In septembrie 1908, sase legionari au fugit din Legiunea Straina. Fuga lor a fost organizata de consulatul german din Casablanca. Cei sase se aflau pe un vapor cand politia franceza a patruns pe nava si i-a adus cu forta pe uscat. Echipajul vaporului se impotrivise, s-a incins o incaierare in care s-a amestecat si secretarul consulatului german. Trei dintre cei sase fusesera supusi germani. Berlinul a cerut eliberarea lor si a pretins si scuze pentru actele de violenta la care a fost supus personalul consulatului german. Parisul a raspuns printr-un refuz categoric. Un conflict intre Germania si Franta parea inevitabil. In cele din urma, cele doua puteri au ajuns la o intelegere, Germania declarand ca urmareste in Maroc “numai interese economice” si recunoscand ca Franta avea acolo “interese politice speciale”.
Acalmia intervenita in problema Marocului a durat doar doi ani. In ianuarie 1911, sultanul Mulay-Hafid, prizonier in orasul Fez, al triburilor rasculate, a cerut ajutorul Frantei. Autoritatile franceze atat asteptau. Coloana Moinier reuseste sa deblocheze orasul si un batalion de legionari il elibereaza pe sultan. In acelasi timp, fortele franceze, masate la est, intre Oudja si Berguent, se pun si ele in miscare. Legiunea ocupa Taourirt. Langa Alouana, o unitate legionara cade intr-o ambuscada. Cand compania 22 a Regimentului 1 Strain ajunge la fata locului, mai traiau din 35 de legionari doar 10 raniti. Toate acestea se intamplau in luna mai 1911 si, desi luptele deveneau tot mai violente, era limpede ca Marocul va trece sub stapanirea Frantei.
La 1 iulie 1911, apare in portul marocan Agadir, canoniera germana “Panther” –una dintre navele destinate a apara interesele Germaniei in colonii, comandata de catre Korvettenkapitan, Theodor Fuchs (1868-1942). Aceasta nava, apartinand Marinei Germane, facea parte din clasa “Iltis” (6 unitati realizate intre anii 1898-1901). “Panther”, ca si surorile ei, a fost realizata la santierul naval, Werft Kaiserliche, din Danzig, intrand in serviciul operativ pe data de 15 martie 1902, la un cost de 1675000 de marci. Canoniera avea urmatoarele caracteristici: greutate 1193 tone; echipaj: 9 ofiteri si 121 de marinari; lungime de aproximativ 67 m; latime de aproximativ 10 m; aproximativ 4 m inaltime; viteza maxima 25 km/h; autonomie de 6300 km la viteza de croaziera de 17 km/h; armament: 2 tunuri cu tragere rapida de calibrul 105 mm, L-40 –bataie maxima de 12200 m si o rezerva de 482 de proiectile/6 tunuri de calibrul 37 mm, cu o rezerva de 9000 de proiectile, Hotchkiss (acesta era folosit de catre Marina Germana, probabil din 1880. Arma era un tun-revolver cu cinci tevi, putand trage 43 proiectile/minut la cel mult 2000 m, dar, pentru precizie, se recomanda 1800 m; fiecare incarcator avand cate 10 proiectile). Nava a fost casata in anul 1931.
Explicatia germanilor pentru un asemenea gest provocator, a fost dorinta de a-si proteja cetatenii aflati cu interese in acest port, dar, de fapt, totul a fost o demonstratie de forta. Documentele epocii si presa din acele vremuri, cu deosebire cea germana, marsau pe ideea: “Daca francezii isi apara supusii la Fez, germanii pot face acelasi lucru la Agadir”. In urma “saltului Pantherei” (cum scria presa franceza, pe atunci), in Europa incepe din nou sa miroasa a praf de pusca. Au aparut avertismente din partea Angliei (care isi apara cu indarjire statutul de mare putere maritima coloniala si posesiunile, nevazand cu ochi buni expansiunea Frantei si Germaniei, in aceeasi directie –posesiunile coloniale) si Rusiei.
Aceste avertismente i-au speriat pe germani, care au dat inapoi, neavand cum sa se puna cu Marina Britanica si cea Tarista. Nu inca! Criza de la Agadir a fost aplanata, dar a provocat o asemenea cursa a inarmarilor incat din 1911 pericolul de razboi a inceput sa ameninte fara intrerupere lumea, Anglia, Franta, Rusia si Germania, fiind constiente ca este doar o chestiune de timp pana cand vor ajunge sa se infrunte. Nici destinul Marocului n-avea sa fie unul tocmai fericit!
In 1912, sultanul Marocului este silit sa semneze un tratat cu privire la protectoratul francez si spaniol asupra Marocului. In aceasta epoca, orasele Melilla, Ceuta, Tetuan si Tanger, din nordul Marocului, erau posesiuni spaniole. Primul din 1496, al doilea din 1580 si cele din urma din 1860. Tot in 1860 au deschis spaniolii o bresa in corpul Marocului, ocupand zona Ifni, spre Oceanul Atlantic, precum si Sahara spaniola sau Rio de Oro. Conventia din 1912 a consacrat toate aceste cuceriri, cu exceptia Tangerului, care a devenit port international. Spaniolii au fost siliti sa evacueze Tetuanul inca in 1890, “cu toate ca ea, Spania, parea sa fie instalata aici pe vecie” –dupa cum constata Victor Piquet in lucrarea “Le Maroc” (1917) si adauga: “Se pare ca Anglia, care a intervenit foarte activ in tratative, a vrut neaparat ca Tetuanul sa fie evacuate. Se intelege de ce, atat Tangerul cat si Tetuanul, sunt prea aproape de Gibraltar…”.
Conventia din 1912 a impartit de fapt Marocul in trei parti: Tangerul, port international, Marocul spaniol in nord si in sud, iar restul –protectorat francez.
Triburile marocane nesocoteau diferitele conventii semnate de catre marile puteri intre ele, considerandu-l tradator pe sultan. Resedinta acestuia, orasul Fez, a fost de nenumarate ori asediata de catre triburile berbere, care nu au incetat lupta nici un moment. Incepand din 1912 si pana in 1934, pe intregul cuprins al Marocului aproape ca nu a fost un an linistit, Legiunea simtind totul pe pielea ei.
In 1913, generalul Lyautey este numit rezident general cu sarcina de a “stabili in mod definitiv protectoratul”. In momentul sosirii sale la Fez, la 23 mai 1913, berberii ataca din nou orasul, patrund pana la postul de comanda al noului rezident. Sunt respinsi, dar revin la atac trei zile mai tarziu. Lyautey, invingand dificultati foarte mari, cerand mereu noi intariri din metropola, reuseste abia in 1914 sa realizeze unirea “celor doua parti ale Marocului”. Adica, jonctiunea intre trupele franceze care luptau in partea estica si vestica a tarii. In aceste operatiuni, un rol primordial i-a revenit Legiunii Straine. Va urma…
WW
SURSE DATE SI POZE: INTERNET, WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA.
Multumesc unui bun prieten pentru documentatia trimisa.
French Foreign Legion « Mannaismayaadventure’s Blog
www.7flammes.com/aubagne.html –
www.net4war.com/e…/legion/…/espagne05…. –
www.fanion-vert-rouge.info/legion_1831-1… –
www.musee-infanterie.com/lexique –
