Întâmplări

Deunăzi am găsit un site (dragusanul.ro) care avea o categorie interesantă: Spioni în România. O colecție de evenimente cu spioni, în România.

O listă a acestor evenimente este prezentată în continuare.

1910: Trei ofiţeri ruşi, arestaţi în Cernăuţi, ca spioni

 

Dragostea nemărginită şi intere­sul cel mare, pe care îl manifestă Rusia faţă de monarhia noastră şi, în special, faţă de părţile răsăritene ale ei, Buco­vina şi Galiţia, a pus poliţia austriacă pe gânduri. De o bucată de vreme, se abat pe la noi, prin „Dulcea Bucovină” oaspeţi nechemaţi, ba chiar primejdioşi siguranţei statului austriac, veniţi din Rusia, care, cu o abilitate şi exactitate de nedescris şi cu o diligenţă demnă de alte scopuri, iau pla­nuri topografice a diferitelor regiuni şi cu deosebire a părţilor mărginaşe cu frontiera rusească, fac fotografii a feluritelor fortificaţiuni şi se interesează mai de aproape de toate aşezămintele, pe care armata noastră le are în Bucovina.

Arestările ce s-au făcut, până acum, de poliţia din Cernăuţi, ai cărei agenţi au dat strălucite dovezi că posed un spirit de observaţie foarte fin, au dovedit că aceşti vizitatori nu sunt simpli „sportmanni”, care numai ca să-şi satisfacă unei plăceri fac diferite colecţii de planuri to­pografice şi fotografieri, şi că nici nu sunt oameni de rând, ci că ei, aproape cu toţii, aparţin înaltului corp ofiţeresc rus şi că cu toţi stau direct în serviciul de spionaj al Rusiei.

De câteva zile numai, poliţia cernăuţeană a arestat trei indivizi, tocmai când se îndreptau spre ţara lor, cu acea mulţumire în suflet, pe care o are omul când şi-a împlinit, în mod conştiincios, datoria. Aceşti trei indivizi sunt trei ofiţeri din ar­mata rusească. Ei au fost încredinţaţi cu o misiune specială, din partea Rusiei, şi, din scrisorile aflate la ei, reiese că şi-au îm­plinit cât se poate de bine misiunea lor, umblând prin toată Bucovina. Ei aveau menirea să facă, aici, la noi, studii topogra­fice, în special aveau să studieze mai bine ţinuturile de la frontieră, pentru că, în caz de invazie rusească în Bucovina, ei aveau să servească de conducători ai armatei ruseşti prin aceste ţinuturi. Trebuiau, de departe, să cerceteze podurile din Bucovina, modul cum sunt eventual fortificate aceste poduri, poziţia şi depărtarea dintre olaltă, pentru ca, în caz de necesitate, să servească cu rapoarte cât de detailate. În fine, aveau îndatorirea să facă raport despre numărul magaziilor de pulbere, despre toate depozitele unde se vând sau se află arme, atât în Cernăuţi, cât şi în provincie, precum şi despre brutăriile militare ş. a. În momentul arestării lor, s-a la ei o vastă corespondenţă, care atestă pe deplin că Rusia, în adevăr, zeloşi spioni şi-a aflat în persoanele acestor trei ofiţeri. Ei au fost predaţi imediat judecă­toriei criminale din loc, iar cu investigaţia a fost încredinţat judecătorul Dr. Preminer. Se aşteaptă încă multe amănunte, interesante de la această investigaţie.

Cam în acelaşi timp în care au fost arestaţi cei trei ofiţeri ruşi, poliţia a dat peste o nouă afacere de spionaj rusesc. În această afacere, de astădată, nu sunt implicaţi ofiţeri ruşi, ci un ofiţer din armata comună, cu numele Jovinalli, care are rangul de locotenent. Locotenentul Jovinelli se afla, de mai mult timp, în serviciul de spionaj al Rusiei şi centrul activităţii lui era oraşul Lemberg, în Galiţia, unde respectivul era cantonat.

De vreo două zile, venise în Cernăuţi şi, sub nume fals, locuia într-un hotel. Aici, prin purtarea lui foarte suspectă, a atras atenţia poliţiei. Pe lângă aceasta, se mai adaugă o înştiinţare a poliţiei din Lemberg, către poliţia de aici, însoţită de o descriere personală. Această descriere personală se potrivea, întru toate, asupra persoanei locotenentului Jovinelli. Poliţia cernăuţeană nu a mai stat pe gânduri şi, atât în urma purtării suspecte a locotenentului, cât şi, în special, în urma avizului poliţiei din Lemberg, ieri a arestat pe numitul locotenent.

Se asigură că Jovinelli a venit în Cernăuţi pentru ca să se întâlnească cu trei ofiţeri ruşi. Norocul însă nu l-a favorizat, de astă dată, căci cei trei ofiţeri au fost arestaţi înainte de a se putea întâlni cu ei. Poate în temniţă să i se împlinească dorinţa de a vedea pe soţii săi, dacă în urmă a avut norocul acesta. Locotenentul Jovinelli în curând va fi transportat la Lemberg.

Oare aceste descoperiri de spionaj în Austria să fie rezultatul înţele­gerii şi păcii diplomatice, pe care d1 Aerender a încheiat-o cu dl Iswolski şi, pe care, cu atâta emfază, a trâmbiţat-o ziarul „Politische Corespondenz” din Viena? (Gazeta Transilvaniei, LXXIII, Nr. 75, Braşov, duminică 4/17 aprilie 1910, p. 3).

 

1914: Spioni români în Ardeal

 

Este o mizerabilă şi ticăloasa apucătură a şovinismului maghiar calomnierea şi batjocorirea poporu­lui român. E veche aceasta deprindere, foarte veche, din timpurile lui Werböczy şi ale „Aprobatelor”, poate şi de mai înainte. În cărţile aceste şi în alte acte legislative din secolii tre­cuţi, de câte ori se face amintire de Valahi, ei sunt timbraţi ca cei mai mişei şi periculoşi oameni, vrednici de-a fi ţinuţi în opresiune şi sufe­riţi în ţară numai pană când le convine nemeşilor. Au fost, pe acele vremi, stări barbare la noi. Cu aceasta îşi scuză uneori patrioţii înfierbântaţi trecu­tul, ruşinos. Aşa este. Timpul a fost grozav şi barbar, dar barbaria au făcut-o stăpânii nemeşi de pe atunci.

S-au sfărmat însă „Aprobatele” şi celelalte legi nevrednice, s-au cu­fundat în noianul uitării. Şi, după mai multe şi puternice zguduiri, Ungaria a intrat şi ea în şirul sta­telor moderne. Şi multe s-au schim­bat, multe lucruri noi s-au intro­dus, dar cu puţin folos pentru poporul de rând,. Pentru naţionalităţi s-au votat legi în cameră, cum e, de exemplu, Legea de naţionalitate, dar aceste au rămas literă moartă. Ca în trecut, aşa şi în zilele noastre, dar în formă schimbată.

Şovinismul oligarhic de acum, văzând că voim a ne susţinea cu toate forţele naţionalismul nostru ro­manic, a introdus, de vreo 4-5 decenii, încoace, iarăşi calomniile şi pervertirile faţă de noi. Întâi ne numeau patrioţi răi, în care nu pot avea încredere, apoi epitetele calom­niatoare s-au sporit uimitor, tot mai severe, tot mai fără scrupule. În adunări publice, în broşuri şi în zia­rele inspirate de şovinismul nesă­buit, am fost atacaţi şi calomniaţi ca duşmani ai patriei şi ai Maghia­rilor, ni s-a reproşat că voim să fa­cem stricăciuni Ungariei, s-o vindem. Cu un cuvânt, mulţi dintre Români au fost declaraţi de trădători de pa­trie, fără să se afle, în nenumăratele procese şi investigaţii, ce ni s-au fă­cut, nici o urmă de trădare de patrie sau de dinastie, nu s-a găsit nici un român trădător.

Patrioţii de contrabandă, patri­oţii şovinişti, însă, merg mai departe la a scorni minciuni, cu scopul de-a compromite întreg neamul românesc. De când noi, Românii de aici, am făcut unele progrese politice şi culturale şi de când România a devenit regat independent, pornirea lor pătimaşă a luat un impuls şi mai puternic. Iar acum, când Româ­nia a pacificat Orientul şi şi-a câş­tigat stima şi iubirea tuturor state­lor europene, atitudinea lor duşmă­noasă s-a potenţat. Iscodesc fel de fel de scorni­turi în vorbirile lor, dar mai ales în ziarele fără conştiinţă, că România e periculoasă pentru Austro-Ungaria, pentru că voieşte, la timp favorabil, să anexeze Ardealul.

Dar, ca România să poată exe­cuta acest plan, trebuie să cunoască pământul Ardealului, munţii, văile, râurile, strâmtorile, drumurile, oraşele şi satele, iar aceasta nu se poate face decât prin un spionaj. Şoviniştii au ridicat o nouă acuză, o nouă calomnie asupra poporului român. Suntem cu toţii spioni, noi, Românii de aici, dar mai ales fraţii din România. Şi în chestia aceasta şovinismul şi-a ajuns culmea obrăz­niciei. Dacă vreun bărbat de-ai noştri merge la Bucureşti, face ser­viciul de spion, raportând cercurilor competente de acolo lucruri secrete din Ardeal. Dacă vin prin Ardeal bărbaţi de valoare din România, sunt priviţi ca suspecţi şi mişcările şi paşii lor sunt urmăriţi în taină. Dar mai mult. După ziarele ungureşti infectate de boala şovinis­mului, România a organizat un în­treg sistem de-a pune la cale spio­najul. Cităm aci două exemple.

Săptămânile trecute, ziarele au descoperit un mare act de spionaj, dirijat din România. O mână nevă­zută ademenea pe ţăranii români din câteva comune ale comitatului Hu­nedoarei şi-i trecea în România, ca muncitori. Dar acolo erau instruiţi în „arta” spionajului şi apoi trimişi acasă, încărcaţi cu bani şi însărci­naţi să pregătească satele de pe Mureş pentru cazul invaziunii arma­tei române. Totodată, aveau să tri­mită în România diferite ştiri despre stările de pe acolo. Adică iată pe ţăranii români din un colţ de ţară ca spioni!

Şovinismul turbat şi cu intenţii perverse, după ce ne-a atribuit nepatriotismul, trădarea de patrie, acum ne face şi spioni!

Natural că s-au introdus cer­cetări în sate, dar nu s-a putut afla nici un spion. Doar s-a constat atâta că, din unele sate, trec sporadic Români în România şi alţii se în­torc acasă. Aceştia vin cu parale, câştigate cu muncă grea, acolo. O ştiau aceasta denunţătorii la ziare, dar s-au folosit de emigra­rea unor ţărani români în România, unde căutau lucru cinstit, să ne calomnieze ca pe nişte oameni care sunt în stare să trădeze patria prin spionaj.

Un alt caz de felul acesta se relevă acum. Ziarul şovinist „Pesti Napló” constată, în numărul său de Duminecă, că „în Ungaria şi mai ales în Ardeal se află o mul­ţime de spioni români. Această afirmaţie – zice ziarul – se do­vedeşte prin denunţul ce l-a făcut, zilele acestea, ministrului de război din Viena un desenator, Iosif Tem­pinsky”. Ziarul spune, că desenato­rul a fost în România, unde, con­venind, la Brăila, cu nişte ofiţeri, ei i-ar fi propus „să facă spionaj în Ardeal”. El a respins propunerea, dar, trecând prin Ploieşti, ar fi asistat la sosirea unei trupe române de teatru, „care venea din Ungaria”. Printre actori s-ar „fi aflat şi doi ofiţeri români, care ar fi făcut spionaj în Ungaria”. Tempinsky a venit apoi în Austro-Ungaria, unde a făcut denunţul, iar ministrul de război a orânduit o anchetă în această chestiune.

Astfel e informat propovăduito­rul de neadevăruri, ziarul „Pesti Napló” . Cine e acel Tempinsky, ce pont se poate pune pe denunţul lui, şi că peste tot s-a făcut un astfel de de­nunţ – nu putem şti. Tot lucrul se pare forţat, o scornitură, o ştire fantezistă. Dar aceasta e suficient ca ziarele ungureşti să alarmeze lu­mea, că s-a găsit un nou mijloc la neamul românesc de a submina statul ungar şi a-i pregăti căderea – mijlocul de spionaj. Scopul acestor fel de apucături e a arăta în sus, la Viena, şi poate până la Ber­lin, iar în jos, opiniei publice ungureşti, că Românii sunt un popor re­bel, duşman monarhiei şi pervers. Ei nu merită nici un sprijin, şi aici, în Ungaria, nu li se pot acorda drep­turi şi privilegii, căci ar folosi favo­rurile spre ruinarea Ungariei.

Ştim noi că, în multe părţi, nu se va da crezământ acestor calom­nii, dar şoviniştii şi alţi duşmani ai neamului nostru vor folosi, de câte ori li se va da ocazie, această nouă şi mârşavă ponegrire şi calomnie faţă de noi. Patrioţi răi, duşmani, trădători de patrie şi, în zilele noastre – spioni. Protestăm contra acestor apu­cături nevrednice şi păcătoase şi le denunţăm lumii ca nişte minciuni grosolane şi impertinente, menite a compromite un neam viguros şi cu conştiinţă de demnitatea sa (Gazeta Transilvaniei, LXXVII, Nr. 129, Braşov, sâmbătă 14/27 iunie 1914, p. 1)

 

1916: Din România. Pregătiri şi spionaj rusesc

 

Unele ziare din Iaşi se ocupă cu pregătirile Rusiei în Basarabia, care sunt îndreptate împotriva României. Pe lângă concentrări de trupe ruseşti de-a lungul Prutului, de la Lipcani, până la Reni, ruşii se folosesc de un mare aparat militar de spionaj, care funcţionează în România. Din împrejurimile Iaşului şi Galaţilor au fost expulzaţi câţiva spioni ruşi. Poliţia a prins un spion, asupra căruia s-a găsit un însemnat material de spionaj (Gazeta Transilvaniei, LXXIX, Nr. 104, Braşov, sâmbătă 14/27 mai 1916, p. 2).

 

1920: Din seria conspiraţiunilor în Ardeal

 

Procesul din Cluj. Cluj, 9 februarie. Ieri, s-a judecat, de Curtea Marţială a Corpului VI de Armată, procesul spionilor unguri, soldaţi în armata amiralului Horthy, plutonier Ludovic Gampe, în etate de 19 ani, originar din Cluj, care a făcut, în timpul din urmă, după retragerea armatei noastre pe Tisa, de trei ori drumul de la Budapesta în Ardeal, spre a culege informaţiuni cu caracter militar şi politic.

Acuzatul a făcut mărturisiri amănunţite despre sistemul de spionaj, organizare şi instigare a oamenilor trimişi de amiralul Horthy, precum şi amănunte asupra felului de propagandă subversivă contra statului român, la care sunt angajaţi toţi oamenii lui Horthy din Ardeal.

Acuzatul a fost condamnat la moarte de Curtea Marţială, prezidata de dl Colonel Vlădescu.

Al doilea acuzat, sublocotenentul ungar Zoltan Galli, face spionaj din anul 1913, de când a fost în Bucureşti, ca director al hotelului „Metropol”, până la 1916. După înfăptuirea României Mari, a făcut două lungi călătorii de propagandă în Ardeal şi în Bucureşti, unde, în apartamentele hotelului „Metropol”, organizase un birou central de spionaj. A fost, acum, în urmă, surprins încercând să elibereze cu forţa pe un tovarăş al tău, sublocotenent ungur, arestat de români pentru acte de spionaj.

Zoltan Galli a fost condamnat de Cartea Marţială, cu majoritate de voturi, la moarte. / Ag. Tel. „Damian” (Românul, IX, Nr. 27, marţi 10 februarie 1920, p. 1).

 

1923: Procesul de spionaj de la Pecica

 

Procesul de spionaj de la Pecica. Vineri, Consiliul de război al Corpului VII de Armată din Sibiu a judecat procesul de spionaj de la Pecica. După o lungă dezbatere, Consiliul de război a adus următoarea sentinţă de condamnare: Iosef Krestian, din Pecica, actualmente în serviciul militar activ, care furnizase date importante despre aşezarea trupelor române de la frontieră, a fost condamnat la 5 ani temniţă; Franz Füzessy, autorul principal al afacerii de spionaj, la un an temniţă; Iul. Wrbny, secretar comunal, 3 luni temniţă; funcţionarul de bancă Şt. Leitner a fost scos din cauză. Condamnaţii n-au făcut recurs.

Spioni expulzaţi. Brigada de siguranţă din Constanţa a reuşit să aresteze pe Iosef Hendric, Ianoş Sabo şi Anton Şandor, care au intrat în ţară în chip fraudulos, ocupându-se cu spionajul. Toţi patru au fost expulzaţi din ţară (Vestul României, No. 15, Oradea, vineri 29 iunie 1923, p. 5).

 

1923: Un complot senzaţional

 

Luni s-a aruncat, de la etajul al III-lea al Cercului Militar din Bucureşti, nevasta maiorului Tschaicowsky (Ceaicowski – n. n.), ucrainean de origine. Moartea acestei doamne atât de tragică a făcut mare senzaţie, mai ales că venea imediat după arestarea soţului ei, care era bănuit pentru spionaj. După cercetările făcute de autorităţile în drept, s-au scos la iveală lucruri cu adevărat senzaţionale. Maiorul Tschaicowsky împreună cu nevastă-sa, au fost implicaţi într-un vast spionaj. Se lucra la realipirea provinciilor anexate de noi la vechile lor state. În acest scop, un mare număr de ofiţeri şi civili, ai statelor de la care am moştenit provinciile, porniseră o întreagă organizaţie de spionaj.

Nu avem, până acuma, relaţiuni complecte, dar din cele pe care le avem vedem că s-au arestat 100 ofiţeri din armata noastră, saşi, ungari, bulgari şi ruşi, şi mai mulţi civili. Nici un ofiţer român nu este implicat. Nevasta maiorului, când s-a sinucis, a lăsat trei scrisori maiorului Cristea, comisar regal, scrise în limba rusă.

Pe de altă parte, la maiorul Tschaicowsky, soţul ei, când a fost arestat, s-a găsit o scrisoare, din care se constată că lucra cu un funcţionar, care şi acesta a fost arestat. Autorităţile militare şi Siguranţa urmăresc, în Ardeal, Banat, Basarabia şi Cadrilater, pe complici. Cei arestaţi au fost depuşi în penitenciarul din fortul Jilava. Nu se dau mai multe relaţiuni, pentru a nu se stânjeni lucrările autorităţilor (Vestul României, I, No. 37, Oradea, vineri 26 octombrie 1923, p. 1).

 

Descoperirea unei organizaţii de spionaj în Bucureşti

 

Spionaj în favoarea Rusiei. Membrii organizaţiei sunt intelectuali. Arestările din Bucureşti. Alte arestări în provincie.

Spionaj! Cuvântul sună tăios şi viclean ca limba despicată a viperei. Şi întocmai cum vipera produce dezgust, aşa şi oamenii – căzăturile şi mişeii – sunt scârboşi. Ce-i spionajul? E vinderea ţării şi a celor ce are ea mai bun duşmanilor ei. Nu avem cuvinte să înfierăm faptele mârşave ale celor ce, din iubire de arginţi, vând ţara în care trăiesc şi-n care-şi câştigă pâinea de toate zilele, necesară traiului. O mângâiere totuşi avem. Printre cei arestaţi la Bucureşti, Braşov şi în celelalte oraşe din ţară, abia găsim câţiva români, încolo numai străini de neamul şi sufletul nostru. Ce bine poţi aştepta de la un străin, chiar dacă trăieşte în ţara ta? / s.

În zilele trecute, Siguranţa din Bucureşti a descoperit o vastă organizaţie de spionaj, în favoarea Sovietelor. Centrul din Bucureşti era afiliat Centralei de spionaj din Viena, iar conducătorul din capitală era un inginer german, care, pentru a-şi masca activitatea, a deschis un magazin de aparate fotografice, radio şi accesorii, sub firma „Fotofon”. Natural, totul era de ochii lumii, căci în realitate aci era centrul unde spionii concentrau materialul cules. De aici, informaţiunile culese erau trimise prin curier special, prin poştă, poştă aeriană sau duse chiar de şef, personal, la Viena şi predate serviciului de spionaj sovietic. Ba, dacă erau informaţiuni importante şi urgente prin radio, căci inginerul dracului îşi instalase un admirabil aparat de emisiune.

Cea mai mare parte din membrii organizaţiei din capitală şi provincie e compusă din intelectuali şi mai cu seamă ingineri. Toţi aceştia erau în bune relaţiuni cu societatea bună din Bucureşti, cu cercurile militare, politice şi economice. Se spune că şeful bandei de spioni, inginerul neamţ, e un om foarte învăţat şi bine pregătit în toate domeniile. Mai înainte de a fi trimis în România – scriu ziarele – a mai făcut spionaj şi întotdeauna a dat dovadă de multă pricepere.

 

ARESTĂRILE

 

Siguranţa urmărea de mai mult timp activitatea acestei bande, însă aştepta momentul oportun ca să intervină, astfel că banda era bine păzită, scrisorile telegramele şi tot ce se trimitea, de la Bucureşti, la Viena, ajungea în mâinile Siguranţei. În ultimele săptămâni, un inginer – Ludwig – a propus unui ofiţer să-i vândă ceva planuri militare. Ofiţerul a acceptat, dar şi-a anunţat superiorii, iar când inginerul a venit cu banii, a fost prins şi arestat. Ascultat, a făcut mărturisiri, denunţându-şi tovarăşii. A mai spus că au primit ordine severe din Viena, ca să urmărească manevrele regale din toamna aceasta, indicând şi ziua în care ce-i însărcinaţi cu treaba aceasta vor pleca din Bucureşti. Însă n-au mai plecat, căci, în momentul când erau să pornească cu automobile şi cu motociclete, au fost arestaţi. Însă aceştia nu prezentau mare importanţă. În acelaşi timp se făceau descinderi în oraş.

Dintre acei arestaţi, menţionăm pe inginerul Solomon şi soţia, ing. Horovitz, inginerul Mader, Iosif Haleş, secretarul organizaţiei, şi alţii, a căror nume e ţinut în secret. În Bucureşti au fost arestate 75 persoane.

 

ARESTĂRILE DIN PROVINCIE

 

Organizaţia de spionaj din Bucureşti avea ramificaţii în oraşele mai principale din ţară.

• La Braşov, au fost arestate 10 persoane, între care se zice că ar fi şi 2 ingineri de la fabrica de aeroplane.
• La Cluj au fost arestate 7 persoane, între care şi Victor Arady, cunoscutul publicist maghiar, precum şi un alt gazetar maghiar.
• La Iaşi, a fost arestat Waxmann, fostul primar – sub averescani – al Unghenilor.
• La Chişinău au fost arestaţi, tot în legătură cu această organizaţie, 3 curieri bolşevici, veniţi proaspăt de peste Nistru.

La cei arestaţi în Bucureşti s-au găsit enorme cantităţi de explozibili, aparate fotografice, radio, multe automobile, motociclete şi maşini de scris. Asupra şefului s-a găsit un carnet de cercuri, din care s-a constatat că, în zilele din urmă, s-au cheltuit sume fantastice. Deocamdată cercetările se fac de Siguranţa generală a statului şi de parchetul militar. Se prevăd mai multe arestări. După încheierea cercetărilor, vom reveni asupra acestei chestiuni (Românul, XV, No. 30, Duminică 26 octombrie 1930, p. 1)

 

1930: Spioana Vass Ana condamnată

 

La 23 iunie 1930 s-a dezbătut, la Tribunalul din Arad, senzaţionalul proces de spionaj al acuzaţilor Kubelka Vass Ana şi al complicilor Harangozo Mihai şi Ţigan Todor, despre fapta cărora ne-am ocupat, la timpul său, în coloanele noastre.

Acuza împotriva doamnei văduve Vass Ana a fost că a stat în corespondentă cu agenţii biroului central de informaţie din Budapesta, primind bani pentru serviciile de spionaj făcute în favoarea Ungarei. Inculpata, pentru a acoperi sensul adevărat al corespondenţei, a întrebuinţat cerneală simpatică. În acţiunea de spionaj a fost ajutată de complicii cifrişti Mihai Harangozo şi Teodor Ţigan. Chemarea doamnei Vass Ana a fost să comunice biroului din Ungaria mişcările strategice ale unităţilor militare şi numele ofiţerilor români şi, pentru a răspunde acestei însărcinări, sub diferite pretexte de a aranja petreceri de binefacere, fiind inculpata şi vicepreşedinta societăţii de Crucea Roşie maghiară din loc, a intrat în cetate şi a căutat cunoştinţele ofiţerilor români.

La dezbaterea din 23 iunie, inculpata, prin avocatul ei, dr. Demian, a tins să dovedească că totul a comis din sărăcie şi s-a căutat a se dovedi – cum întotdeauna, când un minoritar şade pe banca acuzaţilor – că suferă de demenţă. Medicul expert dr. Sedlac, fiind interogat asupra acestei boli, a declarat că acuzata, deşi suferă, într-un anumit grad, de neurastenie, totuşi nu este iresponsabilă. Complicii s-au apărat că nu au avut cunoştinţă de faptele şi legăturile acuzatei Vass şi nici n-au bănuit ce scop servesc. După ascultarea apărării şi a acuzei, cea din urmă susţinută, cu multă energie, de dl procuror Ghitta, tribunalul, după o chibzuire de o oră, a adus sentinţa prin care inculpata Vass Ana se condamnă la 2 ani, iar Harangozo la un an închisoare corecţională. Complicele Ţigan, în lipsă de dovezi, a fost achitat.

Condamnaţii au declarat că fac apel contra sentinţei. Se aşteaptă, cu multă curiozitate, hotărârea Curţii de apel, care, după toate probabilităţile, se va aduce în toamna acestui an (Românul, XV, No. 26, Arad, duminică 29 iunie 1930, p. 1).

 

1930: Spionaj sovietic, în toată România

 

De-a lungul vremii, datorită celor trei eroi care au făcut România Mare (petrolul, minereurile şi grânele – după cum scrie în opul „Secrets of the Balkans”, New York, 1917), prin ţară au mişunat, ca şi acum, o puzderie de spioni, demascaţi mai tot timpul şi de presa vremii. Dând, întâmplător, de o afacere de spionaj sovietic, din vremea Guvernului Mironescu (petrecută exact acum 88 de ani, deci în 26 octombrie 1930), mi-am zis că nu ar fi rău să iau tema în cercetare şi, pe măsură ce aflu mărturii, să vi le pun la dispoziţie, în intenţia mea conturându-se vag ideea de a lucra, în cele din urmă, o carte pe această temă. Dar, deocamdată, iată o astfel de mărturie:

1930: Cine sunt amestecaţi în organizaţia de spionaj / Un comunicat al ministerului armatei. „În legătură cu vasta afacere de spionaj descoperită, Siguranţa generală dă tabloul de mai jos, cu numele celor implicaţi:

• Friederich Klaude, cu paşaport austriac pe numele Gustav Methe, şeful organizaţiei de spionaj, dirija şi supraveghea întreaga activitate a şefilor de grupe şi subcentre, însărcinat special de centrala de spionaj din Viena.
• Koscher Andrei, austriac, cu­rier al vechii organizaţii din 1927-1929. Actualmente şef de grupă şi om de legătură cu in­formatorii.
• Gauding Theodor, german, fotograf specialist, însărcinat cu tehnica organizaţiei.
• Valceff Boris, inginer, bulgar de origine, şeful secţiei radio-fotografice şi a mijloacelor de corespondentă şi transmisiuni cu centrala de la Viena.
• Solomon Paul, inginer, şeful unei secţiuni, specialist în spio­najul militar.
• Auslander Cilli, doctor în chi­mie, supusă austriacă, curiera organizaţiei centrale de la Viena, expertă tehnică.
• Lohr Casar Iery, supus ger­man, agent de legătură şi şef de grupă.
• Proth Andree, supus francez, şeful secţiei de spionaj de la I. A. R. Braşov.
• Kalich Iosef, pretins inginer, subşef de grupă de spionaj.
• Aradi Victor, publicist, şef de grupă de spionaj politico-economico militar.
• Kotlear Lew, originar din Basarabia, şef de grupă de spionaj şi recrutor de informatori.
• Weinbaum Sara, şef de grupă şi agentă de legătură comu­nistă, gazdă pentru curieri şi informatori.
• Kavaeva Nadia, farmacistă (la farmacia „Bruss”), agentă de le­gătură.
• Maior Varzaru Grigore, din Geniu (Marele Stat Major dezminţea, totuşi, în aceeaşi zi, implicarea maiorului Varzaru în acte de spionaj – n. n.)..
• Călinescu Elefterie, funcţionar la Inspectoratul marinei, infor­mator.
• Krper Moise, inginer, şef de grupă, funcţionar la flota comer­cială sovietică din Havre.
• Dobrescu Ştefan, arhivar în ministerul afacerilor străine, informator.
  Hruza Frantz, şeful secţiei fotografice de la aviaţie, specializat în aerofotometrie.
• Lucini Giuglio, italian, recrutor şi agent de legătură.
• Halfin Simon, sergent t. r. şcoala militară de infanterie Bucureşti, informator militar.
• Rosescu Ghaorghe, funcţio­nar la ministerul armatei, direc­ţia geniului, informator militar.
• Sicsal Iulius, agent, publicist, informator politico-economic.
• Bergner Emerich, comerciant, agent de legătură şi mijlocitor de corespondenţă cu centrala de spionaj din Viena.
• Roznefeld Matus, inginer din Galaţi, informator specialist în chestiunile maritime.
• Koscher Mary, austriacă, curieră cu centrala din Viena.
• Vaxnan Haim, soldat la Ro­man, informator militar.
• Vorotnicov Pavel, inginer din Basarabia, informator şi recrutor de specialitate.
• Teodorescu Ştefan, fost arhivar la ministerul afacerilor străine, informator.
• Dobroschin Iezus, de la depo­zitul de remontă Flămânzi, informator militar.
• Korotkov Gheorghe, soldat la regimentul de artilerie Piteşti, informator militar.

 

Firme comerciale care mas­cau acţiunea de spionaj.

 

• 1). Novitas, birou tehnic, depozit de obiecte speciale en-gros, condusă de inginer Paul Solomon, cu sediul în strada Carol 41, etajul II, şi cu atelie­rul în strada Gh. Palade 24, sub firma de atelier „Atlas me­canic”.
• 2). Cassa import-export arti­cole tehnice medicale, insta­lată în strada Sfinţilor, sub conducerea lui Gustav Mathe.
• 3). Radio Foto-Fhon, atelier de fotografie, developaj şi depozit de aparate de radio şi fotogra­fiere, sub conducerea ingineru­lui Boris Valceff, având ca aso­ciat pe Theodor Gauding.
• 4). Revista „Jöjö Tarsadalma” – „ Societatea de mâine”, cu redacţia în piaâa Sfântul Gheorghe 6, sub conducerea lui Victor Aradi.
• 5). Comerţ cu articole de artă naţională: „export de ţesături covoare, broderii etc.”, sub conducerea lui Andrei Koscher, în strada dr. Bacaloglu No. 1.

 

Un comunicat al ministru­lui armatei.

 

În legătură cu cercetările care se fac, în chestiunea spionajului, ministerul armatei ne roagă să publicăm următorul comu­nicat:

„În legătură cu cercetările care se fac pentru identificarea tuturor indivizilor care fac parte din organizaţia de spionaj so­vietic, unele ziare au afirmat că această organizaţie a pătruns până şi în birourile Marelui Stat Major şi că inginerul Kaliş a fost chiar în serviciul de informaţiuni al acestei Instituţiuni.

Ministerul Armatei dă cea mai categorică dezminţire aces­tor afirmaţiuni, deoarece niciunul din indivizii implicaţi până acum nu face parte din Marele Stat Major.

În ceea ce priveşte inginerul Kaliş, nu numai că n-a făcut parte din serviciul de informaţii al Marelui Stat Major, dar a fost urmărit de acest serviciu şi trimis în judecata instanţelor civile pentru sustragerea de acte”

(Gazeta Transilvaniei, XCIII, Nr. 112, Duminică 26 octombrie 1930, p. 2).

 

Sursa: Dragusanul