ARME DE RAZBOI: ROT-urile, Armatei
ARMELE ARMATEI ROMANE: RACHETE OPERATIV-TACTICE (ROT)
Desi poate parea tardiv, asemenea rachete nemaiaflandu-se in inzestrare, in acest articol ne propunem sa aruncam o privire asupra sistemelor de rachete sol-sol, ce candva erau mandria Armatei Romane. In jurul acestor sisteme au circulat si mai circula inca, zvonuri si legende. Desi erau de fabricatie sovietica, ele au reprezentat in acele vremuri un motiv de ingrijorare pentru NATO, putand fi echipate cu incarcaturi explozive, chimice, de instructie, de propaganda, chiar si nucleare, fiind construite in numar mare.
In Romania, membra a Pactului de la Varsovia din 1955 pana in 1989, primul sistem de rachete sol-sol cu bataie mare ce a intrat in dotarea armatei, a fost R-11.
R-11, era un sistem balistic sol-sol cu bataie mare (170 km), ce avea in componenta sa racheta cu combustibil lichid, 8 K11 (SCUD-A). Era de productie sovietica, fiind o imbunatatire substantiala a celebrei V-2 germane din WW II (“mamica” multor sisteme de rachete, inclusiv americane. Sa nu uitam ca atat rusii cat si aliatii au pus mana pe “creierele” germane, la sfarsitul razboiului, astfel ca multe dintre realizarile si proiectele acestora au “continuat”). Racheta 8 K11 folosea un motor pe baza de kerosen si oxidant (acid nitric), avand sistem de dirijare autonom, diametrul de 880 mm, diametrul aripilor de 1,82 mm, lungimea de 10,25 m, greutate 4660 kg, greutatea componentei de lupta 950 kg, bataie minima 60 km, bataie maxima 170 km; lansandu-se de pe instalatia 8 U218. A ramas in inzestrare pana in anul 1978.
R11 si racheta 8K 11, pregatire de tragere
Pregatirea lansarii unei rachete dura foarte mult, dupa standardele actuale, aproximativ 90 de minute; lansarea facandu-se vertical. Dupa ce racheta era lansata, intra automat in functiune sistemul de dirijare de tip inertial (era format dintr-un calculator electromecanic pe baza de relee electrice si patru giroscoape ce masurau viteza rachetei, abaterea in directie, abaterea laterala si unghiul de inclinare in zbor).
In compunerea sistemului mai intrau: masini pentru verificarea aparaturii de dirijare, masini de alimentare cu combustibil si oxidant, masini de transport rachete, macarale, compresoare pentru alimentarea cu aer, autospeciale pentru transportul componentei de lupta, autospeciale de stins incendii. O adevarata menajerie am putea spune! Insa, pentru acele vremuri era un sistem avansat si foarte performant. Cu atat mai mult cu cat rachetele 8 K11, puteau fi dotate cu o gama variata de incarcaturi: explozive, chimice, de manevra si…nucleare (nu mai mari de 50 kilotone).Romanianu a avut insa in dotare incarcaturi nucleare (sovieticii nu livrau aceste incarcaturi aliatilor, decat in cazul unui razboi cu NATO, conform intelegerilor in vigoare), desi la Academia Militara se studia si acest tip de incarcatura.
Interesant este faptul ca sovieticii amplasasera instalatia de lansare 8 U218 pe sasiul tancului IS-3 (aflat inca in numar mare, dar depasit tehnic). Armata Romana a avut in dotare 13 instalatii R-11: 6 la Brigada 32 Artilerie –Tecuci (1961); 6 la Brigada 37 Artilerie –Ineu (1962); una la Centrul de Instructie Rachete de laPloiesti.
Un alt sistem ROT ce s-a aflat in dotarea Armatei Romane, dar inferior ca raza de actiune, a fost 2 K-6 LUNA (FROG). Acesta a intrat in inzestrare in anul 1962 -3 divizioane: 113 si 151 la Ploiesti, 180 la Craiova; fiecare cu cate doua baterii a cate o instalatie de lansare. Acest sistem ROT nu avea sistem de ghidare, iar instalatiile de lansare erau de tip 2 P-16 FROG 3, si dispuneau de rachete de tip 3 R-9 (LUNA-1) si 3 R-10 (LUNA-2). Aceste rachete puteau fi dotate cu ogive nucleare, insaRomania nu a avut decat componente de lupta explozive si de instructie (inerte), din aceleasi motive mentionate anterior. Racheta tactica 3 R-9 avea diametrul de 0,4 m, diametrul aripilor de 0,61 m, lungimea 10,49 m, greutate 2249 kg, combustibil solid, componenta de lupta de 450 kg, bataie minima de 15 km, bataie maxima de 55 km. Au ramas in dotare pana pe la sfarsitul anilor *80, fiind vazute la parada din 23 august 1984.
2K 6 LUNA FROG
Un alt sistem, de data aceasta mai complex, a fost 9 K-52 LUNA M (FROG-7), ce a intrat in inzestrare in anul 1982, fiind ultimul retras la “pensie” din seria ROT de la noi, in anul 1998. Acest sistem de ROT era montat pe o instalatie de lansare pe roti (sistemele anterioare fiind pe senile), 8×8, ZIL-135. Sistemul de lansare de tip 9 P113 avea lungimea de 10690 mm, latimea de 2800 mm, inaltimea cu racheta de 3550 mm, raza de actiune de 650 km, greutate totala (racheta+echipaj) de 19 tone, timp de incarcare a rachetei pe ghidaj folosind macaraua din dotare de 7-10 minute, putand transporta si lansa o singura racheta de tip 9 M21.
9P113 LUNA M
Racheta de tip 9M21 era destinata in principal lovirii mijloacelor de atac nuclear si concentrarilor de trupe, si avea o viteza de zbor de 1100 m/s, greutate la start de 2450 kg, componenta de lupta nucleara 9N18B (nu au fost in dotare, dar rachetele aveau si aceasta capacitate), bataia minima era intre 15-25 km (in functie de configuratie), bataia maxima era de 70 km, iar precizia la obiectiv –in bataie 470 m/in directie 620 m.
Datorita faptului ca sistemul putea transporta doar o singura racheta, el a avut in compunerea sa si o masina de transport rachete la fiecare baterie- 9 T29, avand capacitatea de a purta 3 rachete. Aceasta masina avea lungimea de 9970 mm, latimea de 2800 mm, inaltimea cu rachete de 3230 mm, echipaj de 3 servanti, greutate cu 3 rachete de 20000 kg, viteza maxima pe sosea cu incarcatura maxima de 3 rachete era de 65 km/h.
9P 113 cu racheta 9K 52 pe lansator
In compunerea Armatei Romane au fost 6 divizioane de FROG-7, amplasate la: Basarabi,Braila,Ploiesti,Craiova, Lugoj siOradea.
Cel mai complex sistem ROT ce l-a avut Armata Romana in inzestrare a fost 9 K-72 (SCUD-B), intrat in dotare in anul 1978 (13 instalatii de lansare). Ele au fost in dotarea Brigazilor 32 si 37 Artilerie (ROT) de la Tecuci si Ineu, pana in anul 1995. Acest sistem a fost de departe cel mai puternic si complex, el fiind scos din dotare prematur la insistenta SUA si a Israelului (dupa unele surse). Se pare ca au fost vandute (sistemele de lansare+rachetele, fara vehiculele tehnice si de intretinere aferente) via SUA, Israelului. De ce oare, ne intrebam? Mister!
Instalatia de lansare 9P 117 Tel, cu racheta 8K14 in pozitie de lansare
SCUD B 8K14
Instalatia de lansare 9 P117 M1, era echipata cu racheta 8 K14 (o singura bucata); racheta fiind din duraluminiu era compusa din: componenta de lupta (inclusiv nucleara –nu a fost in inzestrare, armata noastra avand doar componente de lupta explozive si de exercitiu), compartimentul sistemului de dirijare, compartimentul rezervoarelor, compartimentul motor, stabilizatoarele si carmele. Racheta avea lungimea de 11250 mm, diametrul de 880 mm, anvergura aripilor 1800 mm, greutate fara carburant de 2076 kg, viteza pe portiunea coboratoare a traiectoriei de 5400 km/h, greutatea totala a rachetei era de 6350 kg, putea avea componenta nucleara de 100 kilotone, greutatea componentei de lupta era de 985 kg, durata de functionare a motorului racheta era intre 41-61 secunde, bataia minima era de 60 km, bataia maxima de 300 km. Racheta putea urca in sageata maxima pana la 89 km, dar nu era precisa, avand o abatere circulara (extrem de mare dupa standardele actuale) cuprinsa intre 500-900 m!
In legatura cu SCUD-B, exista unele zvonuri, neconfirmate inca, cum ca specialistii romani ar fi reusit sa imbunatateasca sistemul de ghidare al rachetei, facand-o mai precisa, crescandu-i totodata si raza de actiune undeva intre 400-500 km. Tot la nivel de zvon este si asa-zisa dorinta a lui Ceausescu de a monta in viitor pe aceste rachete a loviturilor chimice de productie autohtona (incendiare in special), inclusiv bacteriologice (Bruceloza si Antrax, insa nu se stie daca Romania dispunea de acesti germeni, cu atat mai mult sa-i si produca!).
Posibil ca Romania sa fi renuntat la ROT sub presiunea SUA de a respecta tratatul INF (Intermediate Range Nuclear Forces Treaty) semnat cu URSS in 1987. Posibil, dar dupa unele surse neoficiale, rachetele SCUD-B modernizate autohton ar fi ajuns in Israel, prin intermediul SUA, existand teama ca acestea ar fi putut fi exportate in terte tari arabe. Daca asa a fost, nu putem sti. Daca ele au fost intr-adevar modernizate, iarasi nu putem sti. C-asai la noi!
Indiferent insa care-i adevarul, la ora actuala Armata Romana nu mai are rachete operativ-tactice. Exista (daca mai exista) un proiect de racheta de 273 mm, ce teoretic ar trebui sa atinga 150 km, insa nimic nu-i sigur! Daca armata noastra v-a mai avea in dotare ROT, in viitor, nu se stie deocamdata. Dupa parerea mea este pacat ca s-a renuntat la niste capacitati militare care fara nicio indoiala, puteau fi modernizate.
WW
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru); WIKIPEDIA –Enciclopedia libera; Internet.
Sursa poze: Wikipedia
Foarte interesant articolul.
Legat de presupusa imbunatatire a sistemului de ghidare a SCUD de catre romani, o confirmare indirecta ar putea fi faptul ca dupa 1990 Irakul a incercat sa cumpere din Romania echipament de ghidare al rachetelor.
„Citing secret missile contracts with the Romanian company Aerofina, Mr. Ritter claims that none of Aerofina’s deals with Iraq “turned out to be of a proscribed nature.” Yet Aerofina agreed to supply missile-engine parts, gyroscopes for missile guidance, the tools and equipment needed to produce these items, and the equipment needed to test them.”
http://www.iraqwatch.org/suppliers/Commentary-debate.htm
Tot la capitolul zvonuri, se vorbea de o colaborare cu grupul elvetian Consen (in principal MBB) pentru producerea de rachete cu raza medie in Romania.
Consen a asigurat asistenta tehnica pentru Argentina, Egipt si Irak in dezvoltarea Condor-2, proiect care a fost abandont oficial la inceputul anilor ’90 si se pare continuat in secret doar de Irak.
Asa este ! In 1993 parca a izbucnit scandalul rachetelor, care era in esenta o eventuala afacere de vanzare din Ro catre Irak a unor sisteme de ghidaj pt SCUD-uri. Din ce stiu si eu, rachetele noastre erau mult mai precise dacat seria normala si aveau raza marita.
nemo on martie 15, 2012 la 9:24 pm said:
IN 89 RAMASESERA DOAR 3 UNITATI CU CATE 2 BATERII -PLOIESTI,CRAIOVA SI LUGOJ. RACHETELE AVEAU ABATERE MAXIMA IN CONDITII NEPRIELNICE DE VANT LATERAL 100 M.,FIIND MODERNIZATE LA MARSA,UNDE IN ACEL AN SE EXPERIMENTAU SI NOI CAPETE DE LUPTA,CAPETE CE AU FOST TESTATE IN 90 LA APLICATIA DIN AUGUST 26-2 SEPT.ABATEREA MEDIE IN CONDITII METEO NORMALE ERA DE 50M APROX.
IN ACEA APLICATIE , FIIND IN ZIUA LANSARII CONDITII EXCELENTE-VANT SLAB SI APROX 27 GRADE TEMP.,CELE TREI LANSARI AU AVUT O ABATERE MEDIE DE 16 M.
LA ACESTE SISTEME NU OCHITORUL ERA PROBLEMA-ELE LANSANDU-SE CA LA TUNURI PRIN OCHIRE DIRECTA SI INDIRECTA , CI PLUTONUL DE CALCULATORI SI MAI ALES METEOROLOGII , CARE SARACII FOLOSEAU GIRUETA SI BALOANE METEO PT. GENERAREA DATELOR.
DACA LA CALCULATORI DIN ZECE OAMENI SE FACEA O MEDIE CU A CDT.DE PLUTON SAU CHIAR SE FOLOSEA CALCULATORUL PLUTONULUI-O TRUSA FELIX IN COD MASINA,TE APROPIAI DE DATELE OPTIME DE LANSARE ,LA AMARATII DE LA METEO-3 SOLDATI NEAVENITI CU CATE UN DISPERAT DE SUBOFITER , ERA O MINUNE SA DAI DATE CAT DE CAT IN TIME.
CELELALTE BATERII AU PLECAT IN 86-88 LA IRAKIENI PE POLITICA LUI CEAUSESCU DE DEZARMARE,FARA RACHETE SI FARA MASINA METEO.DOAR LANSATORUL,TRASURA SI MACARAUA-APROPO! O MACARA DISPERANTA PUR SI SIMPLU-SASIUL UN VIS , DAR UTILAJUL MECANO-HIDROPNEUMATIC CONTROLAT DE O AUTOMATIZARE INFERNAL DE COMPLEXA,EXAGERATA PUR SI SIMPLU TE DISWTRUGEA PSIHIC IN MOMENTE CRUCIALE !!!
Intr-adevar, a existat un asemenea scandal! Nu stiam despre o eventuala cooperare cu Consen, dar stiu sigur ca dupa 1989, cand au inceput sa vina masiv in Romania consilieri americani si nu numai, printre informatiile pe care le-au cerut au fost si cele legate de ROT si modernizarea lor. Americanii, dar si evreii, credeau ca specialistii romani imbunatatisera substantial sistemul de ghidare al SCUD-B, marindu-i si raza de actiune, pana la 500 km. Dupa cate stiu, in privinta Irakului, ar fi fost vorba de cumpararea prin Romtehnica, a unor noi sisteme de ghidare pentru rachete, ce le-ar fi facut mult mai precise. Insa, cert este faptul ca SCUD-B, a disparut rapid si in conditii neclare din Romania, unele surse afirmand ca rachetele si sistemele de lansare aferente, ar fi fost incarcate pe vapor sub directa supraveghere a serviciilor secrete romanesti, israeliene si americane, fiind duse in Israel. In mod sigur insa, la nivelul anului 1989, Romania avea capacitatea de a moderniza SCUD-urile, nu insa si de a le fabrica. Romania a importat ultimele rachete SCUD-B in perioada 1981-1984 si este posibil ca acest lot sa fi fost modernizat. Sa nu uitam faptul ca vecinii nostrii au renuntat la SCUD-B chiar si in 2002, precum Bulgaria. Oricum, aparuse o noua varianta de modernizare a SCUD-B numita SS-23 SPIDER, cu o bataie maxima de 500 km, avand o abatere circulara a loviturii cuprinsa intre 30-150 m; varianta pe care Romania a refuzat s-o achizitioneze, dar vecinii sai nu; posibil si din cauza ca avea propriul program de modernizare a sistemelor SCUD-B.
Bun articol, tot respectul 🙂
nu au fost modernizate. Distanta maxima de tragere era tot de 300 km. Asta stiu pentru ca in 89-90 am lucrat cu ele ( Tecuci) si toti parametri de lucru erau pentru 60-300 km.
altfel sa vedeti acum unitatea militara – paragina totala
IN 89 RAMASESERA DOAR 3 UNITATI CU CATE 2 BATERII SCUD B-PLOIESTI,CRAIOVA SI LUGOJ. RACHETELE AVEAU ABATERE MAXIMA IN CONDITII NEPRIELNICE DE VANT LATERAL 100 M.,FIIND MODERNIZATE LA MARSA,UNDE IN ACEL AN SE EXPERIMENTAU SI NOI CAPETE DE LUPTA,CAPETE CE AU FOST TESTATE IN 90 LA APLICATIA DIN AUGUST 26-2 SEPT.ABATEREA MEDIE IN CONDITII METEO NORMALE ERA DE 50M APROX.
IN ACEA APLICATIE , FIIND IN ZIUA LANSARII CONDITII EXCELENTE-VANT SLAB SI APROX 27 GRADE TEMP.,CELE TREI LANSARI AU AVUT O ABATERE MEDIE DE 16 M.
LA ACESTE SISTEME NU OCHITORUL ERA PROBLEMA-ELE LANSANDU-SE CA LA TUNURI PRIN OCHIRE DIRECTA SI INDIRECTA , CI PLUTONUL DE CALCULATORI SI MAI ALES METEOROLOGII , CARE SARACII FOLOSEAU GIRUETA SI BALOANE METEO PT. GENERAREA DATELOR.
DACA LA CALCULATORI DIN ZECE OAMENI SE FACEA O MEDIE CU A CDT.DE PLUTON SAU CHIAR SE FOLOSEA CALCULATORUL PLUTONULUI-O TRUSA FELIX IN COD MASINA,TE APROPIAI DE DATELE OPTIME DE LANSARE ,LA AMARATII DE LA METEO-3 SOLDATI NEAVENITI CU CATE UN DISPERAT DE SUBOFITER , ERA O MINUNE SA DAI DATE CAT DE CAT IN TIME.
AIUREA!AM SCRIS SCUD B-SCUZE.
CELELALTE BATERII AU PLECAT IN 86-88 LA IRAKIENI PE POLITICA LUI CEAUSESCU DE DEZARMARE,FARA RACHETE SI FARA MASINA METEO.DOAR LANSATORUL,TRASURA SI MACARAUA-APROPO! O MACARA DISPERANTA PUR SI SIMPLU-SASIUL UN VIS , DAR UTILAJUL MECANO-HIDROPNEUMATIC CONTROLAT DE O AUTOMATIZARE INFERNAL DE COMPLEXA,EXAGERATA PUR SI SIMPLU TE DISWTRUGEA PSIHIC IN MOMENTE CRUCIALE !!!
Multe inexactitati in articol ….la Lugoj existau din 1976 – 1977 lansatoarele pe roti s2K 6 LUNA FROG sau 9P113 LUNA M ….in articol se spune ca acestea au intrat abia in 1982 ….
In 1986, 2 K-6 LUNA (FROG) erau si la Basarabi. Stiu ca atunci am facut eu armata la ei.
România a avut capacitate de a lansa rachete dar americanii în complicitate cu potiticienii trădători de ţară ne-au forţat să renunţăm la ele aşa că acum nu avem cu ce opri un eventual atac, suntem dezarmaţi complet
A fost cumva modernizata si racheta FROG sau numai SCUD-ul?
Nu poti modifica raza de actiune asa usor,ai nevoie de un nou motor,capacitate dubla de stocare a oxidantului si combustibilului. Ele nu puteau fi modificate ci copiate ,asta insemnind constructia unei noi rachete.Dar oricum au reprezentat o forta de descurajare,pacat ca au fost retrase.Ultimul lot de Scud B a ajuns in tara in 1984 find aduse la Mirsa.