MiG-21 in timpul testelor Have Doughnut – Sursa: area51specialprojects.com
Imaginea clasica a MiG-ului 21 este cea a unui interceptor pur, proiectat pentru rata ascensionala si viteza la mare altitudine, sacrificand in schimb raza de actiune si manevrabilitatea pana in punctul in care este considerat periculos de pilotat la viteze reduse si in special la aterizare.
O viziune diferita asupra lui vine insa din cel mai neasteptat colt a lumii. La sfarsitul anilor ’60 SUA a inceput un program secret de testare si evaluare a MiG-21, in paralel cu MiG-17, impulsionati de rezultatele nesatisfacatoare obtinute in luptele aeriene purtate pe cerul Vietnamului.
Scurta istorie
Primul MiG pe care SUA a reusit sa-l obtina a fost un MiG-21F-13, furnizat de Israel in 1968, acesta fiind subtilizat initial de Mossad in 1966 din Irak cu ajutorul unui pilot dezertor, in urma operatiunii “Diamond”. A fost inceputul programului Have Doughnut de exploatare a MiG-ului 21, in acelasi timp cu programul similar Have Drill/Ferry concentrat asupra MiG-17, aparate furnizate tot de Israel in aceeasi perioada.
Ambele proiecte s-au desfasurat intr-un deplin secret la baza Groom Lake cunoscuta sub denumirea mult mai celebra de Area 51. Proiectul succesor s-a numit Have Idea si a fost transferat din Area 51 la baza de teste Tonopah, Nevada. La colectia initiala de avioane s-au adaugat noi MiG-uri 21 din Indonezia, MiG-uri 23 din Egipt si in final aparatele chinezesti F-7B.
MiG-21 Have Doughnut – Sursa: area51specialprojects.com
In urma programului de testare a avioanelor adverse s-a nascut ideea unui program de antrenament pentru pilotii USAF, US Navy si USMC in conditii reale, MiG-urile fiind pilotate de personal USAF incadrat in escadrila 4477 Testare si Evaluare.
Programul de antrenament, cunoscut sub numele de Constant Peg, s-a desfasurat pana in 1988 cand a fost dezactivat. A fost desecretizat abia in 2006, fiind considerat unul din proiectele secrete cu cea mai lunga durata.
Sint indicii ca programul continua si in prezent, sub un alt nume si intr-o alta locatie, diverse rapoarte semnaland prezenta a Su-22, MiG-29 si Su-27 in Nevada.
Rezultatele
Concluziile evaluarii MiG-21 au ilustrat punctele forte ale acestuia:
-usor de pilotat
-intretinere simpla
-manevrabilitate buna la viteza redusa, performanta contrara asteptarilor avand in vedere configuratia delta a aripii
-suprafata frontala redusa
-incarcarea alara redusa (in comparatie cu avioanele SUA contemporane, dar totusi mai mare decat MiG-17)
-rata instantanee de viraj buna
A fost alcatuita si o lista cu aspectele deficitare:
-aceleratie slaba
-vizibilitate proasta
-viteza maxima redusa la joasa inaltime, socuri puternice la 0.98M sub 5.000m ( 15.000ft )
-rezistenta aerodinamica mare in viraje si deci pierdere mare de viteza
Scopul evaluarii era identificarea tehnicilor pentru exploatarea deficientelor si minimalizarea punctelor forte in comparatie cu aparatele americane contemporane cum ar fi F-4C/D/E, F-105D/F, F-111A, F-100D si F-5A.
De interes deosebit s-a bucurat comparatia cu F-4, principalul aparat utilizat de SUA in acea perioada.
Astfel, MiG-21 putea intoarce mai rapid, fiind considerat un aparat foarte manevrabil prin comparatie cu F-4, cu dezavantajul pierderii mai rapide de viteza. F-4 avea avantajul acceleratiei superioare sub 10.000m (30.000ft) si mai ales al vitezei maxime sub 5.000m (15.000ft).
MiG-21 Have Doughnut – Sursa: area51specialprojects.com
Ca urmare, tactica dezvoltata cerea evitarea manevrelor prelungite in plan orizontal la viteza mica, sub 5.000m unde MiG-ul era in avantaj, in schimb exploatarea acceleratiei superioare prin manevre in planul vertical si mentinerea unei viteze superioare 0.98M, limita pentru MiG-ul 21 la altitudini reduse. Se incuraja atacul din emisfera posterioara a MiG-ului, unde vizibilitatea era in mod special proasta.
Diagrama raza / rata de viraj vs viteza, MiG-21 vs F-4 – Sursa: area51specialprojects.com
Un aspect ironic al comparatiei F4 vs MiG-21 este faptul ca in timp ce Vestul considera MiG-ul mai manevrier, Estul il evalua pe F-4 ca fiind superior. O posibila explicatie putea fi existenta unor ratiuni de politica interna, cu alte cuvinte prezentarea unei amenintari supradimensionate ca un mijloc de presiune asupra guvernelor respective pentru a continua dezvoltarea unor noi generatii de avioane.
Evaluari Vest si Est – Sursa: Fighter Performance in Practice F-4 Phantom vs MiG-21
O descoperire importanta a fost faptul ca MiG-ul dipunea de resurse neutilizate in mod curent de pilotii antrenati doar pentru interceptie la viteze si altitudini mari. Asfel, exista teoria conform careia avionul ar fi suportat, la viteze mici, un unghi de atac mai mare decat cel recomandat, calibrat pentru viteze superioare (nu dispunea de nici un dispozitiv de reglare al unghiului maxim admis in functie de viteza si astfel se recomanda valoarea cea mai conservatoare) si astfel la viteze mici s-ar fi obtinut o portanta mai buna si performante superioare celor prevazute in manualele de pilotaj.
Oricare ar fi fost adevarul, concluzia Have Doughnut si Constant Peg a fost ca MiG-21 reprezenta un adversar foarte periculos pentru avioanele SUA contemporane si tactici speciale au trebuit dezvoltate pentru contracararea lui.
A fost inca un element care a contribuit la dezvoltarea nu numai a unei noi generatii de avioane de vanatoare (F-15, F-16 & F-18) dar si a unei intregi conceptii care favoriza solutiile aerodinamice ce asigurau o conservare mai buna a energiei in timpul manevrelor in locul aripii delta pure.
Dezvoltarea finala
Trebuie insa facuta precizarea ca versiunea pe baza careia s-a facut comparatia a fost MiG-21F-13 si, in timp ce noile generatii de avioane americane au devenit mult mai manevrabile decat venerabilul F-4, versiunile ulterioare ale MiG-ului 21 au devenit din ce in ce mai grele fara a modifica insa suprafata aripii, rezultand deci o incarcare alara din ce in ce mai mare. Consecintele au fost o manevrabilitate mai slaba si dificultati suplimentare pentru piloti la aterizare. Este unul din aspectele cel mai des invocate de indieni pentru a justifica rata mare de pierderi suferite de MiG-urile lor.
Asfel, pentru aceeasi suprafata a aripii de 23mp, versiunea F-13 avea o greutate maxima de 8625kg, versiunea PFM cantarea 9080kg, MF 9700kg iar bis 10100kg. Corespunzator, incarcarea pe suprafata s-a deteriorat de la 375kg/mp (F-13),la 394kg/mp (PFM), 421kg/mp (MF) si in final la 439kg/mp (bis). Varianta UM, de antrenament, este si cea mai usoara, 8500kg.
Mai merita de precizat ca aparatele romanesti LanceR provin din modernizarea versiunii M/MF/MF-75 (monolocurile) si UM (bilocurile)
Din punct de vedere aerodinamic, cea mai evoluata versiune a MiG-21 este o dezvoltare a clonei chinezesti (F-7E) care a incercat corectarea problemei cresterii de greutate printr-o crestere corespunzatoare a suprafetei aripii.
F-7E – Sursa: www.airvectors.net
Surse:
area51specialprojects.com/migs.html
en.wikipedia.org/wiki/4477th_Test_and_Evaluation_Squadron
en.wikipedia.org/wiki/Have_Doughnut
en.wikipedia.org/wiki/Operation_Diamond
magonia.haaan.com/2010/the-roswell-incident-yf110-and-constant-peg-curtis-peebles/
www.flightglobal.com/airspace/cfs-filesystemfile.ashx/__key/CommunityServer.Discussions.Components.Files/324/1031.MAKING-THE-BEST-OF-MiG_2D00_21.pdf
www.scribd.com/doc/87351022/Fighter-Performance-in-Practice-F-4-Phantom-vs-MiG-21
http://www.mig-21.de/english/technicaldata.htm
http://www.bharat-rakshak.com/IAF/Aircraft/Current/608-MiG-Prodyut.html
www.aripi-argintii.ro
http://www.airvectors.net/avmig21_2.html
Sursa: Tehnomil
Eu am impresia ca ambii avdersari ii credeau pe ceilalti mai buni ca ei si de aici frica de ceilalti – manualul este manual, Dorel Luca si multi altii s-au prins de adevarata valoare a MIG-ului 21 inclusiv indienii, dar nici F 4 Phantom nu era de lepadat, ambele avioane erau comparabile ca si caracteristici si MIG 21 era printre cele mai buna aparate pana la aparitia teen series.