Kawasaki P-1
Conform celor de la Rivista Italiana Difesa, fortele aeriene si cele navale italiene ar fi ales ca viitor avion de patrulare maritima si lupta anti-submarin un “samurai” si anume Kawasaki P-1, in dauna Boeing Poseidon P-8A.
O miscare cu adevarat surprinzatoare…
Problema este ca italienii au o gaura in sistemul lor de supraveghere maritima si lupta anti-submarin odata cu retragerea in 2017 a aparatelor Breguet BR 1150 Atlantic. In acest moment, ca masura provizorie, “macaronarii” folosesc Leonardo P-72A, un avion care are la baza un ATR-72, modificat zdravan pentru misiuni de supraveghere maritima.
Dar cam atat poate face Leonardo P-72A, supraveghere, pentru ca lupta anti-sumbarin nu poate duce, avionul neavand capacitate de a lansa rachete anti-nava sau torpile, asa ca lucrurile trebuiau sa fie remediate cumva.
Kawasaki P-1 italian va fi dotat cu sisteme de lupta italiene, cum ar fi ATOS, torpile MU 90 si rachete anti-nava Marte ER B2+, permitand aparatului sa duca atat lupta anti-submarin cat si anti-nava. Dorinta italienilor ca avionul sa foloseasca torpile MU 90 si rachete anti-nava Marte ar putea fi de fapt motivul pentru care nu au mers pe mana americanilor.
Conducerea marinei italiene este ingrijorata nu numai de lipsa un avion dedicat si capabil sa lupte (in prezent sunt operationale patru aeronave P-72A) dar si de erodarea treptata a capacitatii personalului pentru astfel de misiuni, adica de pierderea fortei de munca inalt calificate.
Astfel incat, se spera ca pana in 2029 sa existe din nou capacitatea reala de patrulare maritima pe distante mari dar si de lupta impotriva submarinelor, mai ales ca italienii sustin ca submarine non-NATO (rusesti si chinezesti) au devenit din ce in ce mai prezente in Mediterana de est si sudica.
Dupa evaluari extensive, s-a remarcat ca Kawasaki P-1 ar fi perfect pentru nevolie locale, cu atat mai mult cu cat cala interna de armament a P-1 este mai mare decat a Posiedon, putand transporta o incarcatura de lupta de pana la noua tone (torpile si balize), iar aeronava mai dispune si de opt piloni externi pentru rachete anti-nava etc.
Pentru cautarea si urmarirea submarinelor Kawasaki P-1 are la bord 100 de balize-sonar, din care 30 gata de lansare in tuburi.
Avionul japonez a fost dezvoltat pentru inlocuirea P-3C Orion si nu are la baza un avion civil sau unul militar ci este o platforma special dezvoltata pentru acest program de Kawasaki. Programul a fost lansat oficial in 2001 si primul avion a devenit operational in 2013.
Pana in 2024, 34 de astfel de aparate au fost deja livrate, dintr-un total de 48 comandate. Dar s-ar putea ca intr-un final, numarul total de Kawasaki P-1 sa ajunga la 70 de unitati doar pentru Japonia.
Pana acum avionul de patrulare maritima japonez n-a avut nici o vanzare la export (desi a fost evaluat de Noua Zeelanda, Regatul Unit si Germania), dar recenta incalzire a relatiilor dintre europeni si Tokyo, mai ales pe relatia Italia- Regatul Unit ar putea face ca contractul cu italienii sa fie doar primul pas al armelor japoneze spre Batranul Continent.
Ca date generale, Kawasaki P-1 foloseste un radar AESA Toshiba HPS-106 X-band cu patru antene, la 360*, o turela retractabila dotata cu un sistem opto-electronic Fujitsu HAQ-2, evident ca dispune de un detector de anomalii magnetice de la Mitsubishi Electric si lista dispozitivelor electronice poate continua.
Insa in varianta italiana, aparatul s-ar putea sa foloseasca sisteme italiene: ATOS (Airborne Tactical Observation and Surveillance), radarul Seaspray 7300E, sistemul electro-optic Star Safire 380 HD si sistemul ESM/ELINT DASS pe zona ISR.
Aparatul are o masa maxima la decolare in jur de 80 de tone, patru motoare turbofan IHI F7-10, un echipaj format din 13 membrii (doi piloti si 11 operatori), poate zbura pe o distanta maxima de peste 8 mii de km.
Acum, italienii par sa fi batut palma cu japonezii, europenii din “cizma” solicitand insa ca avioanele sa poate fi intretinute la nivel local.
Ramane sa aflam doar cate aparate isi doresc europenii si cati yeni vor trebui sa plateasca fostilor aliati de Axa.
Oricum, foarte interesanta alegerea facuta de Roma, in conditiile in care P-8 de la Boeing este alegerea germanilor si britanicilor, aliatii apropiati ai italienilor.
Insa discutiile nu s-au finalizat si exista posibilitatea ca si japonezii la randul lor sa cumpere avioane pentru antrenament avansat M346 de la Leonardo.
GeorgeGMT
Marele Licurici si-a taiat cam toate cracile de sub picioare. Asa e cand le arati killswitchul aliatilor.Am senzatia ca din purcoiul de bani europeni putini vor trece Atklanticul-doar contractele deja semnate unde F35 nu are concurent european,deocamdata. FCAS?Tempest va zbura probabil in 3-5 ani ca prrototip.
N-am găsit confirmarea ordinului de cumpărare.
Tot ce am găsit, a fost o declarație a generalului Goretti cum Kawasaki P-1 ar fi „una din opțiunile posibile”.
„Nel medesimo contesto, il Gen. Goretti ha parlato anche del nuovo pattugliatore marittimo e antisom, confermando che “il P-1 rappresenta una delle possibili scelte anche per incrementare una partnership già forte con il Giappone”.”
https://www.rid.it/shownews/7219/aeronautica-arrivati-i-primi-t-345-a-giugno-parte-l-addestramento
Am mai adus vorba despre samuraiul asta de vreo câteva ori pe aici. Si el si varul sau Kawasaki C-2 împart multe elemente comune si ne-ar veni mânușa pentru balta noastră. Nici la preț nu te baga in faliment, iar la dotări de gen, samuraiul cred ca e in top 3 mondial. Domnu’ Panait măcar mai dați vreun ochi pe aici, poate va vine vreo idee.
daca am avea nevoie de ceva in clasa C-2, ar fi normal sa luam Atlas-ul european.
cu privire la avioanele AS in general, gen Poseidon sau acesta, am indoieli ca ar fi util pentru noi sau o prioritate
daca am avea 4 escadrile de vanatoare moderne poate ar fi util, altfel mi se pare cam vulnerabil intr-un potential conflict deasupra MN
Sunt parteneri in avionul de generatia 6. E mai degraba cooperare pe langa programul ala decat pedepsire a mercanilor. Decizia a fost luata inainte de tarife.
Goretti’s suggestion of an Italian jet trainer deal with Japan and a Japanese patrol aircraft deal with Italy hinted at a possible trade-off which recalls how Italy sold the M-346 to Israel in 2012 in return for buying Israeli sensor-laden Gulfstreams and an Israeli surveillance satellite.
https://www.defensenews.com/global/europe/2025/03/28/italy-looks-to-fighter-friend-japan-for-a-new-maritime-patrol-plane/
N-are nici o legatura cu „pedepsirea” americanilor ci cu posibilitatea integrarii de sisteme si arme italiene.
Comentariul imi da posibilitatea sa pun si eu o intrebare . Sistemele italiene sunt cel putin egale cu cele japoneze sau e doar orgoliul de a avea sisteme autohtone.
Cristi, nu cred ca iti poate da cineva un raspuns cu adevarat informat la aceasta intrebare, nu cred ca sunt multi care chiar au putut sa testeze sisteme similare de la mai multi producatori (mai ales sisteme complexe), sa le supuna la aceleasi seturi de teste in aceleasi conditii si apoi sa poata veni cu o concluzie obiectiva. In lipsa unor astfel de teste, poti la fel de bine si tu sa iei fisele cu date tehnice ale diferitelor sisteme (atat cat sunt ele publice) si sa le compari.
Dar cred ca pui problema un pic gresit: chiar daca am admite ca produsele italiene sunt inferioare celor japoneze, nu cred ca e vorba de orgoliu cand alegi produse din industria tarii tale in dauna unora importate. Cum se vede din evolutiile recente, e foarte important ca acolo unde poti, sa pui lucrul tau, asupra caruia ai control total, fara constrangeri politice impuse de vanzator. Mai mult, creezi conditii pentru dezvoltarea firmelor proprii, in loc sa contribui la industria militara a altora. Nu in ultimul rand, produsele dezvoltate in tara sunt cel mai probabil proiectate cu cerintele „locale”in minte, deci poate mai potrivite pe nevoile tale specifice.
Pai probabil e vorba de integrator Leonardo Drs ,adica unii care au si contacte pt americani
@George
Era pt @Mihai comentariul dar n-am reusit sa apas pe ce trebuie
@George
Este vorba doar de o posibilitate, nu „Italia alege Kawasaki P-1” !
Am scris deja după ce am citit Revista Italiana Difesa (comentariu încă nepublicat la ora asta), iar după comentariul lui Robi văd ca același lucru scrie și în Defense News !
Japonezii au intrat și în consorțiu cu italienii și englezii pentru viitorul avion de lupta (GCAP) .
Unde au venit și saudiții . Aia cu bani căcălău.
Deci întărirea cooperării europene cu japonezii e logica.
Si daca mănânci la aceiași masa ( viitorul avion) e clar că te mai înțelegi și în alte chestii .
Cu aerul care suflă, multe scule americane vor fi înlocuite cu altele NON USA.
PS.
Columbia a ales Gripen E si F in detrimentul F16.
Columbia își va lua țeapă când SUA va bloca achiziția pentru că Gripen folosește motoare americane
Gripen daca vor sa vanda bine si sa nu mai aiba probleme, trebuie sa puna un motor de la RR sau de la francezi, ca multe licitatii le au stricat americanii…
Nu-i numai motorul de la americani. Gripen este un avion LEGO.
omu de la saab zise ca au toate licentele necesare
la tv suedez
Columbia si Brazilia au granite cu Venezuela. Daca au o problema comuna pot avea si avioane la fel. In caz de probleme cu piesele se ajuta unii pe altii.
Legat strict de motoare, probabil ca ar putea sa aleaga si de la altii, ca ar fi destui dupa cum zice Mistral.ai:
### Statele Unite ale Americii
**GE Aviation**: Unul dintre cei mai mari și diversificați producători de motoare din lume.
– **Programe importante de motoare**: GE9X (pentru Boeing 777X), GEnx (pentru Boeing 787 și 747-8), CFM56 (în parteneriat cu Safran, pentru Boeing 737 și familia Airbus A320), seria LEAP (în parteneriat cu Safran, pentru Boeing 737 MAX și familia Airbus A320neo), F110 și F414 (avioane militare).
**Pratt & Whitney**: Un alt gigant în industria motoarelor, cunoscut pentru inovație și o gamă largă de aplicații.
– **Programe importante de motoare**: PW1000G (motor cu ventilator cu transmisie, pentru Airbus A220, Embraer E-Jets E2 și Mitsubishi SpaceJet – ultimul program fiind în pauză), PW4000 (pentru diverse avioane de linie), F135 (pentru F-35 Lightning II), F119 (pentru F-22 Raptor). Implicat în International Aero Engines (IAE) cu V2500 (pentru familia Airbus A320).
**Honeywell Aerospace**: Produce o serie de motoare, în principal pentru avioane de afaceri, avioane regionale și elicoptere, precum și unități de putere auxiliare (APU).
– **Programe importante de motoare**: seria HTF7000, seria TFE731.
**Engine Alliance**: Un parteneriat între GE Aviation și Pratt & Whitney, care produce motorul GP7200 pentru Airbus A380.
**Williams International**: Specializat în motoare turboreactoare mici pentru rachete de croazieră și avioane de afaceri.
**Textron Lycoming**: Cunoscut istoric pentru motoarele cu piston, produce și motoare turboreactoare, în special pentru elicoptere (ca Honeywell Engines & Systems, după ce Honeywell a achiziționat Lycoming).
### Regatul Unit
**Rolls-Royce**: Producător renumit de motoare de înaltă performanță pentru avioane de linie civile și aplicații militare.
– **Programe importante de motoare**: familia Trent (diferite variante pentru Airbus A330, A340, A350, A380 și Boeing 777, 787), familia BR700 (pentru avioane de afaceri și jets regionale), EJ200 (pentru Eurofighter Typhoon).
### Franța
**Safran Aircraft Engines**: Un important producător european cu o gamă largă de motoare civile și militare.
– **Programe importante de motoare**: M88 (pentru Rafale), Silvercrest (pentru avioane de afaceri). Partener important în parteneriatul CFM International (cu GE Aviation) pentru seriile de motoare CFM56 și LEAP. De asemenea, dezvoltă motoare pentru avioane de transport militar.
### Germania
**MTU Aero Engines**: Un partener important în multe programe europene de motoare, specializat în turbine de presiune scăzută, compresoare și servicii de reparații.
– **Participări importante**: Partener în Eurojet EJ200 (pentru Eurofighter Typhoon), TP400-M (pentru Airbus A400M) și diverse motoare GE și Pratt & Whitney.
### Ucraina
**Motor Sich**: Un important producător de motoare pentru avioane și elicoptere, în special pentru designuri rusești și ucrainene. Situația geopolitică actuală a avut un impact semnificativ asupra producției și relațiilor internaționale.
**Ivchenko-Progress**: O altă companie ucraineană specializată în dezvoltarea și producția de motoare pentru avioane, adesea în colaborare cu Motor Sich.
### Rusia
**Aviadvigatel**: Un important producător rus de motoare, cunoscut pentru motoare precum PD-14 pentru Irkut MC-21.
**United Engine Corporation (UEC)**: O uniune a mai multor producători ruși de motoare, inclusiv Aviadvigatel și Klimov, care dezvoltă și produc o gamă largă de motoare pentru avioane civile și militare.
### China
**AECC Commercial Aircraft Engine Co., Ltd. (AECC CAE)**: O companie de stat chineză care se concentrează pe dezvoltarea și fabricarea de motoare pentru avioane civile, cum ar fi CJ-1000A.
### Japonia
**Mitsubishi Heavy Industries Aero Engines, Ltd. (MHIAEL)**: Implicat în dezvoltarea și producția de componente pentru motoare și este partener în programul IAE V2500.
**IHI Corporation**: Un alt producător japonez implicat în diverse programe de motoare și dezvoltă propriile turbine mici.
**Kawasaki Heavy Industries (KHI)**: Produce și întreține motoare pentru avioane sub licență și este implicat în proiecte internaționale de dezvoltare.
### Parteneriate importante
**CFM International (GE Aviation & Safran)**: Unul dintre cele mai de succes parteneriate din istoria aviației, responsabil pentru seriile de motoare CFM56 și LEAP.
**Engine Alliance (GE Aviation & Pratt & Whitney)**: Specializat în motoare pentru avioane de linie foarte mari.
**International Aero Engines (Pratt & Whitney, JAEC, MTU Aero Engines)**: Un consorțiu pentru dezvoltarea și producția motorului V2500.
**Eurojet Turbo GmbH (Rolls-Royce, Safran, MTU Aero Engines, ITP Aero)**: Dezvoltă și produce motorul EJ200 pentru Eurofighter Typhoon.
**Turbo-Union (Rolls-Royce, MTU Aero Engines, Fiat Aviazione – acum Avio Aero (GE Aviation))**: A dezvoltat motorul RB199 pentru Panavia Tornado.