Haosul stăpânea tot frontul românesc în Primul Război
România Primului Război Mondial văzută de un ofiţer britanic: „Toată lumea trăieşte într-o stare de haos permanent“
În ianuarie 1917, Cabinetul de Război de la Londra primea un raport devastator la adresa comportamentului României în Primul Război Mondial. Căpitanul J.D. Scale descria în cele mai mici detalii situaţia dezastruoasă a disciplinei în armata română, condiţiile sanitare precare, demoralizarea întregii societăţi care, după doar şase luni de război, nu mai dorea altceva decât pacea. Pe alocuri dur la adresa românilor, de cele mai multe ori lăudând calităţile nefructificate ale soldatului român, raportul căpitanului Scale rămâne un document care trebuie citit fără prejudecăţi: în decembrie 1916, România era îngenuncheată şi trebuia să găsească forţa de a se ridica. Intertitlurile ne aparţin.
„Petrograd 26-01-1917
Condiţiile generale din România în timpul lunilor decembrie 1916 şi ianuarie 1917
(…)
Condiţiile generale din România în timpul lunilor decembrie 1916 şi ianuarie 1917
(…)
Românii. Cea mai mare parte a acestor două luni m-a găsit printre ţăranii români şi sunt sigur că aceştia au constituţia unor soldaţi excelenţi. Nu sunt pretenţioşi, muncesc din greu şi au o constituţie fizică excelentă, iar pentru cei care le cunosc limba este foarte uşor să se înţeleagă cu ei. Sunt nişte mărşăluitori excelenţi. Am fost cu generalul Văitoianu la Câmpina când forţele sale s-au retras de la trecătoarea Predeal şi i-am văzut trupele după un marş de 45 de kilometri fără hrană sau odihnă; deşi disciplina de marş a fost inexistentă, totuşi trupele au continuat să meargă şi, după câte ştiu, au continuat marşul întreaga noapte până la Ploieşti. Ofiţerii sunt nefolositori şi dincolo de orice dispreţ.
Se pare că niciodată nu sunt alături de oamenii lor atunci când condiţiile sunt neplăcute. În timpul unei întregi nopţi de retragere între Câmpina şi Ploieşti, cu drumurile blocate de căruţe şi tunuri, am văzut doar doi ofiţeri români atunci când era nevoie de orice ofiţer aflat la îndemână. Toată această coloană, de 700 de căruţe, cred că a fost capturată de germani a doua zi. Oraşele mari ca Iaşi şi Bârlad sunt în prezent pline de ofiţeri români îmbrăcaţi cu fast, pudraţi şi machiaţi care nu fac absolut nimic; unii dintre ei, fără îndoială, sunt în permisie, însă majoritatea absentează de la unităţile lor. Cu un astfel de exemplu cu greu pot fi învinovăţiţi soldaţii simpli dacă fac şi ei acelaşi lucru, iar satele sunt pline de soldaţi români care nu fac nimic. Cred că de curând a fost emis un ordin care cere tuturor soldaţilor şi ofiţerilor români să se alăture unităţilor lor de îndată, anulând toate permisiile şi cerând tuturor gradelor care au permisii medicale să se prezinte pentru examinare. Ofiţerii îşi tratează oamenii ca pe nişte câini, iar oamenii nu au niciun respect faţă de ofiţerii lor. Armata română cu ofiţerii săi cred că este mai mult decât nefolositoare, însă cu alţi ofiţeri şi cu întăriri din partea trupelor ruse ar fi excelentă. Nu sunt neobişnuite rănile auto-provocate. (…)
Disciplina aşa cum o ştim noi abia dacă există
Disciplina. Printre români disciplina de marş este foarte proastă. Transporturile se deplasează pe drumuri în orice formă, blocând orice, şi nimeni nu pare să observe acest lucru, decât dacă îi este împiedicată propria deplasare. Blocajele sunt numeroase. Căruţele, deşi încărcate, sunt folosite de ofiţeri şi trupă. Disciplina aşa cum o ştim noi abia dacă există.
Ruşii demonstrează o disciplină de paradă, care poate sau nu să fie benefică, cum ar fi soldaţii care salută tot timpul când le vorbeşte un comandant, oprind orice activitate şi dând onorul atunci când trece un general etc., însă disciplina reală este relaxată. Echipele de muncă, doar dacă nu sunt conduse de un ofiţer, fac foarte puţin; subofiţerii, cu foarte puţine excepţii, în cazul unor astfel de misiuni sunt la fel de delăsători ca şi trupa; ofiţerii, atunci când munca este neinteresantă, sunt relaxaţi şi nu insistă în a pune trupa la muncă. Orice scuză, cât de mică, este folosită pentru oprirea muncii dacă este neinteresantă, chiar dacă este de o importanţă vitală. Motivul acestei atitudini este neînţelegerea importanţei unei munci care nu este în legătură directă cu luptele. Nimeni nu poate acuza ruşii de lipsa celor mai înalte calităţi de luptă, însă în cazul unor misiuni care necesită o muncă neinteresantă, sentimentul datoriei este nul. De asemenea, nu există niciun fel de concurenţă sănătoasă care se găseşte în rândurile armatei noastre. Ideea de a încerca să duci la îndeplinire o sarcină mai repede decât alt detaşament este inexplicabilă pentru soldatul rus.
Nu am văzut niciodată o latrină de tranşee în România
Serviciile sanitare. Am călătorit mai multe zile, atât în trenurile româneşti, cât şi în cele ruseşti de Cruce Roşie (toate fiind instalate în vagoane româneşti) şi starea acestora este rea şi primitivă. Un astfel de tren este alcătuit dintr-un număr de vagoane, fiecare conţinând 12 paturi întinse pe rame de lemn.
Acestea sunt aşa de înguste încât este imposibil chiar şi pentru un om de statură medie să stea întins pe spate confortabil şi sunt atât de scurte încât doar cei mai scunzi dintre oameni se pot întinde pe ele. Există câte o sobă în fiecare vagon, astfel că pot fi încălzite destul de bine. Ventilaţia este foarte proastă, deoarece aerul poate fi obţinut doar prin deschiderea uşilor laterale, care au aceeaşi înălţime cu vagonul. Vagoanele ofiţerilor au saltele şi pături mai bune decât ale trupei, însă destul de aspre. De vreme ce nu există niciun fel de legătură între vagoane surorile medicale, care sunt puţine, pot vizita vagoanele doar la opriri. Există câte o ordonanţă în fiecare vagon, însă din ce am putut vedea sunt destul de nepregătiţi şi pot face doar munci simple. Curăţenia este imposibilă în aceste condiţii. Oalele de noapte, hainele murdare etc. erau aruncate de-a lungul căii ferate care a devenit astfel o adevărată latrină folosită ca atare de trupele ce călătoreau (un picior amputat a fost lăsat pe calea ferată într-o staţie vreme de mai multe ore). Măruntaiele animalelor ucise erau peste tot şi pe vreme umedă mirosul era dezgustător. Cai morţi zac peste tot, mâncaţi de câini şi porci. Nu am văzut niciodată o latrină de tranşee în România, iar trupele folosesc împrejurimile gărilor şi marginile drumurilor sau orice loc le vine la îndemână. Nu am călătorit cu un tren al Crucii Roşii româneşti încărcat cu răniţi astfel că nu pot spune cum funcţionează, însă conversaţia mea cu nişte ofiţeri dintr-un tren ce mergea spre Bucureşti cu care am mers vreme de patru zile nu mi-a lăsat o impresie plăcută cu privire la simţul lor practic şi la sentimentul datoriei pe care îl aveau faţă de pacienţii lor. (…)
Examinarea prizonierilor. Am fost prezent o singură dată la o examinare de prizonieri făcută de români, când generalul Văitoianu personal a interogat un ofiţer şi 17 soldaţi austrieci la grămadă; examinarea a fost foarte superficială şi au fost puse doar câteva întrebări foarte simple. Nu ştiu dacă o examinare mai detaliată a avut loc ulterior deoarece a trebuit să plec, însă având în vedere dezorganizarea generală care domnea în acel moment nu cred că s-a întâmplat.
Ruşii sunt extrem de delăsători din acest punct de vedere şi lasă prizonierii neinterogaţi pentru lungi perioade de timp, iar apoi nu se ocupă minuţios de această chestiune. (…)
Comunicaţiile. Căile ferate sunt într-o stare de haos indescriptibil din pricina transferului a mii de vagoane spre spatele frontului. Gările sunt blocate cu vagoane încărcate sau goale. Trenuri cu provizii necesare urgent sunt pierdute şi chiar dacă sunt găsite este imposibil să fie mutate. Unii dintre şefii gărilor sunt germanofili cunoscuţi şi fac tot ce le stă în putere să înrăutăţească situaţia. Mereu au loc accidente, drept urmare a activităţii agenţilor germani şi, cu actualul control comun ruso-român, vor continua să aibă loc. Gările mai mari au un comandant român şi unul rus care aproape de fiecare dată au interese contradictorii. Trenurile pleacă de multe ori fără niciun fel de anunţ şi soldaţii sunt lăsaţi în număr mare în urmă. O călătorie de 60 de kilometri poate dura 4 sau 24 de ore. Am călătorit cu un tren al Crucii Roşii plin de răniţi de la Tecuci la Bârlad – 60 de kilometri parcurşi în 23 de ore.
Trenul, care nu avea niciun fel de provizii la bord, a fost trimis la Tecuci unde erau făcute aranjamente pentru hrană, iar acolo a fost ţinut la 5 mile distanţă de gară vreme de 12 ore fără niciun motiv aparent. Proviziile de apă se termină adesea, iar locomotivele sunt oprite din acest motiv sau trimise la alte gări pentru a se aproviziona. Pe linia Ianca-Brăila au avut loc trei accidente în doar câteva zile, în altă parte un tren rusesc de Cruce Roşie a intrat într-un tren de aprovizionare pe care l-a distrus, conductorul locomotivei a fugit; acest accident a oprit un tren genistic ce venea din urmă – toate aceste trenuri au fost până la urmă capturate de inamic la scurtă vreme.
Până la urmă au fost puşi soldaţi ruşi în locomotive şi accidentele au încetat. Cu cât se merge mai spre nord, cu-atât aglomeraţia este mai mare deoarece vagoanele nu pot fi mutate pe ecartamentul mai larg al căilor ferate ruse. Există o singură metodă de îmbunătăţire a situaţiei; toate vagoanele care nu mai sunt necesare trebuie să fie scoase temporar de pe linii şi, acolo unde este nevoie, să fie construite linii suplimentare. Acest lucru ar trebui să elibereze liniile pentru trenurile cu trupe, care în acest moment practic nu pot fi deplasate, toate trupele mărşăluind pe şosele.
Controlul asupra căilor ferate ar trebui să fie ori rusesc ori românesc, de preferat ar fi cel rusesc. În actualele condiţii este limpede că agenţii germani au mână liberă. Nu există niciun fel de ordine în gări, toate gările sunt pline cu trupe şi refugiaţi care aşteaptă trenuri ce ar trebui să ajungă într-o oră, care însă apar după o zi. Nici cel mai bine pregătit personal de cale ferată nu ar putea lucra în aceste condiţii. Birourile sunt pline cu ofiţeri şi soldaţi, telefoanele sunt folosite în alte scopuri şi toată lumea trăieşte într-o stare de haos permanent. Este limpede că gările nu pot fi golite de mulţimile ce le aglomerează câtă vreme trenurile nu circulă corect şi după un program oarecare. Trupele la care mă refeream mai înainte nu sunt unităţi formate, ci soldaţi care merg sau se întorc din permisie, fără ofiţeri şi astfel lipsiţi de orice fel de disciplină, iar din punctul de vedere al autorităţilor căilor ferate nu pot fi trataţi decât ca indivizi. Nu există niciun fel de limită cu privire la capacitatea trenurilor, care sunt aglomerate de sus până jos, atât vagoanele, cât şi locomotivele fiind acoperite cu pasageri. Bineînţeles că nu mai există niciun fel de vânzare de bilete, nicio verificare a actelor şi astfel un agent german poate şi chiar călătoreşte nestingherit.
Nu există niciun fel de ordine în gări
Drumurile. De vreme ce căile ferate au fost congestionate, drumurile au trebuit să preia transporturile armatei ca şi mişcarea trupelor. În prezent, drumurile se află într-o stare de plâns; suprafaţa lor a dispărut şi în multe locuri s-au transformat în lacuri noroioase ce ascund găuri care distrug căruţele iar pe vreme uscată se transformă în dealuri şi găuri. Căruţe stricate sunt văzute adesea, cai morţi zac de-a lungul drumurilor şi orice tip de transport se mişcă încet şi cu mare dificultate. Prin sate drumurile sunt mai rele decât oriunde şi multe drumuri care altădată erau excelente pentru maşini acum sunt bune doar pentru căruţe. Drumurile din Moldova erau mai bune decât cele din sud, din jurul Buzăului şi Brăilei, deoarece aveau plăci de metal, însă acum sunt practic distruse iar metalul ieşit la suprafaţă le face foarte proaste pentru transporturile cu cai.
Drumurile. De vreme ce căile ferate au fost congestionate, drumurile au trebuit să preia transporturile armatei ca şi mişcarea trupelor. În prezent, drumurile se află într-o stare de plâns; suprafaţa lor a dispărut şi în multe locuri s-au transformat în lacuri noroioase ce ascund găuri care distrug căruţele iar pe vreme uscată se transformă în dealuri şi găuri. Căruţe stricate sunt văzute adesea, cai morţi zac de-a lungul drumurilor şi orice tip de transport se mişcă încet şi cu mare dificultate. Prin sate drumurile sunt mai rele decât oriunde şi multe drumuri care altădată erau excelente pentru maşini acum sunt bune doar pentru căruţe. Drumurile din Moldova erau mai bune decât cele din sud, din jurul Buzăului şi Brăilei, deoarece aveau plăci de metal, însă acum sunt practic distruse iar metalul ieşit la suprafaţă le face foarte proaste pentru transporturile cu cai.
România a intrat în război cu ideea de a se îmbogăţi
Influenţa inamicului. Este limpede că România este un teren de vânătoare lejer pentru agenţii şi spionii austrieci şi turci. Populaţia este atât de amestecată încât pe frontiera transilvană şi în Dobrogea agenţii pot lucra netulburaţi şi cu puţine şanse de a fi depistaţi. În plus, România este o naţiune tânără astfel că patriotismul adânc şi răspândit cu greu poate fi una din trăsăturile sale naţionale şi – cea mai nefericită chestiune din toate – şi-a început viaţa cu o bogăţie pe care a obţinut-o fără niciun efort din partea sa. A intrat în război cu ideea de a se îmbogăţi şi mai mult, având privirile aţintite către Transilvania; nu a avut nicio idee dincolo de Transilvania, nicio idee de luptă pentru o cauză dreaptă. Jumătate din populaţia României, cel puţin clasele educate, sunt germanofili. Nu a dorit să lupte cu Bulgaria şi după strălucitoarea intrare în Transilvania a fost silită să se retragă permanent, a suferit un colaps ca naţiune şi, în prezent, este doar o ţară populată de un popor care nu mai vrea decât să vadă încheiat un război pe care nu l-a dorit. Cred că aceasta este România de azi, nu România ţăranilor, ci România celor bogaţi.
Acesta este un teren pe care germanii ştiu foarte bine să îl folosească şi chiar îl folosesc în prezent. Agenţii germani sunt peste tot. O mică parte a armatei române continuă să lupte, însă este protejată de germani de o mare forţă rusească, deşi România ar prefera Germania. Este de mirare că ruşii găsesc lucrurile dificile, căile ferate mai dezorganizate decât ar trebui să fie, comunicaţiile telefonice aproape imposibile în momentele urgente? Toate acestea nu pot indica decât o singură cauză – dorinţa de a lupta a României a scăzut în urma ofensivei germane şi a agenţilor germani. Următoarele fapte pot arăta modul în care România duce războiul pe jumătate:
1. Şeful de gară din Iaşi este german.
2. Şeful de gară din Piatra este austriac.
3. Directorul morii din Galaţi era un croat care îşi făcea cunoscute simpatiile pro-germane în gura mare şi care mi-a spus că el este german.
4. Fabricile din Bucureşti (inclusiv cele de proiectile) au fost predate intacte inamicului.
5. Fabrica de proiectile din Craiova, cu 2.500 de proiectile, a fost lăsată gata de reluare a lucrului.
6. Dacă nu ar fi existat o misiune specială formată din ofiţeri britanici care să distrugă câmpurile petrolifere şi fabricile din Brăila, acestea ar fi fost predate, fără îndoială, inamicului intacte.
Punctele 1, 2, 4 şi 5 le-am auzit repetate de mai multe ori, punctele 3 şi 4 le cunosc în mod direct. Am părăsit România pe 19 ianuarie 1917.
2. Şeful de gară din Piatra este austriac.
3. Directorul morii din Galaţi era un croat care îşi făcea cunoscute simpatiile pro-germane în gura mare şi care mi-a spus că el este german.
4. Fabricile din Bucureşti (inclusiv cele de proiectile) au fost predate intacte inamicului.
5. Fabrica de proiectile din Craiova, cu 2.500 de proiectile, a fost lăsată gata de reluare a lucrului.
6. Dacă nu ar fi existat o misiune specială formată din ofiţeri britanici care să distrugă câmpurile petrolifere şi fabricile din Brăila, acestea ar fi fost predate, fără îndoială, inamicului intacte.
Punctele 1, 2, 4 şi 5 le-am auzit repetate de mai multe ori, punctele 3 şi 4 le cunosc în mod direct. Am părăsit România pe 19 ianuarie 1917.
J.D. Scale,
Căpitan“
Statul Major“
Căpitan“
Statul Major“
Cum ar reactiona astazi administratia si protipendada politica romaneasca, daca ar fi pusa intr-o situatia asemanatoare?! Cel mai sigur ar fi ss-l rugam pe Bunul Dumnezeu sa nu fie cazul! Ar putea fi mai rau decat in 1916.
Jumătate din populaţia României, cel puţin clasele educate, sunt germanofili.
. Fabricile din Bucureşti (inclusiv cele de proiectile) au fost predate intacte inamicului.
5. Fabrica de proiectile din Craiova, cu 2.500 de proiectile, a fost lăsată gata de reluare a lucrului.
Prostia romanilor nu cunoaste limite. Atunci, acum, pururea, in vecii vecilor.
Oraşele mari ca Iaşi şi Bârlad sunt în prezent pline de ofiţeri români îmbrăcaţi cu fast, pudraţi şi machiaţi care nu fac absolut nimic
Toate-s vechi si vechi is toate…Nu are rost sa ne uitam la drumuri si cai ferate pe timp de pace o suta de ani mai tirziu.
Hans, cu toate astea atunci aveam cele mai tari cai ferate din regiune 🙂
Este incontestabil ca aveam o retea de cai ferate exceptionala. Ofiterul englez se refera la organizare si atitudine. In primul rind, nu este posibil, nu este normal ca „clasele educate” sa fie germanofile sau francofile sau rusofile. De la clasele educate asteptam atitudinea exprimata clar de fostul premier englez Robert Disraeli : Anglia (in cazul de fata Romania) nu are prieteni, Romania nu are dusmani, Romania are numai interese. Repet, vorbim despre „clasele educate”.
Astazi in Romania se vorbeste despre „calitatea germana” ca despre sfintele moaste. Am locuit trei ani in Germania si pot sa spun ca si magazinele lor sint pline de gioarse, de la bere la unelte mecanice.
Atitudinea de a lasa in mina inamicului fabrici la cheie este detestabila.
Atitudinea ofiterilor de a-si abandona trupa in cimp si a se etala „pudrati si machiati” prin Iasi este demna de plutonul de executie. Sa amintesc ca si in ziua de azi avem aceleasi „interese”? Am facut armata la comunisti si stiu cum arata cazarmile sau ce se intimpla cu ofiterii si trupa in timpul aplicatiilor. Sa amintesc ca fiecare entitate mai rasarita a armatei sau a politiei are „purtator de cuvint”? Si ca purtatorul de cuvint este invariabil tinara, zvelta, craci lungi, tite mari? Sa amintesc in antiteza ca armata nu are bani de echipament?
Intrebarea de baza: ce are in comun armata romana, care este firul calauzitor intre momentele 1916, 1940, 2013?
Realizate de inginerii germani pe banii statului roman.
CORECT.
TOT ASA SI SALIGNY ERA DIN NEMTIA.
LA BUCURESTI INCA MAI EXISTA UN MUZEU CFR.
IA MERGI ACOLO SA VEZI CATE DIN CAILE FERATE DIN REGAT ERAU REALIZATE DE SOCIETATI STRAINE SI CATE ROMANE.
SI MAI ALES CAT DE IMPORTANTE DEVENISERA SCOLILE ROMANESTI DE INGINERIE SI CONSTRUCTII.
INCA NU S-A INCHIS ACEL MUZEU SI ARE PROGRAM 09-17.00 ZILNIC,IN AFARA DE LUNEA,DESIGUR,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Ok, inteleg ca noi eram varza din foarte multe puncte de vedere, insa nu inteleg cum mult prea disciplinata si „super mega extra plus dementzial” de organizata armata austro-maghiara a fost invinsa atat de usor la inceputul ofensivei noastre. Ulterior lucrurile au evoluat negativ pentru noi intrucat germanii si-au deplasat forte importante pe frontul transilvan.
Apoi, dupa ce am simtul gustul de kkt al infrangerii si am invatat lectia, dupa ce am beneficiat de ajutor militar francez (instruire & dotare) am pus osu` la treaba si „le-am dat-o bine in pifometru” germanilor in anul de gratie 1917. Mde, cand vrei poti! 😉
Din pacate, marea noastra problema a fost, este si va fi administrarea resurselor umane si materiale 😉
„Mr british officer” suferea de oarece amnezie selectiva intrucat uita foarte usor de „remarcabilele calitati strategico-militare” ale comandantilor britanici revelate intru toata splendoarea lor in cateva momente ale I razboi mondial:
– campania din Gallipoli – fenomenale erori de strategie si abordare a terenului si inamicului
– batalia de pe Somme – …………
ARMATA ROMANA SE CULCASE PE O URECHE DUPA „MARILE”VICTORII DIN RAZBOAIELE BALCANICE , AIA E !
TOTI SE CREDEAU SMECHERI SI PLINI DE EXPERIENTA CA -I TAVALISERA PE PRAPADITII DE VECINI.
PE FONDUL INFUMURARII OFITERULUI ROMAN AGENTII GERMANI SI AUSTRIECI PUR SI SIMPLU S-AU DISTRAT CA INTR-O GRADINITA DE PURADEI,DESTABILIZAND GLORIOS TOTUL.
CIUDAT ESTE TOTUSI UN LUCRU:CAND RUSII AU CAPOTAT -REV DIN OCTOMBRIE-IAR FRANCEZII NOSTRI DRAGI ALIATI ERAU CU BOTUL PE LABE , AM REUSIT SA NE SCUTURAM SI SA-I BUSIM CONTINUU PE NEMTALAI.
OARE CUM S-A PETRECUT O ASEMENEA MINUNE/?
Bravo…destepti sunt astia de afara, la cat cacat au aruncat in noi in legatura cu orice razboi, acu’ vorbeam 20 de limbi sau una singura care nu era a noastra…
Sau traiam pe o „insulita” de un metru si restu’ teritoriului impartit la astia care ne inconjoara.
Sunt cazuri si cazuri in orice razboi/tara, defapt, ce dracu sa mai explic…
Apropo, ati vazut ce circ cu stegurili?
A sarit si ambasadorul Mongoliei din Romania ca isi vrea fratii inapoi.
Asta e daca nu suntem capabili sa ne facem ordine (si aici ma refer la respectarea legii nu la intimidarea unei etnii) la noi in tara… asta s-a alimentat in ultimii 24 de ani si aici s-a ajuns. Ambasadorul ungar trebuia expulzat acum 2 ani, cand a calcat serios in strachini.
http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/politica-interna/mae-vs-ambasadorul-ungariei-ce-i-a-raspuns-corlatean-lui-oszkar-fuzes-147934.html
Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a anunţat că joi va „face un anumit gest diplomatic”, menţionând că Oszkár Füzes şi-a depăşit mandatul şi a încălcat regulile diplomatice internaţionale prin declaraţiile sale.
Titus Corlăţean a răspuns miercuri seara ultimelor declaraţii ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti într-o emisiune de la Antea 3, spunând că acesta „Încalcă o cutumă diplomatică clară. Nu mai are uşi deschise, cel puţin în acest moment, din partea instituţiilor româneşti şi sper ca mâine sau în zilele următoare să clarificăm pe canal bilateral cu autorităţile de la Budapesta aceste aspecte şi să fie determinat acest ambasador să se reîntoarcă în mandatul său. Dacă nu va face acest lucru, atunci mandatul său se va încheia mult mai rapid în România”. „Eu însumi vor face un anumit gest diplomatic mâine, dar îmi rezerv dreptul să comentez mâine pe această temă” a adăugat şeful MAE, potrivit Agerpres.
Corlăţean arătat că poziţia României a fost una “tranşantă, clar exprimată” şi că ambasadorului ungar i s-a transmis că “legea românească nu este negociabilă”, iar atributele statului român sunt scrise în Constituţie şi trebuie respectate. “Simbolistica naţională românească trebuie respectată, ceea ce nu înseamnă că desconsiderăm minoritatea naţională maghiară şi identitatea sa specifică, dar atunci când vorbim de legea românească, care stabileşte foarte clar ce însemne sunt arborate la instituţiile publice ale statului român – şi la consilii judeţene, şi la prefecturi, şi la primării – lucrurile acestea trebuie respectate şi în plan intern, dar şi de alte state, aşa cum este cazul Ungariei. Lucrurile astea nu sunt negociabile”, a susţinut Corlăţean, condamnând “jocul politic” al secretarului de stat din MAE ungar Zsolt Nemeth.
Oficialul de la Budapesta a acuzat România de “agresiuni simbolice” prin interzicerea arborării steagului secuiesc pe clădirile publice din ţara noastră. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkár Füzes, a declarat, la rândul său, miercuri seara, într-o emisiune la Realitatea tv, că statul ungar sprijină cererea maghiarilor din ţara noastră dacă ei doresc crearea ţinutului secuiesc. Füzes a afirmat, că arborarea steagului secuiesc în instituţiile publice româneşti este un drept “natural” al secuilor din judeţele Covasna şi Harghita. Întrebat de ce se simte minoritatea maghiară agresată în România, Fuzes a răspuns că aceasta nu poate să se simtă acasă dacă nu îşi poate folosi simbolurile şi că “drepturile i-au fost încălcate”
“Ceea ce făcut ambasadorul ungar la Bucureşti este însă o depăşire a mandatului oricărui ambasador care este acreditat într-o capitală şi aici nu vorbim numai de respectarea regulilor interne dintr-un stat, dar vorbim de regulile diplomatice internaţionale, stabilite foarte clar prin Convenţia de la Viena. Lucrurile astea sunt foarte serioase şi vă asigur că le tratăm foarte serios”, a afirmat Corlăţean. Şeful diplomaţiei de la Bucureşti a subliniat că un reprezentant al unui stat străin nu se poate pronunţa în privinţa modului în care este redactată Constituţia statului acreditar. “În general, când cineva din exteriorul unui stat suveran, independent şi cu atât mai mult reprezentantul acreditat în capitala acelui stat se pronunţă la modul în care ar fi trebuit redactată Constituţia, legea fundamentală a unui stat – se pronunţă asupra unor chestiuni importante care ţin de suveranitatea statului – aceasta este o încălcare clară a regulilor diplomatice, a cutumelor diplomatice, dar până la urmă contravine unui spirit pe care noi cel puţin îl dorim a promova în continuare – relaţii de bună vecinătate, de înţelegere foarte bună cu Ungaria, cu care subliniez încă o dată avem un parteneriat strategic cu un conţinut european, cu un conţinut politic, economic, extrem de solid. Acesta este interesul României, dacă există alte interese dincolo, în cealaltă parte, este bine să le ştim”, a spus Corlăţean. Ministrul Afacerilor Externe a menţionat că i-a transmis instrucţiuni ambasadorului român la Budapesta, care va face joi “un demers clarificator” la sediul MAE ungar.
Felicitari pentru postare.Toata stima!
Vazut M.C! Pai sa-i ia, cine-l opreste? Duca-se impreuna cu ei inapoi in Pusta Buda (aici ma refer doar la cei mustaciosi, gen prapaditul ala gusat de la Covasna, mare doritor de „viitor pe pamantul natal” pentru puradeii proprii). Sper doar ca RO sa-si mentina punctul de vedere pana la capat, fara frica de Buda (asta-i asa hazlie, mai, mai!), Viena sau Berlin. Ambasadorul hunguresc de la Bucuresti ne-a „bucurat” de prea mult timp cu chitaielile autonomiste si ideile revansarde, tolerate, chiar incurajate, de clica portocaliilor, incat au fost depasite de mult limitele diplomatiei. Steagul ala SECU-iesc, trebuie sa fie pentru statul roman, care inca sper ca mai exista, doar o CARPA numai buna de sters bocancii cu ea. Iar pitpalacii cu autonomia obligatoriu trebuie sa faca un sejur pe la „Bulau Hotel”, cu cazare variata in functie de „marimile” lor, intre 5-10 ani, si-atunci sa vedeti cum pitecantropii se transforma in catelusi numai buni de dat spre adoptie maretului imperiu austro-ungar, via Buda. Sper ca Romania sa-si mentina verticalitatea si sa nu cedeze in fata amenintarilor Budei, fiindca, cu siguranta, papusarii acolo sunt, in Har-Cov fiind doar marionetele. Ce sa le spun -SA NE PUPE-N DOS -fiindca asta au voie!
Mi-ar place ca acest articol sa fie citit si comentat de catre UN MUSULMAN ROMAN.Nu de alta, dar din el rezulta ca nu doar etnicii tatari incorporati in armata romana au fost tratati cu indiferenta de catre superiorii lor, doar pentru ca erau de alta etnie si religie.
Astept cu mult interes comentariile UN MUSULMAN ROMAN vis a vis de acest articol.
„Ofiţerii sunt nefolositori şi dincolo de orice dispreţ.”
„Ofiţerii îşi tratează oamenii ca pe nişte câini, iar oamenii nu au niciun respect faţă de ofiţerii lor.”
Relatari asemanatoare am intalnit in multe rapoarte referitoare la situatia armatei romane din acele vremuri.
Nemtii spuneau cam la fel despre noi cand eram aliati.
De la bunici si alti veterani WW2 carora le-am ascultat povestirile am aflat lucruri asemanatoare.
Am facut armata pe vremea comunismului si parerea mea este ca mai mult de jumatate din comandanti nu-si meritau uniforma.Spun asta cu indulgenta.
Extrapoland,cred ca poporul nostru e blestemat sa nu aiba conducatori.Si in rarele ocazii cand a avut,ei bine toti au fost tradati.
” Extrapoland,cred ca poporul nostru e blestemat sa nu aiba conducatori.Si in rarele ocazii cand a avut,ei bine toti au fost tradati.”
Ofiterii,cei de atunci si cei de acum, nu erau romani?
Conducatorii nu sunt romani? Tendinta asta de a separa conducatorii de romani nu e noua.
Poporul are conducatorii pe care si-i merita. N-are altii mai buni pt ca asta e calitatea materialui uman si a educatiei…astea sunt elitele generate de poporul asta…
Domnilor,imi asum responsabilitate de a declara ca eu nu am in tara mea conducatorii pe care-i merit.Nu vreau sa intram in discutii inutile,cu argumentari,etc.
Decat sa ne pierdem timpul contrazicandu-ne pe te miri ce,mai bine am incerca sa aducem un pic de lumina in capatanile marii majoritati a conationalilor nostri,ai de ne vand pre toti si pre ei insisi pe-un kil de ulei,o gaina sau ce li se ofera.Personal,incerc asta de multa vreme si n-am reusit decat sa-mi fac o groaza de „prieteni”.
Va bagati?
Da.
Ce bine ar fi fost daca eram atunci cuceriti de germani.
Pai oricând ne pot cuceri numai ca nu cred ca merita. material prost.
Am vorbit cu ofiteri care au fost in razboiul din Golf si mi-au povestit multe.
Mi-au povestit cum soldatii englezi nu au mai vrut sa manance cu romanii cand le-au vazut obiceiurile alimentare(luat mancarea care nu le apartinea,luat mancare mai multa decat puteau manca,ragaituri,galagie),cum furau pantofi si aur de la comerciantii din zona,cum lasau postul de paza si taburile nesupravegheate ca sa joace fotbal,cum vindeau armament si munitie la doritori.
@ Toma
„Am vorbit cu ofiteri care au fost in razboiul din Golf si mi-au povestit multe.”
La care dintre razboaiele din Golf te referi? Imaginea descrisa de tine nu se potriveste deloc cu calitatea profesionala a militarilor romani care au activat in Irak, in si dupa anul 2003….
Iar daca iti doresti ceva mai mult realism si putintica malitziozitate ti-as spune: „ai nostrii” furau aur & pantofi insa ai lor au furat o tara-ntreaga, cu petrolul aferent 😉 😀 Si toate astea in numele unui „real” motiv tocmai bun pt o invazie: mass destruction weapons 😀 Oare armele alea nu au fost gasite niciodata pt ca fusesera furate tot de romani? 😀
Soldatul este la fel de bun precum cei care-l conduc. Din pacate iobagia inca nu a disparut in Romania. Este bine ca din cand in cand sa avem putere sa ne uitam in oglinda, pentru ca numai asa vom reusi, daca vom reusi, sa exorcizam diavolul incompetentei si al prostiei din noi insine.
Am citit,zilnic,acest blog.De 6 luni,m-am abtinut de la comentarii.Dar o singura pagina de istorie,face cat un secol de deceptii.Ma refer la anul 1919.Abia atunci am avut si stiinta organizarii armatei,dar si motive sa pornim la un nou razboi.Si trebuie tinut cont ca abia atunci am inceput sa ne refacem infrastructura(rutiera si feroviara).Nimeni nu s-a nascut invatat.
Mare greseala a facut Armata Romana in 1919 ca nu a ramas in Ungaria „forever”, dupa ce a innabusit revolutia bolsevica a lui Bela Khun. Era singura forta din zona la ora aia. E mai avantajos sa negociezi de pe pozitie de invingator decat de pe cea de invins… Astfel de greseli se platesc in timp…
MARE GRESEALA CA NU AM ACCEPTAT PROPUNEREA POLONIEI DE A IMPARTI UCRAINA SI UITE ACUM UNDE-S BUCOVINA DE NORD,BUG-UL,TRANSNISTRIA,BASARABIA…..
Mda. Iar unii il injurati pe Boia cand va arata ca mare parte din istoria invatata, cunoscuta, este, de fapt, falsa si fabricata ca sa dea bine. O natiune mica, cea mai antipatizata din Europa, astia sunt romanii.
Cine isi prezinta istoria adevarata?
Ne pisam contra vantului cum spunea gsg9.
Parca suntem sado-masochisti, nu vad de ce sunt ridicati in slavi astia care ne fac tampiti, cretini etc(si „mari” romani), ca vezi tu ala e cult si stie ce spune, tampita, proasta, cretina e masa si familia lu’ ala care „vrea sa spuna adevaru'”
Nu ma refer la nimeni care scrie pe aici.
De exemplu ala cu Goga din dreapta sus „secaturi” ? mars in poezia matii.
In loc sa ii calcam pe altii in picioare ne dam singuri pumni in oua….
Istoria nu este falsa. Oameni mari au existat. Dar din 2000 de ani noi am avut cap la cap cativa ani de glorie. Se pare ca este o problema cu anduranta. Este foarte bine ca trebuie sa ne incurajam uitandu-ne la ei. Eu sunt convins ca Mihai sau Vlad daca ne intalnea pe vremea lor radea 3 sferturi din noi, sa zic unu de aici ca zice nu 🙂 si asta spune cam totul. Avem multa pleava 🙂 fara oftica. Acum nu trebuie sa fim genii ca sa ne uitam in jurul nostra si sa vedem ca Romania de azi seamana mult cu ce a scris englezul ala acolo. Nici nu trebuie sa dezarmam: totul tine de educatie si exercitiu.
Roamanii sunt irascibili la ordin. Din născare nu ascultam. Asta ne este firea deocamdată, asta am observat chiar la mine. Am identificat si momentul si cauza. De obicei imi este foarte greu sa execut o sarcina pe care nu o inteleg. Sunt relativ repezit, am senzatia ca inteleg initial apoi imi dau seama ca nu este asa. Asa apar nervii mei. Conducatorul meu este si el asemanator mie (tot roman) deci repezit. Deci nu explica bine, pentru ca nu are rabdare cu toti prostii. Si asa incepe si el sa se enerveze: de ce dracu nu fac ce imi zice. De aici izvorateste o buna parte din neintelegerile romanesti: eu nu inteleg asa ca il fac pe sefu meu prost, el nu intelege ce nu inteleg eu asa ca ma face pe mine prost, amandoi incercam sa ne salvam in ochii celorlati suparandu-ne si facind cat mai mult misto sau mai mult incercand sa ne facem rau unu altuia las ca il invat eu minte. Rezolvarea: un prim pas este înțelegerea unei necesitati: avem nevoie de un concept asupra vietii pe care nu l-am avut. Un limbaj comun, niste valori comune, un fel de catuse nationale de toti acceptate: important acceptate deci intelese. Asa cum englezul bine observa acu 100 de ani dintr-o privire nu suntem inca un popor suntem o populatie. Mie motivele imi sunt clare: inca nu ne recunoastem intre noi, si nu ne intelegem firile.
Acestea sunt niste posibile probleme identificate de straini, uneori pe nedrept amplificate de propriul lor spirit critic, uneori percepute gresit si de ei…
Insa nici nu putem spune ca totul e fals si propaganda.
In spatele unora din aceste constatari se afla si sechele ale noastre, ca natie, ca si educatie si model cultural. Si pana nu vom avea curajul sa ne privim in oglinda cu ochi critic, fara a ne gandi mai intai cum sa-l punem la punct pe strainul care s-a dat rotund facand asemenea afirmatii, nu vom putea progresa si deveni o natie mai puternica!
O lectie care ar trebui invatata din cele de mai sus este ca avem o „capacitate” notorie, ca natie, sa fim dezorganizati si imprastiati. Este un amestec de indolenta („las ca eu nu trebuie sa fiu ordonat, sa construiesc metodic, sa planific, eu sunt mai smecher si ma descurc pe loc cu ce am cand o fi momentul”)cu lipsa planificarii. Suntem maestrii improvizatiei. Nu ne dam seama ce potential e risipit aici (uneori reflectat de numarul mare de premii la expozitiile de inventica), ca in loc sa lucram asiduu, organizat, si sa obtinem patente de inventii pe care sa le transpunem in practica, ne multumim cu un mesterit improvizat, ocazional, cu sarme, crengute si mai stiu eu ce (unii stiu la ce ma refer)… 🙂
Daca cineva de la o firma de expertiza organizationala s-ar apuca, la cerere, sa analizeze un „esantion” (o organizatie, minister sau agentie) al statului roman, cred ca ne-am inspaimanta cu totii, si nu doar de modul ineficient de organizare ci si de lipsa unor competente pe anumite domenii indispensabile activitatii acelei structuri.
Poate acesta este si un raspuns partial la intrebarea de ce multi romani care lucreaza in strainatate sau la companii multinationale sunt foarte apreciati de catre sefii lor straini, fiind considerati un aluat exceptional…
Li se ofera un nou mediu, un cadru mult mai organizat, in care potentialul lor este dezvoltat si folosit (sau exploatat ar spune unii) la maxim.
Insa in astfel de situatii, daca exista mai multe grupuri de romani care lucreaza, si uneori ajung sa se concureze, apare destul de des un comportament dual, cainesc fata de unii conationali, si plin de miere fata de managerii straini, uneori ajungandu-se la sufocarea unor initiative, de multe ori bune, ale compatriotilor, doar pentru a iesi respectivul in evidenta… Si aici ar trebui sa invatam ceva, si anume faptul ca suntem una dintre cel mai usor de dezbinat natii… iar circul politic de la noi o dovedeste cu prisosinta…
Iata aspecte la care ar trebui sa meditam, inainte sa iesim la inaintare cu declaratii pompoase, daca vrem cu adevarat ca Romania sa progreseze catre ceea ce ne dorim pentru ea.
In articol spune clar englezul ca peste tot erau sabotaje. Pai cine cu capul pe umeri pune la conducerea unor elemente cheie din structura strategica( sefi de gara) din randul minoritatilor. Cine a luat spaga cu numirea lor… , apoi ne plangem de sabotaj.Asta cu administrarea „privatilor straini” e cu dus si intors. Am avut noroc cu Carol , dar nici cu Cuza nu mi-e rusine. Reforma statului modern roman tot moldoveanul nostru a facut, si apoi l-au exilat politicienii.
Revenind la conducatorii nosti actuali sunt cei votati de gloata, iar marea gloata arunca chistocul pe geam din masina la semafor.
Inca un aspect care nu trebuie uitat cu privire la armata romana in 1916 – aceasta era starea armatei in urma delasarii cauzate de succesele din Razboaiele Balcanice, la care se adauga mai bine de 2 ani (1914-1916) in care armata noastra s-a pregatit de razboi, cu alocari insemnate din PIB.
O alta lectie este ca o armata nu o poti inzestra si pregati de razboi in 2 ani, dupa ce 10-15 ani ai neglijat toate aspectele legate de capacitatea sa de lupta!
Tot ce a spus Marius Zgureanu este perfect adevarat de la obseravitiile legate de modul de reactie al romanilor in strainatate, pina la remarcile legate de situatia din 1916. Raportul englezului este foarte bun si pe baza lui se pot schimba foarte multe in bine mai ales pe timp de pace. :))).
Nimic nou sub soare…daca cititi „Ultina noapte de dragoste, prima noapte de razboi” aceleasi aspecte reies si din acea carte…A spus-o foarte bine si Eminescu…Toate-s vechi, si noi isi toate…(sau invers) 🙂
Asa a fost la 1916, la fel a fost si in in 1941, la fel o sa fie si la urmatorul razboi…
CIne nu isi invata istoria, econdamnat sa o repete…