IRIS-T HYDEF (IRIS-T Hypesonic Defence)

La 19 noiembrie au avut loc Factory Acceptance Tests destinate primului client care a cumparat un sistem GBAD integrat de Diehl Defence. Desi stim care este clientul, respectam dorinta cumparatorului de a nu ii fi mentionat numele. Stim insa ca este vorba de livrare a 10 sisteme GBAD (operatiune in curs si care va dura 8 ani) pentru o valoare de 1 miliard de euro. Elementele fundamentale ale sistemului sunt: racheta IRIS-T-SLM produsa de Diehl Defence, radarul TRML-4D ultima generație, produs de HENSOLD si sistemul de conducerea focului produs de Diehl Defence impreuna cu AIRBUS (vezi paginile 18 si 19 din Revista Spectrum nr 43/2020).

Si acum sa revenim la tema fierbinte a contracarării rachetelor hipersonice.

Ne-a retinut atentia un articol-dezbatere privind pericolele puse apararii AA de rachetele hipersonice precum si conceptul de racheta hipersonica prezentat de Diehl Defence (vezi pagina 17 din Revista Spectrum nr 44/2021), care are in vedere adaptarea rachetei IRIS-TSLM si transformarea ei intr-o  racheta hipersonica IRIS-T HYDEF (IRIS-T Hypesonic Defence) cu un Kill Vehicle adecvat.

Preocuparile Diehl Defence in studiul domeniului hipersonic datează din 2002, preocupari care la vremea respectiva nu au fost sprijinite (intelese) de Bundeswehr. A trebuit ca Rusia si China sa faca pasi considerabili in acest domeniu pentru ca occidentalii sa se trezeasca.  Cercetarile aplicate ale DD s-au intensificat in ultimii ani. In ultimii trei ani clienti ai firmei germane au contribuit la finantarea cerecetarii si dezvoltarii unei arme hipersonice. Cat de departe s-a ajuns nu stim, stim insa ca Diehl Defence a prezentat conceptul sau privind racheta hipersonica.

Cand va fi operational acest concept nu stim, ce putem extrapola insa, este faptul ca odata ce noua racheta IRIS-T HYDEF va fi functionala ea va fi integrata, ca element complementar, in sistemul integrat GBAD produs in prezent de Diehl Defence.

Mai jos, articolul scris de Hans-Arthur Marsiske la 04.03.2020, si publicat in editia on line heise.de (https://www.heise.de/newsticker/meldung/Militaerforschung-Wie-ernst-ist-die-Bedrohung-durch-Hyperschallwaffen-4675632.html)

 

Cât de serioasă este amenințarea reprezentată de armele hipersonice?

Armele hipersonice sunt rapide și distrugătoare. Trebuie găsite măsuri adecvate de apărare.

 

                           Rachetele defensive împotriva armelor hipersonice trebuie de asemenea echipate cu sistem de                        propulsie Ramjet, pentru a atinge viteze mari. Fotografia arată un model. (Imagine: Hans-Arthur Marsiske)

 

„Începând cu această perioadă legislativă, semaforul arată undă verde” a spus Ralf Schnurr (Director pentru Cercetare și Tehnologie în cadrul Ministerului Apărării) marți la Bonn. Domnia sa susține că astfel drumul este liber pentru a investi fonduri în cercetarea militară. Afirmă că pentru acest an sunt la dispoziție 500 milioane EUR din fondurile federale și că este pentru prima dată când la aceștia se adaugă bani europeni din cadrul Fondului European de Apărare.

Cum ar putea fi folosiți acești bani? Aceasta se va discuta zilele următoare la conferința „Cercetare Aplicată pentru Apărare și Siguranță în Germania” a Societății Germane pentru Tehnică de Apărare (DWT) – conferință pentru care Schnurr a ținut discursul de deschidere. Multe domenii de cercetare își prezintă ofertele: începând cu computere cuantice, trecând apoi la infrastructura spațiului cosmic și sistem performant de senzori, până la noi tipuri de combustibili pentru rachete.

Rachete  hipersonice periculoase

O temă deosebit de fierbinte o reprezintă rachetele hipersonice, care zboară cu o viteză ce depășește multiplul de 5 al vitezei sunetului (Mach 5). Acestea sunt greu de respins nu doar din cauza vitezei mari pe care o au, ci și din cauza faptului că – în comparație cu rachetele balistice – zboară la înălțime joasă și pot fi mai ușor manevrate. Dirk Zimper de la Centrul German pentru Zborul în Aer și în Spațiu (DLR) a explicat următoarele: O rachetă atinge – în punctul culminant al traiectoriei ei abrupte, balistice – o înălțime mare, la care poate fi detectată bine de către radar, ceea ce permite ca pentru apărare să rămână 20 minute bune.  Domnia sa arată în continuare că spre deosebire de aceasta, rachetele hipersonice se mișcă la înălțimi de aproximativ 30 km și din acest motiv apar cu mult mai târziu pe ecranele radar. Acest fapt poate scurta timpul de avertizare la 2 până la 3 minute – și totodată este considerabil mai greu să prevezi traiectoria de zbor a acestora.

Rusia și  China au declarat că au, gata de acțiune, sisteme hipersonice – sau că vor să introducă în curând astfel de sisteme. Pentru sistemul rusesc Awangard se menționează o rază de acțiune de mai mult de 10.000 km la o viteză de 6 km/s. Despre sistemul DF-17 (prezentat în octombrie trecut de către China) se afirmă că ar atinge de 5 ori până la de 10 ori viteza sunetului și că ar putea zbura până la o depărtare de 2.500 km.

Patrick Bruhn (DLR) spune că există multe informații, dar pe care nu te poți baza întotdeauna. După efectuarea de calcule de simulare, domnia sa și colegii săi de cercetare au ajuns la concluzia că sarcinile termice la care te poți aștepta de la Awangard fac mai plauzibilă o viteză de 5 km/s decât o viteză de 6 km/s. O rază de acțiune de cel puțin 6000 km este plauzibilă. La o greutate totală de 1400 kg, racheta poate transporta probabil o sarcină utilă de 300 kg. „Dar chiar și cu atât se poate cauza o pagubă considerabilă”, a afirmat Bruhn. Domnia sa afirmă că, chiar dacă anumite cifre singulare pot fi exagerate, totuși amenințarea trebuie luată în serios din motivele arătate – mai ales că înălțimea de zbor se află dincolo de raza de acțiune a sistemelor de apărare obișnuite.

Posibilități de apărare

Despre cum ar putea arăta o apărare împotriva armelor hipersonice – la aceasta s-au gândit Joerg Mueller (MBDA Germania) și Thomas Kuhn (Diehl Defence). Pe de o parte, provocările decurg din spațiul mare de captare ce trebuie acoperit din cauză că atacatorul dispune de o bună capacitate de manevrare simultan cu viteze extrem de mari. Pe de altă parte, apărarea nu poate reuși decât printr-un sistem care să nimerească atacatorul direct, deoarece viteza sistemelor de detonare prin schije este prea redusă pentru a provoca o pagubă.

Amenințarea reprezentată de armele hipersonice duce mai departe dezvoltarea de motoare statoreactoare – în cazul cărora trebuie umblat cu temperaturi extrem de ridicate de 3000 K și mai mult. Această cameră de ardere servește punerii la încercare a procedurilor de răcire. (Fotografia: Hans-Arthur Marsiske).

Ca posibilă soluție, Mueller și Kuhn au prezentat un corp de zbor de apărare în trei trepte: Prima treaptă este un Booster, cu care corpul de zbor este adus pe traiectorie. A doua treaptă, denumită „Cruise”, este propulsată de un Ramjet din substanță solidă și permite o cântărire (punere în balanță) între varianta unei viteze mai mari sau varianta unei raze de acțiune mai mari. În final, a treia treaptă este „Kill Vehicle”, care dispune de un sistem de propulsie propriu și poate fi dirijat atât aerodinamic cât și prin împingere transversală. Ținta și-o găsește printr-o combinație între un Cap de Ghidare cu Radiații Infraroșii și un Interferometru de Radar.

Cu o viteză de mai mult de Mach 4, o rază de acțiune de 200 km și posibilitatea atingerii unei înălțimi de 40 km, se afirmă că conceptul apare ca fiind adecvat pentru a putea combate diverse ținte din stratosferă – nu doar arme hipersonice. „Aceasta este o nouă dimensiune a apărării antiaeriene” – a spus Mueller. În lupta pentru obținerea de undă verde din partea bugetului de apărare, această idee cel puțin se poate aștepta la oarece interes.

Sursa: www.heise.de

18 comentarii:

  1. cand luam shorad ar trebui sa ne uitam lung si bine si la ce rachete se dezvolta pentru sistemul respectiv

    7
  2. Racheta hipersonică pe joasa traiectorie , răstoarnă sistemele actuale de apărare.
    1- trebuie detectată de la mai multi km cu alte tipuri de radare.
    2- sistemul de procesare a semnalului radar trebuie sa fie mult mai rapid. ( calcul distanta , traiectorie, timp pina la impact .)
    3- sistemul de apărare are foarte puțin timp sa lanseze ceva pentru neutralizarea hipersonice .

    Ca atare , controlul uman devine dificil. Puțin timp de analiză vizibila și mintală a datelor urmată de apăsarea butonului de răspuns.

    Practic se merge către sisteme automatizate și asta implica enorm de multe riscuri. Alarme false cu contromasuri reale. Război din greșeală adică.
    ( o hipersonică pornită din Crimea și care vine la 5 km / secunda către Kogălniceanu , ajunge la obiectiv maxim 1,5. )
    Nici nu apuca ” ai noștri” să lase covrigul și să apese butoanele. Butoanele de la ce ? Că nu avem apărare AA stratificata și nici scule împotriva hipersonice lor) .

    Situația e gravida , cu umflături. ?☹️

    Cea mai simpla măsură , dotarea cu rachete hipersonice. Inamicul are exact aceleași probleme. Și riscuri.

    7
  3. Exact, daca nu se dezvolta un Pac-4 sau la ce luam la Shorad, poate e cazul de ceva hipersonic lansabil din Himars. Sau ar trebui alte lansatoare/structuri dedicate?

    Presupun ca titlul e accidental scris HypeSonic, dar putem zice ca „the hype is real” cu hipersonicele. Or fi parand chinezii si rusii inainte, dar la toate categoriile dezvoltate intai de ei, Occidentul i-a depasit. Sau, calea si mai simpla, arabetii au pus mana pe ele si evreii au dezvoltat in timp record contramasuri. Energia dirijata la care lucreaza ei sa fie oare raspunsul?

  4. Articolul o da cu hipersonicele ca Rusia cica are in dotare si este greu de detectat.
    Nimic mai gresit … Avangard si DF-17 sunt planoare hipersonice . Un fel the MIRV mai manevrier. Lansat de rachete balistice… Lansarea lor este detectat din satelit..

    6
  5. Parca rachetele hipersonice nu pot manevra ca viteza lor le da socuri mari ceea ce le face sa se rupa. Sau pot manevra? Daca ele pot manevra nu ar fi simplu sa fie puse rachetele de aparare fix in calea lor fortandu-le sa execute manevre si sa reduca asa viteza? Si sa fie lovite de rachete ce se duc pe laturile pe care is obligate sa o apuce? Asa ar fi doua tipuri de rachete de aparare: unele cu viteza ce se pun fix pe calea pe care o urmeaza rachetele rusilor sau chinezilor si rachete ce se duc dupa rachetele lor cand reduc viteza
    Si cu radarele , nu se pot pune pe dirijabile? Ca sa detecteze dupa curbura pamantului. Cat despre viteza calculatoarelor is necesare metale si compusi de asa natura ca sa permita calculul cu viteza mare

    1
  6. Deocamdata „the hype is real” cu hipersonicele, de aia scrie HypeSonic in titlu? 🙂

    La partea cu „rusii/chinezii au un avans”, parca vad ca se repeta istoria. Cand se trezesc occidentalii, le da ceva de face tehnologia alora sa para o gluma proasta. Sau ca scurtatura, daca ajung folosite contra evreilor, ei or sa dezvolte imediat o cotramasura. Energia dirijata din proiectele comune cu US ar putea fi o cale. Si poate ne lipim si noi de ceva hipersonic lansabil din Himars daca nu o sa avem un Pac-4 sau ceva capabil la Shorad.

    1
    • Aia cu avans este discutabil… Vestul avea proiect destule pe Hipersonice.
      X-51 Waverider era in teste in 2010-12… si mare surpriza Zircon apare in toate pozele / schite ca fiind leita X-51.

      In vest au o mare fixa cu eficienta economica (desi nu ii neaparat rau – razboaiele sunt castigate de logistica) – nu introduc arme noi daca cele vechi fac fata cu success la potentialele conflicte … etc/

      2
  7. Ce energie dirijata ca lasere care sa bata sute de km nu au americanii. Au avut un avion mare in irak cu laser pe el dar cam atat ca l-au pus la sol ca era scump. Oricum si laserul e inutil ca datorita curburii pamantului are doar cateva clipe sa loveasca racheta. Poate daca ridici o colina artificial pe care sa pui laserul sau daca il pui la dirijabile. Dar si asa nu poti pune prea multa greutate pe un dirijabil. Poate sa zicem laserul sa fie pe sol si sa fie raza laser dirijata spre sus cu fibre optice si de sus sa loveasca ,dar si asa ce te faci cand bate vantul?

  8. Ce energie dirijata ca lasere care sa bata sute de km nu au americanii. Au avut un avion mare in irak cu laser pe el dar cam atat ca l-au pus la sol ca era scump. Oricum si laserul e inutil ca datorita curburii pamantului are doar cateva clipe sa loveasca racheta. Poate daca ridici o colina artificial pe care sa pui laserul sau daca il pui la dirijabile. Dar si asa nu poti pune prea multa greutate pe un dirijabil. Poate sa zicem laserul sa fie pe sol si sa fie raza laser dirijata spre sus cu fibre optice si de sus sa loveasca ,dar si asa ce te faci cand bate vantul?

    Scuze de dublu post dar n-a mers net-ul si nu is sigur daca s-a dus mesajul la voi

  9. Mi se pare cam trasa de par viteza de 5 km/sec. Zirkon e Mach 7, adica 2.4 km/sec.

  10. Daca s-ar folosi niste bombe mici , lansabile in spate , pe care racheta de aparare sa le lanseze cand se duce spre cele inamice , si bombele mici ar exploda aruncand schije , acoperindu-se un spatiu destul de mare , fiecare racheta avand grija sa nu ocupe spatiul altor rachete , ar merge? Imi imaginez o cutie formata din schije , una mare care sa acopere tot spatiul pe care rachetele inamice se duc

    • Pai cfr cu punctul 3 de la @stefan60 mai sus, ia ceva timp si sa lansezi racheta. Laserul sau laserele daca e nevoie de mai multe ar fi aproape instantanee. Ca tre’ sa stea in aer ca si radarele deja cam e stabilit. Elbit sustine ca are raza de peste 1Km din aer la doborat drone. La sol ar fi ca un CIWS deocamdata, nici ala de lepadat ca e mai ieftin fata de rachete.

      Scuze si eu de dublu post. Vazusem in istorie Eroare si comentariul nu aparea.

  11. Lansarile lor is vizibile la sateliti. Neaparat sateliti pozitionati pe undeva in zona Romaniei sau drone ce sa scaneze cu randul la mare departare
    De preferat drone ca dronele is mici , pot fi lansate de oriunde , is greu de vazut de satelitii/radarele adverse
    Daca nu , orice racheta hipersonica are un boom sonic destul de puternic ce poate fi descoperit usor cu sonare cand in vizibil nu se poate

    1
  12. Apărarea ( pasivă , evident ??? cea activă implica arme laser amplasate pe sateliți ) împotriva rachetelor de mare viteză se va realiza fix ca în WW1 , adică cu … baloane captive staționare .
    E de râs … dar pare singura variantă !
    Reamintiți-vă vechile tehnologii , simple și cumva eficiente .

  13. Pot fi deviate de la traiectorie pt scăderea preciziei că să nu poată lovi ce vor ele ? Ar fi mai eficient decât să încerci la le lovești .

  14. Da pot fi daca rachetele de aparare se duc in grup compact spre grupul mare al rachetelor hipersonice , probabil vor efectua manevre evazive
    Dar eu citisem ca ele au regim hipersonic doar pe durata calatoriei , nu si la lovirea tintei , cand reduc viteza la regim supersonic
    Poate ar putea fi detectate dupa linia de orizont , lovind in particulele de pe cer cu alte particule si undele rezultate sa se duca jos spre rachetele ce zboara la joasa altitudine, de pe rachete undele reflectandu-se in sus si in jur

  15. Foarte interesant articol! Am o întrebare, dacă nu e cu supărare: la ce revistă Spectrum se face referire? E accesibilă open source sau o publicație cu circuit închis? Mulțumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *