Indienii sunt optimisti: pana la urma tre” sa zboare…

5-2012-1-naval-lca

                                                          LCA Tejas navalizatu’ 

Poate ca pana la urma chiar va zbura, dar ne aducem aminte – din raportul Congresului indian – ca LCA Tejas Mk 1 nu poate efectiv sa execute mai nici o misiune serioasa din peste +400 de motive tehnice gasite toate de comisia Congresului.

De la faptul ca are raza prea mica si pana la faptul ca anumite componente efectiv nu incap in aparat, Tejas Mk 1 este de fapt o paranghelie (petrecere tiganeasca 🙂 ) de avion, bun poate sa zboare pe la mitinguri aeriene, nicidecum sa lupte cu  cineva.

Dar cu toate astea guvernul de la New Delhi s-a hotarat sa creasca numarul de aparate comandate de la 20 la 120, din motive de nimeni intelese si bineinteles in contra opinei fortelor aeriene indiene, care nu prea vad ce utilitate ar putea avea fieratania in nomenclatorul lor.

Toate acestea in conditiile in care Tejas Mk1 poate indeplini cu greu doar cele mai de jos cerinte ale IAF (adica zboara, face stanga/dreapta si poate ateriza), dar oficialii (unii dintre ei) sunt optimisti si cred ca fieratania poate fi modernizata la un nou standard –Tejas Mk1A – care sa permita executarea macar a unor misiuni de baza. Astfel Mk1A ar putea sa aiba sistem de bruiaj pentru protectie, radar AESA, capacitate de alimentare in aer si cam atat, fata de Mk 1 clasic, sa zicem.

Adica daca stam si ne uitam cu impartialitate la noul Tejas Mk1A nu putem sa nu observam “tichia de margaritar”, practic cele trei “chestii” noi sunt aproape cu totul desuete in marea de neregului si imperfectiuni ale avionului si nu putem sa nu ne gandim ca acestea sunt doar niste perdele de fum in ochii presei, cand de fapt aparatul este cu totul inutilizabil. Si cand te gandesti ca India vroia sa-si exporte janghina in SriLanka, tara care intre timp pare a fi semnat cu China/Pakistan pentru JF 17 Thunder.

Cu tot optimismul politicienilor, militarii indieni au rabufnit si au declarat public ca o crestere a numarului de aparate comandate nu are nimic a face cu avionul in sine ci este pur si simplu o decizie politica de sprijinire a industriei natioanale, in cadrul programului “Made in India”…

Adica bani aruncati pe geam. Una peste alta IAF-ul va detine 20 de aparate LCA Tejas Mk1 si 100 de Mk1A, avioane cu care probabil nu are efectiv ce sa faca, speranta aviatiei in programul Tejas fiind Mk2, aparat care ar trebui sa apara peste cativa ani  buni si care, teoretic, va arata a avion militar, dar asta abia dupa 2025…

Practic guvernul continua sa finanteze un produs retardat si cu totul bun de nimic de dragul industriei nationale. Arunca pe geam miliarde de dolari pentru a obtine fix nimic!

GeorgeGMT

 

22 de comentarii:

  1. Mda,aia vor dar nu-s in stare,noi am fi dar nu vrem!

  2. cel putin incearca…

  3. Gogu' de la cazane

    Uite o utilitate – ar putea fi folosit ca tinta zburatoare pentru AA….
    …. cam scumpa totusi….

  4. asa cum sunt ei mai dezorganizatzi dar totushi indienii incearca sa faca ceva autohton shi de conceptzie proprie. noi dc nu am modernizat shi pastrat in dotare ce am avut (MIG-23 , MIG-29 SnipeR, IAR-93 Vultur) + nu am continuat sa perseveram cu IAR-95….? de hotzi shi de proshti, ma refer la guvernantzi!!! plus ca trebuia sa luam F/A-18 ABM Hornet shi sa remotorizam MIG-23 shi MIG-21. ar fi fost multe de facut pt FARo dar nu s-a vrut. ca vrem sa u ca nu vrem indienii ne dau clasa asha mai stangaci cum sunt ei….!!!

    • si ce facem cu mig 21 si mig 23 in caz de ceva ? mai ganditi-va si la calitate nu doar la fabricatie autohtona.

      Adevarul e ca nu avem bani, timpul, experienta si nici macar vreo firma care sa faca ceva in domeniul aeronautic comparabil macar cu altii. Asta chiar e un domeniu unde e mai bine sa cumparam cu off set in cel mai bun caz.
      Dar productie indigena de avioane e un vis prostesc. Nu avem nici macar industrie pe orizontala de asa ceva

      • da, in domeniul asta am putea cel mult sa incercam ceva in zona trainerelor, cel mult unul trans-sonic asamblat aici, neaparat un offset serios.
        Ar fi ceva deosebit sa gasim o nisa pentru un trainer/COIN turboprop, dar deja si pe zona asta piata e aglomerata: polonezii isi promoveaza noul produs la nivel european, sarbii il au pe al lor, turcii pregatesc si ei ceva… fara sa mai vorbim de Pilatus si altele deja consacrate. Poate daca am veni cu ceva mai neortodox, in genul cum era gandit RUTAN ARES, ieftin, foarte manevrabil, cu multe componente civile, ideal pentru trainer subsonic si atac usor…
        In fine, ar trebui sa fim multumiti daca mai reusim ceva in domeniul unor drone usoare tactice si al constructiei de elicoptere… daca am reusi sa integram din productie cat mai mult aici, eventual si ceva pentru motoare.

        • Sa incercam in zona la cacare trainere…

          La export sunt destule pe piatza, si sunt mai moderne si cu spatele politic/financiar/renume asigurat

          Singura piata probabila ar fi cea locala, insa la aurolacii din mueapene astea romanesti li se apleaca, una ca de la astia de la Craiova nu le pica nimica si a dooa ca practic n’au nevoie de trainere

          Mai au vreo 20 de soimi, sunt deja mai multe trainere decat fightere pot s-o mai freace niste ani buni cu reparatziile la Soimi

          Dupa aia daca or mai face vreun upgrade/remotorizare dupa 200000018

          Insa cel mai probabil ai va tenta un import scurt de cateva bucati, compatibile NATO, verificate in lupta si bine uzate ca deh, vizite in strainatate, cocktailuri, mai cunosti lumea buna, mai iei un comision, d’astea…

      • Nu e un vis prostesc, e chiar real. SAAB ne-a propus sa fim parteneri principali in proiectul Gripen NG, cu transfer de tehnologie, fabricatie locala(la Avioane Craiova) si implicarea majora a industriei locale in acest proiect, dar noi am refuzat ca niste domni ce suntem. Si asta la costuri relativ mici fata de alti potentiali parteneri in aceasta afacere, in cazul in care am fi cautat-o noi, asta daca ar fi putut exista altii inafara de rusi. Numai ca ivanii te-ar pune sa schimbi barca daca ai vrea sa iti dea licenta si KnowHaw.

        Concluzia este ca se poate daca se vrea cu adevarat, dar noua ne lipseste si cea mai elementara vointa de a misca ceva in acest sector, ca de asemenea in multe altele. NG-ul romanesc se putea numi usor IAR 95 sau ceva de genul, dar noi am refuzat orice inafara de bine cunoscuta si prea sfanta spaga. Suedezii au fost chiar de acord, ba chiar ei au propus, daca vrem, sa continuom colaborarea cu Israelul daca vrem. Adica sa iasa un vion similar doar pe partea fizica, insa cu alta electronica, alt radar, alta avionica, integrarea altor arma s.a.m.d.

        Dar inca odata noi am refuzat! Ca de…noi suntem mai speciali! 🙁 Rog pe acei ‘pesimisti’ care afirma cu tarie ca nu se poate sa se mai gandeasca putin si sa excluda faptul ca noi suntem obligati sa concepem un avion supersonic de la ZERO exclusiv in tara, asa cum s-a incercat in perioada ceausiste cu IAR 95!

        • Uite eu am fost unul dintre sustinatorii afacerii cu Saab si, imi aduc aminte ce pledoarie aprinsa le faceam in discutiile cu baietii la bere.
          Apoi am stat si m-am gandit mai bine si mi-am dat seama ca cea mai buna alegere ramane F16 din foarte multe puncte de vedere pe care aleg sa nu le enumar aici dar care sunt destul de evidente pentru toata lumea.
          Solutia pentru noi in acest moment, pe aceasta piata, este cam asa (in opinia mea):
          1) achizitii multianuale care sa respire predictibilitate prin toti porii (adica, de exemplu, dupa ce termina cu SH – TH-urile ca sa avem si noi rapid o aviatie decenta pana cand pica toate tevile, sa faca frumusel un contract cu LM pentru 24 de F16 NOI, la ce standard vor ei, poate V, cu OFFSET, care offset sa se intoarca in industria de profil – nu in fabricarea de frigidere inalt tehnologizate – nu neaparat in aviatie insa…) LM face multe chestii si are sucursala in RO.
          2) aplicarea aceleasi strategii ca in cazul investitiei Airbus la Brasov, cu tot ceea ce inseamna dezvoltarea pe orizontala, aducerea motoristului, scolarizarea personalului. Toate astea ca sa crestem din nou.
          Cum ar fi de exemplu ca TAI (Turkish Aerospace Industries) sa devina actionar la Avioane Craiova si impreuna sa produca viitorul trainer al Turciei? Iar aia vor cumpara multe aparate, nu ca armia romana!
          Extrapoland, GDLS la Moreni, poate chiar si UMB, cu conditia ca armia romana sa comande un numar decent de TAB-uri si MBT-uri.
          De ce-oti vrea voi neaparat IAR 9XX, 95, IAR 93 resapat cand toata lumea se globalizeaza sa mor daca inteleg, dar sunt deschis la argumente. 🙂
          Concluzia este, hai sa fim pragmatici si realisti!
          Scuze, m-am simtit unul dintre pesimisti… 🙂

    • Nu suntem in stare sa facem un motor sau un radar si voi vreti direct avioane…

    • remotorizare la mig 21 și mig 23? confunzi un avion de luptă cu un trocarici pe 4 roți, poți remotoriza un avion aflat în producție doar dacă reproiectezi structura, la un avion gata construit nu prea mai ai ce face ori montezi același motor ori dezmembrezi păsăroiul,

  5. Este laudabila intentia indienilor de a insista in producerea acestui avion, o expresie a politicii lui Modi de „Made in India”. Eu personal sunt convins ca intr-un final va iesi… ceva zburabil… 🙂
    Eforturile lor ne arata cat de greu este sa produci de la 0 barat (adica multimea vida) un avion de vanatoare performant. Sa nu uitam ca in acest moment avem practic 2 tari capabile sa construiasca singure, integral, un avion de vanatoare care sa conteze pe cerul planetei: Rusia si SUA. Si sa nu uitam de Franta, care in orgoliul ei nemasurat insista sa faca singura astfel de pasari. 🙂
    Restul strang randurile si fac colaborari peste colaborari folosind ce are fiecare mai bun prin casa pentru ca este din ce in ce mai scump sa faci un avion de vanatoare cu adevarat performant. Europenii ii tot dau cu proiecte comune (Tornado, EF) sau de unii singuri, dar cu sprijinul altora (Saab).
    Nici indienii nu construiesc de la 0, au inceput designul cu consultanta de la Dassault, au luat motoarele de la SUA, electronica de la evrei s.a.m.d.
    E si asta o provocare, sa integrezi functional componentele produse de altii…
    Sa nu uitam de industria aerospatiala, unde India este in acest moment un fel de Blue Air al zborurilor spatiale… Cu succes chiar!
    Concluzia este ca, cu exceptia alora trei de mai sus, nimeni nu mai face un avion de vanatoare integral fara ajutorul celorlalti. In industria civila ce sa mai zici, concurenta se reduce la doi mari producatori Airbus si Boeing, secondati oarescum de Bombardier, Embraer si Alenia (sper ca n-am uitat pe nimeni).
    In aceste conditii sa spui ca noi mai suntem in stare de asa ceva este absolut gresit, este pur si simplu o afirmatie lipsita de orice urma de realism.
    Din ce am mai citit in ultima vreme, concluzia mea este ca IAR 99TD va fi cantecul de lebada al „industriei aeronautice romanesti” in ceea ce priveste constructia unor avioane, al caror design cel putin, sa ne apartina integral. Sper ca vizita recenta a unei delegatii turce la Craiova, coroborata cu nevoia lor de trainere (din gama un singur motor) intr-un termen destul de scurt sa se materializeze printr-o colaborare industriala avand ca finalitate producerea unui trainer care sa echipeze in viitor aviatia militara a Romaniei, Turciei si, de ce nu, poate si a altor tari.
    In rest, putem sa radem noi de indieni cat vrem… eu zic ca sunt pe drumul cel bun si, foarte important, au resursele si mentalitatea necesare sa si reuseasca.

  6. Ma intreb…, nu e bun nici macar ca avion de antrenament? Acum ca tot le-au facut….

    • daca era avion de antrenament, cerintele erau diferite… ca de exemplu: stabilitate mai mare, manevrabilitate mai buna la viteze mai reduse, vizibilitate mai buna din carlinga, costuri mai scazute ale orei de zbor, etc.

  7. Au bani de foutout, dar macar astia nu si-au inchis fabricile si desfiintat industria ca altzii mai destepti

    Si castiga experientza, in timp se aduna know-how, colective, facilitati industriale blah blah

    Insa nu mi’e clar ce fac cu experientza aia 🙂 🙂

    Coruptzia e foarte mare in India, atat in industrie cat si la politic si military, impresia e ca nici macar nu intentioneaza sa termine ceva, impresia e ca vor sa lucreze cat mai mult si sa toace banii, ca daca’l termina atunci pe ce mai incaseaza atatzia oameni banii pe urmatorii 20 de ani pana la pensie…

    • „Aselsan has been developing what it dubs the „Active Protection System,” or AKKOR in its Turkish acronym, since 2008, and has been testing the system’s radar, mission computer and ammunitions since 2010.”
      Se pare ca ucrainenii stiu mai multe decat turcii despre protectia activa si probabil astia din urma vor sa se inspire nitzel… o fi vorba de sistemul de protectie activa «Zaslon » si placutele ERA « Nozh-L»…

      Si si-or amintit ca acum mai bine de 10 ani ucrainenii le-au oferit T-84/120 Yatagan…
      http://www.military-today.com/tanks/t84_yatagan.htm

  8. Ce dobitoci sunt indienii astia. In loc sa investeasca banii astia direct in MK2, prefera sa arunce banii pe fereastra. Eu respect faptul ca pretuiesc industria nationala de profil, insa nu chiar asa. Eforturile trebuiesc sa fie inteligente, nu prostesti! 🙂

    • PS Ce mai diferenta intre romani si indieni. Astia se straduie din toate ranunchiurile sa faca ceva si nu reusesc mai deloc, iar pe noi ne duce capul insa nici de ai dracului nu incercam sa facem sau sa miscam ceva in sensul asta! Cum a impartit Dumnezeu darurile catre natii numai el stie. Unora le-a dat vointa, dar i-a privat de putinta, iar altora le-a dat capacitate si mult prea multa delasare! 🙂 Incurcate sunt caile Domnului! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *