Spun „bat-o vina” pentru că ea, la instrucţie mă refer, seamănă cu educaţia, fiind cam acelaşi lucru, după părerea mea.
În vara anului 1997 participam la o aplicaţie a Flotilei de Dunăre.
Atunci, pentru întâia şi singura oară, am intrat în biroul pregătirii pentru luptă al Brigăzii Fluviale de la Brăila.
Mi-a atras atenţia un afiş pe care scria:
Vine omu’,
Stă oleacă,
Mai discută,
Da’ şi pleacă!
Bineînţeles că m-a amuzat, ba mai mult, l-am adus în unitatea mea unde, în cea mai scurtă vreme, a prins foarte bine, fiind popularizat.
În biroul şefului pregătirii pentru luptă, ulterior, şef S-3, al Brigăzii 40 Mecanizată „General David Praporgescu”, îmi pusesem un afiş, cu aproape un an înainte, pe care scria:
„Propria siguranţă nu depinde de cât ai,
ci de cât poţi realiza, neavând.”
Josep Wood Krutch
Iesirea din vad
După succesul celui cu „oleacă”, mi-am dat seama că nimeni nu a fost interesat de ceea ce a zis Krutch.
Şi nici nu ştiu pe câţi îi interesează, dar mie mi s-a părut că este unul dintre cele mai inteligente aforisme şi de aceea, mi-am început acest prim articol cu el.
Aşadar, vorbim despre instrucţie.
Cred că este elementul pe care trebuie să punem „cuiul cătării”, acum, pentru că practic, nu costă nimic, dar poate face diferenţa în comparaţia dintre un militar dotat cu cea mai bună armă, dar pe care nu ştie s-o folosească şi cel dotat cu ceva inferior, dar bine cunoscut şi stăpânit.
Nebuloasa în privinţa instrucţiei pleacă de la cei care au fost puşi să întocmească nişte programe, mergând, o spun cu certitudine, doar pe aspect de traducere a unor alte programe.
Fac o paranteză, şi cu acest prilej, vreau să subliniez faptul că, cunoaşterea unei limbi străine, dar mai ales a celei engleze, este cel de-al doilea criteriu de bază în promovarea ofiţerilor.
Aşa s-a ajuns în situaţia când cei de la trupă primeau nişte programe de instrucţie la care se uitau ca la OZN!
Pentru a-mi susţine şi proba afirmaţia, vă prezint textul unui raport scris de mine şi trimis de comandantul Brigăzii 40 Mecanizată către comandantul Corpului 1 Armată.
Iată-l:
” I. Vă rog să-mi permiteţi să raportez unele aspecte grave din domeniul operaţiilor şi instrucţiei, domeniu gestionat de compartimentul S-3.
În opinia mea, instrucţia reprezintă raţiunea şi menirea existenţei personalului armatei. Din păcate, este greu de stabilit nivelul până la care se execută instrucţia, sau dacă se mai execută.
În cadrul U.M.01347 şi a unităţilor subordonate, cauzele care determină disfuncţii în domeniul instrucţiei se referă la:
1. Obiectivele operaţionale precizate în ordinul de instrucţie nu pot fi atinse niciodată în actualele condiţii. Concret, organizarea şi desfăşurarea instrucţiei comandamentului pentru realizarea S.M.O.I.-7, nivel 3 şi a instrucţiei trupelor pentru realizarea S.M.O.I.-3 la nivel 3 este o utopie şi se poate realiza la fel, precum sună.
2. Nu se poate elabora o planificare corectă, dacă elementele fundamentale care stau la baza acesteia lipsesc. Adică, întotdeauna suntem puşi în situaţia de a planifica, fără a avea mijloacele şi resursele de întrebuinţat, precum şi capacitatea de asigurare a acestora.
În aceeaşi idee, nu este normal să planificăm activităţi pe următorii 3-4 ani în condiţiile în care Dispoziţia şefului S.M.F.T. nr.S.I.-100/25.02.2000 vizează perioada 01.03.2000-28.02.2001.
3. Gradul de încadrare cu personal al compartimentului S-3 din cadrul Cdm.M.U. şi al birourilor pregătire pentru luptă de la unităţi este redus, fapt ce impune cumulul de funcţii. Dar nicăieri nu este precizat cum pot fi duse prin cumul, şi de către cine, în cadrul aceluiaşi birou, 3 funcţii de ofiţer cu instrucţia, niciuna încadrată.
4. Degradarea continuă a bazei materiale existente se produce şi datorită condiţiilor meteo, cărora nu ne putem împotrivi, dar mai ales, datorită lipsei capabilităţilor noastre de a o întreţine, repara şi moderniza, fapt ce va duce în scurt timp la dispariţia câmpului şi cadrului de instrucţie. A solicita fonduri pentru aceasta este privit ca o înjurătură.
5. Faţă de cele sus-menţionate, trebuie adăugat şi faptul că efectivul de militari în termen şi chiar de m.a.c. abia asigură necesităţile de pază ale obiectivului, cele impuse de serviciul interior, ordinea interioară şi activitatea gospodărească.
II. Pentru diminuarea efectelor acestor cauze şi ridicarea nivelului instrucţiei, fac următoarele propuneri:
1. Obiectivul de instrucţie să fie real şi să ţină cont de specificul, natura şi mai ales, de posibilităţile structurii militare.
2. Procesul de planificare să aibă la bază mijloace şi resurse certe, iar documentele în baza cărora se execută să fie clare şi trimise din timp. Ideal ar fi, să fie întocmite de persoane care ştiu ce înseamnă instrucţia.
3. Rog interveniţi la eşaloanele în drept pentru încadrarea tuturor funcţiilor prevăzute în stat, altfel, activitatea nu se va ridica niciodată la standerdele cerute.
4. Rog să se asigure măcar fondurile şi mijloacele pentru întreţinerea şi menţinerea în stare funcţională a bazei materiale de instrucţie, altfel, rămânem şi fără ce mai avem.
Lumea vorbeşte deja despre calculatoare şi computere personale. Nu vi le cer încă, dar rog să ni se asigure măcar rechizitele şi imprimatele necesare, altfel, comandanţii de companie şi plutoane nu vor şti niciodată cum trebuie să arate un registru de planificare al companiei sau carnetul comandantului de pluton, acestea fiind primele două documente pe care le cere orice neavenit venit în comisia de control de la eşalonul superior.
5. Propun ca în componenta instruire profesională să intre şi activităţi ce vizează îndeplinirea atribuţiilor. Adică, să-l instruim pe cel care urmează să fie numit într-o funcţie, pentru acea funcţie.
Omul trebuie să ştie din timp ce are de făcut acolo unde va fi pus.
Nu să se trezească şef, cine ştie unde, şi să fie „lost in space”, acceptând astfel „limba în ureche” a celui mai „şmecher” de acolo.
Consider, de asemenea, că documentul de instrucţie elaborat de eşalonul superior trebuie să precizeze desfăşurarea instrucţiei în ansamblul activităţilor desfăşurate de o unitate, adică, să ţină cont şi de problemele logistice, cele de mobilizare, precum şi cele de personal.
Faptul că nu se mai poate executa instrucţie în condiţiile sus-menţionate, trebuie să fie reglementat.
Rog să-i scutiţi pe comandanţi de aceste frământări şi griji inutile.”
***
Probabil că, referitor la instrucţie, acesta rămâne unul din lucrurile pe care eu le consider ca fiind importante, din cele pe care le-am făcut.
Acest raport nu a avut niciun efect.
Nici nu ştiu dacă a fost citit, probabil că da.
O spun cu tristeţe, deşi l-am scris în urmă cu 13ani, acest raport mi se pare destul de actual.
Sper să mi se pară, doar.
tROfi
Sursa: tROfi53
Instructia este mama oricarei armate! Nu faci instructie- nu ai armata, poti s-o dotezi tu cu cate in luna si in stele, totul este in van. De-a lungul timpului au fost multe discutii pe acest blog referitoare la ce tehnica de lupta ne-ar trebui, care ar fi cea mai buna pt noi si, de asemenea, s-au facut comparatii intre Armata Romana si vecinii nostri.
Reinterez acum ce am scris mai tot timpul: cea mai buna arma este aceea pe care ti-o permiti s-o „omori” in poligoane, iar cea mai buna armata este aceea care isi lasa sudoarea prin aplicatii. Peste 50% din valoarea unei arme este dat de cel care o foloseste, iar forta unei armate are in spate orele, kilometri si numarul de trageri din timpul instructiei.
Intr-un razboi real, un nivel foarte bun al pregatirii militarilor, face diferenta mai pregnant, intre combatanti, decat calitatea si gradul de tehnicitate al armelor detinute de fiecare parte.
Exact, tot ce are Arabia Saudita sau India e 0…
Pe cand in Elvetia, pana si populatia merge in poligon destul de des cu munitie platita de stat.
Parca si pe la noi e grav cu instructia, corect?
Locuiesti in Elvetia?
Nu.
Mai in vest putin 🙂
In Elvetia armata este obligatorie.Deasemenea statul organizeaza odata pe an concursuri de tir,recte mentinerea antrenamentului fostilor militari,platind munitia.Participanti cca.150 mii de oameni.Elvetia permite deasemenea pastrarea de catre actualii si fostii militari a armelor de serviciu acasa.Motiv pentru care si rata infractionalitatii este si foarte redusa.
Am onoarea sa va salut!
Daca pot sintetiza printr-o expresie actuala, este „epic” modul cum ati pus degetul pe rana:
„Nu să se trezească şef, cine ştie unde, şi să fie “lost in space”, acceptând astfel “limba în ureche” a celui mai “şmecher” de acolo.”
Imi imaginez expresiile morcovitilor de sus care au citit raportul si s-au simtit cu musca pe caciula :))).
Respect
Orice armament ai avea in dotare, instructia este cea care defineste disciplina trupei, comportamentul/automatismul fiecarui militar in situatii de criza (razboi) cat si stapanirea la perfectie a calitatilor si neajunsurilor armamentului din dotare, pentru a putea corela tactica si chiar strategia cu ceea ce poti face.
Unul din atuurile unei armate bine pregatite este nu atat cunoasterea slabiciunilor inamicului cat a celor proprii si a le evita sau transforma pe cat posibil in puncte forte.
Din experienta proprie traita timp de 6 luni intr-o unitate V.M. (vanatori de munte):
1. Doar 2 zile de instructie in tehnica alpinismului !!!
2. In cadrul companiei aveam 2 judoka (centura neagra!!!!) ,1 profesor de box (ex campion national) si 2 profesori de atletism. NICIODATA nu le-a fost solicitata parerea sau participarea la crearea unor programe prin care sa fim instruiti in diverse tehnici de judo, box sau atletism. In schimb, pierdeam zile-ntregi cu pasu` de defilare si caracteristicile tehnice ale lopetzii de sapat transee 🙁
3. NICIO ora despre tehnici de supravieture in zona montana, NICIO ora despre geografia regiunii, NICIO ora despre dendrologie sau botanica……..
Am fost fericit cand am aflat ca imi voi indeplini stagiul militar intr-o unitate V.M. insa, la final, am ramas cu bucuria unui mars de 45 km si a unor prietenii pt restul vietii………..
Stagiul militar la unitatea de V.M. de la Rosu de langa Vatra Dornei.In 1993.Prima aberatie…comandant de pluton capitan.O afluenta de grade superioare pentru orice functie.Primul lucru care am fost intrebati nu avea deaface cu sportul sau alte activitati practicate in viata privata ce puteau fi folosite in viata militara.Am fost intrebati cine scrie frumos?Ma gandeam ca o exista un concurs de caligrafie in unitate…de fapt capitanul vroia pe cineva sa scrie caietul comandantului de pluton.Apoi am devenit cu adevarat experti in lustruit coridoare.Imi amintesc ca a venit o inspectie de la Bucuresti.O saptamana doar am curatat,sters,maturat etc.Era parca esenta armatei romane consta in curatenie.De parca generali veniti in inspectie ar fi cautat urme de praf intre arcurile de la paturi.Am invatat si cate ceva util nimic de spus dar …prea putin.
Curatenia este o treaba esentiala in orice armata din lume
.
In Legiunea Franceza detaliile merg pana acolo incat militarii trebuie sa-si calce camasa astfel incat sa aiba un anumit numar de cute (regulamentar).
Infanteristii marini americani baga la sectoare de le ies pe nas.
Spala, curata, calca.
Face parte din meserie :).
Va referiti la Curtea de Arges, cumva?
Nu inteleg cum de nu ati facut macar „supravietuire pe campul de lupta”, pana si iepurasii o fac(eau). Sau va referiti strict la „supravieturea in zona montana”? Sunteti primul vm-ist despre care aud (ma rog, vad) asa ceva…
Referitor la lopatica pliabila, mi-e greu sa cred ca poate exista cineva cu o imaginatie atat de bogata incat sa intinda explicarea caracteristicilor pe parcursul catorva zile :D… Mai ales ca nu exista vreo lectie despre lopatica in vreun regulament militar, in afara de descrierea succinta,
Dar cine stie…
Cele bune
@ Vlad
1. Ati intuit bine stimate Domn, m-am referit strict la supravietuirea in zona montana 😉
2 Brasovean fiind am iubit muntele, l-am cunoscut intru totul, am trait si umblat pe zeci de trasee montane, am escaladat peretzi din Bucegi, Piatra Craiului sau Fagaras……
Nu sunt un „profi” in alpinism sau expert in supravietuire montana insa, comparativ cu 99% dintre cadrele profesioniste ale unitatii eram „dr.prof.univ.” 😉 Nu am avut NIMIC de invatat de la ei; despre geografie, catarare sau supravietuire etc. Absolut nimic!
Polartec, neopren, Vibram, Cordura, Goretex, Winstopper etc reprezentau termeni sci-fi pentru multe dintre cadrele unitatii…….
3. „…mi-e greu sa cred ca poate exista cineva cu o imaginatie atat de bogata incat sa intinda explicarea caracteristicilor pe parcursul catorva zile”
Va inteleg malitiozitatea si v-o apreciez 😉 Lopatica era un simplu exemplu dintre multele tembelenii cu care ne ocupam timpul in loc sa invatam ceva cu adevarat UTIL 😉
Cu respect si consideratie (in special pt malitiozitate),
Jimmy
Sper ca nu-mi luati in nume de rau malitiozitatea :). Respectul e reciproc.
Cred ca v-am „incadrat gresit”, mai degraba ati facut la Predeal.
Dar sa stiti ca sunteti usor nedrept, sunt o gramada de baieti destoinici la vm (activi sau in rezerva) pasionati si cunoscatori.
Chiar in urbea dvs.
@ Vlad
Predeal, Curtea de Arges, Miercurea Ciuc, Campulung Muscel, Vatra Dornei, Brad, Sf. Gheorghe……chiar nu conteaza locatia 😉 Nu m-am referit la baietii din Brigada 2 Sarmizegetusa; sunt convins ca sunt destui „profi” printre ei 🙂
In timpul stagiului mi-as fi dorit foarte mult sa invat lucruri noi si, mai ales, lucruri UTILE 😉
Pentru a va argumenta afirmatia mea va pot spune ca, la final de stagiu majoritatea covarsitoare a colegilor mei chiar nu puteau fi numiti vanatori de munte, ci doar simpli infanteristi 🙁
Cum poate fi numit vanator de munte, un soldat care:
– efectuase un rapel de doar 35 m
– un soldat care habar nu avea ce inseamna carabiniera si cum se foloseste, un soldat care nu stia diferenta dintre coarda si cordelina
– un soldat care nu avea notiuni elementare de orientare geografica sau de tehnici generale de supravietuire
Eram totusi „iexperti” in a bate pasul de defilare, „iexperti” in a da onorul tuturor burtosilor oligofreni cu „autostrada” pe umar, „iexperti” in a sodomiza timpu` fara a invata ceva care sa ne trasforme in soldati adevarati 😉
Wow… sincer sa fiu nu am cuvinte
Salut . Dupa mine instructia e unul din cele 3 elemente ale triunghiului militar :resursa umana , iar instructia la acelasi nivel cu logistica .. Din pacate dupa 90 armata a intrat in declin in privinta instructiei si logistica . La noi nu se mai faceau 10-30 salturi ci numai cele de scoala 5 , lipsa de munitie astfel ca ni s-a scos o sedinta de tragere ; stateam bine cu teoria si instructia cu instlatia pt Fagot n-am facut multe marsuri ca cei de la companiile de „iepurasi plutitori” da faceam la manevre de front cu plutonu si bateria de ne lua benga iar daca in mod normal puneai tinta pe ditamai Tancu ,noua ne gaseau niste tinte de zicei ca suntem lunetisti si nasol daca nu puneai tinta pe ea in juma de menut (” beai 2 3 coniace si dupa aia jucai sarba in caruta cu masca pe figura ) . Stateam prost cu tragerile si salturile(trenajorul era apa de ploaie fata de saltul din avion ) si simteam /auzeam asta la subofiteri si chiar dfiteri , la trageri ei renuntau la cateva gloante pt a ni le unora care ne descurcam foarte bine cu tintele.
Pacat ca totusi in armata dai si de subofiteri „lost in space” . Din pacate acel declin s-a accentuat mult in unele privinte mai ales logistica . Si cred ca sunt sectoare deficitare rau la trageri reale .Aprpo de tancuri cata motorina li se da acum pt a face niste aplicatii complexe cu manevre pe diferite esaloane .Sanatate si cer senin.
Asadar pana la urma chiar poti opri un tanc cu arma cu luneta?! 🙂 Bine in acest caz luneta ar trebui atasata unui Fagot…simple amanunte pana la urma!
Salut. Bre , civa imi suna suspect in ce spui matale , posibil sa ma insel , da imi suna usor ironic. Nu ai nevoie sa montezi o luneta pe instalatia de Fagot pt ca acea instalatie are un vizor optic tip periscop cu care vezi foarte bine, apropo Fagotu are bataie pana la 2Km (ce am avut noi) , operatorul vedea mult mai departe uite aici o descriere a instalatiei http://ro.wikipedia.org/wiki/9K111_Fagot si ce sa vezi s-a montat o „luneta” pe AG-7 care mareste de 4 ori http://en.wikipedia.org/wiki/File:Batalionul_191_infanterie_62.jpg ala de pe Fagot mareste de 10 ori . Cer senin sa fie si ochi buni.Sa ne auzim de bine.
E 100% ironie si nu iti este adresata… 🙂
OK.
Se pare ca tu ai fost la compania ATR.Sa nu crezi ca a fost mai grozav in anii 1980, mai ales la sfarsit, prin 1989.Ma rog, pe langa cele 5 salturi obligatorii pentru brevetare, s-au executat 15 salturi, per total, din AN-2, MIL-8 si AN26, cateva salturi seara.In rest aproape toata ziua pliari de parasute BG-7 si tot felul de tampenii(corvezi,inclusiv la GAZ, pas de defilare, garda).
Se astepta ore intregi ca sa vina avionul sau elicopterul pentru efectuarea salturilor insa de foarte multe ori ramaneai cu asteptarea, adica canci salt.
Multi parasutisti militari, TR, normal, au fost dusi in toamna anului 1989, la cules de struguri, in Dobrogea.
Binenteles ca nu s-a respectat ce era trecut in pregatirea de lupta, adica cunoasterea armatelor straine, alpinism,inot, scafandrerie, arte martiale, foarte putin sedinte de tragere, manipularea explozivilor, adica o banala sedinta de instruire in manipularea unui baton de trotil si cunostinte foarte vagi de protectie ANM.In rest la greu pas de defilare, garda, si alte tampenii.
Trageai in poligon 3 cartuse si apoi daca era cazul, toata unitatea era implicata in cautarea tuburilor.In decembrie 1989 cand am vazut atatea tuburi trase de altii, imprastiate pe jos, la inceput te manca pielea, din obisnuita, sa le culegi.
Au fost unii, care au prins o scurta aplicatie, adica desantarea din AN-26, la cativa zeci de km de unitate,langa o localitate rurala, imitandu-se ocuparea unei zone prin parasutare, apoi mars fortat pana la unitate.Aveai impresia ca se efectueaza o reconstituire a invaziei in Normandia de catre Aliati, in noaptea de 05/06.06.1944, la noi pe timp de zi.
Barfeau baietii ce a ajuns arma parasutisti in Romania comunista, arma de elita in occident, mai ales la britanici, iar la noi ….
La incorporare puteam face lejer 15 tractiuni la bara, cu bratele intinse, insa dupa cateva saptamani, datorita regimului alimentar slabut nutritiv, insa destul cantitativ, nu faceam mai mult de 5 tractiuni la bara.
„Manipularea explozivilor”= distrugeri.
„Pas de defilare”= instructie de front.
In rest, exagerari, ca sa nu spun altfel.
Cele bune
@ Vlad
„In rest, exagerari, ca sa nu spun altfel.”
Stimate Domn, cred ca ati dovedi ceva mai mult bun simt daca ati renunta la a mai minimaliza/ ridculiza experientele personale marturisite de unii dintre noi….
V-ati legat doar de cateva detalii minore eludand cu buna stiinta ESENTIALUL….Din respect pentru noi – cei care ne-am povestit „oful” – v-as ruga sa va abtineti sau, macar, sa incercati sa comentati ceea ce conteaza cu adevarat.
Va multumesc.
Cred ca nu e cazul s-o dam in victimizare , nu credeti 🙂 ?
@ Vlad
Nu, este departe de mine gandul victimizarii 😉 Va marturisesc ca ador realismul si discutiile argumentate 😉
M-am exprimat simplist fiindca asa am vrut.Stiu ca suna a film ce trebuia sa invatam la pregatirea militara insa asa au stat lucrurile.Nu intentionez sa impresionez ci doar sa prezint o stare de fapt.Tu poti sa crezi ce vrei.
Pfffffff…D-voastra vorbiti de anii 2000…ce timpuri…ne aducem aminte cu placere de acei ani..acum e mult mai grav…
Pfffffff…D-voastra vorbiti de anii 2000…ce timpuri…ne aducem aminte cu placere de acei ani..acum e mult mai grav…
NU ESTE MULT MAI GRAV,PT CA NU MAI SUNT BIDIDII- SOLDATI IN TERMEN.
ACUM EXISTA DOAR MESERIE SI IN TERES DIRECT.,PROFESIONAL.
TOTUL S-A SCHIMBAT.
SOLDATELUL IN TERMEN NIU AVEA IN CAP DECAT SA MANANCE , SA DOARMA SI SA SE STRECOARE,IAR APV-ISTUL SA-I BAGE-N CAP MINIMUL POSIBIL CA SA IASA BINE LA EVALUARI,STIIND TOATA LUMEA XCA INTR-UN AN NU DEVII SOLDAT CI MACAR UNUL CARE SA AI BA PUTINA DISCIPLINA .
ACUM…E NASHPA SA DAI CHIX .
AI SALARIU SI CARIERA.
pe bune??? si stiti cum sunt tratati soldatii profesionisti din ziua de azi??? aveti macar idee?
IA I DOMNE !
CHIAR SUNT CURIOS…
POATE AFLU SI EU CA PROBABIL DE MINE SE ASCUND.
:)..in curand in romania vom vorbi despre – rumania military – numai la timpul trecut, anul asta incepem cu aviatia ,peste 2-3 ani vom citi pe bloguri sin presa marturii ale fostilor piloti militari transformati intre timp in piloti pe avioane de linie la carpatair,tarom ,blue air si alte low costuri 🙂
In actualele conditii de dotare si grila de salarizare, decat pilot militar pe un jaf de MIG21 sau F16 A, la mama dracului, in locuri naspa, mai mult visand la zbor decat realizandu-l efectiv, mai bine pilot la o companie de transporturi aeriene unde se zboara la greu si se castiga mult mai bine decat in aviatia militara.
mda, eu am facut 6 luni la transmisiuni, o unitate de „elita” 🙂 a armatei (asa se laudau). In fact, dupa 6 luni habar n-aveam NICI UNUL DIN NOI sa pornim o statie din aia cu lampi montata pe ZIL-uri din 1957 si care batea la 25 km punct-la-punct daca montai o structura cu o mica parabola in varf. Nici macar idee ce trebuie sa facem n-aveam. Macar de-am fi tras mai mult, mai ales ca unora ne-a placut mult in poligon, dar in afara de 4 trageri, n-am mai facut decat o aruncare de grenada, am aprins un trotil cu fitil, am sapat un adapost individual si am trecut printre 2 pereti paraleli cu napalm (suna tare, in fapt o prostioara de 2 bani pentru copii de 7 ani). Pentru rahatul asta m-au tinut 6 luni si m-au ingrasat 8 kile. O mizerie. Ar trebui acuzati de tradare „ofiterii” aia. Dar sa vezi ce vodcute aveau pe masa cand intrai in biroul lor… Eh, nici noi nu ne-am lasat mai prejos, am baut pana n-am mai putut si am citit zeci de carti din biblioteca unitatii (multe de tehnica militara). Cu toate astea, am avut la activ si o rebeliune la adresa sergentului, urmata de … nimic. Nici sa ne pedepseasca nu erau in stare. Pe mine m-au prins intrand cu alcool in unitate. Nimic, m-au certat dimineata in fata unitatii si m-au amenintat cu „gheaze”. Pe baietii cu termen intreg am vazut cum ii palmuiau si-i izbeau de ziduri unii din ofiteri (capitani). Anno Domini 1997, Armata Romana
SHIT HAPPEND’S SPUNE CHINEZUL.
SI NU AI INVATAT NIMIC DIN ASTA?
NU CUMVA CONFIRMI CE AM IS MAI SUS?
D-le nemotoujours cu respect va spun ca nu aveti dreptate in totalitate . Cei de la mine din judet si altele am ajuns la parasutisti voluntari , pt asta semnam niste dereri precum ca vrem sa facem acolo armata . Au fost insa si multi care cand au ajuns la poarta unitatii credeau ca sunt la aviatie vazand cadrele imbracate in albastru cand au auzit ca sunt la parasutisti au fost cativa careau spus ca ei nu vor sa sara . Vai de capul lor ce a fost , de ce ?! Da sa ti vina un plutonier beat la ora 23 si sa inceapa instructia cu toata bateria ca el nu are pat facut desii habar naveam ca el va dormii in unitate dupa patrula de duminica, sau sa vina comisie de la statul major al trupelor de parasutisti in verificarea capacitatii de lupta a unitatii iar in cazul nostru a intrebat si un plutonier care s-a balbait si n-a fost in stare sa prezinte arma pt ca 3 soldati intrebati mai inainte au uitat cate un element lt-col ce ne inspecta devenise furios dupa respectiva balbaiala si dupa ce i-a zis un soldat descrierea armei iar eu instalatia s-a mai domolit dar abia am luat satisfacator pt asta . Si au mai fost . E adevarat ca nici toti soldatii nu se omorau cu armata dar sa exemple de subofiteri care si bateau joc de tine sau beau la unitate Sau am intalnit si ofter(capitan) care intr-o situatie de liber unii s-a imbatat /pilit
valeu in ce hal i-a chinuit si pe unii ne a bestelit da a doua zi dadea drumu in invoire pe sestache cu pretul de un pachet de KENT si o sticla de vin alb la trei sferturi. Cand am terminat armata si amrevenit la comisariat pt elberarea livretului maistrul militar mi a spus in fata sa ledau si lor ceva ca sa mearga marepede . Am facut pe niznaiu vine unu si da actele pleaca si se intoarce cu o sacosica dupa 5 minute ii da livretu , eu si inca 3 asteptam de 15 minute m-am dus la ghiseu si i-am spus ca daca nu mi da livretu imediat iese cu scandal , mi l-a dat avand grija sa ma amenite cu chemar cat mai dese la concentrare , pe dracu ca alea nu se mia faceau am spus celor de la Observatorul Militar de incident nu stiu ce s-a facut..Au fost Uscaturi si in acest domeniu cadre militare asa ca nu sariti numai pe soldatii in termen..
RESPECT militarii care sunt cu adevarat militarii nu secaturi in haina militara. FARA nici o aluzie atata timp cat nu va cunosc . Sanatate si cer senin.
CORECT SPUS,DAR EU M-AM REFERIT LA COMPORTAMENTUL DINAINTE FATA DE CEL DE ACUM.
Nemo, la tine tasta Caps Lock e blocată?
Din experiența personală, 2002 6 luni din viață petrecute la U.M. 01830 Primul lucru pe care l-am învățat este că armata e săracă și nu are bani așa că a trebuit să facem chetă pentru aproape orice, mopuri, găleți, detergent de spălat pe jos, detergenți pentru veselă, rechizite, etc. Materii ciudate și inutile și o grămadă de ofițeri care erau alocați companiei noastre, mulți din ei foști politruci reciclați. Cu toate astea am avut ocazia să învăț despre racheta RS-2US, prezentată cu mîndrie ca armă modernă a arsenalului activ al RoAF.
Probabil cel mai onest articol pe care l-am citit vreodata referitor la serviciul militar, asa cum era, cu bune si cu rele:
http://mihneamaruta.ro/2011/08/29/abecedarul-din-armata/