In cursul unor teste la sol din luna decembrie o componenta a motorului Pratt & Whitney’s F135 a suferit avarii, lucru care facut compania productoare sa anunte ca respectiva componenta are nevoie de o reproiectare.
Generalul Christopher Bogdan a declarat saptamana trecuta: “You may or may not know that we managed to do some pretty good damage to an engine down in Florida”, avariile survenind in timpul unor teste “accelerated mission testing”.
Componenta cu pricina este prima treapta a Integrally Bladed Rotor (IBR) – cunoscuta si ca „blisk” – care a “explodat” in timpul testelor la sol dupa ce a fost folosita echivalent cu 2200 de ore zbor, ceea ce ar corespunde cu 9 ani de serviciu. Motorul aflat in teste era pentru varianta F-35 STOVL, dar reproiectarea sistemului IBR va afecta si toate cele trei modele ale F-35.
Producatorul motoarelor a spus ca avaria suferita este minora si ca intregul sistem se afla oricum intr-un stadiu avansat de reproiectare datorita incercarilor de reducere a costurilor si ca in viitoarea configuratie motorul va fi mai greu cu aproximativ 3 kilograme.
Sursa: AviationWeek
GeorgeGMT
Sa vezi ce rade Arhenghel de ei 😉 🙂
Mda 😛 😛 😛 😛
„…as the engine reached 77% of its required life…”
combinata cu…
„The specific engine involved was the highest-time F135 in the test fleet, with 2,200 hr. of running time, or approximately nine years of service as a test engine. In terms of hours, Pratt says FX648 had more than four times the hours of any engine used in F-35 flight testing, and more than 10 times the hours of any operational F135 engine.”
Ok, poate nu-mi functioneaza bine mie materialu’ cenusiu azi, dar…
2,200 hr si 77% of its required life luate impreuna, cate…
…mii de ore trebuie sa functioneze un astfel de motor „in campul muncii”?
Sau e vorba aici numai de limita de testare a motorul de teste?…care ar trebui sa fie – dupa calculele mele – cam o treime din cea preconizata a celor instalate pe pasaroaie…
Ce-mi scapa?
Cam 3000 de ore de functionare este resursa motoarelor moderne. In mod normal ca motorul sa fie certificat trebuie ca sa functioneze in timpul testelor mai mult decat va fi garantat. Faptul ca a clacat la 70% din viata preconizata inseamna ca este vorba ori de o greseala de proiectare ori de o greseala de executie.
yep, brain fart…
…ma tot gandeam, ce naiba „he did a russian”?
🙂
Bingo…
Pardon Mda….
They did a Russian. Asta e modul in care lucreaza rusii fac un proiect si apoi se apuca imediat sa faca prototipuri sa le testeza sa le distruga in teste si apoi sa reproiecteze. Americanii prefera sa bage purcoiul de bani in R&D sa faca cinspe proiecte inainte sa prototipeze macar un subansablu si sa intre in faza de testare cu o idee clara de ce face produsul si cat rezista. Testarea devine astfel doar o confirmare a procesului de R&D nu parte a sa. D-aia programul spatial rus are de vreo 10 ori mai multe rachete explodate la lansare decat cel american dar de vreo 2 ori mai putini morti. Rusii se astepau sa le explodeze rachetele in fazele initiale, daca explodau la americani de-obicei era ceva naspa de tot, neasteptat si de-obicei in timpul exploatarii cu echipaj la bord.
Pentru proiecte mai putin complexe modul rusesc este mai ieftin si eficient in schimb de la un anumit nivel de complexitate modul american devine mai eficient. De-aia rusii au pierdut cursa spre luna. Modul lor obisnuit de a face lucrurile cerea distrugerea a 5 rachete, „a doua ca marime din lume” ( https://en.wikipedia.org/wiki/N1_%28rocket%29 ), si n-au avut vointa sa faca asta odata ce a murit conducatorul proiectului.