MINOGA, a fost printre primele submarine cu propulsie combinata Diesel-electrica din lume. El a fost construit pentru Marina Imperiala Rusa de catre I.G. Bubnov, in Sankt Petersburg, incepand cu anul 1905 si a reprezentat primul submarin cu propulsie Diesel rusesc. Desi n-a fost un proiect tocmai reusit, MINOGA a reprezentat totusi un pas inainte in ceea ce priveste siguranta –avand motoare Diesel, pericolul unui incendiu la bord era mult diminuat, fata de motoarele ce utilizau benzina.
Minoga
Cu toate acestea, motoarele Diesel ce echipau submarinul nu erau deloc fiabile, acestea avand probleme in exploatare. Mai mult decat atat, submarinul nu avea pereti etansi iar manevrabilitatea in imersiune era scazuta. Submarinul, in cursul unui test de scufundare desfasurat pe data de 6 aprilie 1913, la Libau (in Marea Baltica, acum apartinand Letoniei), a esuat, fiind recuperat si repus in functiune fara victime in randul echipajului (de altfel, acest submarin nu are nimic notabil in exploatare si serviciu activ). El a servit in WW I in cadrul Flotei Marii Baltice pana in anul 1918, cand a fost transferat Flotei Marii Caspice, ulterior, in anul 1922 fiind casat.
Minoga in constructie
Submarinul avea urmatoarele caracteristici: greutate – 155 tone, in imersiune/123 tone, la suprafata; lungime 32,6 m; latime 2,8 m; propulsie: 2 motoare Diesel ce dezvoltau 240 CP/un motor electric ce dezvolta 70 CP; viteza maxima: 20,4 km/h la suprafata/9 km/h in imersiune; adancime maxima de scufundare -30 m; autonomie: aproximativ 1200 km, navigand la suprafata/cam 100 km, navigand in imersiune; echipaj 22 de marinari; armament: 2 tuburi lans-torpile de calibrul 457 mm, dispuse in prova submarinului/un tun Hotchkiss de calibrul 37 mm si o mitraliera de calibrul 7,6 mm, ambele montate in anul 1913 cand s-a facut si singura modernizare in serviciu, a acestui submarin.
Marina Sovietica, a avut in exploatare si doua submarine din clasa KALEV, ce apartinusera Marinei Estoniene (botezate de catre estonieni, LEMBIT si KALEV). Acestea au fost construite pentru Marina Estona, care, dupa crearea statului, a avut un program secret de inarmare comun cu Finlanda. Insa, spre deosebire de finlandezi care optasera pentru submarine germane, estonienii au preferat submarine britanice construite de catre Vickers Armstrong, la Barrow-in-Furness. Cele doua submarine comandate de catre estonieni au fost livrate intre anii 1936-1937 ajungand in Marina Sovietica, odata cu anexarea Estoniei in anul 1940.
Kalev
Aceste submarine miniere, au inceput serviciul operational in Marina Sovietica incepand cu data 18 septembrie 1940, dar KALEV a fost scufundat pe data de 29 octombrie 1941, pe coastele Finlandei, langa portul Hanko. Singurul ramas operational, LEMBIT (rebotezat de catre sovietici U-1 in data de 18 iunie 1945/1946/S-85, pe data de 9 iunie 1949/STZh-24, pe data de 27 decembrie 1956/ UTS-29, PZM-1, posibil PTSM-1, dupa anul 1959; a fost preluat cu doar cinci membrii ai echipajului estonian initial, acestia fiind opriti in vederea instruirii echipajului sovietic) a avut o cariera interesanta si lunga in Marina Sovietica, iesind din uz abia in anul 1979 (a iesit din serviciu operativ pe data 17 ianuarie 1946, fiind folosit pentru scolarizarea echipajelor si experimente pana pe data de 10 iunie 1955.
Kalev si Lembit
Dupa aceasta data, submarinul a fost stocat si pastrat la Nijni Novgorod –pe atunci, Gorki –ulterior, din anul 1979 devenind exponat de muzeu laTallinn. Restaurat in anul 2011 de catre estonieni, dupa ce au cheltuit 360000 de euro, astazi este nava-muzeu in cadrul Muzeului Marinei, Lennusadam dinTallinn. Recent, in anul 2002, la bordul submarinului a izbucnit un incendiu ce nu a provocat pagube materiale importante, dar o persoana si-a pierdut viata, fara a se cunoaste cauza exacta a tragediei. A fost reconditionat si redeschis pentru public in anul 2003. Interesant este faptul ca acest submarin avea drept motto, cuvintele: “VAARI AMN NIME/FII DEMN DE NUMELE TAU”; si chiar a fost, executand un numar de sapte misiuni de minare, vanatoare si patrulare, in cursul razboiului).
Submarinele aveau urmatoarele caracteristici: greutate -620/665 tone, la suprafata/850-853 tone, in imersiune; lungime 59,5 m; latime 7,5 m; pescaj 3,6 m; propulsie: 2 motoare Diesel, Vickers Armstrong Ltd, ce dezvoltau 1200 CP/2 motoare electrice Vickers, ce dezvoltau 790 CP; viteza maxima: aproximativ 30 km/h, navigand la suprafata/aproximativ 20 km/h, navigand in imersiune; autonomie probabila de peste 7000 km, navigand la suprafata, dar nu mai mult de 28 de zile; adancimea de scufundare recomandata era de 90 m, dar s-au facut teste de catre Marina Sovietica si la adancimea de 120 m; echipaj: 4 ofiteri si 28 de marinari (in Marina Estona, fiindca in cea sovietica echipajul a fost marit la 31 marinari+4 ofiteri); armament initial: 4 tuburi lans-torpile/un tun AA Bofors, calibrul 40 mm/o mitraliera Lewis, calibrul 7,7 mm, probabil model 1914, descris in articolul anterior/24 mine marine (armamentul a fost schimbat de catre sovietici: 4 tuburi lans-torpile de calibrul 533 mm, la prova submarinului/ doua tunuri AA, unul de calibrul 45 mm si celalalt de calibrul 20 mm/20 de mine marine.
Este foarte posibil ca tunul initial AA Bofors sa fi fost model 1930, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 40 mm; camp de tragere vertical de la -5º/+90º; greutatea proiectilului exploziv 0,96 kg; viteza initiala a proiectilului 850 m/s; cadenta de tragere 90 proiectile/minut; capacitate incarcator 8 proiectile; bataie maxima: impotriva tintelor navale, 12000 m/ impotriva tintelor aeriene, 3000 m. Si Armata Romana a avut in dotare acest tun, el echipand bateriile AA.
Nu se stie cu certitudine daca Marina Sovietica a adus si alte modernizari submarinului in decursul carierei operationale, dar acest lucru este foarte probabil. Este insa cert ca designul trapelor etanse ale acestui submarin de fabricatie britanica, a fost sursa de inspiratie pentru ingineri in conceperea trapelor silozurilor de lansare a rachetelor strategice de pe SLBM-urile sovietice.
In decursul carierei operative in Marina Sovietica, submarinul LEMBIT, a indeplinit in principal misiuni de minare a apelor inamice, dar si misiuni de vanare a navelor comerciale ce transportau cu deosebire minereu de fier din Suedia, atat de necesar masinii de razboi germane. In cursul unei asemenea misiuni, dupa ce a atacat cu torpile nava comerciala Finnland (sub pavilion finlandez) pe data de 14/15 septembrie 1942, suportand contraatacul navelor de escorta a suferit avarii, fiind obligat sa se intoarca pentru reparatii la baza. In urma incendiului de la bord si-au pierdut viata 6 marinari, dar faptul ca a reusit in mod miraculos sa revina la baza (avand o parte dintre baterii distruse si grave avarii structurale), i-a atras porecla de “Submarinul Nemuritor”, din partea submarinistilor sovietici.
Alte submarine ce au fost in Marina Sovietica, fie si pentru scurt timp, au fost cele doua din clasa RONIS, botezate de catre letoni, Ronis si Spidola. Aceste submarine au fost construite de catre francezi pentru Marina Letona, intre anii 1925-1926, avand urmatoarele caracteristici: greutate: 390 tone, la suprafata/514 tone, in imersiune; lungime 55 m; latime 4,80 m; pescaj 3,60 m; propulsie: 2 motoare Diesel-Sulzer ce dezvoltau 1300 CP/2 motoare electrice ce dezvoltau 700 CP; viteza maxima: 26 km/h, navigand la suprafata/17 km/h, navigand in imersiune; adancimea de scufundare maxima atinsa la teste, a fost de aproximativ 50 m; echipaj 27 de marinari; armament: 6 tuburi lans-torpile de calibrul 533 mm, doua montate intern la prova submarinului si 4 montate extern in tuburi ce puteau fi rotite/un tun calibrul 75 mm/2 mitraliere de calibrul 7,62 mm.
Submarinele au ajuns in Marina Sovietica dupa anexarea Lituaniei in anul 1940, fiind abandonate in iunie 1941 la Liepaja inainte ca portul sa fie capturat de catre germani, fiind casate de catre acestia anul urmator.
Va urma…
WW
SURSE DATE SI POZE: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET.
www.battleships-cruisers.co.uk/russian_sub…
www.navweaps.com/…/WTRussian_Main.ht.
warfare.ru/?catid=267&linkid=1728
www.cityofart.net/bship/u_boat.html
www.submarine–history.com/NOVAfour.htm –
englishrussia.com/…/the-first-russian–subma…
www.battleships-cruisers.co.uk/russian_sub…
www.soviet-empire.com/…/viewtopic.php?…
www.korean-war.com/…/msg00060.html –
silentseawolvesmsw.devhub.com/…/598712… –
