Ion Ionescu, zis Itic

Nascut pe langa Cernauti, Itzac. Ramas la ultimatumul lui Stalin acasa.  Si in sfarsitul  lui „41 a ajuns prin Transnistria. Unde, intr-o zi da peste el unchi-meu ofiteru’ – se intorcea de pe front in permisie –  purtind cu mandrie Coroana Romaniei si Crucea de Fier cls 2a –  care de bucuria revederii il daruieste pe Itic cu 2 perechi de palme si apoi il intreaba ce dracu e cu el p’acolo.

Dupa explicatie il ia frumusel de guler si-l aburca in trenu’ militar si asa ajunge seara in fata lu taica-miu pe care il pagubeste de o pereche de palme – da’ de buna calitate, ca zicea el ca i-au tiuit urechile 2 zile! Si apoi don pretor (taica-miu) rascoleste niste hartii de pe masa si-i comunica vestea cea mare: nu e Itic , e Vanea Ivanovici! Apoi se serbeaza revederea si botezul lui Vanea – platit de unu’ din Bizoni, ca proaspatul Vanea de unde?! (taica-miu zicea ca de la vin i s-au tras cele 2 zile de tiuituri!). A doua zi, Vanea face cerere de recunoastere a originii etnice romane – martori ofiteru’ si Ghita Bizonu al batrin venit sa-si vaza fecioru al mare – si semnat de al mare, pretoru! ! Si mai face cerere de redobandire a numelui romanesc si iata-l pe Ion Ionescu!!!

Si masa mare, platita se-ntelege de tata. Apoi e angajat paznic in cadrul Directiei Romanizarii – deh, roman, garantat de domn pretor Bizonu’. Sa vezi peste nitel timp mutra lu’ G, director al romanizarii ( peste 10 ani mi-a fost nas) cand da nas in nas cu Ion Ionescu!  Oricum Ionica a fost silit sa admita ca echipa Dragos Voda (sustinuta de nasu) e mai buna ca Venus sau Ripensia!!! Nitel mai taziu prin amabilitatea dnei A L (fosta directoare la scoala unde invatase) reuseste sa aiba diplomele de studii pe numele lui (adica Ionescu Ion, crestin vechi! Da suferind de fimoza- act medical aranjat de dl G!!)

Toate bune si frumoase dar in sufletul lui Ion Ionescu crestea navalnic dorul de spatii intinse si ura impotriva comunismului, asa ca plin de avint patriotic  incalta bocancii lu’ statu’ si dadu’ fuguta la Cotu’ Donului unde dadu nas in nas cu plontoneru’ Ion Bizonu’ (fratele mijlociu) care tare se mai mira de cine ii vine-n ajutor (da de-aici n-a colectat nici o palma, ca desi era usor iudeofob plontoneru’ n-avea nici o datorie fata de raposatu’ Itic). Si Itic-Ion a luptat bine, chiar eroic si a ajuns si vanator de tancuri si se tinu” de prostii reactionare chiar si sub nasu’ nemtilor iar un tampit de neamt facu raport si capraru’ Ion se facu si el cu o Cruce de Fier cls 2a (plus barbatie, plus alte medalii romanesti) .

Da dupa 23 August 44 rusii l-au luat prizonier si iar avu parte de orizonturi largi. Ba mai rau, fiindca ca tot romanu’ dovedea conservatorismu’ reactionar traditional  si a suparat-o pe tova Pauker refuzind cam zgomotos sa faca parte din divizia Horea Closca si Crisan a stat cam mult in URSS si a ajuns inapoi in tara cu ultimul tren. Pina la urma a dat din nou peste vechea gasca – Bizoni etc ba a stat nitel in gazda la dl. G. Intre timp a avut vesti de la famelie:  parintii in Israel si sora in URSS  (mama ce-o mai injura! din j…ca comunista n-o scotea doar decat s-o faca catea si scroafa comunista!). Singurele lucruri ramase erau actele de scolarizare, original false, – pastrate de dna AL – si vre-o 2 fotografii de pe front pastrate de unchiu Ion plontoneru’ si inca vre-o 2 gasite la taica-miu (astea erau facute inainte ca sa-i ramaie taica-miu dator cu niste scatoalce!). Asa ca ce era sa faca? A ramas Ionescu. S-a casatorit cu o romanca. Copilu’ i l-a botezat nasu G , fost director al romanizarii (cica facea o mutra mirata nasu la botez!).

Si de bine de rau a trait inca ceva ani, pina prin 90 cand s-a dus sa se-ntalneasca cu taica-miu. Si la pomana lui, nu intelegea nevasta-sa de ce unchii mei  se mirau: na ca am trait sa mancam si pomana lu’ Ion (ea stia ca Nelu al ei era zis Itic de vechii colegi de scoala, da nu stia si de ce!). Si ca o amintire despre el, cineva , un evreu (care-l stia dinainte de 41) s-a plans de zapada alba care i-a facut zile negre , Ion Ionescu a zis ceva in idis din care nu am inteles decat traditionlu Kischman tuhas! si apoi (pe romaneste): trebuia sa fii cu mine la Cotu’ Donului, ca sa vezi ce-am patimit noi!

Acu’ sper sa intelegeti ca dau numele nitel aiurea, ca naiba stie cine mai citeste asta si nu stiu daca copchilu’ lui stie de ce pentru vechii prieteni tat’su era Itic. Ca aveau batrinii unele hibe, da gura stiau sa si-o tina! Si apropos de palmele de care se pagubira doi Bizoni: tineau sa-si plateasca datoriile! si daca imprejurarile ar fi fost mai bune pentru Itic-Ion, apai vai de pielea lui, ca si-ar fi colectat toate creditele! Asa ca a colectat doar in mod simbolic ca doar batranii Bizoni aveau prea mult respect de sine ca sa-si puna mintile cu un amarat!

 Ghita Bizonu