Intr-o zi trecatorii si automobilistii de pe soseaua internationala care duce spre Tanger, au putut observa doi mecanici imbracati in costume albastre catarandu-se pe stalpii de telefon. Verificau liniile. Cateodata mai si vorbeau: “Alo! OficiulCeuta!…Aici echipa de control! Alo! Ma auzi bine?”. Si tot verificand, cei doi au ajuns pana la podul de granita. Dincolo de pod era Tangerul, deci zona internationala. Apoi s-au asezat, au luat masa, ciocnind cate un pahar cu legionarii care pazeau podul. Odata ajunsi pe teritoriul international, cei doi mecanici si-au scos linistiti hainele albastre si, chemand pe legionarul-sef al postului de control, le-au dat in primire: “Sa le predati la magazie. Le-am furat de acolo impreuna cu un telefon de campanie si cu o pereche de carlige pentru catarat pe stalpi. Le-am luat cu imprumut…”. Seful de post i-a privit nauc, pe urma a izbucnit intr-un hohot de ras.
Albert Londres, celebru reporter francez din anii *20, relateaza anchetarea unui personaj ciudat, ancheta la care a participat el insusi, in 1924. O ancheta care arata, fara echivoc, ca nu toti pareau in “regula” –dezertori, vagabonzi, infractori, etc, unii erau cu totul altceva, si anume, agenti ai unor puteri straine. Iata modul cum decurgea o ancheta a unui asemenea personaj in acele timpuri, dar, trebuie sa mentionez ca serviciile secrete franceze erau, inca, redutabile, inclusiv in randul Legiunii. Citez:
“Sunt Karl Heille, contabil la o bacanie din Alger” –spune omul. Are capul ras, si-a scos gulerul, a acceptat tigara oferita de capitan si sta comod pe scaun. “Sunteti german?” –intreba capitanul. “Da, german nascut laHagen, in Westfalia…La Philippeville am facut cunostinta cu o doamna care m-a dus in sudul Algeriei ca sa-i administrez mosia”…”O nemtoaica?” “Nu, frantuzoaica. Spunea ca seman cu fiul ei mort in razboi”. “Fiul ei a fost, poate, unul dintre aviatorii francezi pe care dumneavoastra i-ati doborat in razboiul mondial?” –spune ironic capitanul, ce nu si-a dezvaluit numele in fata reporterului si nici…ocupatia.
Karl Heille are o tresarire, dar isi recapata repede calmul. Intrebat care era numele femeii, raspunde cu un suras complice: “Refuz sa-i dezvalui numele. Un francez va intelege acest lucru…M-am certat cu doamna aceea, am parasit localitatea, am cautat de lucru; in acel moment am fost arestat pentru prima oara, pentru vagabondaj”. “Dar –spune capitanul –dupa o luna v-au eliberat. Si cum ati trait la Alger? Ati gasit un loc intr-o bacanie, asa, din intamplare?”. “Camasa” –raspunde omul. “Bine. Acum, sergent Cesar Vallarino, din Regimentul 1 Strain dinSidi-bel-Abbes, spune-ne cum l-ai recunoscut pe acest om?”. “L-am vazut prima data la plutonul de instructie al mitraliorilor –raspunde sergentul. In aprilie 1922. Un prieten de-al meu mi-a spus: Acesta este un fost ofiter german capabil si inteligent. Se ocupa cu studierea Algeriei si Tunisiei”.
In acest moment capitanul ia din nou cuvantul, dovedind ca stia mai mult decat arata: “Individul a sosit in legiune in decembrie 1921, sub numele de Leon Charles. A ramas pana in iunie 1922, cand a dezertat. A fost prins insa, condamnat la 5 ani inchisoare si trimis la penitenciarul de la Bossuet. De aici, in noaptea de 18 iunie 1923 a evadat, ucigand santinela. Sergent Vallarino –spune capitanul intorcandu-se spre legionarul Italian –ai intrat deci in restaurantul din Bab-el-Oued si l-ai gasit acolo. Cum s-a intamplat?”. “Da, mon capitaine, l-am vazut, dar nu mi-am adus aminte de numele lui. I-am spus: Ei, cum merge? La care el mi-a spus limpede: Iata-l pe Vallarino! Si m-a invitat la un pahar de vin. Atunci, i-am o intrebare la care doar un legionar ii cunoaste sensul: Tu as taille la corde? (Ai taiat franghia -ceea ce insemna de fapt, ai evadat) Sa nu vorbim aici –a raspuns el”. “Deci –se intoarce capitanul spre Karl Heille –cunoasteti expresia, pentru ca ati raspuns”. “Mon capitaine (capitanul meu) –zambeste evadatul –am stat la inchisoarea din Barbarousse. Si in inchisori poti invata multe”. “Sunteti tare, foarte tare –constata capitanul. Dar sa vedem mai departe. La iesirea din restaurantul din Bab-el-Oued ati fost arestat. Ati fost retinut 36 de ore. In acest timp s-a telefonat la Regimentul 1 Strain laSidi-bel-Abbes, de acolo se raspunde ca nu au in evidenta nici un Karl Heille. Nici nu aveau. Dar aveau unul Leon Charles. Dumneavoastra sunteti fostul legionar Leon Charles?”. “Nu, eu sunt Karl Heille”. “Bine –continua capitanul, ati fost examinat si pe corpul dumneavoastra s-au gasit patru cicatrice”. Capitanul ia o foaie si citeste caracteristicile cicatricelor, apoi pune intrebarea: “Este exact?”. “Bine, dar ce amestec au in treaba asta cicatricele mele?” –intreba cu o prefacuta uimire arestatul. Capitanul mai scoate o foaie din dosar: “Stiti ce arata aceasta hartie? Ea arata ca legionarul Leon Charles avea exact aceleasi cicatrice in aceleasi locuri, si cu aceleasi dimensiuni…”. “Ma scuzati, mon capitaine, dar, examinand pe toti barbatii lumii, doi dintre ei pot prezenta aceleasi particularitati, chiar daca ele nu sunt decat accidentale”. “Iata –exclama capitanul, uitandu-se la arestat precum pisica la soarece –limbajul unui modest functionar de bacanie! Si ce facem cu diploma dumneavoastra in filosofie?”.
Incetul cu incetul, adevarata fata a personajului apare. “Ma uit la mainile sale –scrie Albert Londres –cu aceasta mana eleganta a ucis, pentru ca trebuia cu orice pret sa scape din inchisoare. El a fost trimis inAlgeriain misiune…Oamenii din meseria sa nu au stare civila. Asemenea submarinelor tarii sale, acest om avea doar un numar: V-33, U-18, acolo, undeva, intr-un birou secret al Ministerului de Razboi, laBerlin…”.
Ulterior, in epoca radioului, a mijloacelor motorizate, conditiile de dezertare au devenit mai grele. Cei “doi mecanici de control” mentionati mai sus, nu s-ar mai fi asezat linistiti in pragul zonei internationale sa mai ciocneasca cate un paharel cu paza legionara a podului, daca ar fi stiut ca radiofonistul regimentului lor le-a si difuzat semnalmentele in toate directiile. Astfel de evadari au fost caracteristice “epocii romantice” a Legiunii, asa cum o numeau vechii legionari.
In capitolul urmator vom vorbi despre un incident franco-german, putin cunoscut, ce s-a desfasurat in anul 1908, avand drept cauza…dezertarea. Va urma…
WW
SURSE DATE SI POZE: INTERNET, WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA.
Multumesc unui bun prieten pentru documentatia trimisa.
French Foreign Legion « Mannaismayaadventure’s Blog
www.7flammes.com/aubagne.html –
www.net4war.com/e…/legion/…/espagne05…. –
www.fanion-vert-rouge.info/legion_1831-1… –
www.musee-infanterie.com/lexique –
