Fregatele din clasa SHIVALIK (Proiect 17), reprezinta primele nave cu caracteristici stealth, multirol, construite local pe santierul naval Mazagon Docks, Ltd din Mumbai. Pana acum, trei asemenea nave sunt operationale, intrate in dotare intre anii, 2010-2012 –SHIVALIK/F-47; SATPURA/F-48; SAHYADRI/F-49 – Marina Indiana intentionand sa dispuna de 17, in cel mult 10 ani.
SHIVALIK, este o fregata de 5600 tone (4600 tone fara incarcatura), avand un echipaj format din 257 de marinari si 35/37 ofiteri; 142,5 m lungime; 16,9 m latime; viteza maxima de 32 noduri (59 km/h) –putand atinge 22 noduri (41 km/h) doar cu ajutorul motoarelor Diesel; nava avand propulsie de tip CODOG (Combined Diesel or Gas/Diesel combinat cu turbina cu Gaz) -dispune de doua motoare Diesel, SEMT PIELSTICK 16 PA6 STC (fabricate in Franta, fiecare avand cate 16 cilindri, putere maxima de 5700 KW, peste 7600 CP la 1084 RPM si emisii reduse de noxe, vibratii, zgomot.
Indienii au primit licenta de fabricare a acestor motoare, urmand ca pentru urmatoarele fregate din aceasta clasa, acestea sa se produca la fabrica de motoare KOEL, din Nasik), avand doua elice si doua turbine cu gaz, GENERALELECTRIC LM 2500, avand sistem de control al tractiunii (CPP -Controllable Pitch Propellers) prin doua cutii de viteze, RENK/Germania, (indienii au primit licenta de fabricatie a cutiilor de viteza de la germani, acestea producandu-se la ELECON. Cutiile de viteza sunt capabile sa transmita: 22,37 MW, in mod gata de lupta, atunci cand functioneaza turbinele cu gaz/ si 5,18 MW, in regim de croaziera, doar cu motoarele Diesel in functiune). CPP si arborii elicelor sunt de provenienta JOHN CRANE-LIPS (Olanda), dar integrate pe plan local de catre, Goa Shipyard Limited (GSL). Cele doua turbine cu gaz, capabila fiecare de 17675 KW (aproximativ 24000 CP), sunt asamblate sub licenta de catre, Hindustan Aeronautics Ltd (HAL).
LM 2500 GAS TURBINE
SHIVALIK-CODOG
De asemenea, ALSTHOM-Franta si L-3/India, sunt responsabile de integrarea unui sistem de gestionare a sistemului de propulsie, numit, PSI-Propulsion System Integrator. Nava mai dispune de 4 motoare Diesel auxiliare, CUMMINS KTA 50G3-Marea Britanie, ce pot genera 4 MW; precum si un generator de curent alternativ, KIRLOSKAR, putand genera 1MW (acesta este de provenienta, Wartsila-Danemarca, dar pentru urmatoarele nave aceste generatoare vor fi asamblate local, la sucursala Wartsila India Limited). Atat motoarele Diesel auxiliare cat si generatorul de curent alternativ, sunt montate in incinte speciale izolate acustic, furnizate de catre IAC Ltd (IACL)/Marea Britanie (aceasta firma produce si panourile ignifuge, peretii izolanti, etc).
Nava
Nava dispune de un sistem de apuntare, captare si manipulare a elicopterelor ambarcate, construit de catre Larsen&Toubro Engineering, derivat din cel francez, SAMAHE. F-47, are doua hangare pentru elicopterele ambarcate, SEAKING MK-24B –fabricate de catre Agusta Westland/Marea Britanie, folosite in misiuni SAR/ASW/AEW, echipate cu flotoare; sonar BAE System; MAD –AN/ASQ-504 V/CAE Electronics-Canada (sistemul este foarte modern, integrat cu sisteme de bord digitale care reduc foarte mult volumul de munca al operatorului, putand da alarma atat vizual cat si sonor, putand detecta submarine aflate in imersiune la o adancime maxima de 1200 m –posibil si mai mult. Sistemul elimina automat interferentele si bruiajul –inclusiv a celor generate de sistemele remorcate –putand informa echipajul cu privire la tipul submarinului, directia de navigatie a acestuia, tipul de bruiaj exercitat de acesta, etc. Sistemul dispune de un procesor de semnale acustice de la sonarul imersat, AOQ -902G-DSAQS-902G-DS); radar de navigatie, Honeywell AN/APN-171 (este compus din doua antene –AS-1858; indicator altitudine, MT-4167; receptor-transmitator, RT-804A, avand canale securizate rezistente la bruiaj; frecventa de 4300 MHz; putere 25-300W. Sistemul permite zborul la joasa altitudine –intre 0-5000 m- cu urmarirea terenului, prin intermediul unui puls continuu, pilotii fiind in permanenta informati cu distanta pana la cel mai apropiat obstacol, fiind in legatura directa cu sistemul automat de control al zborului, MK-31/Smiths Newmark si radarul Doppler); sistem tactic de distributie a informatiilor, JTIDS (Joint Tactical Information Distribution System–terminal IDS-2000/Rockwell Collins Defence Electronics, state-of-the-art).
Elicopterele SEA KING au doua motoare, ROLLS-ROYCE 1400-1T, turbofan, putand atinge 208 km/h si 3500 m altitudine, avand autonomia de 664 mile marine/1230 km si incarcatura maxima de 3628 kg. Pot fi armate cu: 2 torpile WHITEHEAD a-244S (de fabricatie italiana, insa construite sub licenta in India)/APR-2, rusesti, 350 mm, cumparate probabil prin anii *80 si modernizate local; doua rachete anti-nava, SEAEAGLE (MBDA-Marea Britanie), greutate 580 kg, ogiva de 230 kg, motor turbojet, 1,2 m lungime, subsonica –Mach 0,85, ghidaj inertial/radar.
La bordul navei SHIVALIK, este posibil sa se afle un numar de 3-5 membrii apartinand Fortei Speciale de Comando a Marinei Indiene, a caror identitate este cunoscuta doar comandantului si adjunctului sau. Membrii acestei echipe pot face parte dintre membrii echipajului, ori dintre ofiteri, fiind totodata scafandrii, luptatori de comando si parasutisti. Aceasta unitate de elita a fost infiintata de catre Indian Navy in 1986, fiind destinata operatiunilor secrete, ea fiind creata dupa modelul si cu ajutorul, US Navy Seals, SAS –Special Air Service, SBS-Special Boat Service, si foarte probabil, GSG-9 (Grenzchutzgruppe -9/Germania) –in misiuni antiteroriste. Acesti luptatori sunt experti in lupta corp la corp (inclusiv in stiluri de lupta traditionale hinduse), in utilizarea minelor marine, a armamentului usor (au in dotare o gama variata de arme, de ultima generatie) si de artilerie, a minisubmarinelor (cel mai probabil de fabricatie britanica si italiana), antrenamentul fiind unul foarte intens si epuizant (de altfel, rata eliminarilor este de peste 50%. Cursantii trebuie sa fie capabili sa alerge 8,5 km, sa inoate 4 km in apa si 200 m in noroi, etc.).
Nava SHIVALIK are caracteristici stealth (ideea de a construi nave stealth in India, a fost mentionata pentru prima data de catre Marina acestui stat, in 1997), fiind un proiect dezvoltat local, in comun, de catre Institutul de Cercetari Navale (DND), DRDO (Defense Research and Development Organisation –agentia indiana de cercetari militare) si Bharat Electronics Limited (BEL). Navele din clasa SHIVALIK, isi au originea in parteneriat dintre India si santierul naval rusesc, Baltiysk Verfi/Sankt-Petersburg, incheiat la inceputul anilor 2000, in vederea constructiei de fregate din clasa TALWAR (Project 11356) -o dezvoltare substantiala dupa cele rusesti, KRIVAK-III, proiectate de catre Severnoye Project Design Bureau. Indienii au cumparat din Rusia, pentru un miliard de dolari (per bucata), asemenea nave cu caracteristici stealth.–dispun de patru asemenea nave, urmand ca numarul acestora sa se ridice la sase. In prezent, indienii dispun de documentatia tehnica completa a acestor nave, utilizand-o in conceperea fregatelor din clasa SHIVALIK.
Caracteristicile stealth ale navei SHIVALIK, se bazeaza pe reducerea semnaturii acustice, a vibratiilor, a semnaturii magnetice si IR, toate echipamentele fiind montate pe atenuatoare de zgomot si vibratii, fiind implicate in acest sens firme cu renume in domeniu, din tari precum Canada, Marea Britanie, Germania. Chiar si sistemele radar dispun de caracteristici stealth, avand emisii de zgomot si semnal reduse. Productia acestei clase de fregate a debutat in anul 2000, imediat dupa ce Rusia a livrat otelul de inalta rezistenta, D-40S, ce acum este fabricat in India. Conform estimarilor, fiecare fregata ar urma sa coste intre 650-800 milioane $, dupa ce prima nava, SHIVALIK, a costat 650 milioane $ (un pret foarte bun, dupa unele aprecieri, si ma intreb, noi ne-am permite-o? Probabil ca nu, fiindca nu este sh si…cheala!). Nava are constructie modulara, fiind formata din 172 de module, solutie ingenioasa, ce permite realizarea lor intr-un mod rapid si ieftin.
Nava SHIVALIK, ca si suratele ei, dispune de un sistem de management al campului de lupta (CMS-17) de conceptie indiana, avand sisteme de comunicatii si management de retea, AISDN-17, Ethernet (suporta cel putin un trafic de 1 Gigabit), bazate exclusiv pe fibra optica. Si sistemul datalink este de conceptie indiana (Bharat Electronics). Toate acestea se regasesc in „Sistemului Integrat de Consola Multifunctionala”, avand monitoare color de inalta rezolutie, de conceptie ruso-indiana. Capitanul navei dispune de propria consola touchscreen (IVCS –Integrated Versatile Console System), putand gestiona in mod direct si rapid, situatia navei, amenintarile, consum, viteza, directie de mars, etc.
Consola comandantului
Nava dispune de senzori de fabricatie ruseasca, israeliana, canadiana si indiana, de ultima generatie, dar si modernizate pe plan local.
Radarul principal este de tip MR-760 FREGAT MA/TOP PLATE, de fabricatie ruseasca. Radarul este destinat detectarii si combaterii tintelor aeriene, 3D, avand doua antene si peste 370 km raza de actiune. Radarul poate urmari simultan 64 de tinte si monitoriza focul asupra a 24 dintre ele. Este foarte probabil ca indienii sa fi primit licenta pentru acest radar, dar nu exista certitudinea ca ar fi fost deja asimilat in fabricatie de catre Bharat Electronics.
MR-760 TOP PLATE
ELTA M-2238 D –radar multimod de cautare, alarmare si conducere a focului de productie israeliana (IAI-Israel Aerospace Industries). Opereaza in banda S, avand impuls Doppler, 3D, raza de actiune cuprinsa intre 200-350 km (avioane, intre 150-250 km; rachete, intre 20-28 km; nave de suprafata, pana la 350 km). Radarul permite detectarea rapida a tintelor aeriene si de suprafata, scanare automata a tintelor (TWS) cu mentionarea tipului acestora si a directiei de evolutie, desemneaza riposta ideala (rachete AA, anti-nava, contramasuri si tun). Radarul este integrat cu sistemul IFF. Exista zvonuri care sustin ca acest radar este fabricat sub licenta in India, sub denumirea OMI.
ELTA M -2238
ELTA M-2221 STGR (Search, Track and Guidance/Gunnery Radar), asigura achizitia rapida, automata a tintelor, operand totodata rachetele AA, cele anti-nava si tunul, aflate in dotarea navei. Este de fabricatie israeliana, monopuls, avand sisteme de vizualizare TV si IR, dual-band (X/KA), camp de scanare cuprins intre -30º/+85º, viteza de rotatie cuprinsa intre 12-20 RPM. Radarul poate detecta si conduce focul impotriva rachetelor (de la 15 km distanta, dirijand focul de la 10 km), poate combate tinte aeriene ce zboara pana la 4000 m altitudine de la 30 km distanta, dirijand focul tunului de 76 mm (pana la maxim 20 km distanta). Radarul este rezistent la contramasuri si bruiaj, catalogand automat tintele.
ELTA M 2221
MR-90 ORECH/FRONT DOME, este un radar de control al focului si de iluminare a tintei, avand raza de actiune cuprinsa intre 35-50 km, operand in banda I/J, destinat ghidarii rachetelor rusesti AA, SA-N-12/9 M317 SHTIL-1 (nava dispune de un lansator 3S-90, destinat lansarii acestor rachete AA, de 581 kg greutate, avand ogiva de 70 kg, viteza supersonica –Mach 4,5, ghidaj semi-activ radar, autonomie cuprinsa intre 2,5-32 km, poate distruge tinte aeriene ce evolueaza intre 15-15000 m altitudine, posibil si rachete anti-nava de la 12 km distanta), a celor anti-nava/anti-submarin,KLUB (3M-54KLUB, de conceptie ruseasca, are o autonomie de pana la 300 km, viteza supersonica de aproximativ 3000 km/h, putand zbura la o altitudine cuprinsa intre 10-15 m, avand ghidaj inertial si radar. Nava poate dispune de 8 asemenea rachete) si foarte probabil, a celor ruso-indiene, BRAHMOS. Nava dispune de 8 asemenea rachete cu lansare verticala.
MR-90 OREKH
BRAHMOS, este o rachetă de croazieră anti-nava (ASCM) supersonica-peste 2800 km/h, fiind considerata printre cele mai rapide din lume -de fabricatie indigena (peste 120 fabricate, dar se afla in productie de serie, intentionand sa dispuna de cel putin 1000 de rachete pana in anul 2015. Racheta are variante cu lansare de pe sol, avioane, nave de lupta si submarine) in colaborare cu Rusia (DRDO-NPO RUSIA MASHINOSTROEYENIA), cu capacitati stealth si raza de actiune de aproximativ 300 km, putand fi lansata de pe submarine, nave, avioane sau de pe sol. Poate fi echipata cu focos nuclear de aproximativ 300 kg. Racheta poate fi lansata din poziţie verticală sau înclinată, fiind capabilă să acopere obiective pe 360º. Se afla in studiu si teste laDRDO, varianta BRAHMOS II, ce ar atinge viteza de Mach 7, fiind considerata de catre specialisti ca fiind cea mai rapida din lume, urmand a deveni operationala pana cel tarziu in 2014. Aceasta racheta v-a echipa cu siguranta, urmatoarele fregate din clasa SHIVALIK, aflate in diferite stadii de constructie.
RADARE NAVALE RUSESTI
Noile rachete din clasa BRAHMOS, vor dispune de capabilitati avansate, precum: sistemul de control independent al zborului, ce v-a permite rachetei sa evite apararea inamica, precum si posibilitatea ca mai multe rachete sa loveasca aceeasi tinta; sistem inteligent de evitare a contramasurilor si a bruiajului; posibilitatea de a fi reprogramate in timpul zborului, daca apar alte tinte prioritare (precum un portavion); autonomie marita cuprinsa intre 800-1400 km; viteza hipersonica, ce depaseste Mach 8, facandu-le practic greu de anihilat. Aceste rachete, ce se afla in dezvoltare la DRDO, conform specialistilor, vizeaza cu siguranta noile nave dezvoltate de catre chinezi, ce vor fi dotate cu radar AESA de productie indigena. Exista zvonuri ca si India are in dezvoltare un radar AESA cu suport israelian.
WW
Surse poze si date: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
www.brahmos.com/ –
en.wikipedia.org/wiki/BrahMos
www.defence.pk/…/130464-top-10-war-det…
