Obuzierul SCHNEIDER-PUTILOV, calibrul 152 mm, model 1910 era modern, tragand lovituri necuplate cu incarcaturi variabile, dispuse in tuburi cartus de bronz.
Armata Romana, a capturat in WW I, 29 de asemenea piese, ce au fost utilizate din anul 1920 de catre Regimentul 2 Artilerie Grea (24 de obuziere), iar din 1936 sunt stocate in rezerva armatei.
Obuzierul avea urmatoarele caracteristici: calibrul 152,4 mm; lungimea tevii 1905 mm, 12,5 calibre; greutatea 2250 kg; inchizator tip “surub”; viteza initiala a proiectilului 381 m/s; greutatea proiectilului 43,5 kg; unghi de tragere orizontal de 6 grade; unghi de tragere vertical de la -1/+42 grade; bataia maxima 8700 m.
Obuzierul SKODA, calibrul 150 mm, model 1934, a fost cel mai modern obuzier greu pe care l-a avut Armata Romana in WW II. El s-a aflat in dotare din anul 1936 (45 de baterii/180 piese), la cate un division subordonat celor 8 regimente de artilerie grea de nivel corp de armata, si la 7 divizioane de artilerie grea independente (51/52/53/54/55/56/57) –fiecare dispunand de cate 12 obuziere.
Obuzierul era tractat auto (cu camioanele SKODA 6 STP6L/6 ST6T), fiind prevazut cu instalatie de franare cu aer si instalatie electrica de semnalizare, ce se legau prin cuple separate la autotractor. Avea inchizator tip “surub” cu cremaliera, manual, avand dispozitiv de obturatie (impiedica pierderea gazelor, deoarece incarcatura de azvarlire nu era introdusa in tub cartus, fiind de tip gargusa cu amorsa completata cu cinci saculeti de pulbere corespunzatori pentru cinci incarcaturi de tragere).
Darea focului se facea cu stupila (nr.1 de 9 mm), care se introducea in locasul din mecanismul de dare a focului dispus in oblonul inchizatorului.
Obuzierul utiliza trei tipuri de proiectile explozive, nr.1-3, cu greutate de 42 kg, fiind deservit de 11 servanti (la varianta modernizata, numarul lor s-a redus la 8). A ramas in inzestrare pana la inceputul anilor *90, si avea urmatoarele caracteristici: calibrul 149,1 mm; lungimea tevii 4026 mm, L 27; greutatea pentru mars 5900 kg; greutatea pentru lupta 5260 kg; viteza initiala a proiectilului 570 m/s; lungimea obuzierului in pozitia pentru lupta 8050 mm, cu teava la zero grade; inaltimea maxima a scutului 2150 mm; latimea obuzierului 2300 mm; greutatea proiectilului 42 kg; unghi de tragere orizontal de 45 grade; unghi de tragere vertical de la -5/+70 grade; cadenta de tragere 3 proiectile/primul minut; bataia maxima 15100 m.
Obuzierul SKODA, calibrul 105 mm, model 1940/43, avea o bataie maxima de 12-13000 m si greutate de aproximativ 1500 kg. Lungimea tevii era de 2510 mm, greutatea proiectilului de 15 kg si o viteza initiala de 450 m/s.
Obuzierul KRUPP, calibrul 105 mm, model LeFH 18/40, a intrat in dotarea Armatei Romane in anul 1943, ca urmare a masurilor de inlocuire a materialului de razboi pierdut laStalingrad.
Obuzierul avea urmatoarele caracteristici: calibrul 105 mm; lungimea 2940 mm; lungimea tevii 2710 mm; greutatea 1955 kg; regimul de foc 6-8 lovituri/minut; viteza initiala a proiectilului 540 m/s; unghi de tragere orizontal de 56 grade; unghi de tragere vertical de la -6/+40 grade; bataia maxima 12325 m.
WW
Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).
