Este martie, iar primăvara vine peste noi cu vreme capricioasă, dar şi cu speranţă înmiresmată de brânduşe, ghiocei şi lăcrimioare.
Aproape treizeci începuturi de primăvară m-au prins în poligon, printre tanchişti şi tancuri. Multe lucruri am uitat, multe aş vrea să uit, dar mai sunt şi unele de care-mi aduc aminte cu plăcere şi duioşie chiar. Sunt acele momente când, într-un izbitor contrast cu ceea ce făceam sau urma să se întâmple, găseam o clipă să cobor din tanc şi să mă aplec peste un ghiocel sau o brânduşă ca să mă las uimit de cele mai simple şi nevinovate frumuseţi ale pământului, ştiind că peste o altă clipă vor fi făcute una cu ţărâna de şenila care va trece peste ele.
Luaţi această introducere drept un mărţişor, pentru că urmează o pledoarie pentru o armă dură şi… bărbătească.
Oare de ce, armatele moderne ale lumii, care dispun şi utilizează deja mijloace de luptă mult mai sofisticate decât tancul, nu renunţă, ba chiar diversifică şi perfecţionează continuu mijloacele blindate, şi în special, tancurile?
Răspunsul poate fi găsit în faptul că mult timp de aici înainte, componenta terestră a luptei armate va avea rolul decisiv în înfrângerea adversarului în război şi obţinerea victoriei, iar în cadrul acestei componente, blindatele, şi în mod deosebit, tancurile, sunt acele mijloace compatibile cu războiul în mişcare.
O istorie militară adunată în milenii a consacrat o „regină” a bătăliilor, infanteria, care are cam aceeaşi vârstă cu însăşi oştirea. Un singur război mondial din secolul XX a fost suficient însă pentru a consacra şi un „rege” al bătăliilor – tancul – deşi premise ideatice şi chiar materiale au anticipat apariţia acestui mijloc de luptă încă din antichitate. Generalul francez Bertrand a consemnat acest fapt, spunând că „tancul a fost regele bătăliilor în cel de-al doilea război mondial”. Şi acelaşi general a mai spus ceva profetic la adresa tancului: „Sfârşitul dominaţiei sale este anunţat periodic. Aceasta constituie însă o gravă eroare, deoarece tehnologia actuală permite sporirea puterii şi mobilităţii tancului concomitent cu reducerea vulnerabilităţii lui”.
„Regina” bătăliilor are o tradiţie frumoasă, dar „regele”, când adulat, când contestat, are o existenţă tumultoasă, viitorul acestuia fiind o continuă incertitudine. Şi această incertitudine este menţinută chiar de cei care facem pledoarii pro tanc. Aţi observat că toate citatele referitoare la rolul şi viitorul tancurilor au două părţi distincte, întâi prezintă realitatea existenţei acestora, urmată imediat de justificarea necesităţii menţinerii lor?
Spre exemplu, iată ce a spus celebrul general israelian Tal: „Tancurile continuă să existe. Nu pentru că nu pot fi distruse de armele înalt tehnologizate, ci pentru că au capacitatea să le înfrunte pe câmpul de luptă.”
Colonelul Jeremy Taylor, referindu-se şi el la tancuri, sublinia : „Caracteristicile unice ale tancurilor, puterea de foc, rezistenţa în condiţii grele, agilitatea, capacitatea de a cuceri şi menţine puncte de teren, schimbă cursul luptei, dacă nu chiar al războiului… şi este de dorit să perfecţionăm aceste calităţi din când în când”.
Generalul german Hildebrant a surprins acest adevăr într-o afirmaţie mult mai categorică, spunând că „esenţa tuturor concepţiilor şi scopul tuturor acţiunilor ar fi nu numai de menţinere a tancului în poziţia de rege pe câmpul de luptă, ci şi ridicarea forţei de pătrundere a trupelor de tancuri”.
Tanchiştii români au avut şi ei propria contribuţie la procesul de încoronare a regelui bătăliilor, luptând cu vitejie în ultima conflagraţie mondială şi dând prinosul de sânge pe frontul din est, în ţară şi în vest.
De asemenea, tancurile au fost prezente în punctele fierbinţi ale Revoluţiei din 1989, reprezentând o garanţie pentru români că Armata este o forţă şi este a poporului, iar victoria, şi cu sprijinul acestora, va fi asigurată.
Referindu-mă concret la viitorul tancurilor, părerea mea este că în acest moment istoric (cu tot ce înseamnă criză morală, economică şi financiară), nu se poate vorbi de o armată fără tancuri.
Desigur, sunt mulţi care-şi pot închipui şi chiar îşi doresc o armată fără tancuri. Aşa cum sunt şi mulţi care văd o armată puternică fără avioane sau nave de luptă.
Trei arme care au apărut la începutul secolului XX deţin supremaţia pe glob, ca mijloace moderne de luptă. Acestea sunt: avionul – în aer, submarinul – în/sub apă şi tancul, pe uscat. Ce este interesant, tancul, aşa cum îl ştim, deşi este o armă terestră, dintre cele 3 mijloace de luptă amintite, este ultimul care a apărut.
Iar cum celelalte două cunosc o dezvoltare fără precedent, nici tancul nu poate să rămână în urmă sau să dispară.Cei care-l contestă, îmi vor servi imagini cu tancurile distruse prin Irak, Afganistan, Egipt, alte locuri fierbinţi de pe acest pământ sau filme cu recentele evenimente din Siria, unde vedem cât de neputincios este şi mai ales, cât de uşor poate fi distrus.
Eu aş zice că e ceva normal, pentru că războiul se lasă cu pierderi umane şi distrugeri uriaşe, care în principal, se datorează celor care conduc, celor care luptă, cum luptă şi abia apoi, cu ce luptă.
Pe de altă parte, există şi avioane moderne care cad şi chiar submarine care se duc la fund şi nu mai pot ieşi la suprafaţă, fără ca măcar să fie angajate în vreo luptă.
Deşi imaginaţia nu-mi lipseşte, eu unul, nu-mi pot îmagina Armata, în general, iar Forţele Terestre, în special, fără tancuri. Deci tancurile vor continua să existe, din necesitate. Dacă tancul nu ar mai avea potenţial, credeţi că ar mai fi existat această admiraţie faţă de el, lesne de urmărit în emisiunile ştiinţifice ale unor posturi TV celebre?
În cadrul Forţelor Terestre, tancurile trebuie să reprezinte în continuare nu numai principala forţă de izbire a acestora, ci şi centrul lor de greutate. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că tancul este suportul blindat cel mai uşor pretabil folosirii tuturor sistemelor inteligente. Iar dacă momentan, nu ne putem permite tancuri de ultimă generaţie, îmi exprim convingerea că suntem în măsură să compensăm acest neajuns printr-un ridicat nivel de instruire al tinerilor tanchişti.
În prezent, tancul românesc TR-85-M1 „Bizonul” reprezintă „vârful de lance” al forţelor noastre de uscat. Acesta este rezultatul aplicării unor modernizări vechiului TR-85, cele mai importante fiind: utilizarea unei aparaturi de ochire cu parametri superiori; aparatură de vedere pe timp de noapte de tip pasiv; cameră termală; introducerea în unitatea de foc a proiectilului tip săgeată; asimilarea unui nou sistem de conducere a focului, având telemetrul laser integrat în aparatul de ochire şi calculator balistic; şenilă cu progresie mărită; frâne de tip uscat; sistem de detecţie şi stingere a incendiilor cu agent netoxic şi timp de reacţie foarte scurt; dispozitiv de avertizare la iluminare laser şi infraroşu; staţii radio cu salt în frecvenţă şi canale securizate.
Subliniez faptul că TR-85M1 este compatibil cu standardele NATO.
Este normal să ne dorim un tanc mai bun. Dar traversăm o perioadă în care o ceaţă densă ne-a învăluit nu numai sufletele şi viaţa, ci chiar şi ceea ce ar mai putea s-o risipească. Iar unul din mijloacele pe care aş miza pentru risipirea ei este industria noastră de apărare.
Având în vedere tărăgănarea şi nehotărârea care ucide zborul aripilor româneşti prin neluarea unei decizii în privinţa achiziţionării unui avion de luptă, îmi exprim părerea asupra celui mai bun tanc pe care-l poate achiziţiona România, fiind convins că acesta trebuie să fie un nou tanc românesc.
Îmi închei pledoaria cu acest citat al lui Gheorghe Toma, care este un cunoscut tanchist român, ce mi-a fost dascăl şi mi-a rămas prieten:
„Călcând siguri prin existenţa noastră de tanchişti, împletind permanent teama cu bucuria, vom şti la momentul potrivit, pentru oricare dintre posibilii agresori, să fim o surpriză continuă, într-o linişte ciudată”.
Col. Trofimov Ifim
Dom’ colonel, oameni ca dvs. at trebui sà stea in fruntea unui regiment de Abrams sau Leoparzi nu in rezervà…
Cat despre tancuri, numai imbecilii sau ràuvoitorii nu înteleg sau se fac ca nu înteleg importanta lor pe campul de luptà modern.
Tanc romanesc, yeah, right 🙂
De unde motor, de unde tun, de unde restul electrocasnicelor…
De unde bani pt dezvoltare
De unde interes
De unde fabrici
Cateva zeci de Leo2 cat mai vechi si cat mai cazute, cu intretinerea integral prin Germania, asta-i viitorul, mai fac niste generali si niste ONGuri niste spagi…
Dupa decenii de dezinteres DEZASTRUL este prea mare ca sa mai faca ceva acuma
Daca nu le doteaza cum trebuie nu inteleg de ce mai tin cele 5 batalioane de tancuri, se vor duce ca un fum…
Dar oricum astia tin si 90000 de oameni angajati prin garda aia nationala, probabil daca dai afara 60000 din ei azi la pranz cam tot pe acolo ajungi cu capacitatea combativa
Viitorul armei tancuri in Romania nu-l vad prea luminos din cauza faptului ca tancul este o arma scumpa
Vedeti la ce scoruri se cumpara acuma un batalion de tancuri moderne plus support/piese de schimb/munitie/vehicule auxiliare, cat te costa mentinerea lui operationala pe niste ani
Astia ca brazii o mai inoada inca zece ani cu T55uri si TRuri. Si dupa aia?
60-70 de Leoparzi, care vor fi si aia obsolete?
Care este beneficiul la scara mare in armata a celor 60-70 de tancuri de import?
La Politia Aeriana ne obliga NATO sa o facem si de aia au cumparat o escadrila de F16 3rd hand. La tancuri nu ne obliga si la ce nu ne obliga nu se face 🙂
Nu stiu daca cineva isi mai bate capul prin MStM cu viitorul armatei romane, daca cineva mai face acolo o analiza realista la ceea ce se mai poate pastra si merge mai departe incadrandu-te in bugetele astea
Probabil aia isi beau cafele si joaca table asteptand ora 17
Preconizand ca in urmatorii 10-20 de ani populatia scade, populatia activa scade, dezechilibre la sistemul de pensii, subtierea resurselor, de furat/vandut/privatizat nu mai e mare lucru, cu emigratia puternica, in conditiile astea ce sume sunt preconizate a fi investite in armata in general si in tancuri in particular
Fara o reforma serioasa, fara reduceri de personal, desfiintat departamente de frecat menta, fara finantare decenta pt achizitii, nu numai pt salarii, nu se mai misca nimica. Blocaj care se practica cu success de vreo 25 de ani 🙂
La ce bugete avem preconizate si la ce preturi sunt vehiculate acuma la armamentul modern de import eu nu mai vad viitorul luminos al armei tancuri in Romania, 60-70 de Leoparzi e nimica toata, avem de-o parada si ceva in plus, in the big picture astia nu inseamna mare lucru si doar vor secatui bugetul si asa sarac al apararii
Oricum, in nici un document sau RFI publicat de armata romana nu se discuta despre alte tancuri
Or sa traiasca astia si fara camioane, AROuri si transportoare, daramite fara tancuri…
„Iar dacă momentan, nu ne putem permite tancuri de ultimă generaţie, îmi exprim convingerea că suntem în măsură să compensăm acest neajuns printr-un ridicat nivel de instruire al tinerilor tanchişti.”
Momentan adica permanent…
Si asta nu stiu cat mai functioneaza acuma…
Noi nu suntem in situatia sa coplesim numeric pe nimeni si oricum la ce categorii de armament AT exista acuma daca ai multe tancuri proaste nu prea mai conteaza
Aia cu economii si armate puternice care construiesc tancurile ultramoderne nu mai stau ei in nivelul de instruire al tinerilor tanchisti, acuma automatizarea, senzorii, tunul, munitia, blindajul, C4I situational awarenessul fac diferenta; echipajele lor sunt instruite sa foloseasca optim astea si sa profite de avantajul tehnologic si sunt facute astfel incat nu trebuie sa fii doctor docent pt asta
Astfel ca un echipaj mediocru pe un tanc ultramodern ai zboara turela la un tanc model anii 60 cu echipajul superpregatit cu tot…
Practic investesti in niste oameni ca sa-i pregatesti sa arda frumos..
Abia cand om avea tancuri cam la fel de moderne ca adversarul poti sa spui ca diferenta o face echipajul impreuna cu aia care conduc batalia
La fel cum un pilot superpregatit pe un Mig vechi nu va face fatza la un avion modern inamic dotat cu radar, avertizare, ECM si rachete moderne, pilotul inamic dirijat de AWACS in pozitia optima trebuie sa incadreze si sa apese pe butonul de lansare, restul o face radarul, automatica, electronica, rachetele, adica miliardele cele multe investite in R&D
Ce vreau sa spun e ca statele care investesc sume imense in dezvoltare si producere de armament ultramodern au grija ca sa reduca cat pot dependenta de performanta umana si sa profite la maxim de avantajul tehnologic, astfel ca astia amarastenii degeaba mai au ei factorul uman mai bine pregatit
asta fu prea lung, presupun…
@gsg ,daca mai scrii articole de astea prin care incerci sa ne demotivezi,sa stii ca ai reusit.
propun sa fii permanent in spam pe motiv de pesimism in faza avansta ..
bre, e frumos sa visezi si io nu incerc sa demotivez pe nimeni de cativa ani de cand bantui pe aici 🙂 🙂
ar trebui sa ma bagati in spam de Luni pana Joi numa’ 🙂
uite, citeste la frecate, unde am postat foarte 8timist 🙂 desi inca nu le modernizeaza nimeni decat prin planurile alea cincinale actualizate anual, probabil pt ca era Vineri, acuma ca e Luni dimineata…asta e, ati luat-o 🙂
tancul e o arma scumpa, de produs nu mai producem, de cumparat nu isi vor permite sa cumpere suficiente si sa traga de ele prea mult, nu-s in stare sa le intretina nici p’astea pe care le au, T55urile alea minunate or sa moara si ele la un moment dat de batranetze si nici d’alea nu mai fabricam, sa trimiti echipajele cu T55ul la lupta e pacat, tancuri mai cumperi, cu echipajele arse e mai greu…
asteptam banii aia promisi pt inzestrarea aia mareatza din 2017 conform pactului politic nemaivazut si nemaintalnit dintre maretele partide politice autohtone foarte preocupate si interesate de apararea nationala…
@gsg
cu fregatele chiar a fost o surpriza din partea ta… insa ai laudat doar partea de lupta AS ,restul…tot pesimism.
pai restul…care restul…ca in afara de torpile, ignorand tunul si mitralierele, nu mai au nimic pe ele 🙂
bine, ignorand si marinarii 🙂
am mai incercat sa instalez un diping sonar si pe Puma Naval, dar nu au iesit kilogramele si aici Alex e de vina 🙂 !
Daca ai fi cetit ce scrie Nicusor , de la cap la coada , si nu doar propriile reflectii 🙂
http://www.rumaniamilitary.ro/un-elicopter-antisubmarin-puma-naval-prima-varianta
ai fi vazut ca au avut altii , inaintea ta , ideea de a instala un ” diping sonar ” la bordul Pumei navalizate . Ba , inafara de aceasta idee, au avut si alte idei care i-au dus la realizarea sonarului , de la cap la coada , in conceptie originala .Cu traductori piezoelectrici si softul pentru controlul aparatului .
Si culmea , ieseau bine si la capitolul greutate , exceptand cazul in care s-ar schimba acceleratia gravitationala 🙂
Se fac planuri in SMG,stai linistit! Dar suna ceva de genul TR-85 M2! Poate dupa ce isi revine putin economia, sa facem si noi ceva, o colaborare, ca avem cu cine! Mai toate tarile din jurul nostru au nevoie de tancuri. Si apropo, de unde motor, etc, si M2 e gandit cu motor IVECO, 1200 CP. Pana atunci, tragem puternic de 55-uri sa le consumam resursa si stocul de piese.
Mai sunt si alte motoare de 1200 CP… nu doar germane derivate din cel al Leo2 dar mai compacte… ci si ucrainene. La asa ceva am putea cumpara o licenta relativ ieftina, in contul unei parti din datoria Ucrainei catre noi (Krivoi Rog), care altfel nu cred ca o sa o vedem…
La fel pentru motoare de avion, pentru retrofit pe IAR-99 TD sau alte utilizari mai civile. Sau motoare de elicopter…
Daca Ucraina continua drumul spre Vest, s-ar putea colabora cu ei in multe domenii militare. Si, da, la preturi bune. Dar sa se linisteasca furtuna, daca s-o linisti si n-o fi prea tarziu!
Colaborarile militare nu prea se fac cu vecinii…. Din motive de „cine stie” …
Nu, de-aia polonezii vor sa le modernizeze tancuri T-72 la standard PT-91, ca intre vecini 🙂
Nu, gsg-ule, „fu prea REALIST”!
Din cate vad in Ucraina, tancurile sunt folosite cel putin 50% ca suport pentru infanterie, cam ca stug in WW2.
Pentru asta merg si t55-urile.
Sa nu uitam ca facem parte dintr’o alianta. 100 tancuri decente ar fi un aport demn de luat in seama la apararea comuna.
In UA echipajele de blindate au avut pierderi f grele. Pe blogul lui Solomon scria ca mai bune sanse de supravietuire au avut infanteristii si cei aflati la bordul masinilor civile decat cei aflati la bordul blindatelor. Deci probabil nu merge chiar si T-55-urile. Asta daca nu ai ceva cu tanchistii.
100 de tancuri decedate inseamna o adevarata tragedie pentru o armata ca cea roman, fie ele si T 55. Mai adauga si echipajul aferent si vezi rezultatele deznadejdei nationale!
Era numai pentru reglarea tirului…
Si iar ne intoarcem la economia romaneasca , ca guvernu’ nu produce bani, iar din cer, ma uit de-o vreme si nu vaz sa cada…
Eu as spune doar ca trebuie sa cunosti bine fiecare arma cum poate fi folosita, si sa fii un bun strateg.Daca te duci cu tancurile in camp deschis grupate , un bombardament le face praf in zece minute. Daca stii sa le dispui si sa le camuflezi, mai nou am vazut tanc in camera de boc la parter ,de unde nu poate fi vazut dar apare si trage pe neasteptate in infanterie sau in alte blindate. Toata treaba cu tancurile ca trebuie sa fie ascunse in cladiri sau gropi cu acoperis de unde nu pot fi detectate.Valabil si pentru infanterie, locasuri mici de doua persoane cu acoperis acoperit de pamant ca un fel de mici cazemate.Transeea este depasita ca esti in camp deschis vulnerabil la bombe incendiare, etc
Deh …bani ar fi , fabrici si utilaje se pot construii , oameni se pot pregatii , carenta cea mai mare nu-I tocmai aici , e la politichie . Acolo tre sublerit si nu doar prin ”retragerea excelentelor ” in locuri umbrite , ci prin aducerea sau producerea ” agregatelor ” de calitate . Acolo tre initial sublerit , apoi se poate sublerii si in industrie .
Dupa ce termina DNAul cu politica, sunt ferm convins ca „lupta impotriva coruptiei” o sa se mute si prin armata, sanatate si educatie. Intr-o societate, toate sunt ca niste piese de domino care se sprijina una de alta. Daca pica una dintre piese – si aici ma refer la clasa politica, o sa inceapa sa pice si altele. Oricum o prima consecinta a arestarilor este faptul ca guvernul are in momentul de fata lichiditati de mai mult de 1mld EUR, pe care nu ii cheltuie ca nu au pe ce ;). Deci tot e bine, sper sa mai reduca din blocajul financiar.
Pe de alta parte vad ca deputatii si senatorii nostri au inceput din nou sa stranga randurile si au inceput sa voteze impotriva inceperii urmaririi penale a colegilor lor, ca vorba ceea, „nu poti sa stai tot timpul cu pistolul la tampla” si „romanii sunt un popor de oameni care au in genele lor sa ii ajute pe altii” (contra cost as indrazni sa adaug)… dar vedem, oricum noi ca societate mergem inainte.
Revenind la manufacturatul de tancuri in .ro, este un vis umed si frumos. Mai zilele trecute aparuse pe site informatia ca toata industria romaneasca de aparare are 1200 (o mie doua sute) de oameni. Sper sa fi citit eu gresit, ca 1200 de oameni nu iti ajung nici macar sa fabrici suruburile de la un tanc, nu mai vorbim de tot ce are nevoie tara asta.
Credeti ca se sesizeaza cineva referitor la chestia asta? Neeeee…. totul e frumos, cata vreme salariile vin si sunt suficient de mari, viata e frumoasa…
Suntem prea saraci ca sa ne mai permitem solutii ieftine!
Nu cred ca industria romaneasca in starea care „este” mai poate produce un tanc de conceptie autohtona. Cel mult mai este capabila sa asambleze un tanc luat sub licenta. Restabilirea capabilitatilor industriale este probabil foarte scumpa.
Uitati-va ca nu am fost in stare sa facem un motor mai de Doamne-ajuta. Si nu vorbim de motoare de avion, vorbim de un motor diesel. Toate motoarele noastre diesel din epoca de aur pleaca de la motoare vechi luate sub licenta de la unu sau altul si dezvoltate ulterior.
Sa nu va suparati pe mine dar in astfel de intreprinderi cred ca este bine sa se plece la drum cu o doza cat mai mare de realism.
Cred ca este preferabil sa tragem de TR-uri pana avem suficienti bani sa ne dotam cu niste tancuri noi, dar care sa fie in numar mai mare de cifra noastra preferata de 12. Cred ca este preferabila o forta mai mica dar extrem de moderna si de bine antrenata. Oricum, sa nu uitam ca nu suntem singuri.
Asocierea intr-un proiect de tipul JSF-ului dar aplicat la tancuri ar putea sa fie mult mai buna, atat pentru armata cat si pentru industria noastra. Cum vor francezii sa se alieze cu nemtii pentru un viitor MBT european (sursa: http://www.defensenews.com/story/defense/land/vehicles/2015/03/19/france-leopard-tank-nexter-germany-leclerc-holding-company/25023543/ ). La care am putea integra si noi cate ceva de prin industria noastra, care si cata mai „este”.
Iar pana iese noul tanc, daca TR-urile chiar isi dau obstescul sfarsit, se poate merge pe leasing. Oricine va fi mai mult decat fericit sa ne inchirieze astfel de jucarii.
Acum, daca ideile mele vi se par nerealiste, va rog, nu ezitati! 🙂 (n-am pretentia ca sunt vreun mare specialist)
Tanc vs tanc, ucrainienii s-au descurcat binisor . Se pare ca artileria reactiva a separatistilor a dat gata multe tancuri ucrainiene care erau folosite pe post de cazemate (caz in care intr-adevar infanteria a avut mai multe sanse, pentru ca nu statea locului).
E plin netul de filmulete din Donbass in care o grupa de infanterie inainteaza in spatele unui tanc, sau un tanc apare, trage cateva obuze, si relocheaza. Pentru asta e bun si T55, nu pt lupta tanc vs tanc.
Daca as fi pifan, nu m-ar deranja deloc ca grupa mea sa fie intarita cu un t55 pe post de tun autopropulsat.
Imi amintesc o fimare de demult , din Bosnia , cu un T-55 in lupta urbana , in sprijinul unei grupe de infanterie : se ascundea dupa o casa , unde reincarca , apoi cu turela rotita la 90º ( adica perpendicular pe directia de deplasare ) inainta pana la intervalul dintre 2 case ( 5-6 m ) , tragea o lovitura de tun si se ascundea dupa urmatoarea casa de pe strada , imun la focul aruncatoarelor de bombe , rachetelor AT si lunetistilor care trageau foc de contrabaterie , ca asta aveau ceilalti .
Este unica forma de intrebuintare care mai ramane pentru tanc apartinand unei armate care mai are 5 batalioane de tancuri ,sau chiar 6 daca vor mai importa ceva SH super, si anume intr-un conflict local de mica intensitate . In caz de unul adevarat , mila Domnului !
Revenind la analogia cu WW2, armata germana a folosit cu succes, pe langa Tigri Regali, Tigri si Pantere, si Pz4, Pz3, STUG, Hetzer, etc. fiecare cu rolul lui.
ca tot se vbeste de tancuri, o prima poza cu „Armata” rusilor, din pacate sub prelata deocamdata:
http://www.militaryphotos.net/forums/attachment.php?attachmentid=231177
N-are extractor de fum la teava tunului, deci se confirma ca n-are echipaj in turela. In rest, o silueta neasteptat de inalta.
filmulet cu Armata, de data asta cu prelata mai mica pe turela, incep sa „i se citeasca formele”
https://www.youtube.com/watch?v=HYhyzJ7jdGE
Bre da’ chiar nu intereseaza pe nimeni „tancul viitorului”?
pai… bune prelate 🙂
deocamdata vad ca nu prea seamana cu 3d-urile care tot circulau pe net. Are turela mai degraba ingusta si destul de inalta si de mare nu mica si plata cum era in randari. N-are nici toate ‘jde tunuri si mitraliere de bord atasate…poate sa le puna dupa aia sau poate au fost doar rodul imaginatiei?
tunurile alea solidare cu arma principala nu prea aveau sens. Cel mult putea pune unul singur de 20mm sau 12mm solidar. Restul ar trebui sa fie pe RWS, independente de turela principala, pe care n-are rost sa o rotesti cu totul ca sa coordonezi foc de arme usoare.
pare sa semene mai mult cu versiunea de studiu pentru T-95, de la care pare sa fi preluat elemente:
http://defensetech.org/2011/03/18/new-details-on-russias-t-95-tank-emerge/
Sau e bustle-ul de la autoloader putin inaltat spre spate, avand si ceva senzori pe el dar si RWS-uri, care ridica pe ansamblu prelata cu aproape 1m.
Mai e ceva care mi se pare ciudat la tancul ăsta (Armata)…dacă mă uit la partea din spate, mi se pare al dracu de mică garda de sol.