Coca lui INS Vikrant
Primul portavion construit in India, INS Vikrant ar trebui, conform cu graficul lucrarilor, sa fie operationalizat in 2018, dar surse din marina militara spun ca un astfel de optimism este cu totul si totul exagerat, atata timp cat constructia navei este gata doar in proportie de 30% si ca un termen optimist, dar ceva mai adaptata relitatilor locale, ar fi 2020.
Cu toate aceste pe 12 august coca navei va fi lansata la apa, si cu speranta in panteonul zeilor hindusii ca nu se duce direct la fund, nava va fi scoasa astfel din docul uscat si reamplasata, pentru a se incepe montarea sistemului de propulsie.
Asadar odata cu lansarea navei la apa se va incepe munca la partea de suprastructura, punte, hangare, sisteme de armament, etc., iar termenul pentru primele probe pe mare ar fi 2016, dar marina nu se asteapta ca nava sa inceapa testele inainte de 2019-2020. Problema majora este costul acestei nave!
Astfel la lansarea programului de constructie al primului portavion construit in India, costul navei era estimat la 500 milioane de dolari, din pacate insa actualele estimari, fara a include aici grupul aerian si sistemele de arme, au ajuns la numai putin de +2,2 miliarde de dolari!!! In acelasi timp costurile totale ale navei vor depasi se pare colosala suma de 5 miliarde de dolari, cu tot cu grup aerian si armament!!!
Printre sistemele de armament pe care INS Vikrant le va avea la bord, putem mentiona sistemul CIWS AK 630 (oare de ce nu au cumparat Kashtan- M?! ), rachete AA Barak 8, toate sistemele de arme fiind integrate cu ajutorul unui sistem de control si management al focului. Capacitatea navei este de 30 de aeronave operate, incluzand aici si elicopterele.
IAC-1 (INS Vikrant) este un portavion de tip STOBAR (short take-off but arrested recovery) cu “trambulina” in dotare, cel mai probabil destul de asemanator cu portavionul INS Vikramaditya, proaspat reparat si modernizat de rusi. Grupul aerian va fi compus din avioane MIG-29K si daca zeii vor fi buni, cu “celebrul” Tejas Mark 2. La capitolul elicoptere nava va dispune de 10 Kamov Ka-31. INS Vikrant este o nava cu un deplasament de 40000 de tone full.
In final Marina Indiana ar trebui sa detina trei portavioane, doua construite in India si cel modernizat de Rusia, insa o decizie definitiva in privinta celui de-al doilea portavion, IAC-2 (INS Vishal) nu a fost inca luata, insa se stie ca va fi alta clasa fata de IAC-1, apropiindu-se ce Kuznetov class. Aceasta a doua nava va avea un deplasament de 60000 de tone si va fi un portavion de tip CATOBAR, folosind pentru lansare catapulte cu aburi.
INS Vikrant, cum ar trebui sa arate
Chiar daca costurile totale s-au cam marit de cinci ori fata de previziuni, oficialii indieni sunt foarte hotarati sa-si construiasca singuri portavioanele si au si dreptate, daca ne aducem aminte intreaga epopee a portavionului INS Vikramaditya, Ex-Admiral Gorshkov, portavion care a costat si el mult mai mult decat se estimase initial, doar ca acum banii vor ramane in economia indiana, generand aici locuri de munca si crestere economica, nu in Rusia.
Si oricat as rade eu de hindusi ar trebui sa luam si noi aminte la spusele unui amiral indian: “Personally, I don’t think India should look toward procuring an aircraft carrier from abroad. Indigenous development with foreign collaboration, transfer of technology in certain areas where we may not have the expertise as yet would be far more prudent”.
Logica celor trei portavioane este ca fiecare coasta a Indiei sa beneficieze de un portavion operational si gata de lupta in timp ce al treilea poate fi la odihna, reparatii, etc, astfel Marina Indiana va avea tot timpul doua nave gata de lupta si o a treia in rezerva.
GeorgeGMT
Interesant de vazut ce iese, daca ii ajuta careva e ok, daca vor sa faca ei singuri sa ajunga la know-how” sunt bani aruncati pe fereastra. N-au aia material uman de calitate sa faca, sa intretina si sa opereze ceva atat de complex ca un portavion.
Daca mai pun pe el si avioanele lor(Tejas ala presupun) e un dezastru garantat, dezastru financiar se intelege.
INS Vishal – nuclear: http://idrw.org/?p=43860