eșec parțial
– Proton-M: 102 lansări, 9 eșecuri, 2 eșecuri parțiale
– Proton-K: 311 lansări, 24 eșecuri, 12 eșecuri parțiale
– Delta IV Heavy: 10 lansări, 1 eșec parțial
– Delta IV: 37 lansări, 1 eșec parțial
– Antares: 8 lansări, 1 eșec
– Atlas III: 6 lansări, nici o ratare
– Atlas V: 37 lansări, 1 eșec
După cum se poate vedea, URSS are o rată de reușită de ~90%, Evropa și US de ~95%. Nu am inclus în statistică lansările Long March, însa ar trebui remarcat că:
* lansări în 2017:
– Falcon 9: 18
– Ariane 5: 6
– Vega: 3
– Proton: 4
– Long March: 17
– Delta IV, Delta IV Heavy, Antares, Atlas: 8
* lansări în 2018 (până la 1 octombie 2018):
– Falcon 9: 16
– Ariane 5: 4
– Vega: 1
– Proton: 1
– Long March: 25
– Delta, Delta IV Heavy, Antares, Atlas: 8
Edit: adaugate rachetele Delta IV, Delta IV Heavy, Antares, Atlas
Da, ai dreptate, concurenta este mare. Americanii sunt pe val in acest moment si asta pe buna dreptate, realizarile lor fiind extraordinare. Vom vedea ce va face ESA; ce incercam eu sa spun e ca ESA a fost mereu vazuta ca un outsider si arareori a avut o imagine publica bun, dar in oarecare parte este doar o perceptive, pentru ca altfel toate datele/cifrele din ultimul deceniu arata extraordinary (sau chiar liderul). Sigur ca lucrurile se schimba si ca SpaceX revolutioneaza industria; dar ESA are sansa ei. Vom vedea.
LongMarch-ul cred (desi nu am gasit asta inca) ca este legat puternic de plasarea pleiadei Beidou; si de aici poate numarul de lansari.
Nu am idee de imaginea ESA. Ar trebui sa mai studiez un pic subiectul, inca ii datorez un raspuns lui Checkmate.
Referitor la BeiDou am raspuns mai jos.
nu am gasit nimic nou despre rata de succes a chinezilor. sa nu fi avut nici un incident in ultimii ani?
Acesta e graficul pentru Long March (sursa). Cred insa ca e mai mare numarul esecurilor, e imposibil sa fie atit de mic. Probabil ca ei considera succes orice nu explodeaza in primele 10-15 secunde.
Conform graficului sint 284 de lansari de Long March pina acum, cu 8 ratari si 6 esecuri partiale.
l-am vazut, pare neverosimil. perioade de 15 ani fara esecuri?
Pe de alta parte, campionul absolut al ratelor de succes e Soyuz. Pe care nu il vad pe aceste liste, for some reason. So, yeah,…
Am trecut doar rachetele folosite pentru lansarea de tinichele, acolo unde este majoritatea banilor.
Soyuz este intr-adevar campionul misiunilor lansate fara probleme. Pentru a ii face dreptate, incepind cu Soyuz T:
– Soyuz T (1979-1986): 18 misiuni, 3 fara echipaj, 3 esecuri din care o explozie la lansare, nici o victima
– Soyuz TM (1987-2002): 34 de misiuni
– Soyuz TMA (2002-2012): 22 misiuni
– Soyuz TMAM (2010-2016): 20 misiuni
– Soyuz MS (din 2016): 9 misiuni pina acum
Iar daca este sa vorbesc despre toata familia derivata din R-7:
– Soyuz: 32 lansari, 2 esecuri
– Soyuz L: 3 lansari
– Soyuz M: 8 lansari
– Soyuz U: 786 lansari, 22 esecuri
– Soyuz FG: 64 lansari
– Soyuz U2: 72 lansari
Total: 965 lansari, 24 esecuri (2.5%)
Nu neaparat 15 ani cit numarul de lansari din acea perioada.
Multe sar face in tara asta da nai cu cine….
Adica… daca ARCA ar avea cu cine?
nu ma refer doar la ARCA ma refer la General …
Multe s-ar putea face in orice tara, daca ai avea cu cine.
@Iulian, formulare mai generala de-atat nu cred ca s-ar putea. Si aia din Botswana ar putea face multe daca ar avea cu cine 🙂
🙂 Am lucrat cu materialul pe care l-am avut la dispozitie. 😀
Un articol f bun.
Multumesc!
@Iulian: daca nu sunt indiscret, care e domeniul tau de activitate? Oricare ar fi, oricum, imi place sa iti citesc articolele si interventiile.
Multumesc inca o data!
Stefan, multumesc.
As raspunde la intrebarea ta cu un meme, dar nu il gasesc. Construiesc lucruri. Adica inginerie. 🙂
Ar fi bine sa avem mai multi ingineri asa, ca pe blog-ul acesta.
Bun! Sper sa devina permanent! Decat atat! 🙂
Insisti pentru o permanentizare a relatiei spatiu-blog? 🙂
Oficializarea relatiei, de va fi nevoie! 🙂 (eu sunt mai conservator)
Offtopic: ai vazut ce-a reusit Japonia? Ce n-a reusit ESA…
Daca tot e sa vorbim de oficializarea relatiei sa mai spunem ca Bezos a castigat concursul pt. motoare racheta de mare putere cu al sau BE-4 bazat pe metan lichid/oxigen lichid.
https://www.theverge.com/2018/9/27/17909342/blue-origin-be-4-engine-united-launch-alliance-vulcan-rocket
Sunt curios ce va face Blue Origin cu noua New Glenn atunci cand va fi gata pt. ca promite preturi de lansare inca si mai mici decat SpaceX.
Jeff who? 🙂
Serios acum, ULA anuntase de multa vreme ca vrea sa foloseasca motoarele BE-4, asteptam de ceva vreme anuntul. Blue Origin le-a dezvoltat in liniste, as vrea sa le vad si utilizate pe o racheta. De asemenea abia in aprilie a ajuns Blue Origin in spatiu cu New Shepard (au trecut de Karman Line). E drept, de fiecare data au recuperat boosterul.
Abordarea de dezvoltare este insa diferita. SpaceX lansau si au dezvoltat apoi capabilitatea de recuperare a primei trepte, Blue Origin lucreaza extrem de metodic.
Este mult mai mare decit Falcon 9, putindu-se compara doar cu Falcon Heavy din punct de vedere al incarcaturii transportate. Cit despre costuri, ele depind de cit de mult se refoloseste din racheta. Deoarece si New Glenn va refolosi tot prima treapta, costul va fi cel al treptei a doua, de fapt.
New Glenn
Stind insa ca chibitul si uitindu-ma la situatie, vad ca este complexa.
ULA (rezultata dintr-un shotgun wedding) cumpara acum motoare de la CCCP (RD-180). Cu trecerea la BE-4 banii ramin in US, dar va aparea o noua companie care va oferi servicii de lansare – Blue Origin, cu reutilizarea primei trepte. SpaceX, daca va reusi dezvoltarea rapida a BFR/BFS (motoarele raptor vor fi bazate tot pe methalox), va avea un vehicul si cu treapta a doua reutilizabila, ceea ce va scadea si mai mult costurile.
Rusii probabil vor incepe sa vinda motoare chinezilor sau altor tari care doresc sa intre in joc. ESA este condamnata la aceeasi soarta pe care o are si ULA (dpdv al vehiculelor de lansare) daca nu face ceva – cartea de istorie. NASA cu SLS nu prea conteaza. Chinezii vor fi si ei jucatori, cu costuri mult mai mici, dar peste 3-4 ani.
E o explozie a sectorului, as zice inflatie chiar. Oare citi sateliti se construiesc si ce cerere exista?
Desi pare inflatie, cel putin in SUA „jucatorii” au o strategii destul de clare fiecare in parte si fiecare urmareste o nisa proprie:
– SpaceX are BFR, racheta imensa, comparabila cu Saturn V, reutilizabila. In mod clar ei sunt porniti pe misiuni „deep space” + in secundar o retea imensa de sateliti de comunicatie.
– Blue Origin pregatesc o racheta grea (care va fi medie odata daca BFR si SLS intra in uz) proiectata din start pt. reutilizare super-intensiva. Scopul lor e sa duca preturile de lansare pe orbita joasa in zona „dirt cheap” si sa duca procese tehnologice pe orbita. Daca sunt alese bine, se pot dovedi o mina de aur. In secundar se vor ocupa de „turism spatial” pt. care eu unul cel putin nu vad mare piata.
– SLS e varianta organizatiei cea mai conservatoare dar au venit cu o chestie care pt. mine e surprinzator de desteapta/pragmatica: au ajuns la concluzia ca de fapt 80% din pretul rachetei e reprezentat de motoare+electronica+ ceva accesorii si au decis sa le recupereze doar pe acestea, sub forma unui modul detasabil. Pareto in actiune. Treaba pare si mai desteapta in cazul treptei 2 care e f. greu de recuperat altfel. In mod previzibil vor fi optimizati pt. misiuni NASA: deep space + sarcini super-grele gen module de statie spatiala.
Asa ca intr-un fel sau altul cred ca e loc sub soare pt toti. Mai ales daca Bezos va reusi sa arate ca e viabil conceptul de a duce procese tehnologice pe orbita (gen crestere cristale in imponderabilitate).
SpaceX are BFR, racheta imensa, comparabila cu Saturn V, reutilizabila. In mod clar ei sunt porniti pe misiuni “deep space” + in secundar o retea imensa de sateliti de comunicatie.
BFR/BFS ar urma sa aiba mai multe utilizari: lansare de sateliti, transport local, misiuni deep space. Reteaua de sateliti ar trebui sa genereze veniturile pentru extinderea activitatii de transport. In plus, cum constelatia StarLink are 7500 de sateliti, face bine sa ai propriul vehicul de lansare.
Blue Origin pregatesc o racheta grea (care va fi medie odata daca BFR si SLS intra in uz) proiectata din start pt. reutilizare super-intensiva.
Falcon Heavy ofera deja aceeasi capacitate de lansare. Durerile de cap sint mai mari, e drept, avind boosterele laterale iar reutilizarea ei nu va fi la nivelul New Glenn. Pe de alta parte, si acum Falcon 9 lanseaza sateliti pentru orbita GEO, fabricantii de sateliti adaptindu-se cerintelor acestui vehicul.
Ai greptate, New Glenn va fi competitorul SpaceX, insa nu vor avea preturi dirt cheap (vezi ce spuneam mai sus cu treapta a doua, care nu este recuperabila). Da, NASA va folosi SLS pentru propriile misiuni. BTW, NASA urmareste ca la SLS sa recupereze electronica si motoarele cu combusribil lichid? Citisem ca va fi de unica folosinta, cu exceptia boosterelor cu combustibil solid.
glumesti cu turismul spatial, nu? Este o piata cu potential foarte mare, trebuie doar ca preturile sa ajunga la variante cu 5-6 cifre. In plus potentialul de PR este enorm, iti poate aduce capital, investitori, curg banii din foarte multe parti. Eu personal daca se va ajunge la preturi de zeci de mii de dolari sunt dispus sa-mi vand un rinichi ca sa ajung macar o data in spatiu cat timp mai am varsta potrivita sa suport acceleratiile de lansare.
In plus ai nevoie de capacitataea asta cand vor porni industriile spatiale (fabrici orbitale, exploatarea asteroizilor, etc)
Eu personal daca se va ajunge la preturi de zeci de mii de dolari sunt dispus sa-mi vand un rinichi ca sa ajung macar o data in spatiu cat timp mai am varsta potrivita sa suport acceleratiile de lansare.
Trece-ma si pe mine pe lista. 🙂
E un ecosistem. SpaceX cu Falcon Heavy si BFR, si Blue Origin cu New Glenn sunt cei care se ocupa cu transportul pe orbita. Desi SpaceX e usor inainte momentan, asta se poate schimba dat fiind ca NG e man-rated din start (iar dezvoltarea capsulei Dragon treneaza).
Pe langa astia doi, ai diverse companii interesate de exploatari de minereuri orbitale, companii de telecomunicatii, servicing, etc. Si pt astea ti-ar trebui cineva care sa construiasca si statii spatiale.
Exista?
Exista, sub forma Bigelow Aerospace, si modulele sale B330 si B2100. Si care au trenat pana acum fiindca nu au avut lansatoare grele care sa le care modulele. Ceea ce urmeaza sa se schimbe.
SLS il incadrez in categoria programului spatial rus si european: ajutor social pentru ingineri batrani.
Chinezii sunt manati de mandrie, dar aici se vad mult mai bine efectele nivelului tehnologic: nu prea mai au pe cine copia. Eventual tehnologie rusa, sau fosti ingineri in programul spatial sovietic, dar si acolo e treaba dificila.
Indienii sunt mititei.
Daca New Glenn e man rated (nu am citit nimic despre asta, ai ceva informatii?) este doar pentru vehiculul de lansare (deocamdata), nu au dezvoltat nici un autobuz pentru transportul de persoane.
Bigelow au modulul BEAM atasat de ISS din 2016, il deschid periodic sa constate daca mai este locuibil :); planul este sa stea in spatiu cel putin pina in 2020. Evident, pentru cele mentionate de tine este nevoie de vehicule grele pentru lansare (SLS, BFR, New Glenn).
Ajutor social pentru inginerii batrini as spune ca e cam jumatate corect. 🙂 Nu pot sa nu ma gindesc la noi si sa ma intreb ‘cum o find vom fi batrini?’.
Chinezii mai au de copiat. Vor sa isi faca si ei un Falcon 9. Aproape identic – March nu_stiu_cit – si au agregat pentru asta toate companiile aerospatiale chineze in una singura, daca nu ma inseala memoria.
Chinezii vor lansa 15 sateliti noi pentru Beidou. Legat de copiatul dupa rusi, desi sunt convins ca in multe sau majoritatea cazurilor este asa, cred ca la ora actuala nu mai este o regula. Bunaoara, Beidou-ul pare mai performant ca Glonass-ul, atat la capitolul precizie (ambele departe de liderul Galileo) cat si numar de sateliti. Sunt constient de diferenta de varsta, dar am luat in considerare generatia 3 la Glonass (datele din wiki) si in plus, indiferent de varsta, chinezi nu s-au bazat DOAR pe copiat daca au venit cu o tehnologie superioara.
https://en.wikipedia.org/wiki/Satellite_navigation
https://www.bbc.com/news/technology-45471959
Cantitatea de lansari chinezesti de anul acesta este direct legata de constelatia BeiDou (BeiDou-3 mai exact). Numarul de sateliti nu are legatura neaparat cu superioritatea. BeiDou-1 a avut sateliti geostationari (3+1 bucati), BeiDou-2 a avut sateliti pe orbite geostationare, geosicrone si MEO (~35 de bucati). Nu am idee de configuratia BeiDou-3.
BeiDou-1 si BeiDou-2 acopera doar Asia si Pacificul. In plus, aceiasi chinezi au vrut si Galileo, dar nu au putut pune mina pe tehnologie, asa ca s-au suparat.
Faza e ca nu am neaparat ceva impotriva idee ca nu trebuie sa pierzi talentul ingineresc. Sun impotriva idee ca trebuie sa ii tii in vrie cu anii. Sa nu le dai nici macar buget pentru un program spatial uman, in conditiile in care scopul acestora este colonizarea spatiului. Batrani, batrani, dar dupa cum am aratat in link-uri sunt creativi (de initiativele americane, precum Venture Star sau Mars Direct nu mai comentez ca-mi plezneste vreo vena).
Faza e ca europenii sunt extrem de…molai si pasivi. Parca nu exista nimic in afara de lupte ideologice abstracte sau lumea asta stramta. Cand ajungi sa te bucuri de un lansator de microsateliti e de rau….
E ceva dragutz legata de motorul asta RD-180 care deriva din NK-33
In mod normal NK-33 trebuia „terminat”. Ordin de f „sus” – sa se recicleze tit materialul dezvoltatt ptr aselenizare … Insa academik Kuznetov nu dorea sa isi distruga capodopera. Asa ca au fots adapostitie , din irdinul lui academik Kuznetov intr-un hangar gol si incuiate acolo.
Acum mie nu mimivine sa cred ca nimeni nu a sifonat catre Leonoid Brejnev ca academik Kuznetov nu era de acord cu ordinu lui Breznev. Mai degraba cred ca Leonid a data plictisit din mana „ce atat zarva ptr un hangar care orircum era gol?! Daca asta este placerea lui Kuznetiv … fie . Importanat este sa fie multumit si sa faca motoare !”
Asta in contrapartida cu doistrigerea cam a tot ce tinut de CF-105 Arrow…. unde nimeni nu a avut autoritatea lui Kuznetov (nu ma refer la cea oficiala ci la aia neofociala „hai sa nu il suparam … fiecare om are micile sale dambalale … ” ATENTIE : Nu voi a zice ca Rusia musteste de empatie si democratie ci ca in mod neasptata uneori , nu chiar rar, se admit „mici capricii” celor utili )
Ghita, parerea mea este ca meritele lui Kuznețov sint aceleasi cu ale lui von Braun. Ambii au avut cite o echipa care a lucrat pentru a realiza viziunea lor.
Kuznețov a avut si el o viata palpitanta, scapind de plutonul de executie.NK-33 a fost un motor remarcabil. Primul cu ciclu inchis, pentru a creste eficienta lui cit mai mult; cind l-au vazut si testat cei de la Aerojet au fost surprinsi ca asa ceva venea din CCCP. Cit despre ordinul de distrugere este normal – MAdev nu dorea sa mai ramina urme ale esecului N-1, racheta care trebuia sa duca omul nou pe Luna.
Edit: corectat comentariul; Korolev este cel care a ratat plutonul de executie.
Eu o vedeam pentru inceput mai casual… pina ne dam seama care e interesul pentru domeniu pe blog. 🙂 Adica sa nu oficializam o relatie impotriva… firii.
Te referi la Hayabusa 2 si Ryugu? JAXA si-a propus scopuri mai realiste – Ryugu e un asteroid iar ESA a trimis Rosetta sa studieze o cometa, un scop cu mult mai ambitios daca la aceasta misiune te refereai. Oricum, acel scop a fost partial atins.
Daca tot am ajuns pina aici, sa ne bucuram si ochii:
Da, la misiunea cu nume de motocicleta aberant de rapida ma refeream… 🙂
Eu zic ca ar merita o astfel de rubrica. Am mai incercat si eu, dar nu e tocmai domeniul meu de expertiza… 🙂
Dar daca eziti sa oficializezi relatia, merge si in concubinaj o vreme… 🙂 Cine stie, s-ar putea sa descopere ca-i place… 😉 🙂
Da, interesant subiectul cu Jaxa, chiar il urmaream la stiri de cateva saptamani. Dupa escul Hayabusei 1 cred ca Jaxa e tare fericita cu actuala misiune. Daca tot cmparam activitatile ESA si Jaxa, poate e demn de mentionat ca jumatate din hardware-ul misiunii japoneze est francez si german (DLR&CNES), inclusiv vehicolul de …arm….asteroidizare?..nu..arm…in fine, „landeru-ul” 🙂 aka Mascot. Asemanator cu participarea ESA la mult mai celebrul James Webb, participare deasemenea mai putin cunoscuta, desi ESA este parte a joint-venture-ului alaturi de NASA.
Poze, gif si istoric intr-un format non-tehnic puteti gasi si aici:
https://www.bbc.co.uk/programmes/w3cswmpz
https://twitter.com/Transferrins/status/1043012545269850113
https://www.bbc.com/news/science-environment-45598156
https://www.bbc.com/news/science-environment-45578795
Ai dreptate, JAXA e doar o parte in program. Parteneriatul cu ESA (DLR si CNES de fapt) a fost inspirat; oricum, de obicei misiunile de acest gen sint joint venture.
De doua saptamini urmaresc ce trimite Hayabusa 2. Va eclipsa o alta reusita, dar despre ea in articolul urmator.
Referitor la ce spuneam (diferentele intre misiunile Rosetta si Hayabusa 2), mai jos sunt orbitele. Pentru misiunea Rosetta era mai usor din punct de vedere al motoarelor sa ajunga la cometa, dar sa nu anticipez.
Referitor la imagini am un singur lucru de spus: space porn. 🙂
Pentru mine ultimele imagini sunt mai spectaculoase ca pozele; creaza cumva o alta prspectiva asupra grandorii misiunii.
Am observant ca in ultima vreme vad mai des vesti sau articole despre explorarea spatiala. Poate ca sunt mai multe misiuni sau poate doar am eu acces mai des la astfel de informatii. Sper ca este prima varianta. Eu am incredere in ceea ce spunea Hawking ca viitorul omenirii este legat de spatiu si ca timpul nu mai are rabdare cu noi (pe masura ce capacitatea de distrugere armata creste si se intrevad crize majore care pot perturba relatiile internationale). Tot el sustinea ca oamenii treuie sa isi schimbe perspectiva si sa se gandeasca din ce in ce mai mult spre exterior. Caral Sagan sustinea acealsi lucru, spunand ca disparitia omenirii de pe Terrac (sau involutia civilizatiei) este doar o chestiune de timp. Neil de Grasse Tyson are articole intregi despre capcana „avem alte probleme aici pe Panant / avem alte prioritati acum”.
Multumesc Iulian pentru articolul interesant si prilejul de a schimba cateva opinii !
Ambele categorii de imagini sint parte a intregului. Fiecare este interesanta pentru segmente diferite: tinicheaua pentru ingineri iar prundisul entuziasmeaza oamenii de stiinta. 🙂
Cred ca sint ambele cauze. Evenimentele sint ceva mai multe ca in anii 2000, insa s-a schimbat livrarea/diseminarea informatiei. Daca in anii 2000 existau doar citeva site-uri unde erau disponibile informatiile, internetul nu intrase in viata noastra, televizorul era rege iar smartphone-urile o nascocire a Star Trek, acum informatiile ajung mult mai usor la noi, de aici si senzatia ca se intimpla coplesitor de multe in orice domeniu.
Nu ii pot contrazice pe Carl Sagan, Stephen Hawking si NdGT daca ma uit la valurile recente de extremism, bigotism si populism ieftin si exista pareri diferite referitoare la nivelul actual de violenta ( https://www.scientificamerican.com/article/steven-pinker-this-is-historys-most-peaceful-time-new-study-not-so-fast/ ). Ceea ce mi se pare cel mai important este ca nebunii sa fie tinuti departe de butonul rosu.
Multumesc, placerea mea.
Voi face dreptate si Rosettei. Imagini cu cometa 67P (Churyumov–Gerasimenko); sursa: ESA.