Istoria parasutismului, Partea a II-a
In perioada primelor incercari americane se afla in SUA, inca din 1925 si capitanul sovietic SERGHEI MINOV, trimis in misiune oficiala de seful Fortelor Aeriene Sovietice, generalul Jacob Alksnis.( Cum se spune meseria se fura, nu se invata). Spectator asiduu al tuturor mitingurilor de parasutism si admirator sincer al ideilor lui Mitchell , el a propus , la intoarcerea in tara, o serie de iniatitive ce s-au dovedit de foarte bun augur pentru viitorul trupelor aeropurtate sovietice . Ideea infiintarii cluburilor de parasutism sportiv pentru tineri a fost agreata inclusiv de Stalin, deasemenea generalul TUHACEVSKI, seful statului major general , a fost intru totul de acord cu infiintarea si dezvoltarea trupelor de parasutisti si a celor aerotransportate, iar parasuta a fost impusa obligatoriu ca parte a echipamentului personal al pilotilor si echipajelor aeronavelor militare. Din acel moment initiativa schimbarilor din domeniul razboiului, ca raspuns la dezvoltarea aviatiei si trupelor aeropurtate si folosirea lor in campul de lupta, a fost pentru o perioada de timp in mana sovieticilor .
In 1930 in timpul manevrelor de la sud de Moscova locotenuntul Moskovskia si un grup de 10 parasutisti, au impresionat arbitrii din cadrul aplicatiei prin indrazneala unei actiuni in care, benefiiciind de efectul surprinderii, au atacat si au scos din lupta un punct de comanda al unui corp de armata langa Voronej . Probabil ca de aici apare si ziua de 2 august 1930 ca zi de infiintare si sarbatorire a Zilei PARASUTISTILOR MILITARI sovietici/rusi.
In 1931 generalul Alksnis a creat un detasament experimental la Krasnogvardeisk, in apropiere de de Leningrad, compus din din infanteristi si autovehicule blindate destinate transportului pe calea aerului. Imediat dupa acea a fost creat Detasamentul 4 motorizat, avand in compunere blindate usoare prevazute a fi „parasutate ” ?! din avioane TB 3.
Tupolev TB-3 prototip
In 1933 o scoala de instructori-parasutisti a fost creata la Tusino, in apropiere de Moscova , pentru asigurarea cadrelor de baza necesare dezvoltarii parasutismului sportiv ce atinsese cote impresionante in cadrul asociatiilor „Ossoaviatkin”, destinate practicarii sporturilor aeriene de catre tineri sub „obladuirea ” NKVD si GRU. In 1935 existau deja mai mult de 1000 de turnuri de parasutism si peste 800 000 de tineri inscrisi pentru ca peste numai un an ,in 1936, numarul acestora sa atinga 1 406 000. Astfel, in aceste conditii, n-ar trebui sa mire pe nimeni afirmatia ca inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial URSS avea aproximativ de 200 de ori mai multi parasutisti decat toate tarile lumii la un loc, inclusiv Germania. Deci cine se pregatea de razboi cel mai mult Germania sau URSS? in cadrul unui asa zis club de parasutism sportiv de langa Kiev, se instruiau sub patronajul Razvedupr -GRU serviciul de informatii si contrainformatii militare al armatei; pe atunci pentru unitati de recunoastere si misiuni speciale chiar si tactici teroriste, (partizani) barbati dar si femei.In cursul manevrelelor ce au avut loc, aceste unitati de recunoastere/cercetare au fost lansate in „spatele inamicului” unde intreprindeau si misiuni speciale de distrugere a unor puncte de comanda , sedii, centre si linii de comunicatii.
Unul din obiectivele liniilor de comunicatii erau podurile cu cale ferata ,dar aceste poduri erau bine pazite astfel ca inginerii Armatei Rosii si cei din GRU au inventat si produs o mina, probabil magnetica, ce era pusa cu kilometri distanta inainte de pod si cand trecea trenul era „ridicata” de acesta, iar la trecerea pe pod exploda. Inca din 1932,in apropiere de Kiev, Leningrad, Moscova si in Extremul Orient, fusesera create mai multe batalioane de parasutisti pentru ca un an mai tarziu, in 1933, sa apara si BRIGADA 3 AVIATIE CU DESTINATIE SPECIALA, prima brigada de aeropurtata sovietica.
Pana in 1934 parasutarile se efectuau din avioane de bombardament modificate sumar, cum a fost cazul cvadrimotorului G-2, varianta a bombardierului Tupolev ANT-6,in care erau nevoiti, inainte de salt, sa iasa pe o usita laterala aflata in imediata apropiere a aripilor, dupa care ajutandu-se de o serie de manere special montate pe fuzelaj sa escaladeze aripile de unde se lansau in cadere libera la semnalul instructurolui. Acest procedeu primitiv de parasirea a bordului aeronavelor, a fost treptat abandonat o data cu introducerea unor avioane de transport specializate; cvadrimotorul TB-3 intrat in serviciu incepand cu 1934, dispunea de de 6 usi(trape), destinate lansarii parasutistilor, (poze vezi wikipedia TB-3).
Tupolev TB-3
Exercitiile de desantare a fortelor au continuat in anul 1934, atunci cand in Bielorusia au fost debarcati 900 de militari simultan cu lansarea in regiunea Leningradului, a unei brigazi aeriene speciale si a mai multor alte unitati terestre. ” Brigada Aeriana Speciala pentru Debarcare ” a fost una din primele mari unitati aeropurtate cu specialitate de interarme, fiind compusa dintr-un batalion de parasutisti, un batalion motomecanizat, un divizion de artilerie si mai multesubunitati de diferite arme sau forte speciale (GRU) .
In septembrie 1935 in timpul manevrelor din regiunea Kiev, in prezenta a catorva sute de ofiteri occidentali, 30 de avioane TB-3 au lansat 1200 de parasutisti deasupra unui camp de aviatie, urmati la putin timp de debarcarea a peste 2500 de infanteristi impreuna cu armamentul aferent. Un al 3-lea val de transport a debarcat munitiile si celelalte materiale militare, impreuna cu intraga artilerie usoara din organica unitatilor.
in pofida acestei veritabile demonstratii de forta, regulamentul sovietic de lupta a trupelor in campanie mentiona operatiile aeropurtate ca reprezentand doar un „mijloc eficace pentru dezorganizarea conducerii si actiunilor inamicului in spatele frontului „, fara a li se conferi in mod explicit si alte valente operationale, asa cum dealtfel aveau sa-si le demonstreze cu ocazia amplelor manevre la care vor fi chemate sa participe in mod constant. Cu alte cuvinte, era vorba de de o veritabila doctrina operationala specifica unor subunitati sau unitati de misiuni speciale, aplicabila de aceasta dat unor divizii, dupa cum vom vedea mai tarziu, chiar unor corpuri (de armata) de desant aerian .
Cu toate acestea „Manualul Trupelor Aeropurtate” a reprezentat primul regulament si totodata prima tentativa oficiala de elaborare a unei doctrine de intrebuintare in lupta a trupelor aeropurtate din acea vreme, oricum avansata fata de conceptiile similare ale timpurilor respective. Seria incercarilor sovietice nu avea sa se opreasca aici.
Sursa: cartea FORTELE SPECIALE, scrisa de colonelul VASILE SOARE si WIKIPEDIA
Sursa poze: Wikipedia
Istoria Parasutismului, Partea a III-a
CaporalMusat
