LANCIERUL DE LA ROCKWELL (partea 3)

Mk 82 GP

Mark 82/Mk.82 e o bomba cu cadere libera de uz general, GP/General Purpose, neghidata, produsa de catre General Dynamics in Garland/Texas. Bomba are urmatoarele caracteristici: greutate 227 kg; lungime 2,22 m; diametru 27,30 cm; greutate incarcatura de lupta 87 kg Tritonal (80% TNT+20% pulbere de aluminiu. 87 kg de Tritonal produc 863 MJ la detonare, fiind cu 18% mai puternic decat TNT-ul)/Minol/Compozit H6 (44% RDX sau nitroceluloza+29,50% TNT+21% pulbere de aluminiu+5% parafina+0,5% clor). Bomba face parte din seria Mark 80  dezvoltata la inceputul anilor *50. Studiul cu privire la aceste arme a debutat in 1946 sub numele de Aero 1, prima bomba numita Mark 80 fiind proiectata de catre Ed Heinemann de la Douglas Aircraft. Toata familia de bombe Mark 80 are forma cilindrica si dispune de aripioare stabilizatoare. Din aceasta familie a rezultat seria de bombe inteligente Paveway I/II/III si JDAM, in mare voga astazi.

Mk 81 GP

Familia se compune din: Mk.81 -113 kg, poreclita Firecracker/Pocnitoarea, lungime 1,88 m, diametru 22,90 cm, incarcatura de lupta 44 kg Tritonal, Minol, Compozit H6. Versiunea JDAM a acestei bombe, numita GBU-29 a fost anulata in favoarea Small Diameter Bomb/SDB/Bomba cu Diametru Redus. In Vietnam a fost folosita cu succes si versiunea bomba incendiara, numita Mk.81 Snackeye/Sarpele, aceasta continand 226 L de napalm. Aceasta bomba se mai afla in dotarea multor natiuni, Argentina spre exemplu, pe A-4 Skyhawk; Mk.82 -227 kg. Lansata de la 1524 m altitudine, bomba parcurge traiectoria de 883 m, timpul de zbor fiind de 25,90 s; Mk.83 -454/460 kg; 3 m lungime; 35,70 cm diametru; incarcatura de lupta 202 kg Tritonal, Minol, Compozit H6; Mk.84 GP -925 kg; 3,28 m lungime; 45,80 cm diametru; greutate incarcatura de lupta 429 kg Tritonal HE, Minol, Compozit H6; bomba e poreclita „Ciocanul”. Lansata de la 1524 m altitudine, bomba parcurge traiectoria de 967 m, timpul de zbor fiind de 29,70 s. Bomba a intrat in serviciu pe timpul razboiului din Vietnam, costa 3100 de dolari bucata. La impact produce un crater de 15,20 m latime si 11 m adancime, imprastie schije pe o raza circulara de 365 m. In functie de altitudinea de lansare, bomba poate penetra blindaj din otel de 381 mm/3,40 m de beton armat. Cel putin 12.000 de astfel de bombe au fost lansate in Operatiunea Desert Storm/Furtuna Desertului de catre aeronave F-15/16/111.

CBU 87

  La acestea se adauga o multime de variante, precum: Mk.82 Snake Eye, bomba fiind prevazuta cu aripioare stabilizatoare pliabile ce se deschideau dupa lansare incetinind caderea bombei si dand timp aeronavei sa se indeparteze de explozie –lansarea se facea intre 4572-7620 m. Bomba putea fi lansata si de la altitudine mica, caz in care aripioarele stabilizatoare nu se depliau; Mk.82 AIR/Air Inflatable Retarder, avand ansamblul cozii modificat, similara cu Snake Eye. Bomba e cu aproximativ 9 kg mai grea si cu 12,70 cm mai lunga decat Mk.82 Low Drag General Purpose/LDGP –bomba ce poate fi lansata de la altitudini mici. Ampenajul acestei bombe, BSU-49/B AIR, cantareste 9 kg, masoara 66 cm lungime, anvergura aripioarelor stabilizatoare fiind de 38 cm, Se foloseste impotriva obiectivelor de la sol, bomba fiind cu fragmentatie. Lansata de la 653 m altitudine, bomba parcurge o traiectorie de 777 m pana la punctul de impact, zborul durand 24,40 s. Ca fapt divers, un F-16 duce de regula 2 Mk.84+6 Mk.82; GBU-31 JDAM/Mk.83, bomba fiind dotata cu un kit de ghidare devenind bomba inteligenta ghidata INS/GPS, asa-numitul Joint Direct Attack Munition. Bomba masoara 3,02-3,89 m lungime, 46 cm diametru, greutate la lansare 946/960 kg, altitudine maxima de lansare 13.700 m, anvergura aripilor de 50-64 cm, autonomie cuprinsa intre 8-24 km si CEP/Circular Error Probable 7/10/13 m –cel mai probabil 9,60 m.

GBU 31 JDAM

GBU 54 laser JDAM

Prima astfel de bomba a aparut in 1997, si face parte din Munitie Ghidata de Precizie/Precision-Guided Munitions/PGM, familie compusa astazi din: GBU-29 JDAM/Mk.81 -113 kg, ghidare GPS/INS; GBU-30 JDAM/Mk.82-226 kg, altitudine maxima de lansare 13.677 m, ghidare GPS/INS, autonomie maxima 24 km, aparuta in 1999, pret per exemplar in 2001 -21.000 de dolari; GBU-31 JDAM (V)4/B/BLU-109A/B, lungime 3,77 m, anvergura 64,30 cm, diametru 37 cm, greutate la lansare 981 kg; GBU-31 JDAM (V)2/B/Mk.84/BLU-117 B, lungime 3,87 m, anvergura 64,30 cm, diametru 46 cm, greutate la lansare 946 kg; GBU-32 JDAM/Mk.83-3,03 m lungime, 50 cm diametru, greutate la lansare 459 kg, autonomie maxima 24 km, altitudine maxima de lansare 13.700 m; GBU-35 JDAM/BLU-110/Mk.83 in US Navy, lungime 3,03 m, diametru 35,60 cm, anvergura 49,80 cm, greutate la lansare 468 kg; GBU-38 JDAM/Mk.82/BLU-111-250/253 kg, autonomie maxima 24 km, CEP 9,60 m, altitudine maxima de lansare 13.700 m, lungime 2,35 m, diametru 27,30 cm, anvergura 43,20 cm.

 Kit JDAM

Astfel de bombe sunt in dotarea USAF, ANG, US Navy si US Marines. O astfel de bomba e largata si ghidata spre tinta de la 24 km distanta de aceasta. Un kit JDAM costa intre 18.000-25.000 de dolari. Numai in perioada 1998-2003, Boeing a livrat USAF, US Navy si US Marines, 250.000 de astfel de kit-uri. Un astfel de kit transforma o bomba obisnuita in bomba ghidata, aceasta putand fi lansata direct sau indirect asupra tintei de la mare distanta, ziua/noaptea si in orice conditii meteo, aeronava ramanand in siguranta. Practic, un astfel de kit se compune din doua module, modulul anterior/modulul fata si modulul posterior/modulul spate, acestea atasandu-se corpului bombei clasice –complexitatea acestora depinde de modelul bombei/kit-ului. Modulul fata contine sistemul de ghidare electro-optic, blocul inertial, receptorul GPS si procesorul semnalului de ghidare (IR/IIR/CCD sau CCD/IIR. IIR=Imaging Infrared, imagine termala+video/camera termografica. CCD=Charge-Coupled Device, imagine digitala. Blocul inertial, solid-state, contine giroscoape laser/giro-lasere). Pe langa sistemul combinat de ghidare GPS/INS/autoghidare pasiva, bombele au dobandit astazi si modul Autonomous Target Recognition/ATR –recunoasterea automata a tintei pe portiunea finala a traiectoriei/autoghidare activa. Modulul spate contine pilotul automat care controleaza sistemele de zbor, mecanismele aripilor de comanda si o sursa de energie (ampenajul clasic al bombei e inlocuit cu suprafete aerodinamice speciale, acestea difera de la o bomba la alta –ampenaj cruciform, ampenaj „Crucea Sf.Andrei”).

 

Unele kit-uri cuprind si doua aripi pliabile portante dispuse pe un suport ce se ataseaza intre modulul anterior si cel posterior, acesta avand rol de comanda/control al zborului. Modulul anterior si cel posterior sunt interconectate prin intermediul unui cablu protejat, unele bombe sunt integrate intr-un carenaj. Daca am inteles bine, kit-ul de ghidare se foloseste de pozitia relativa avion-tinta in momentul lansarii bombei si de conditiile meteo pentru ghidarea bombei. Pozitia avionului e data de INS si corectata de GPS, iar informatiile legate de tinta sunt date de ceea ce expertii numesc Weapon Mission Cartridge/WMC, un bloc de memorie in care se introduc coordonatele geografice ale tintei, coordonatele topografice, imaginile in spectru vizibil si IR ale tintei –se pare ca se pot introduce chiar si imagini in prim plan cu tinta, in diverse pozitii (nu-i cert daca toate kit-urile de ghidare dispun de asa ceva, foarte probabil WMC a aparut dupa 1995-2000. Am gasit surse care sustin ca SPICE/Smart, Precis-Impact and Cost-Effective, kit de ghidare autonoma produs de catre Rafael/Israel dispune de asa ceva, insa un astfel de kit costa enorm, intre 100.000-200.000 de dolari, si-asta datorita sistemelor/modulelor extrem de performante, basca ca bomba poate fi lansata de la 12.500 m altitudine si de la peste 60 km distanta de tinta, viteza aeronavei putand fi chiar si de 1102 km/h. Israelienii au integrat SPICE pe F-16I Sufa din 2004, deci se poate…Insa F-16I deriva din F-16D Block 50/52, asa ca nu-i de noi. Din cate stiu au vrut sa ne vanda si noua F-16I, insa au ajuns la concluzia ca n-avem bani pentru ele…Insa ar fi avut o gramada de bunatati -Python 3/4/5, Derby, Delilah, Popeye, Spice, TALD, MSOV, Litening, Reccelite, CFT/Conformal Fuel Tanks, AGP-68(V)X/radar SAR, etc, etc. Off, gata, m-am trezit!).

Asa cum mentionam anterior, Mk.83 a dus la formarea familiei de bombe ghidate Paveway, numita generic de catre USAF –Guided Bomb Unit/GBU/Ansamblu Bomba Ghidata. Paveway 1 a aparut in Vietnam, avand la baza bombele Mk.82/84 la care s-a atasat modulul de ghidare si control, MAU-157/MXU-600A/MXU-602A, prima astfel de bomba fiind folosita la distrugerea podului de la Thanh Hoa din Vietnamul de Nord/13 mai 1972, insa despre Familia Paveway intr-un articol viitor. Exista si varianta BLU-110, bomba fiind dotata cu kit JDAM, CEP 10/13 m, autonomie maxima 24 km; Mk.84 s-a transformat si ea in munitie ghidata de precizie: GBU-10 A/C/D/E/F/G/H/I/J Paveway II, avand si componenta de lupta penetrant-exploziva BLU-109. GBU-10 are urmatoarele caracteristici: lungime 4,31 m; diametru 45,70 cm; anvergura –minima 72 cm/maxima 1,68 m; greutate componenta de lupta 907 kg; greutate totala 944/922 kg, in functie de tipul bombei; GBU-24 Paveway III;  GBU-15 ghidata electro-optic; GBU-31 JDAM (in US Navy componenta de lupta e BLU-117. Bomba are drept incarcatura de lupta compusul PBXN-109, rezistent la umiditate).

 Mina Mk 62

Mark 62 Quickstricke deriva din bomba Mk.82 si e o mina inteligenta ce se aseaza pe fundul apei/mina de fund. In functie de varianta, Mk.62/63 (deriva din Mk.83)/64 (deriva din Mk.84) poate fi utilizata impotriva tintelor navale sau terestre. B-1B Lancer lanseaza astfel de mine de la minim 300-304 m altitudine, la viteze transonice. Odata ajunsa in apa, se activeaza senzorii Target Detection Device/TDD, de tip Mk.57/58 (magnetic-seismic/magnetic-seismic-presiune), senzori ce detecteaza orice nava ce trece pe deasupra sau prin apropierea minei –fiecare mina are cate doi senzori. Practic mina detecteaza presiunea exercitata de dislocuirea apei de catre nava, dar e declansata si de magnetismul generat de coca din otel a navei sau de vibratiile produse de aceasta. Mk.62 a intrat in serviciu in 1980, putand fi lansata de B-52 H Stratofortress, B-1B Lancer, F-14 A/D Tomcat, F-18 A/D/E/F Hornet, B-2A Spirit si P –3C Orion. Exista si varianta inerta destinata antrenamentului, aceasta poate fi recuperata.

 Mina Mk 62

Ca fapt divers, US Navy considera intr-un raport din 2013 ca Iranul are in stoc cateva mii de mine navale si terestre, Rusia –peste 200.000 stocate, Coreea de Nord –peste 50.000 stocate si China –peste 100.000 stocate. US Navy isi pune problema combaterii cu succes a minelor navale, dezvolta roboti si alte sisteme de inalta tehnologie.

 B-1B lansatorul rotativ

Bombele, inclusiv cele inteligente, pot fi dispuse cate 8-16 pe lansatoare rotative multiple. Acestea au capacitate mixta de incarcare, pot incarca bombe standard/ghidate si rachete in acelasi timp, numit CSRL. Initial B-1B a dispus de modelul LAU-144A, Multi-Purpose Rotary Launcher/MPRL, insa astazi dispune de un lansator rotativ cu 8/16 puncte de acrosaj/magazii, numit generic de catre USAF –Common Stores Rotary Launcher/CSRL/Lansator Rotativ Comun de Acrosaje, compatibil cu bombe nucleare/conventionale, ALCM, SRAM si ACM –pentru SRAM se foloseste, foarte probabil, un adaptor ADU-317.

 AGM-86B, ALCM

AGM-86B, ALCM/Air Launched Cruise Missile/Racheta de Croaziera cu Lansare din Aer face parte din ceea ce expertii USAF numesc AGM/Air-to-Ground/Racheta Aer-Suprafata. Racheta are urmatoarele caracteristici: fabricant Boeing, cost per exemplar, un milion de dolari. Nu s-a exportat din motive de siguranta, Marea Britanie, se pare, a dorit-o in arsenalul sau –posibil pentru bombardierele V; racheta deriva din AGM-86A, fiind obtinuta in urma cererii USAF pentru o varianta cu autonomie extinsa, 2400 km.

AGM-86A

Boeing a oferit USAF doua variante: racheta AGM-86A cu rezervoare de combustibil extern atasate; o noua racheta, numita initial ERV/Extended Range Vehicle, ulterior AGM-86B, mai lunga decat varianta A, fuzelaj mai mare cu 30% si anvergura aripilor mai mica cu 25%. Neajunsul era ca ERV nu incapea in cala de bombe a B-1A, insa B-52 n-avea nicio problema in a o „adopta”, ulterior si B-1B. USAF a ales ERV si, drept urmare, AGM-86A a iesit din productie in ianuarie 1979/1980; ghidaj inertial/INS; subsonica, in serviciu din 1982; fuzee de impact; ogiva termonucleara W-80 de 5-150 kt/doua variante; 1715 unitati produse intre 1980-1986. Se pare ca USAF mai are stocate 528 de rachete AGM-86B cu ogiva nucleara, alte 500 de exemplare fiind taiate dupa 2007; peste 2400 km raza de actiune, foarte probabil 2414 km; 6,32 m lungime; 62 cm diametru; anvergura aripilor 3,66 m; greutate 1450 kg; greutate ogiva 130 kg; viteza maxima 800-885 km/h; CEP 300 m; un turbofan Williams Research Corp F107-WR 101/2,70 kN. Si BGM-109 Tomahawk a avut acest motor; platforme de lansare B-52 G/H si B-1B. Interesant e faptul ca B-1 A Lancer avea cala prea mica pentru a putea duce aceste rachete de croaziera, insa B-1B putea duce varianta anterioara acesteia, numita AGM-68A.

Boeing AGM 86A, teste finale

Ca fapt divers, USAF nu l-a prevazut nici pe B-2 Spirit cu capabilitati necesare ducerii rachetei AGM-86 ALCM, considerand-o la sfarsitul anilor *80 „prea usor de detectat pentru a fi utilizata de catre B-2 in misiuni”, ceea ce a dus la aparitia urmasului AGM-86 relativ putin cunoscut, AGM-129 ACM/Advanced Cruise Missiles. Oricum, la inceputul anilor *90, USAF renunta la ogiva nucleara in favoarea unei rachete cu ogiva clasica. Ideea realizarii unei astfel de rachete pe platforma AGM-86B le-a venit strategilor USAF in urma atacurilor aeriene asupra Libiei (1986, Operatiunea El Dorado Canyon), acestia sesizand necesitatea unei rachete de croaziera lansata din aer cu focos conventional care ar putea executa „lovituri chirurgicale” fara a pune in pericol echipajul bombardierului. Ca urmare, la sfarsitul lui 1986 s-a trecut la conversia rachetei AGM-86B din „nucleara” in „clasica”, noua racheta fiind mai scurta si dotata cu radar de cartografiere a terenului-TERCOM/INS/GPS –acest fapt a facut ca racheta sa fie mai grea.

AGM-86C CALCM

Noua racheta, numita AGM-86C CALCM a aparut in 1987, programul de conversie fiind la acea data strict secret, cunoscut generic drept ELRB/Extra Long Range Bombs. Existenta acestei arme a fost dezvaluita oficial in 1992, Irak, Operatiunea Desert Storm. Exista mai multe variante de AGM-86C, precum: AGM-86C Block 0 aparuta in 1986, dotata cu prima generatie de GPS/GPS-1, focos de 680 kg HE-FRAG, de tip AFX-760 –imprastie mii de bile din otel, fiind eficiente impotriva statiilor radar, aeronavelor aflate la sol, personalului, vehiculelor neblindate sau usor blindate. 105 astfel de rachete au fost obtinute prin conversia AGM-86B; AGM-86C Block 1 aparuta in 1996, ce dispune de GPS imbunatatit/GPS-2, focos de 1450 kg/PBXN-111, HE-FRAG, 200 de unitati obtinute prin conversia AGM-86B. Explozivul e pe baza de polimeri, foarte puternic, fiind eficient si impotriva tintelor blindate sau obiectivelor intarite/fortificate; AGM-86C Block 1A aparuta in 2000, actualizare Block 1 cu a treia generatie de GPS/GPS-3, profil revizuit ce a adus calitati superioare de ghidare si control. 163 de unitati au fost obtinute prin conversie AGM-86B si AGM-AGM-85C Block 1, autonomie 1200 km; AGM-86D Block 2 aparuta in 2002, are electronica imbunatatita, un nou focos ce permite penetrarea betonului armat, AUP-3M, HE, 540 kg.

Racheta poate distruge instalatii subterane, cladiri si buncare din beton, trece prin metal, piatra sau beton, are explozie intarziata. Se intentiona producerea a 195 de exemplare, numar redus ulterior la 130, intr-un final doar 50 au fost produse prin conversie; AGM-86E Block 3 aparuta in 2000-2002, versiune cu autonomie marita a AGM-86D, dezvoltata de catre USAF in cadrul programului Extended Range Cruise Missile/ERCM. Se pare ca n-a intrat pana acum in productie de serie. Unele surse considera ca „exista” dar e strict secreta. Se pare ca doar B-52 G/H sunt capabile sa duca CALCM, 20 de exemplare, 8 dispuse intern pe lansatoare rotative si 12 dispuse extern pe piloni de acrosare.

In 2013, conform USAF, in inventar erau 622 de CALCM, acestea fiind utilizate in Irak, Kosovo si Afganistan alaturi de Tomahawk. B-1B poate duce intern AGM-86B/C/D cu ogiva conventionala (prin scoaterea panoului ignifug dintre calele 2-3), dat si extern pe cele 6 puncte de acrosaj, incarcatura externa nu trebuie sa depaseasca 26,76 tone. Spre exemplu, pe timpul Razboiului Rece un B-1B putea larga/lansa AGM-86B deasupra Marii Barents, racheta vizand obiective de pe axa Leningrad-Moscova-Kuibasev (astazi, Samara)-Sverdlovsk. O tinta primordiala era radarul de alarmare timpurie cu raza lunga de actiune de la Balakovo/Regiunea Saratov, aici aflandu-se un important punct de comanda al apararii aeriene a URSS, precum si un reactor nuclear implicat in dezvoltarea armelor nucleare.

  Nu putem merge mai departe fara a ne opri un pic asupra istoricului AGM-68A. Pentru asta ne intoarcem muult inapoi, in ianuarie 1968, cand USAF lanseaza o specificatie pentru un vehicul numit SCAD/Subsonic Cruise Aircraft Decoy, acesta trebuind sa fie o drona, o tinta falsa ce trebuia purtata si lansata de catre bombardierele B-52 si B-1A in vederea „inundarii” apararii AA sovietice (radare) cu o puzderie de bombardiere, ascunzand numarul real al acestora si localizarea lor precisa, drona ce urma a inlocui GAM-72 (la acel moment, USAF folosea drona McDonnell GAM-72/ADM-20 Quail). Pe parcursul dezvoltarii SCAD, s-a evidentiat faptul ca drona ar putea fi dotata cu ogiva nucleara, USAF prinzand din zbor ideea si, drept urmare, programul e rebotezat Subsonic Cruise Armed Decoy, dezvoltarea pe scara larga fiind aprobata pe 15 iulie 1970, racheta fiind desemnata ZAGM-86A. Insa costurile dezvoltarii si adaptarii echipamentelor electronice pentru SCAD era foarte ridicat, dezvoltarea SCAD ZAGM-86A fiind oprita in iunie 1973 dupa ce USAF a hotarat ca-i mai rentabil sa dezvolti o racheta de croaziera pur-sange decat sa faci una dintr-o „momeala”. In septembrie 1974, Boeing castiga contractul pentru dezvoltarea acestei rachete de croaziera, numele ramanand acelasi, AGM-86. AGM-86A avea urmatoarele caracteristici: lungime 4,30 m; primul zbor: 5 martie 1976, fara ghidare; complet ghidat septembrie 1976; ghidaj INS –Litton LN-35+2 giroscoape si 3 accelerometre/TERCOM (Terrain Contour Matching, foarte probabil produs de catre Honeywell sau McDonnell Douglas) –ulterior; racheta se putea lansa si de pe lansatoare rotative multiple, precum cele folosite pentru lansarea Boeing AGM-69 SRAM (Short Range Attack Missile/Racheta de Atac cu Raza Scurta).

AGM-129 ACM/Advanced Cruise Missiles, stealth-fuzelaj proiectat pentru Low Observables/LO/Greu Observabil, ogiva nucleara W-80/5-150 kt, 3000/3700 km autonomie, 800-1102 kmh viteza maxima, ghidaj TERCOM/INS/GPS (dupa 2000), peste 460/500 de unitati produse –posibil stocate dupa 2008-2012, cel putin cele dotate cu ogiva nucleara, lungime 6,35 m, anvergura aripilor 3,10/3,16 m, diametru 70,50 cm, greutate 1680/1682 kg, turbofan –Williams F112-WR-100/3,25 kN, CEP 30-90 m (USAF intentiona sa cumpere 2000-2500 de exemplare, numar redus la 1460, ulterior la 1000 si intr-un final la aproximativ 500 –posibil 460 de exemplare). B-52 ramane si in prezent singura aeronava capabila sa duca AGM-86 ALCM, dar e posibil ca si B-1B sa fi dobandit aceasta capabilitate, insa nu-i o certitudine.

Racheta a aparut odata cu MIG-31, SU-27 si sistemul SAM SA-10/S-300 cu rachete SA-12 Gladiator/9M83, interceptoarele sovietice si rachetele antiaeriene fiind capabile sa detecteze si sa distruga AGM-68B si, drept urmare, era nevoie de o racheta greu detectabila/stealth. Studiul pentru o racheta de croaziera stealth a debutat in 1982, USAF stabilind clar ca AGM-86 ALCM devenise prea usor de detectat de catre sistemul aerian de aparare sovietic. In iulie 1985 s-au executat primele teste cu noua racheta de croaziera numita AGM-129A, la acea data strict secreta, productia debutand in iulie 1990 –producator, Raytheon Missiles Systems Co.

 AGM-154C JSOW

AGM-154 Joint Stand-Off Weapon/JSOW e o arma cu costuri reduse, aer-sol, cu ghidaj INS/GPS/IR (activata in faza terminala a zborului pentru ghidarea la tinta), bomba-planor. Arma, in diverse variante, doteaza aeronave USAF, US Marines si US Navy: B-1B Lancer, Boeing F-18 A/C/D/E/F, F-16, F-15 E Strike Eagle, B-2 Spirit, B-52 Stratofortress, AV-8 Harrier, A-10 si F-35 Lightning II. A fost exportata in Australia, Finlanda, Grecia, Polonia, Singapore, Emiratele Arabe Unite, Canada si Turcia, in Romania deocamdata…pas (noi n-avem Block 40/50, aeronave „compatibile” cu aceasta arma. Polacii insa…).

AGM-154A

  AGM-154 JSOW are urmatoarele caracteristici: bomba-planor ghidata zi-noapte, indiferent de conditiile meteo; autonomie: lansata la mare altitudine 74-130 km/lansata la joasa altitudine 22 km; viteza subsonica. Exista si variante autopropulsate, numite AGM-154 D/E JSOW, acestea sunt echipate cu un turbojet Williams J400-WR-104, de 1,07 kN; greutate 483-497 kg, in functie de varianta; lungime 4,10 m; diametru 33 cm; anvergura aripilor 27 cm; ogiva: BLU-97B Combined Effects Bomb, submunitii anti-personal/material/blindaj –explozive, cu fragmentatie sau incendiare, varianta JSOW A. Submunitiile au urmatoarele caracteristici: lungime cuprinsa intre 16-22,6 cm, diametru 63,50 mm, greutate 1,54 kg, HE contin 287 g de Cyclotol/PBXN-107/BLU-108, varianta JSOW B, anti-blindaj, program anulat in urma deciziei US Navy de a nu achizitiona aceasta varianta. JSOW B era capabila sa transporte 6 containere cu submunitii BLU-108, fiecare container continand 24 de submunitii Skeet (despre acestea am vorbit intr-un articol anterior)/AGM-154 JSOW C (Unitary Variant/Varianta Unitara), ghidata IR in faza terminala a zborului, dispune de datalink, in serviciul din februarie 2005. US Navy o considera o arma „extrem de precisa”, utilizand-o pentru lovituri punctuale. Arma are ogiva BLU-111B si fuzee programabila. Aeronava-mama „comunica” cu bomba-planor prin intermediul interfetei MIL-STD-1760, introdusa si pe B-1B cel mai probabil din 2002-2004.

  Se stie ca in martie 2002, impulsionate de atacurile de la 11 septembrie 2001, US Navy si USAF au achizitionat de la Raytheon Systems din Tucson/Arizona, 414 exemplare si respectiv 74 de exemplare, aceste exemplare facand parte din lotul 2. Primele exemplare de AGM-154 JSOW A, 111 exemplare, au fost comandate de catre Naval Air Systems Command/NAVAIR din Arlington/Virginia pentru suma de 65,90 milioane de dolari, in perioada 1999-2000. Oricum, primele teste cu JSOW s-au desfasurat in 1997 la bordul portavionului USS Nimitz, intrand in paine pe USS Eisenhower, F-18 E/F, la mijlocul lui 1998 (Lotul 1, un numar limitat de exemplare. Nu-i o certitudine, unele surse mentionand faptul ca Marina avea deja AGM-154A in dotare la acea data, posibil 328 de exemplare, la acestea adaugandu-se 3 exemplare din lotul 2, AGM-154B JSOW. Se spune ca si USAF avea atunci in dotare 75 de AGM-154A JSOW si 21 de AGM-154B JSOW). Arma a luptat pentru prima data in Irak, aeronave ale Marinei decolate de pe USS Carl Vinson/CVN-70, portavion Clasa Nimitz, au atacat tinte aflate in sudul tarii, 25 ianuarie 1999.

Arma are un viitor „luminos”, US Navy intentioneaza sa achizitioneze 7000 de AGM-154C JSOW pana in 2022, si 2800 de AGM-154A JSOW pana in 2023 –ultimul contract de achizitie a 200 AGM-154C-1 JSOW Lot 10-software imbunatatit/datalink imbunatatit, a fost atribuit Raytheon pe 26 decembrie 2013, contractul ridicandu-se la 80,50 milioane de dolari, arma avand autonomia de minim 100 km (ce sume…Noi putem doar visa la astfel de sume. In 2015, un AGM-154C-1 JSOW costa 399.460 dolari. Per total, programul de dezvoltare si achizitie al AGM-154 JSOW, toate variantele, v-a costa fortele SUA, conform estimarilor analistilor militari, 5,450 de miliarde de dolari, dintre care 1,10 miliarde de dolari sunt destinati cercetarii/dezvoltarii. Se afla in studiu varianta autopropulsata, numita AGM-154 JSOW-ER, dotata cu turbojet Hamilton-Sundstrand TJ-150 si Link 16/UHF, arma avand autonomie de 130-560 km). USAF a cumparat pana in 2004, cel putin 534 de AGM-154A/B JSOW si mai vrea…

AGM-158 JASSM, racheta de croaziera cu caracteristici stealth pomenita deja pe blog, aflata si in arsenalul B-1B Lancer. Pentru mai multe detalii, vezi aici: www.rumaniamilitary.ro/lockheed-martin-si-jassm; www.rumaniamilitary.ro/tag/agm–158–jassm-joint-air-to-surface-standoff-missile.

 Teledyne CAE J402-CA-100

Racheta AGM-158A JASSM are urmatoarele caracteristici: producator Lockheed Martin; in serviciu din 2009; greutate 1020/1021 kg; anvergura aripilor 2,40 m; lungime 4,27 m; ogiva de maxim 450 kg; autonomie 370 km, posibil si mai mult; motor turbojet Teledyne CAE J402-CA-100, de 2,93-3 kN la 41.200 rpm, produs de catre Williams International. Motorul a fost dezvoltat in anii *70 pentru racheta anti-nava Mc Donnell Douglas AGM-84 A Harpoon, doteaza UAV-uri, rachete si drone, uzual din 1972-1974. S-a aflat si in dotarea dronei-tinta MQM-107 Streaker. Are urmatoarele caracteristici: lungime 74 cm, diametru 32 cm, greutate uscat 46 kg, compresor axial cu o singura treapta, compresor centrifugal cu o singura treapta, combustie anulara; anvergura aripilor 2,40 m; CEP 2,40 m; sistem de ghidare AJ-GPS/INS/IIR, Imaging Infrared in faza terminala a zborului –dispune de sistem de recunoastere automata a tintei/ATR/Automatic Target Recognition si sistem Anti-Jam Global Positioning System/AJ-GPS, rezistent la bruiaj si interferente. Racheta de croaziera zboara automat pe un traseu prestabilit, avand si o varianta inerta destinata antrenamentului, DATM-158A.

B-1B Lancer lansand AGM-158 JASSM-ER

Exista si varianta AGM-158 JASSM-ER (Extended Range/Autonomie Extinsa la 925 km, durata de viata preconixata 15 ani, greutate 1020 kg, lungime 4,27 m), cel putin 4900 de exemplare de JASSM si JASSM-ER au fost comandate Lockheed de catre USAF pana in mai 2007, urmate de alte 600 dupa 2007 (nu-i cert, se pare ca in 2015, USAF avea in inventar 2531 exemplare de JASSM-ER si 2034 de JASSM. Alte surse mentioneaza ca USAF va avea pana in 2023 cel putin 2978 JASSM-ER). Varianta JASSM-ER, numita in inventare AGM-158B poate angaja tinte in miscare. B-1B Lancer poate duce ambele variante, primele 12 exemplare de JASSM-ER fiind achizitionate in vederea testarii operationale in martie 2007, acestea costand USAF suma de 21 milioane de dolari (unele surse mentioneaza anul 2001, insa se stie ca B-1B a fost prima platforma aeriana a USAF dotata cu asa ceva. Cu certitudine, primele JASSM destinate B-1B, 24 de unitati, au fost achizitionate in 2008. La acea data nu se stiau prea multe despre ele…). Testele s-au finalizat in iulie 2011, conform surselor.

B 1B cu JASSM in cala

Racheta a fost cumparata de Finlanda (F/A-18, varianta AGM-158 A JASSM, 70 de exemplare cumparate in 2011-2012, pret 255 milioane de dolari), Australia (F/A-18, varianta AGM-158 A JASSM din 2009. Va fi integrata si pe F-35A. Primele trageri cu JASSM le-au facut in iulie 2011 –Poligonul de Test Woomera, sudul Australiei) si Polonia (F-16 Block 52+). US Navy intentiona sa cumpere 450 exemplare JASSM pana in 2007, insa totul a fost anulat in 2005. Cu certitudine, astfel de arme nu-s deloc ieftine, in 2014 o racheta AGM-158A JASSM costa 830.000 de dolari, iar un exemplar AGM-158B JASSM-ER costa in 2015 -1,28 milioane de dolari. Scump dar face, zic eu la saracia noastra…N-avem ROT, dar astea ne-ar fi mai mult decat suficiente, insa F-16 MLU, din cate stiu, nu e „pregatit” pentru aceasta arma.

Am vazut panoplia impresionanta de arme a teribilului B-1B, e momentul sa revenim pe pamant, sa lasam la o parte vise umede legate de aceste sisteme de arme, si sa trecem la cariera operationala. Va urma…

 

WW

Partea a IVa

 

              SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.securecomponents.com/b-1–bomber-aircraft-parts/

https://www.rt.com/usa/359962-bomber-raider-air-force/

https://www.britannica.com/technology/B-1–bomber-aircraft

www.af.mil › About Us › Fact Sheets › Display

https://www1.udel.edu/htr/American/Texts/b-1.html

breakingdefense.com/tag/b-1–bomber/

foxtrotalpha.jalopnik.com/watch-this-b-1–bomber-light-the-..

www.airvectors.net/avb1.html

fas.org/nuke/guide/usa/bomber/b-1b.htm

www.airforce-technology.com/projects/b-1b/

The Aviationist

www.milavia.net

aviadejavu.ru

https://fightersweep.com/…/bad-bone-fun-facts-boeing-rock…

www.northropgrumman.com/…/ANAPQ164Radar/…/default..

defense-update.com › Aerospace › Avionics

www.deagel.com/Aircraft…/ANALE–50_a001668001.aspx

www.acronymfinder.com/Air-Force-Satellite-Communicatio…

www.globalsecurity.org › Space › Systems › Communications

History Wars Weapons

https://theaviationist.com/tag/mk–62–naval–mines/

www.hartshorn.us/Navy/navy-mines-12.htm

fas.org/man/dod-101/sys/smart/agm–154.htm

www.raytheon.com/capabilities/products/jsow/

Designation-Systems.Net

www.deagel.com/…/AGM–158–JASSM-ER_a001073002.asp..