Mărturisesc că, inițial, am vrut să fac un articol cuprinzător, exhaustiv, despre Victory, Nelson și apogeul naval al războaielor napoleoniene, Trafalgar. Nu că nu aș fi știut în mare despre ce este vorba, dar, curând, am realizat că realmente au curs râuri de cerneală pe acest subiect iar eu nu aș fi putut aduce mare lucru în plus…
În cursul documentărilor mele pe acest subiect am găsit cele două documentare de mai jos și am realizat că, văzându-le, poți să înțelegi foarte multe despre marina britanică a acelor vremuri. Pentru că, deși mai toată lumea vorbește despre Nelson și bătălii, dezbate strategii etc ș.a.m.d. mult mai puțină lume vorbește despre ce însemna construcția și operarea unei nave de linie din clasa I așa cum era His Majesty’s Ship Victory.
Împătimit cititor al romanului istoric, am dat la un moment dat peste odiseea Aubrey & Maturin a lui Patrick O’Brien, cărți pe care le-am citit cu o aviditate de care nu mai dădusem dovadă din liceu (și au trecut mulți ani de atunci…). Am redescoperit o lume în aparență romantică, în realitate o lume extrem de dură, plină de neajunsuri și suferințe, însă o lume extrem de interesantă. Ca o scurtă paranteză, sunt curios cum ar reacționa niște marinari militari din ziua de azi dacă mâine ar fi brusc teleportați pe o fregată de secol XVIII… 🙂
Am ales să public acest articolaș într-o zi de weekend pentru că cele două documentare chiar merită să fie urmărite integral, în tihnă, la o cafea/răcoritoare/bere, cei mai norocoși dintre noi de undeva de pe o plajă, la umbră, cu marea susurându-le la picioare…
O navă de linie precum Victory era în secolul al XVIII-lea nava capitală – „capital ship” a vremurilor sale, așa cum a fost cuirasatul în Primul Război Mondial, portavionul în cel de-Al Doilea Război Mondial sau submarinul cu propulsie nucleară și rachete balistice intercontinentale (nucleare și ele, se înțelege) în zilele noastre. Arma navală supremă!
Dacă Revoluția Industrială a apărut în Anglia (și aici sunt interesant de văzut motivele și cauzele pentru care această revoluție s-a declanșat mai întâi în Anglia și nu în Franța sau statele germane), dominația mondială a majestăților sale britanice a fost desăvârșită și menținută (Pax Britannica) cu ajutorul Royal Navy, după ce micul-mare împărat a fost învins și convins să se retragă.
Războaiele napoleoniene au fost corolarul evoluției Royal Navy, evoluție începută cu victoria împotriva Invincibilei Armada trecând prin rușinea administrată de Michiel Adriaenszoon de Ruyter și finalizată cu înfrângerea completă a Franței micului împărat, un om care n-a înțeles niciodată valoarea marinei militare. După acest război, Royal Navy nu a mai avut rival pe mare, cam în același mod în care astăzi, US Navy nu are rivali pe mare. Spre deosebire de alte națiuni europene profund implicate în războaie continentale, Anglia a înțeles de unde vine puterea supremă: inovație și tehnologie, cadru politic și juridic adecvate dezvoltării, progresului și comerț, care comerț înseamnă și în sfânta zi de azi transporturi maritime și, pe cale de consecință, mări libere și controlul acestora. Un lucru atât de simplu și pe care totuși atât de puțini l-au înțeles cu adevărat, unii probabil că niciodată (a se citi furnizori regionali de securitate).
Revenind la Victory, exponenta puterii Royal Navy, o întreagă pădure a fost tăiată pentru a asigura construcția ei și nenumărați oameni au fost luați cu arcanul la oaste pentru a asigura manevrarea și navigația sa.
Închei doar prin a constata că Royal Navy de azi nu este decât o palidă imagine a Royal Navy din timpul lui Nelson, Churchill sau din timpul Războiului Rece.
Extinzând, aș putea opina că 30 de ani de pace și bunăstare și-au lăsat o amprentă dureroasă asupra marinelor militare occidentale iar astăzi, Europa nu este în stare să disloce mai mult de 3-4 nave în același timp într-una din cele mai fierbinți zone – Marea Roșie. Unii chiar s-au făcut iremediabil de râs în acest proces. Să sperăm că am ajuns la fundul sacului și că această nefericită tendință s-a oprit și și-a inversat cursul.
Sper să vă placă, în special lui @Dinu care citea cărțile lui O’Brian și avea dificultăți cu traducerea numeroșilor termeni maritimi. Măcar acum va ști ce semnifică fiecare denumire… 🙂
Vizionare plăcută!
P.S. După cum știți, HMS Victory poate fi vizitată la Portsmouth Historic Dockyard, UK.
Tocmai ce am vizitat-o acum vreo 2 luni. Si pe ea si pe Warrior aflata in vecinatate. Impresionante amandoua. Parti esentiale din istoria navala a fostului imperiu. Total de acord cu afirmatia ca Royal Navy e departe de ce-a fost. Dovada era chiar acolo. In timpul vizitei mele era la reparat jumătate din perla coroanei actuale a Royal Navy (HMS QE), dupa ce a costat contribuabilul englez un mare munte de bani. Si nu era singura, ii tinea de urat HMS Duncan si el in reparatii.
” In timpul vizitei mele era la reparat jumătate din perla coroanei actuale a Royal Navy (HMS QE)”
????
HMS Queen Elizabeth este andocata la Rosyth in Scotia de patru luni. HMS Prince of Wales? Faptul ca ai vazut pe punte tot felul de structuri nu este indicativ de reparatii per se. Mai de graba „scheduled availability maintenance” este inculpatul.
„…finalizată cu înfrângerea completă a Franței micului împărat, un om care n-a înțeles niciodată valoarea marinei militare.”
Esti o victimà a restrângerii surselor de informație, cu precădere anglo-saxone.
Nu numai că marele împărat a înțeles valoarea marinei militare, dar chiar a avut o intimă cunoștiință, participând la operații amfibii și acordând importantă coordonării între trupele terestre și marină.
Te invit să citești articolul acesta al amiralului Ortoli, este édifiant :
„Pentru publicul larg, istoria maritimă a Imperiului poate fi rezumată într-un singur nume: Trafalgar, deși amintirea sa nu este strict asociată cu responsabilitatea directă a împăratului. Dar mulți sunt tentați să concluzioneze că Napoleon nu a înțeles marina. Așadar, ce înseamnă „înțelegerea Marinei” pentru un șef de stat, pentru stăpânul temporar al Franței?
În mod evident, înseamnă înțelegerea rolului Marinei în politica națiunii și conceperea, în același timp cu realizarea, a instrumentului acestei politici. Aceasta înseamnă, de asemenea, în mod necesar, cunoașterea mării, cunoașterea marinarului; un element, o populație, care are o personalitate. Prima are legile sale formidabile, care se impun cu toată puterea naturii, a doua are psihologia sa, modelată de un mod de viață particular, care nu poate fi ignorată fără a risca să compromită capacitatea acestor oameni de a servi eficient. A înțeles Napoleon Marina în ceea ce privește vocația sa națională, structurile sale și oamenii săi?”
Asta ca să-ți deschidă apetitul. Urmarea aici :
https://www.napoleon.org/histoire-des-2-empires/articles/napoleon-et-la-marine/
De inteles Nabulio (cum era alintat de Madame Mere) a inteles, dar el a inteles de asemenea ca nu avea cu ce sa contracareze avantajul strategic detinut de Royal Navy, deci cam toate initiativele lui au jucat pe la marginea problemei. Pana la urma a revenit la vechea strategie si ravna a monarhilor Frantei de a administra o lovitura directa prin invazia insulei. Mai bine de un secol nu a fost sa fie. Resurse s-au canalizat, rezultatul final din 1805 il stim, iar oportunitatea a fost pierduta pentru durata conflictului.
„Războaiele napoleoniene au fost corolarul evoluției Royal Navy, evoluție începută cu victoria împotriva Invincibilei Armada trecând prin rușinea administrată de Michiel Adriaenszoon de Ruyter și finalizată cu înfrângerea completă a Franței micului împărat, un om care n-a înțeles niciodată valoarea marinei militare.”
Esti in eroare completa la treaba asta. Napoleon a inteles foarte bine importanta marinei de aia a si vrut sa il spanzure pe Villeneuve dupa ce a pierdut flota.
Dar unde se vede cat de mult intelegea si punea valoare pe importanta marinei este in invazia egiptului (facuta sa controleze trecatoarea suez si sa opreasca marina engleza) si in sistemul continental care era menit sa blocheze comertul maritim englez(ca n-a functionat e partea 2).
Era foarte preocupat atat de importanta comertului cat si de cine controla marile.
„Micul imparat” este cel mai mare comandant militar din toate timpurile. Nobody comes close. Clausewitz i-a pus porecla zeul razboiului.
Pregătirea debarcării în Egipt a fost administrată de Napoleon Bonaparte personal (era „doar” general, pe vremea Directoire-ului), cu mult succes. Desi flota franceză a fost distrusă după debarcare, de către perfidul Albion, la Abukir.
Însă canalul Suez a fost dat în folosință în 1859, mult după moartea împăratului, deci nu era vorba de a controla Suezul.
„Însă canalul Suez a fost dat în folosință în 1859, mult după moartea împăratului, deci nu era vorba de a controla Suezul.”
Ai dreptate. Era comertul catre Levant.
The following year, the Directory, the five-person group that had governed France since 1795, offered to let Napoleon lead an invasion of England. Napoleon determined that France’s naval forces were not yet ready to go up against the superior British Royal Navy. Instead, he proposed an invasion of Egypt in an effort to wipe out British trade routes with India. Napoleon’s troops scored a victory against Egypt’s military rulers, the Mamluks, at the Battle of the Pyramids in July 1798; soon, however, his forces were stranded after his naval fleet was nearly decimated by the British at the Battle of the Nile in August 1798.
https://www.history.com/topics/european-history/napoleon
p.s.
Inca o chestie mai putin cunoscuta despre Napoleon este ca punea mare accent pe informatie. Dorea mereu cat mai multe informatii despre armata adversara, planurile lor si mereu vroia harti cat mai corecte si mai actualizate. A fost unul din pionierii a ce azi numim informational superiority.
Si la Acco in 1799 Napoleon a mancat bataie si n a reusit s o
cucereasca
https://en.wikipedia.org/wiki/Siege_of_Acre_(1799)
Nu, nu a luat bataie. Pur si simplu nu a avut resursele necesare sa o cucereasca.
Noroc cu Tsahal.Au pus Iron Dome in pozitie si interceptau ghiulele franceze.
Cumparati made in Israel.Combat proven since 1799.
Nu, nu era Tzahal 🙂 dar ca sa ai satisfactie era si acolo un evreu numit
Farhi, care a avut un rol important la aparare.
Britania, si ei cu numai 2 vase au pus
capacul fortelor franceze.
Asa ca tot cu coada intre picioare
acest stralucit a plecat.
@Dov
Un profesor de istorie din israel are o vorba:
Jews didn’t use cannons they sold them.
Acuma noi vrem sa vindem Atmos 2000
🤣
Oricum campania din Egipt i-a adus lui Napoleon acea aura de mare mare comandant militar, incat a putut prelua puterea foarte usor.
Razboiul de 7 ani si revolutia franceza au slabit flota Frantei, astfel ca englezii au putut capata un avantaj tehnologic suficient, cat sa le asigure suprematia pe mare.
Trebuie sa mentionez ca si la capitolul experienta flota Frantei statea foarte prost. Echipajele sufereau de lipsa de iesiri pe mare…
Royal Navy de azi nu mai domina marile, dar nici slaba nu e. Cele doua portavioane stau marturie.
Deoarece nu mai e mare putere coloniala, o flota masiva nu si-ar justifica existenta.
Azi exista alte mecanisme de a exploata fostele colonii (FMI, Banca Mondiala etc.)
„curând, am realizat că eu nu aș fi putut aduce mare lucru în plus…”
Tocmai de aceea, poate că o referire decentă la o personalitate precum Napoleon ar fi fost o abordare mai potrivită staturii dvs, pentru un articol de popularizare a unui subiect istoric.
După părerea mea de strateg de cafenea/ berărie/pizerie avantajul Angliei în războaiele napoleoniene a fost că a avut cam în același timp un Wellington pe uscat și un Nelson pe mare în timp ce Franța a avut un strălucit Napoleon pe uscat și atât. Amiralul Suffren, cel care îi putea face față lui Nelson, ( scorul între ei era 1-1 la meciuri jucate în Oceanul Indian ) murise în 1788. Oricum, Suffren era reagalist și nu cred că ar fi trecut de partea Revoluției așa cum a făcut-o Lafayette par exampl. La Abukir francezii au fost în avantaj. Au avut mai multe tunuri, mai mulți oameni, bașca artileria de cetate care a tras în ,,engleji” pt că fortul era ocupat de armata napoleoniană. Problema a fost la corpul de comandă. Amiralul Brueys, deși știa că vin englezii s-a pregătit de culcare, ca orice burghez cu tabieturi. Nava amiral franceză era mult mai puternică decât nava lui Nelson, dar degeaba.
eu nu prea servesc teoriile cu g.o.a.t si geniul all time in nici un domeniu…..intodeauna inaintasii vor avea atuul peste urmasi ,ei genrează miscarea.toti strategii ,oamneinii de stiinta ,artistii si-au adus aportul la evolutie si au lasat-o intr-un punct.dupa ei au veniti altii care au continuat munca lor prin abordari diferite sau liniar.
stroct militar carlige,front inaintat ,ambuscada ,etc. folosesc si animalele in salbaticie instictual.
maiestria apare la homospiens ca o face constient,iintrunit ,cu mari acumulari de oameni si tehnica ,cu planuri secundare dar si cu constientizarea esecului.
omenirea are multi strategi ,fiecare cu plecarea-cresterea-apogeul lui.
dpmdv cand te intinzi mai mult decat iti este plapuma (oameni,tehnica,logistica,subestimare,igonoranta) si totusi te bagi all in esti doar un jucator. jucator bun,cu abilitati dar doar un jucator…cand norocul si sansa au prea multe procente in planul tau .
Napoleon a fost genial, dar asta nu înseamnă că a fost genial în toate acțiunile sale.Desi la nivel strategic a înțeles rolul marinei, din punct de vedere tactic a încercat sa aplice pe mare principiile luptei luptei pe uscat.Urmarea a fost Trafalgar care ii este în mare măsură imputabila
Nu cred ca Trafalgar i se poate imputa lui Napoleon.Acolo ordinea de bataie a flotei franco-spaniole au stabilit-o Villeneuve si Gavina iar potrivit lor lupta urma sa se dea dupa principiile clasice ale vremii ei avand si superioritatea numerica si vase mai puternice. A contat tactica neortodoxa a lui Nelson care a intrat ca berbecul in linia franco-spaniola fragmentand-o si pregatirea mult superioara a echipajelor engleze.
Planul campaniei l-a făcut Napoleon pe baza tacticii de uscat.Din xate știu impunea ca espadrele franceze blocate în porturi sa se unească și sa obțină superioritate fata de flota lui Nelson.Un plan viabil pe uscat dar fantezist pentru războiul pe mare.Englezii si-au unit flota și Villeneuve a fost silit sa se retragă la Cadiz.Trafalgarul a urmat doar pentru ca Napoleon l-a amenințat pe Villeneuve.Decizia corecta era clar de a Nu ieși pe mare sa ii înfrunți pe englezi.Dar Napoleon a insistat.
Mulțumesc mult Nicolae, am savurat ambele clipuri și da, am lămurit unele nelămuriri.
Da, e greu sa îl citești pemO’Brian în engleza dar merita. Ce păcat ca doar prima carte a fost tradusa
Un mare amiral britanic a zis despre armata lui Napoleon: ”Domnilor, eu nu zic ca francezii nu vor veni. Doar ca nu vor veni pe mare” :)))
Vizionar omu’ !
Au venit pe sub Mânecă.
Faine si educative articolele !
Tehnica;‘fără oameni geniali nu face mare lucru
Englezii l-au avut pe Nelson si el a făcut strategia câștigătoare in multe batalii
Iar francezii nu au avut un strateg militar contemporan in domeniu razboiului pe mare
Efectele s-au văzut
Napoleon a însemnat mult in strategia de lupta si in conducerea Franței
Napoleon a însemnat mult pt ca spre deosebire de englezi si restu conducătorilor vremii s-a înconjurat de specialiști din toate domeniile
Asta s-a văzut in codurile de legi
In regulile care au împins societatea franceza înainte
Codul civil si de procedura civila franceze au constituit temelia codului civil si a celui de procedura civila române adoptate la noi la 1964 si 1865 – in timpul scurtei domni a lui Cuza – coduri de legi care au fost folosite vreo 150 de ani
Nu exista totuși o rețeta valabilă întodeauna a succesului militar
Vremurile, timpurile si oamenii fac diferența
Sa fi mare nu-i mirare
Sa fi om ii lucru mare
Geniul lui Napoleon a fost invins numai de o Europa intreaga ! Si Franta era dupa Revolutia Franceza ! Razboaiele lui Napoleon a imprasiat progresul (in afara pierderilor inerente oricarui razboi). Dar daca era amiral ?
@Nicolae – multumesc pt „articolasul” de weekend
Am văzut acum și al doilea video inserat în articol. Dacă primul e mai tehnic – dar foarte interesant, nu îmi imaginasem așa o complexitate – al doilea e cu adevărat captivant. Mulțumesc, Nicolae!
Editat: OFFTOPIC