LCS-1, USS Freedom
Ciocu’ mic!, pare a fi noua deviza a US Navy in fata problemelor, pana la urma normale, pe care noile nave le intampina. Astfel anul trecut americanii au lansat in productia de serie noile LCS („Littoral Combat Ship”) si nici una nici doua, prima, din cele trei construita pana acum, a si fost trimisa sa-si castige cinstit banii de motorina. Mai exact prima nava LCS a fost trimisa in Stramtoarea Malacca sa lupte pe acolo cu piratii malaezieni. Numele ei este USS Freedom si este de tip LCS-1.
Toate navele de acest tip vor executa astfel de misiunii in zona Stramtorii Malacca si vor avea port-baza Singapore. Un tur ar trebui sa dureze circa sase luni. Pana aici totul este bine, numai ca…
Odata trimise in zone de combat si puse la incercare intr-un mod foarte sanatos, mici si dese probleme au inceput sa apara. Tunurile de 57 si 30mm trag aiurea, fara sa nimereasca ceva, asta daca reusesti sa le convingi sa functioneze. Au adica probleme cu precizia si fiabilitatea. O alta belea o reprezinta echipamentul anti-mina pe care navele ar fi trebuit deja sa-l aiba la bord, numai ca acest echipament, nou-nout, conceptual vorbind, are si el unele “problem”. Optimistii vorbesc de ani de zile pana cand acesta va fi cu adevarat disponibil pentru nave. Pana atunci, ca pe vremea WW2, “ochiu’ si binoclu’ ”!
Un alt necaz, prezumtiv de aceasta data, vine de la automatizarea navei. Astfel LCS-ul are un echipaj foarte mic, fata de marimea navei, sau cel putin fata de un echipaj de pe alta tip de nava cu acelasi tonaj si caiet de sarcini. Atata timp cat vremea e frumoasa si nu da nimeni cu ceva obiecte ascutite dupa nava yankeilor, echipajul face fata, dar americani stiu, sau cel putin dau senzatia ca stiu, ca atunci cand intri in lupta sunt sanse reale s-o mai si-ncasezi, ca doar nu vor veni toti la tine cu ambele labute ridicate in aer!
Unii mai ai dracului s-ar putea sa vina cu labutele pline de tot felul de dracoveni, nocive pentru sanatatea navei americanilor. Ca sa mai scurtam idea, echiapjul pare mult subdimensionat pentru a putea lupta eficient cu eventualele avarii capatate in lupta.
Asa ca, in fata acestor probleme, deloc neobisnuite la o nava de tip nou, sefii US Navy au luat decizia de a le ordona baietiilor sa-si tina gura! Nimic si nimeni nu trebuie sa comenteze neajunsurile noilor nave. Numai ca aceste probleme exista. Astfel la LCS 1, nava de tip monococa, exista serioase dureri de cap cu stabilitatea navei, mai ales pe mare agitata si nici manvrabilitatea nu este ca in prospecte.
Se pare ca aceste nave au si probleme structurale. USS Freedom suferind patru avarii majore odata lansata la apa, in urma cu cinci ani. Ultima sa avarie fiind infiltratii de apa in zona sistemului de propulsie. Au mai fost: crapaturi in coca navei, sistemul de propulsie s-a dus dracului, una dintre turbinele cu gaz, si-a luat concediu, nemaivrand sa functioneze.
LCS-2, USS independence
Dupa cum stim LCS-urile americane sunt de doua tipuri: monococa-USS Freedom si de tip trimaran- USS Independence, iar la aceast din urma model au aparut cele mai multe necazuri. Astfel coca acestei nave, de fapt sunt trei corpuri, este construita din aluminiu, iar acesta, in contact cu apa sarata a marii se corodeaza mult mai rapid decat otelul. Bineinteles ca se stia acest lucru, nu se asteptau insa sa se corodeze atat de repede. Dupa numai 18 luni pe apa, nava a trebuit sa intre intr-un doc uscat pentru reparatii majore anti-coroziune.
Cu toate aceste, astfel de neajunsuri, in cazul unor nave cu totul noi, sunt obisnuite. Cele doua tipuri de LCS sunt revolutionare, includ materiale si tehnologii cu totul noi, au la baza idei diferite fata de constructia clasica de nave. Un singur aspect cred ca este edificator. Echipajul unui LCS, indiferent de tip, este in jur de 75 de oameni, desi in cazul unor nave similare ca deplasamnet si tip de misiuni, personalul de la bord este de 200. Mai mult decat atat, nave este manevrata de numai 40 de oameni, in timp ce restul de 35 se ocupa de diferite echipamante de la bord, fara legatura cu navigatia.
Atat LCS-1, construit de Lockheed Martin (USS Freedom), de tip monococa, cat si LCS-2, construit de catre General Dynamics (USS independence), sunt nave de 2500 tone, cu un pescaj foarte mic, de aproximativ 3 metri, pot atinge 80 de km/h, la o raza operatioanala de 2700 de kilometri.
Ca sisteme de armament, pe langa tunurile de 57 si 30mm, mai au la bord si rachete AA de tip SeaRam cu raza scurta. Deocamdata aceste probleme aparute sunt destul de comune la noile tipuri de nave, numai ca astazi, spre deosebire de vremurile din trecut, orice astfel de problema atrage atentia Congresului si poate insemna taieri de fonduri, de mult ori nejustificate si de aici probabil si frica amiraliilor americani de o publicitate proasta pentru noile lor nave LCS.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT
Ar fi culmea sa realizeze ca transportorul de trupe si echipamente USNS Spearhead (JHSV 1…catamaran) e mai nimerita pentru LCS! 🙂
Pe mine m-a lasat masca de admiratie USS Independence! E SU-PER-BA! E normal sa aiba probleme daca sunt concepte noi, iar catamaranul, sau trimaranul, ofera o viteza foarte buna, economie de combustibil, stabilitate, etc, etc, doar ca este o structura dificil de proiectat si exploatat. E altceva, dar imi place foarte mult.
Basca ca au introdus odata cu noile concepte si materiale noi.
Cu ceva timp in urma aparuse o stire ca noul tun de pe corveta rusesca Stereguschy avea ceva probleme . Tabarase un nene pa respectiva problema de parca de la respectiva problema toata marina rusa era pierduta. si iata ca acum apare reversul medaliei noile nave LCS nu cu una ci cu n probleme . Si totusi foarte surprins, pt ca se stie ca in general produsele pt armata americana sunt rodul unor ani de cercetare ,probe si alte alea pana la contractarea de catre armata sua indiferent de categorie de forte . Cumva aceste proiecte au fost contractate pe repede inainte datorita crizei declansate la „11 september” si u s -au mai respectat toate standardele?!
Cred ca problema acelor tunuri de 57 e de la radare, pt ca marina suedeza nu se plange de acel tun de 57 ,adoptat si de americani pt aceste nave. Plus celelalte probleme semnalizate cam multe pt o cei ce se lauda ca stapanesc tehnologii de ultima ora . Totusi cea mai stupida mi se pare faza cu corodarea operei vii (partea din apa a navei) , cu ce le au vopsit ,cu tempera?! Dupa un an jumate sa efectuezi astfel de operatiuni de andocare pt lucrari de reparatii dar mai ales de curatare a cocii si revopsire . Asta totusi spune ca s-a cam dat buleala la aceste nave.Foarte surprinzator. Cand s-a inlocuit tabla la bulbul din prova la fregata (VS) 265 la noi in santier ,avea ceva ani de cand nu se mai facuse o operatiune de andocare dar nu era corodata rau tabla, s-a curatat cu jet de apa algele ,sablarea era foarte usor de efectuat iar tabla nu avea coroziuni adanci in ea . Si la celelate nave noi se aplicau 4- 5 straturi ,concepute pt astfel de mediu ,se controla tot timpul grs stratului ,multe operatiuni pt ca aia concepeau ca navele respective sa fie bagate in primele reparatii intr-un santier naval dupa 20 de ani. Andocarea chiar si-n doc uscat e foarte costisitoare. Noroc ca UsNavy are si nave doc plutitor .
Scump,bre scump dincolo parca e mai ieftin si mai faina si pt noi ,la turci cu corveta de tip Milgem (cam asemanatore cu LCS 1).
Ce naiba?
Bun e de inteles ca uneori o turbibna mai cade. Se cheama „accident”. Insa cestia cu tunurile de 30 e interesanta .. Cum naiba au reusit asta?!