Cea mai noua si mai moderna racheta anti-nava americana, cu pronuntate caracteristici stealth, a fost comandata de Pentagon. Primul lot de rachete va numara 23 de bucati la un pret total de 86,5 milioane de dolari.
Aceste prime rachete sunt destinate lansarii de la bordul avioanelor F/A 18 Super Hornet ale US Navy si bombardierelor strategice B1-B Lancer ale US Air Forces. Lockheed Martin a anuntat, imediat dupa lansarea primei comenzi, ca a efectuat cu succes un test cu o LRASM lansata dintr-un Mk 41 VLS.
Tot Lockheed a anuntat ca va dezvolta si o varianta lansabila de la bordul submarinelor astfel incat racheta sa poata fi folosita atat de avioane cat si de nave de lupta de suprafata sau submarine.
Asta nu inseamna ca veterana Harpoon va iesi prea curand din dotare ci doar ca americanii considera ca au nevoie de o racheta moderna si cu o raza mai mare. Iar problema razei este o chestiune presanta in fata noilor rachete anti-nava rusesti si chinezesti cu raze lungi.
Astfel, Pentagonul a trecut in 2016 la modificarea rachetei SM-6 (destinata initial impotriva tintelor aeriene) pentru a putea sa loveasca si tinte navale la o distanta mare (peste 200Mm, aproximativ 360km), dar aceasta solutie are dezavantajul unei incarcaturi de lupta mai mici decat a Harpoonului(225kg cap de lupta la Harpoon vs 63kg in cazul SM 6).
Asadar noua racheta anti-nava LRASM vine sa acopere o nisa ramasa descoperita in arsenalul american, cu o raza similara cu SM 6 dar cu o incarcatura de lupta uriasa (similara rachetelor AN rusesti) de 450kg.
AGM-158C Long Range Anti-Ship Missile (LRASM) este subsonica, americanii preferand in continuare o racheta mai lenta dar si mai mica, mai stealth si astfel mult mai greu/tarziu de detectat, dar o racheta mult mai „inteligenta”, racheta fiind proiectata sa isi urmeze cursul in mod autonom, ocolind radarele inamice si alegand in mod autonom ruta de urmat spre nava inamica, putand sa-si atinga tinta doar cu mijloacele proprii de navigatie, fara ajutorul GPS sau al navei/avionului lansator/AWACS etc…
Insa deocamdata LRASM va fi diponibila doar in varianta lansabila de la bordul avioanelor amintite mai sus, „sora ei” pentru VLSul Mk 41 fiind inca in teste la White Sands Missile Range, iar pentru varianta lansabila din imersiune va mai trece ceva vreme, ultima „abilitate” pentru noua racheta anti-nava fiind programata lansarea de pe uscat.
Americanii au preferat probabil sa aduca in lupta LRASMul lansat din aer pentru ca o astfel de tactica le permite s-o foloseasca imediat, oriunde in lume si ofera rachetei o raza enorma in plus. Practic un avion poate ajunge oriunde in maximum 10-12 ore, daca ne gandim la B1-B Lancer, iar SuperHorneturile US Navy sunt si ele peste tot la bordul portavioanelor.
Pentru inceput au ales sa introduca in productie varianta cea mai versatila…
Sumarizand, rusii isi pun in continuare banii pe rachete anti-nava grele, supersonice (si in curand hipersonice – Zircon) incercand sa surprinda prin viteza apararea inamica, lasand acesteia foarte putin timp intre descoperirea amenintarii si reactie. Americanii si europenii prefera in continuare rachetele subsonice dar care sa reziste mai bine in fata contramasurilor electronice si sa se poata apropia de nava inamica zburand jos, evaziv etc, scopul insa este fix acelasi, surprinderea apararii adverse, doar ca rusii folosesc viteza pentru a face fata sistemelor defensive, occidentalii razboiul electronic si – in cazul LRASM – invizibilitatea radar partiala.
Doua abordari diferite urmarind insa acelasi rezultat, de vazut in viitor cine are mai multa dreptate. Daca Zirconul rusilor chiar va functiona cum trebuie, atunci cand va fii operationala la bordul navelor, va fi o chestie foarte jmechera sa poti opri o racheta care vine spre tine cu 2km/s si daca aceasta viteza se va dovedi reala, atunci intreaga paradigma a protectiei impotriva rachetelor anti-nava va trebui schimbata, iar aici sunt probabil doar doua solutii: bruiajul (la un nivel foarte inalt) sau arme pe baza de energie dirijata…
Idealul ar fi probabil o racheta hipersonica cu pronuntate carateristici de invizibilitate radar, rezistenta sporita in fata contra-masurilor electronice si care sa aiba un grad cat mai mare de autonomie odata lansata, adica o coproductie intre Zirconul rusesc si LRASMul americanilor.
GeorgeGMT
Zirconu’ ala, ca sa zboare cu 7 Mach, e cam greu de crezut ca va face sea skimming.
Doar daca va functiona precum Klub, sa zboare la viteza subsonica si sa accelereze doar dupa localizarea tintei.
In cazul asta, nu-mi dau seama daca pe cei, probabil, 30-40km din momentul detectarii tintei si pana la impact are timp sa acceleze la 7 Mach si ce efect ar avea o asemenea acelerare asupra stabilitatii pe traiectorie.
Mai probabila mi se pare deplasarea ei pe o traiectorie balistica (sau aproape), caz in care va fi detectata de la distanta si ar putea fi interceptata de un sistem PAC3 sau Stunner sau SM2.
Rusii spun ca racheta va zbura hipersonic la altitudine foarte joasa. Exista doua moduri de atac, la joasa si pe o traiectorie semibalistica pt cresterea razei. Foloseste un motor auxiliar pentru accelerarea la supersonica, apoi intra motorul de mars hipersonic.
Sa zboare la cativa metri deasupra apei, cu viteza de 7 Mach, mi se pare foarte greu de realizat si, in plus, necesita un consum urias de energie datorita rezistentei la inaintare.
Pe traiectorie semibalistica e mai probabil sa atinga viteza aia dar va fi vizibila de la o distanta mai mare, crescand timpul de reactie a navei-tinta.
probabil zboara pana aproape de tinta supersonic iar cu 50 de km inainte de tinta, sau mai putin, intra pe traiectoria semibalistica,
din poza zirconu are un rcs destul de ciudat,
asa ca sansele de interceptare frontala sunt foarte mici pt. radarele actuale,
probabil awacs sau aparate serioase de avertizare timpurie ar putea sa vada racheta, dar daca zboara aproape de luciu apei e belea,
la mintea mea, ca sa dobori zirconu, sa ii deviezi traiectoria sau sa-i reduci energia de impact, este o chestie destul de complicata,
cred ca viteza rachetei sau proiectilului care trebuie sa angajeje zirconu trebuie sa fie mai mare decat a acestuia,
railganu ar fi pretabil la chestia asta,
dar pana railganu intra in serie mai este,
noi n-avem stresuri de astea cu contracararea zirconului,
zirconu daca vine si loveste insemna ca destinatarii n-au avut norok,
ministresu de aparare anterior spune ca el spera ca rusii nu ataca,
cam asta e strategia la aparare speranta
iubesc tradarea dar urasc pe tradatori
si apoi la noi ce sa loveasca? 🙂
americanii au testat X 51, ceva similar Zircon numai ca lansata de o racheta mai mare si au avut o durata maxima de 210 secunde, iese la mach 5 aproximativ 71 km,
totusi datele mai noi wiki dau pt. zircon inclusiv o viteza peste 8 Mach
Rusii spun multe. 7 Mach la altitudine f. joasa mi se pare aproape imposibil din doua puncte de vedere: caldura generata si energia necesara. Cum rezistenta la inaintare creste grosso-modo cu patratul vitezei, o racheta cu Mach 7 va avea nevoie de aprox. 50 de ori mai multa energie la bord pt acelasi timp de zbor. Evident viteza fiind de 7 ori mai mare si timpul de zbor se imparte la 7 deci in medie va avea nevoie de aprox. de 7 ori mai mult combustibil pt aceeasi raza de actiune. Chiar daca nu tot zborul va fi cu 7 Mach cantitatea respectiva nu va scadea prea mult pt. ca mai este vba si de energia necesara accelerarii. Rezulta cantitati de combustibil cam incompatibile cu o racheta transportabila, manevrabila, samd. In plus caldura generata va fi cam de 50 de ori mai mare si aici chiar nu prea au multe variante de disipare a ei. Scutul termic cantareste si el, etc.
Vom trai si vom vedea dar sunt cam sceptic.
N-am reusit sa aflu masa la lansare pt Zircon, pe de alta parte s-ar putea sa „traga” hipersonic pe ultimii zeci de km si la 2km/s, daca vine tare pe ultimii 30-40km, ai un timp de reactie max 20s.
Adevarat ca o flota serioasa lupta integrat…
Pentru cazul asta, incepi sa te gandesti sa instalezi rachete gen ESSM, Stunner, PAC3 in lansatoare orientabile pentru ca pierd prea mult timp la lansarea verticala, pana se ridica, pana schimba traiectoria etc.
Ai nevoie de unele pe care sa le tragi direct catre tinta pentru ca intri in criza de timp.
Probabil solutia optima va fi o combinatie de lansatoare verticale si lansatoare orientabile.
Daca aia chiar vine spre tine cu Mach 6-7 nu cred ca solutia ar fi rachete anti-racheta. Pana o vezi, pana o incadrezi, pana lansezi si peste toate, la viteza aia, iti trebuie un sistem de ghidaj vrajitoresc. PAC 3 este proiectata sa intercepteze tinte cu viteza mare, dar rusii spun ca Zirconul este si manevriera. Daca isi poate schimba traiectoria cu doar 1-2 grade s-a terminat jocul.
Singura sansa este s-o angajezi de la mare distanta, dar daca sunt 2-3 pe tinta si nu se duc ele de bunavoie dupa cai verzi pe pereti…iti trebuie o nava noua, mai ales ca la viteza asta nici nu-i mai trebuie incarcatura de lupta.
Basca ca PAC 3 este proiectata special impotriva tintelor balistice, pe de alta parte daca insumam viteza PAC – 4 Mach cu cea a Zirconului – 6-7 Mach, rezulta 10-11 Mach, ori la viteza asta…
nici cu armele cu energie dirijata nu e asa de simplu in ipoteticul caz al unei tinte cu M7 la joasa altitudine. Prin definitie o asemenea tinta va trebui sa aibe un scut termic zdravan. Ori actualele lasere abia reusesc sa afecteze corpul din aluminiu subtire al rachetelor cu combustibil lichid.
Nici cu bruiajul nu ar fi f. usor, la M-7 80% din corpul rachetei ar fi inconjurata cu un strat ionizat de plasma care ar functiona ca un scut radio excelent.
Dar parerea mea ramane ca acele M7 la joasa altitudine sunt exagerari.
Posibil sa fie exagerari, fata de bruiaj, ceea ce ar apara racheta de bruiajul inamic i-ar crea si ei mari probleme in ghidaj, ar insemna sa foloseasca doar un sistem inertial intern.
Nu stiu ce sa zic.. majoriatea rachetelor au mod Home -on – Jam …Cel putin cele aeriene..
@georgeGMT, eu daca as avea sarcina sa proiectez genul asta de proiectil cu accelerare finala de Mach=7 m-as gandi la o chestie trisonica cu motor aeroreactiv care la 50-40km de tinta lanseaza un proiectil propulsat de o racheta chimica (deci fara airbreathing) cu manevrabilitatea/stabilizarea asigurate prin motoare vernier, samd. La Mach7 asta la nivelul marii inseamna 2.5km/s deci un zbor de 25/s. La 15m/s (Vmax pt majoritatea marilor unitati de suprafata) asta inseamna in jur de 375m deci cu putin noroc o nimeresti prin predictie. Ramane tot nerezolvata problema energiei necesare, nu se poate realiza Mach7 la nivelul marii nici macar pt proiectilele sabot prin metode chimice, de aici si railgun-urile magnetice.
Din contra, lansarea verticala e cea mai eficienta din acest pdv. Asta este si unul din motivele pentru care MK41 a fost generalizat pe toate navele US Navy.
Phalanx-ul si Sea Ram-ul sunt ultima foita de ceapa in apararea AA si, in general, sunt cate doua, unul in prova, unul in pupa ca sa acopere 360 de grade, altfel sunt blocate de suprastructurile navei.
Un Standard are aprox. 700 kg, un ESSM vreo 300 kg, este mult mai eficient lansatorul vertical. Nu-ti dai seama ce servo mecanisme ar necesita invartirea unui lansator cu 6 Standard?
Phalanx e joke chiar si pentru generatia actuala de rachete grele (Klub, Onyx, P500, Brahmos).
Pentru RIM116RAM calculasera americanii ca ar avea nevoie de 3 bucati pentur a da jos o racheta precum cele de mai sus.
Pentur o racheta care vine cu 2000m/s si-ti parcurge cei 10km (raza de lovire a RIM116) in 5 secunde, cam cate rachete poti lansa inainte sa te pocneasca? Maximum 2.
Iti trebuie o racheta tzapanoasa, gen ESSM, PAC3, pe acolo, s-o lansezi direct spre racheta adversa, sa faca paguba cand loveste tinta si sa bata dincolo de 20km.
De asta am zis ca trebuie o combinatie de lansatoare verticale si lansatoare orientabile.
Intr-adevar caldura ar fi marea problema.
Sa luam exemplul SR71 care zbura la 20-24km in aer. La inaltimea aia densitatea aerului in comparatie cu cea de la nivelul marii este de sub 10%, probabil ca se duce undeva spre 5% !!!! Sa mai luam in calcul si faptul ca SR71 zbura cu M3,2-3,3 deci rezistenta la inaintare ar fi in cazul unei rachete cu viteza m7 de cam 4,5 ori mai mare doar din viteza.Fara sa mai luam in considerare si densitatea aerului care e de 10-20 de ori mai mare. Deja dau niste cifre de te ia cu ameteala…La temperaturile care s-ar dezvolta probabil ca ar aparea probleme pentru instrumentele de la bordul rachetei, plus probleme de integritate, pt ca indiferent ce s-ar folosi pt. constructia rachetei cand vorbim cred ca de +1000 grade deja incep sa apara probleme…
la rusi titanu si aliajele lui nu au fost in trecut si nu vor fi nici in viitor o problema,
daca au construit submarine intregi din titan alfa class si restu,
https://www.rumaniamilitary.ro/nave-celebre-episodul-10-capital-ships-sau-mai-pe-romaneste-nava-suprema
inclusiv la SR 71 invelisu era construit cu titan luat de la rusi,
incalzirea conului frontal al zircon este redusa,
forma este facuta sa disipeze caldura,
presupunand ca avem un con de titan care se incalzeste la 500-1000 grade este irelevant,
titanu se topeste la 1600 iar la aliajele lui sunt date prea putine dar probabil pot rezista si mai mult,
apoi, rusii au avut si ei buran cu al ei invelis estimat printre cele mai rezistente ceramice la temperatura,
ma gandesc si io ca un con construit din cine stie ce ceramica ar trebui sa reziste cu mult mai mult decat titanu,
pe wiki apar date legate de zboruri de testare ale zircon peste 8 mach,
Nu au rusii atat de mult titan sa-l iroseasca in vectori nerecuperabili. Avioanele si submarinele presupun o folosinta indelungata. Nu cred ca se aplica in cazul rachetelor.
Si se pare ca nu intelegi solicitarile la care este supus un vector zboara cu viteza hipersonica la sub 100 m inaltime in conditiile de maxima densitate a atmosferei. Ce spui tu acolo de Buran vorbim despre contact cu atmosfera rarefiata in conditiile in care vehiculul respectiv decelereaza rapid ori cu 8-9000 km/h la 100 m altitudine nici mama conceptiei de con nu salveaza racheta de la topire inainte de tinta.
pai daca ar fi asa ar insemna ca nu se poate trage cu proiectil railgun care are o viteza cu mult mai mare decat zirconu ca ar insemna ca se topeste proiectilu,
toate testele, se prea poate sa am insel, cu railgun au fost efectuate in poligoane la nivelul marii
totusi, daca am inteles bine deja a fost integrat un railgun pe o nava militara americana
Da ca un proiectil de railgun are jumatate de metru diametru , cativa metri lungime si o masa de cateva tone. Vezi ce rezistenta intampina la frecarea cu aerul un obiect de mici dimensiuni si densitate mare si un obiect modular protejat de o tabla subtire avand si marimea unei cisterne.
Proiectilul pe care il foloseste un railgun are un diametru de cativa centimetri, e „plin” adica nu are inauntru o cavitate care sa care tot felul de chestii electronice si mecanice cu care sa faca corectii de traiectorie. Daca se incalzeste(si se incalzeste la cateva sute de grade, fiind cerinta expresa pt. proiectile sa reziste peste 800 grade parca) nu face nimic atata vreme cat ajunge la tinta. O racheta insa daca se incalzeste prea mult risca sa se dezintegreze in zbor, sau sa se defecteze componentele din interior si sa nu mai poata fi manevrata. Iar daca nu poate fi manevrata e data jos chiar daca are si 2-3km/s(asta in cazul in care nu cade ea singura in mare fara corectii)
Problema cu rachetele astea nu e ca nu pot atinge 7-8-10 mach(au fost facute rachete care ating viteze de genul de zeci de ani -ex. sprint care erau active de prin „70s) ci ca nu e fezabila viteza asta la nivelul marii sau aproape de ea, asa cum se duce de ex un topor din ala aruncat prin Siria. Iar cand iei racheta de la nivelul marii si ii dai traiectorie balistica deja ajungem la alta categorie de rachete(deja vorbim de chestii mari si scumpe) si pt. astea deja sunt sisteme care sa le contreze…
capatu’ satului, luati tata cartea de fizica. Ce spune omul ala e adevarat, la 24.000m presiunea atmosferica e in jur de 3% din ce avem noi la nivelul marii. Asta inseamna ca la 3Mach la nivelul marii aportul caloric din frecarea cu aerul e de 30 de ori mai mare decat la SR71. Daca adaugi si faptul ca se intentioneaza dublul vitezei si energia cinetica variaza cu patratul vitezei, vei avea pt „zircon” un aport caloric de aprox 120-150 de ori mai mare decat in cazul lui SR-71 sau de 40-50 de ori mai mare decat in cazul lui X-15, samd. Poti face ceva cu bolta pe titan si aliajele lui, vorbim de temperaturi in pct de stagnare probabil de peste 10.000 grade la care titanul se evapora instant. Pt asemenea aplicatii „teoretice” te poti gandi la protectii termice ablative dar cine stie cat si cum fac fata si alea.
1. Io nu am spus nicăieri ca zirconu zboară hipersonic la nivelul marii
2. Io am spus ca probabil zirconu zboară supersonic iar zborul hipersonic este cu cel mult 50 de km inainte de tinta, traiectoria nefiind la nivelu marii ci probabil balistica sau semibalistica, am dat ca exemplu x51 care a avut in teste o durata maxima zborului hipersonic de 210 secunde = aprox. 71 km
3.Am cautat ceva legat de încălzirea invelisului unei rachete functie de viteza si înălțimea de zbor dar nu mi-au iesit nicăieri 10.000 de grade
4.Intr-adevar nu se compara sr 71 cu zirconu ca au alt RCS si alta forma si alte dimensiuni de gabarit
5.Zic si io daca un ditamai avionu de vanatoare militar poate zbura supersonic la nivelul marii sau in apropierea acestei altitudinii si nu-i ia foc invelisu ma gandesc ca o racheta cu un RCS de 1% dintr-un avion militar sau mai putin ar putea sa zboare hipersonic la aceiasi altitudine – daca nu ma însel, sunt parca inclusiv pe acest site filme legate de unda de soc supersonic la nivelu marii realizata de avioane militare
@capatu’ satului
1/2. Daca vine pe traiectorie balistica e cu totul altceva, ma refeream la un obiect ce incearca sa atinga Mach 7 la nivelul marii.
3. Varful lui X43 a atins 1600 grade la Mach 7+ la o altitudine de peste 30.000m. Densitatea aerului la nivelul marii e de aprox. 100ori mai mare decat la 30.000m.
4/5. Ce legatura are RCS-ul (Radar Cross Section) cu incalzirea cinetica? Cred ca vbim de lucruri foarte diferite.
Din tot ce am mai citit, o astfel de racheta hipersonica ridica mai multe probleme decat beneficii.
Mi se pare mai pragmatica abordarea SUA & Europa raportat la caii verzi pe pereti ai rusilor si indrazneata abordarea japonezilor: http://www.navyrecognition.com/index.php/news/naval-exhibitions/2017/mast-asia-2017-show-daily-news/5313-mast-asia-2017-jmsdf-tested-its-xssm-anti-ship-missile-against-barracuda-usv-mt-target.html
Altfel, cea mai buna protectie impotriva unei astfel de rachete, cand va exista si va fi operationala, este… submarinul! 🙂
Acum nu stiu ce sa spun dar rusii nu cred ca s-ar apuca de nebuni sa dezvolte ceva imposibil de functionat. Ca n-o „prinde” chiar 2km/s, dar chiar si cu jumatate din viteza iti cam blocheaza apararea. Submarinul intotdeauna este util si, toata lumea stie, ca o racheta AN este recomandabil s-o scufunzi cu tot cu nava lansatoare decat sa-ncerci s-o dobori in zbor spre tine…
Dpmdv rusii nu au acum capacitatea tehnologica de a face o astfel de racheta hipersonica functionala. Este mai mult propaganda pentru moment. Nu zic ca n-o vor face in viitor, zic doar ca acum nu cred ca au o solutie eficienta si fiabila.
Doar ca atunci o vor face si ceilalti. 🙂
Uita-te si la Kalibr care are si versiune AN, au lansat-o odata demonstrativ din Marea Caspica, au facut un statement (desi se pare ca s-au pierdut cateva pe drum) dupa care le-au lansat numai din Mediterana de pe noile platforme.
Iar Kalibr e un soi de Tomakawk…
P.S. Rusii se gandesc la portavioane cu rachetele astea…
brahmos2 intra in curand in dotare si a fost proiectata cu ajutor rusesc,
Asa ca zircon va intra probabil in dotare la data estimată
Se preconizează că prima nava dotată cu zircon va fi una din clasa kirov ce se pregateste pt. 2018 amiral nahimov
Ce functioneaza decent si a fost folosit pana acum sunt Onyx/Brahmos. Dar indienii, mandri posesori de Brahmos, sustin ca Barak 8 le poate da jos fara mari eforturi.
Pana una alta nu prea vad panica prin US Navy… Banuiesc ca au mai multe informatii ca noi.
Faina poza cu X-51 Wave rider in loc de Zircon ala..
O chesti dupa tipicul rusesc… Zircon ala va fii M7 la altitudine.. daca vrea sa aibe si raza de actiune.. Nimic nou sub soare P-500, P-700 tot asa erau.. Zircon care le va inlocui va avea cam aceesi profil de zbor doar cu viteza un pic marita.
Chestia cu manevrabilitatea, nu prea tine.. la M7 si schimbare de directi iti da o raza de viraj extrem de mare, plus forte.
M-7 este extrem de vizibil in IR , SM-2ER Blk4 are ghidare cu IIR.
p700 era alta mancare de peste .prindea mach1,6 la joasa altitudine si 2,5 la altitudine mare.erau lansate in haita(4-8),una urca la altitudine, desemna tintele si trimitea datele celorlalte ce zburau jos.radarul inamic vedea o racheta ce urca si cobora periodic.daca reusea sa o doboare alta din alea de jos ii lua locul.apropo de amprenta radar,zyrcon cica va avea un invelis radio-absorbant(ca o fi ceva gen f-117 sau aerul ionizat ce se formeaza la viteza aia nu stiu).
Soluţia antiskimmer, dacă n-ai bani de AWACS şi de umbrela de avioane, constă dintr-un helo dotat cu radar de detecţie şi dirijare a tirului care să se învarta deasupra navelor şi să permită angajarea ţintelor la distanţe mari, inainte să accelereze la viteze super/hipersonice.
Poate fi helo drona (preferabil) sau cu echipaj, poate funcţiona că radar zburător, comanda de lansare fiind luata de nava, sau poate avea decisia de lansare, navă funcţionând ca platformă de lansare a rachetelor.
balon inaltabil de pe nava? 🙂
Am văzut că britanicii se gândesc la soluţia asta, problema e că balonul indică foarte exaxt poziţia navei tale, stand chiar deasupra ei.
Un helo se învârte prin zona, schimbă poziţia etc.
pai ii pui si motor, ca la dirijabil 🙂
Deci istoria asta nu se repeta dar are asa o chestie … Primul razbel cu Baloane de observare, al doilea cu autogire pe submarine …
Il agati si tu de-o barca nu de navele mari…
Dar de niște geamanduri care plutesc ce are? Le târăște după ea pe mare. Iar înălțimea se reglează din şufa care este în drona-dirijabil-radar. Ieși și ieftin așa, pui mai multe.
Pai radarul-dirijabil era legat de nava prin cablurile care-l alimentau cu energie si transmiteau date.
Nu îl legi de navă. Doar îl ții în apropierea ei sa îi transmită date. Îl legi de o geamanduri care plutește. Are motor sa îl miști, are o sfoara din care reglezi altitudinea.
Ipotetic vorbind, in caz ca si Romania ar vrea sa cumpere asa ceva ar primi verde, ar fi si pentru exportul catrea aliati? Ma refer la astia ca noi, nu la UK sau Israel!
Sincer cred ca ne-ar vinde. Dar nu avem cu ce sa le lansam. Ar trebui updatate substantial F-urile noastre pentru asta. Probabil macar tape 6.5, standardul care permite lansare JASSM
Cum au ajuns rachetele astea sa aibă formele astea???? Ce rațiune sta în concepția lor. Forma clasica nu e buna?
Profit de articol ca sa-mi expun ideea cu VCIWS (very close…). Cine vrea sa faca misto, nu are decat, cine vrea sa critice constructiv, multumesc anticipat.
O nava de categoria fregata are cel putin 2 salupe de salvare, plus foarte multa apa in jurul ei. Cum putem folosi acestea ca sa cream un VCIWS (o ultima line de aparare)?
Ideea este de a folosi apa din jur in componenta unui fel de blindaj reactiv, cu specific marin.
Cele 2 salupe navigheaza la 150 – 200 metri distanta de babordul respectiv tribordul navei mama si trag dupa ele (la o distanta de circa 100 m in spate, pentru a nu fi afectate de explozie), furtune umplute cu explozibil (preferabil C6 + praf de aluminiu). Furtunul impreuna cu explozibilul trebuie sa aiba o flotabilitate neutra.
Atunci cand alte mijloace de aparare anti-racheta au esuat (sau nu sunt prezente, in cazul nefericit al navelor noastre), la apropierea unei P800 rusesti se detoneaza un furtun explozibil (care era la o adancime optima – nu stiu exact cat, ar trebui facute teste). Furtunul este mentinut la adancimea optima de o „undita”, de flotabilitatea neutra plus presiunea hidrodinamica data de viteza salupei.
Valul de apa rezultat in urma exploziei, de circa 100 m lungime si 15 – 20 metri inaltime ar trebui sa detoneze prematur racheta inamica, sau in cel mai rau caz sa o determine sa „sara” peste tinta ei.
De retinut ca valul necesita timp pentru a ajunge la inaltime si este temporar (cateva secunde), asa ca trebuie calculat momentul detonarii tinand cont de viteza si distanta rachetei inamice.
Problema cea mai dificila pentru o astfel de racheta este motorul scramjet.
Pana acum au reusit sa construiasca astfel de motoare functionale doar americanii, rusii, indienii si chinezii.
Aprinderea combustibilului si o ardere stabila in regim supersonic, sunt foarte dificil de realizat.
Fata de un motor racheta, folosind aerul din atmosfera, scarmjetul nu are nevoie de oxidant,.
Oxidantul intr-o racheta cu combustibil lichid, cantareste de pana la 3 ori mai mult decat masa de combustibil.
Este etxraordinar de dificil sa construiesti un banc de testare pentru astfel de motor.
Protectia termica a rachetei se poate realiza intru-cat timpul de functionare este foarte scurt, probail cateva zeci de secunde.
Sa nu uitam ca un ICBM are in faza finala la intrarea in atmosfera 7-8 km/s si rezista 10-15 secunde.
@grigore, sa nu uitam ca scramjet-urile s-au testat in stratosfera la peste 20.000m nu la nivelul marii. E o diferenta de densitate a aerului de la 2-3% la 100%.
Nu cred ca e de facut misto, daca nu ma insel in WW2 navele grele isi foloseau artileria principala (care nu putea fi folosita ca armament AA) intr-un mod similar impotriva avioanelor torpiloare, care trebuiau sa vina la foarte mica altitudine: executau tir in apa, cu intentia de a provoca coloane de apa care constituiau adevarate capcane pentru pilotii din torpiloare; chiar daca nu erau loviti de coloane, erau nevoiti sa faca schimbari repetate de curs si scadea posibilitatea de a lansa torpila cu success si pe directia potrivita. Nu stiu totusi ca un avion sa fi fost doborat in acest mod.
Revenind la ideea ta, problema majora este temporiazarea: daca racheta aia chiar se misca cu 7 M , inseamna aprox 2 km / s, ceea ce iti da o fereastra de reactie neverosimil de mica. In plus, ar trebui sa ai doua salupe permanent in apa, pentru a acoperi ambele borduri, si ar trebui sa fie o sincronizare perfecta intre ele si nava mama, lucur dificil mai ales pe mare montata. Poate o alternativa ar fi niste dispositive similare cu vechile grenade antisubmarin, lansate din borduri insa nu din pupa. Presupunand ca ai reusi sa le lansezi la timp, la o distanta de minim 100 de metri de nava ta si dispersate pe o suprafata de 100×100 metri patrati, ai putea obtine nu un „zid” de apa, ci un „deal”. Avantajul ar fi ca ar putea opri chiar mai multe rachete, daca vin pe acelasi curs in secventa rapida. Nu stiu cat de fezabil ar fi asa ceva, dar asta e…”my two cents” 🙂
@mihai: la versiunea cu grenade antisubmarin m-am gandit prima data, dar nu e realista. Timpul necesar grenadelor, intre lansare si detonare, e de circa 3 – 4 secunde, care se adauga timpului necesar apei sa se ridice la inaltime. Cu furtunul (sau mai multe butoiase?) cu explozibil deja pe pozitie nu mai pierzi aceste 3 – 4 secunde ff pretioase.
Daca vrei sa le faci sa bubuie aproape de nava, asigura-te ca rezista nava.
De asemenea, vezi ca trebuie o cantitate substantiala de explozibil:
https://www.youtube.com/watch?v=rtxKovDERuM
Ideea cu balonu’ e buna, nu e caterinca.
Zirconu’ e ca bizonu’, nu gandeste, se duce direct la ceea ce i s-a spus ca e o tinta. Si da de stire ca vine inca de departe.
Viteza mare e aici un handicap. Timpul scurt nu-i permite bizonului sa analizeze si sa deceleze intre o tinta reala si una falsa.
Zirconu’ e bun la tinte fixe, sau cu mobilitate redusa. Asa vad eu problema.
LRASM in schimb e subsonic, stealth si cu amprenta IR foarte scazuta. Are AI foerte dezvoltat.
LRASM cauta, analizeaza, da tarcoale si incearca sa evite apararea inamica. Abia cand e fata-n fata cu nava inamica , accelereaza.
Merge la rasul apei si e greu de detectat. Nu face zgomot.
PS Cica are si senzori de miros. Vai de viata lui Kirov 🙂
Am vazut ceva la britanici. Radarul era cuplat la un balon captiv. In pozitia strans, statea pe comanda, asa cum sta orice radar.
Cand il desfasurau, se ridica balonul, cu tot cu radar, ramand cuplat de nava prin cablurile de energie si de transmisie date.
Un fel de JLENS naval.
E o idee nastrusnica, dar nu rea. Majoritatea navelor au facilitati ce le-ar permite o astfel de utilizare. Pazea la vreme, insa.
Paradoxal poate, dar este foarte posibil ca cea mai buna aparare impotriva acestui tip de rachete sa fie contramasurile – vezi Nulka, combinat cu avertizare timpurie.
Pentru o industrie care nu reuseste sa produca in serie un radar AESA care sa fie instalat pe avioane, ma intreb cum vor reusi sa produca sistemul de ghidare activa al unei astfel de rachete astfel incat sa functioneze optim si sa si loveasca ceva…
Ar fi multe de invatat din angajamentul din largul Bab-el-Mandeb – USS Mason si rachetele chinezesti lansate din Yemen. Daca s-ar da publicitatii mai multe informatii…
Teoretic rachetele anti-nava ale rusilor sunt magnifice.
Cam asta ar fii solutia, bruiajul, activ/pasiv…
Rachetele hipersonice au fost gandite pentru obictive strategice, mari.
Asa cum este portavionul.
C-am asta a fost filosofia chinezilor. Si nu ar trimite una, ci mai multe, la saturatie.
Ideea e de a lovi de departe, dar intr-un timp scurt si de a pune in dificultate defensiva adeversarului prin viteza extrem de mare a rachetei.
Brahmos, care e operationala, are o traiectorie balistica, dupa care pica precum bolovanu’. De aici si slabiciunea ei: are o traiectorie predictibila si e detectabila de la distanta. NU cred ca face fata unui SM6, Stunner, ESSM sau ceva de genul asta.
Rusii au venit cu ideea de a merge la rasul apei pentru a fi detectata cat mai greu in faza finala. Dar cum spuneam mai inainte, viteza mare e un handicap in cazul unei tinte mobile.
In afara de ideea cu baloanele, am cautat sa vad daca exista radare AESA pe drone. Pentru ca lansand un numar suficient am putea avea o imagine de ansamblu a campului de lupta. Ar fi o grea lovitura pentru rachetele de croaziera 🙂
Am gasit ca unii se gandesc deja.
Leonardo will supply its PicoSAR AESA radars to Safran Electronics & Defense for installation on the French Army Patroller UAVs
http://www.leonardocompany.com/en/-/picosar-french-armed-forces-forze-armate-francesi
Si inca un cuvant despre LRASM. A fost gandita sa loveasca o nava dintr-un grup de nave. Stramtoarea Kerci ar deveni un Bab-el-Mandeb, adica „Poarta plangerii” 🙂
Ia mintea mea solutia impotriva zirconului este rusească si se numeste pantsir2
Asta tb sa protejeze kirov
Sau la noi proiecte de modernizare siret + rradar + rachete modernizate 80L etc
Pantsir loveste tinte cu viteza maxima de 1000m/s
pai upgradezi munitia tunului, lungesti teava ca sa cresti viteza proiectilului si mai pui 4 boostere pe fiecare racheta ca ii cresti viteza şi cam aia e,
nu este obligatoriu sa dobori zirconu, ajunge sa ii modifici traiectoria sau sa io faci incontrolabila,
o explozie termobarica cu cateva miimi de secunda inainte de aparitia zirconului modifica nivelu de presiune si da senzorii zirconului peste cap,
mijloacele astea de contracarare ale zirconului trebuie sa actioneze cu multi km inainte de a ajunge asat in apropierea navei, in imediata apropiere a navei sau a tintei terestre este prea tarziu,
cum functioneaza shtora, trophy si restu, ar trebui sa poata fi deviat si zirconu
NU opresti cu tunul o tinta care zboara cu 7 Mach, orice ai face…
Ceva pe bază de puls electromagnetic n-ar merge?
Se poate opri ..dar nu de tot 🙂 ca si cu Scud in Golf cu PAC-2 Le-au distrus nu ii vorba, dar incarcatur mai zbura pe traiectorie balistica dezordonata ..
Cresc sansele de supravietuie ale navei tinta, dar nu ajunge la varianta safe..
http://scout.com/military/warrior/Article/Lockheed-Navy-Test-Ship-Deck-Firing-Tech-for-New-LRASM-Weapon-105709640