General de brigadă dr. Adrian Stroea, comandantul Brigăzii 8 LAROM „Alexandru Ioan Cuza”.
Domnule general de brigadă, sunteţi un împătimit cercetător al istoriei militare, în general, şi al istoriei artileriei româneşti, în particular. Cum s-a născut această pasiune? De ce arma artilerie?
De foarte timpuriu am îndrăgit istoria. Contactul cu cărţile valoroase de istorie, cu unele documente vechi mi-a trezit interesul pentru aprofundarea acestui domeniu. Astfel am descoperit aspecte inedite despre istoria armatei şi implicit a artileriei, unele dintre ele mai puţin cunoscute. Nu m-am rezumat numai la a o cunoaşte, ci mi-a plăcut să mă implic în restituirea sa camarazilor şi generaţiilor viitoare prin scrierea unor lucrări, atât ca unic autor, cât şi în colaborare cu colonelul în rezervă Marin Ghinoiu şi cu colonelul Gheorghe Băjenaru. Am în vedere, în mod deosebit, Enciclopedia Artileriei, prima enciclopedie a unei arme a oştirii române, o carte de o mie de pagini, într-un format grafic încântător şi cu un conţinut pe măsura aşteptărilor. De asemenea, cartea Artileria – 165 de ani de existenţă şi lucrarea Istoria artileriei în date şi imagini, o lucrare de referinţă pentru specialiştii din domeniu, pasionaţi de cunoaşterea gurilor de foc de artilerie, menţionată ca atare în marea majoritate a site-urilor dedicate artileriei. În paginile acesteia sunt prezentate toate cele 168 de guri de foc care au aparţinut, de-a lungul timpului, de la înfiinţare, din 10 noiembrie 1843, până în prezent, artileriei române.
O altă carte foarte dragă mie este Şcoala militară de artilerie – 130 de ani de existenţă, în care împreună cu colonelul (r) Marin Ghinoiu am reuşit să evidenţiem rolul acestei prestigioase instituţii de învăţământ în pregătirea artileriştilor şi, mai mult decât atât, în formarea unor caractere puternice, a unor personalităţi care s-au dovedit autentici servanţi nu numai ai artileriei, ci ai naţiunii. Este ştiut faptul că, de-a lungul timpului, mulţi artilerişti au deţinut funcţii de mare importanţă în societate (prim-miniştri, miniştri la Ministerul de Război/ Ministerul Apărării Naţionale sau alte portofolii). În File din istoria artileriei – întâmplări, fapte, oameni, carte scrisă împreună cu acelaşi colonel (r) Marin Ghinoiu, am relevat câteva personalităţi emblematice ale artileriei, dar şi fapte mai puţin cunoscute din istoria armei. Doresc să menţionez că lucrărilor inspirate de muza Clio li se alătură şi cele din alte domenii: tactică, strategie, instrucţie şi învăţământ. Fără lipsă de modestie, potrivit cunoştinţelor mele, sunt cel care a participat la scrierea celor mai multe cărţi, studii, articole, regulamente, instrucţiuni despre artilerie de-a lungul timpului şi mă bucur că am avut puterea, timpul necesar şi, nu în ultimul rând, voinţa de a o face.
Istoria trebuie cunoscută profund, fiind ineluctabil necesară pentru a şti să proiectezi viitorul, valorificând înţelept lecţiile oferite de istorie. Din păcate, în momentul de faţă, prea puţini sunt cei care acordă atenţia cuvenită istoriei, inclusiv istoriei militare. Sunt prea puţini cei care cunosc marile bătălii, planurile de campanie, determinările politico-militare care au stat la baza acestora şi cu atât mai mult învăţămintele desprinse. De aceea, cred că este important să se reconsidere studiul istoriei militare, locul său în procesul educaţional din instituţiile de învăţământ militar. Istoria militară oferă tinerilor ce îmbrăţişează cariera armelor modele autentice de comandanţi, modele de evoluţie în carieră şi le dezvoltă sentimentele patriotice. De-a lungul timpului, dezvoltarea artileriei a fost în cadenţă cu cea a artileriilor armatelor moderne, occidentale. Astfel, oştirea română a fost printre primele armate care au trecut de la tunul cu ţeavă de bronz la tunul cu ţeavă de oţel. Ne numărăm printre primele armate care au trecut de la încărcarea tunurilor cu proiectile pe la gura ţevii la încărcarea pe la culată, de la tunurile cu afetul de lemn la cele cu afetul de metal. De asemenea, românii au introdus între primii aparatele de ochire, având astfel posibilitatea de a executa trageri prin ochire indirectă.
Prin urmare, artileria armatei române a fost întotdeauna în cadenţă cu elementele de noutate tehnologică din domeniu. Parteneri în înzestrarea armatei române au fost de-a lungul timpului firme de renume precum Skoda, Schneider, Krupp, iar caracteristicilor tehnico-tactice ale unora din piesele de artilerie fabricate de acestea au fost proiectate adesea conform cerinţelor formulate în caietele de sarcini de ofiţerii români de artilerie. Din păcate, o spun cu toată responsabilitatea, pierdem cadenţa în momentul de faţă, în ceea ce priveşte modernizarea artileriei, în raport cu realizările pe plan mondial. Lipsa unor senzori performanţi în descoperirea ţintelor, exceptând Sistemul Argus, generează o disfuncţie acţională majoră artileriei. Cine nu deţine astăzi radare contra baterie este anacronic în raport cu realităţile câmpului de luptă. De asemenea, un alt neajuns îl reprezintă lipsa muniţiei inteligente, ceea ce face ca precizia tragerilor să nu fie cea dorită, iar consumurile de muniţie să fie mari, ceea ce imprimă o presiune substanţială asupra sprijinului logisticii. Cu toate acestea, nutresc speranţa că artileria, cea pe care, cândva, Carol I, el însuşi artilerist, o numea podoaba oştirii mele, îşi va regăsi locul care i se cuvine alături de artileria armatelor moderne ale lumii. Nu pot să nu menţionez involuţia în potenţialul de lovire la distanţă al artileriei terestre, fiindcă acum mai bine de jumătate de secol, în 1961, armata română dispunea de rachete operativ-tactice, iar un an mai târziu, de rachete tactice, primele asigurând posibilităţi de lovire la 300 de kilometri, iar celelalte la 72 km. Paradoxal, astăzi, distanţa maximă de lovire este de doar 45 km, ea fiind asigurată de sistemul LAROM aflat în înzestrarea marii unităţi pe care o comand!
Ritmul încet de dezvoltare al artileriei în ultimile două decenii s-a datorat în bună măsură şi faptului că preocuparea principală a factorilor responsabili a reprezentat-o, cu prioritate, asigurarea tehnică a structurilor de manevră participante la misiunile din teatrele de operaţii. O măsură absolut necesară din această perspectivă, dar nu şi suficientă în raport cu nevoile de înzestrare pentru realizarea unei capacităţi naţionale de apărare credibile a armatei. La nevoie, apărarea ţării se va face prin misiuni de tip combat, în cadrul cărora artileria terestră este principala forţă de lovire cu foc, ea fiind expresia hiperviolenţei pe câmpul de luptă. De aceea, apreciez că trebuie să se intensifice măsurile de adecvare acţională la cerinţele actuale ale luptei armate.
Cum evaluaţi cei aproape trei ani, în curând, în care v-aţi aflat la comanda Brigăzii 8 LAROM?
A fost o perioadă rodnică, cu împliniri, dar şi cu nerealizări. Întreaga activitate în funcţia de comandant de brigadă – funcţie pe care, trebuie să o spun, am obţinut-o târziu şi anevoios – a fost subscrisă bunei credinţe. Am încercat şi sper că am şi reuşit să exercit un act al comenzii fundamentat pe respectarea strictă a legilor şi a normativelor specifice în vigoare, precum şi pe respectarea deplină a cerinţelor de probitate morală în raport cu şefii şi subordonaţii. Nu întâmplător, la mine pe birou se găsesc în permanenţă două cărţi care nu au rol decorativ, ci sunt aproape de sufletul meu, Biblia, respectiv Constituţia, ca expresie a nevoii de exprimare profesională în conformitate cu prevederile legii fundamentale a ţării şi cu învăţăturile cărţii de căpătâi.
A fost o perioadă benefică, în sensul că împreună cu subordonaţii am reuşit să îndeplinim misiunile stabilite, cu precădere pe cele de instruire. În cadrul procesului de instruire un loc aparte l-am acordat activităţilor practic-aplicative din poligoane, cu precădere tragerilor de instrucţie şi apreciere. În fiecare din aceşti trei ani am executat trageri cu tehnica de artilerie din dotare, cu toate unităţile din subordine, în poligoanele Smârdan şi Cincu, rezultatele fiind foarte bune. Ţin să menţionez că tragerile cu tehnica din dotarea marii unităţi sunt activităţi complexe, riguroase, ce impun profesionalism, multă muncă şi responsabilitate. Prin urmare, instrucţia a fost o prioritate fundamentală. Am urmărit în permanenţă ca aceasta să se desfăşoare pragmatic, ţinând cont că subiecţii săi sunt cu adevărat profesionişti şi, prin urmare, accentul trebuie pus pe menţinerea cunoştinţelor şi a deprinderilor. În acelaşi timp, m-am preocupat de motivarea subordonaţilor în a se autodepăşi, a-şi dori să fie temeinic pregătiţi, să urmeze forme de pregătire superioare, de a avea o exprimare profesională cât mai bună cu putinţă.
Am încercat şi am convingerea că am reuşit să promovez imaginea marii unităţi şi a artileriei atât în cadrul armatei, cât şi al societăţii civile, printr-o diversitate de activităţi desfăşurate, inclusiv în spaţiul public. Între acestea, un loc aparte l-au avut manifestările din acest an, prilejuite de împlinirea centenarului existenţei Brigăzii 8 LAROM. O realizare legată de acest eveniment, care mă bucură enorm, a fost reconfigurarea şi modernizarea Sălii Tradiţiilor. Aceasta relevă persuasiv şi chiar emoţionant, în sinteză, drumul centenar al devenirii marii unităţi. Este expresia eforturilor noastre volitive de a transmite generaţiilor ce vor veni mesaje pertinente despre ceea ce am fost, ceea ce am realizat noi şi înaintaşii noştri.
Din păcate, unele obiective nu le-am îndeplinit sau le-am îndeplinit parţial, ca urmare a insuficienţei resurselor materiale şi financiare. Dar, în ansamblu, apreciez cu deplină obiectivitate că cei trei ani de exercitare a funcţiei de comandant de brigadă, a singurei mari unităţi de artilerie, au fost ani rodnici, cu multe reuşite şi bucurii. În acest moment, trăiesc bucuria că am exercitat toate funcţiile pe linie de comandă în armă, la toate eşaloanele, fără să ard etape: comandant de pluton, comandant de baterie, comandant de batalion, comandant de centru de instrucţie şi comandant de mare unitate. De asemenea, sunt extrem de onorat că am avut privilegiul de a exercita atribuţiile funcţiei de inspector al artileriei române, pe care, de-a lungul timpului, au deţinut-o somităţi ale armei, printre care îi amintesc pe generalii Gheorghe Manu, Referendaru şi Constantin Coandă, tatăl marelui savant. În concluzie, referitor la cariera mea militară pot spune cu mândrie, acum aproape de finalul acesteia, că a fost una de succes. A fost subscrisă total iubirii de ţară şi oştire. A fost realizată cu dăruire, cu responsabilitate, cu demnitate şi onestitate, în deplin acord cu cerinţele fiecărei trepte în ierarhia militară. Nu m-am bazat decât pe forţele proprii. N-am iubit nimic mai mult decât verticalitatea în realizarea profesională. Am dezavuat din adâncul sufletului obedienţa, arivismul şi impostura. Am avut tăria să rostesc adevăruri incomode. De aceea, am fost un subordonat incomod unor şefi, dar un comandant apreciat şi respectat de subordonaţi.
Sursa: Observatorul Militar
RoMilitary
Uite domne ca venit vremea sa preluam si noi interviuri cu generali romani (si o facem cu placere), doar ca ofiterul care a acordat interviul da dovada de onoare si coloana vertebrala, vorbeste despre lucruri serioase, spune lucrurilor pe nume (lucru rar in armia noastra), dovada ca mai sunt si generali romani demni de acest grad.
„De aceea, am fost un subordonat incomod unor şefi, dar un comandant apreciat şi respectat de subordonaţi.”
Ei bine acesta este spiritul unui ofiter adevarat, al unui om care-si pune datoria in fata comoditatii, iar morala acestei preluari este simpla: cand trebuie sa ne ridicam in picioare, o facem cu placere, numai sa avem si in fata cui. Nu ne place sa facem acest lucru in fata unei uniforme „goale”, care transforma de fapt un politruc in militar.
Pentru mine a fost o surpriza ca am postat acolo un comentariu si nu mi l-au sters 🙂
O fi inceput „lumea” sa ne simpatizeze…
Maine-poimaine te vad la televizor, pupandu-te cu Motoc 🙂 )))))
In acest foarte probabila ipostaza votam sa te trimitem pe tine delegat, sa te pupe pe matale pt noi toti si apoi ne povestesti tu cum a fost 🙂 🙂 .
Unde?
caracteristicilor tehnico-tactice ale unora din piesele de artilerie fabricate de acestea au fost proiectate adesea conform cerinţelor formulate în caietele de sarcini de ofiţerii români de artilerie. Cica prin anii 20 pe aia de la Krupp au urlat de durere cand au vaut caietul. Insa data fiind situatia (imediat duop WW1) nu puteau sa ne trimita la plimbare (aveau mare nevoie de comanda aia!) Asa ca au luat aspiririna (contra durerilor de cap) si ….. au repectata caietul.
Cica si armata germana a profitata de fpatul ca caietul fusese tradus in nemteste .. asa ca nu si-u batut mult capul .
Si cica pana pe la inceputul anilor 50 „caietul romanesc” era modelul (indreptarul) „ce si cum sa ceri cand vrei sa comanzi tunuri” (intre timp si frunzorii bagasera la cap ca „caietul romanesc” este minimul )
De fapt si tunul de 88 nemtesc a fost tot ideea unui roman. Cica ordonanta unuia dintre aia de-i scoleau pe bajetii de la Krupp, baiat simplu de la tara macinat de dorul de casa si caruia ii lipseau noroaiele satului natal, l-a visat pe Zamolxe intr-o noapte:
– Ghituka, bah Ghituka, trezeste-teeee!
– Marite Zamolxe, chiar tu esti?!?!
– Da, bah, eu sunt! Auzi, tu ce numar ai la casa in satul tau?
– 88, preamarite!
– Vezi ca asta e calibrul sfant, sa se faca asa un tun poruncesc!
– Pai, marite, dar restul? Proiect, materiale, tehnologie, alea-alea?
– Pai nu esti, bah, in Germania? Restul o sa-l faca aia, da-i in …!
Auzisem de povestea cu caietul romanesc dar stiam ca se referea la lista de modificari solicitate nemtilor pentru livrari de blindate (foste) cehoslovace Skoda LT vz 35 sau R38, in timpul WWII.
A mai fost o situatie similara inainte de primul razboi mondial cand inginerii nostri au trimis o lista de modificari la Schneider pentru obuzierul de 150mm iar rezultatul a fost atat de bun incat francezii au adoptat caietul romanesc pentru producerea obuzierelor inculsiv pentru armata lor.
De fapt nici nu ne-au mai dat tunurile sau obuzierele ale le au „sechestrat” ei ca altele grele mai moderne nu prea aveau.
E o carte de memorii ale generalului Vasile Rudeanu care povesteste destul de multe despre lumea armelor de la inceputul sec. XX si chinurile romanesti de a inzestra armata DUPA ce primul razboi mondial incepuse si NIMENI nu mai dorea sa vanda nimic pt ca TOTI aveau nevoie de armament si munitii pe frontul propriu.
V. Rudeanu povestea ca artileristii romani desi i simpatizau pe francezi mai mult decat pe nemti nu intelegeau incapatanarea franceza de a considera tunul lor de camp md. 1897 cal 75 mm drept solutie universala si nu era prea interesati de artileria grea.
De acea comezile romanesti din preajma lui 1914 au dus la producerea celei mai moderne artilerii grele care o puteau face uzinele franceze.
Ce e de speriat e ciclicitatea asta si faptul ca Romania nu invata nimic. 1914 si 1939 ne-a surprins la fel.de nepregatiti si cu temele nefacute.
un program(larom) pe care il admir foarte mult dar oprit din dezvoltare de parca timpurile se opresc in loc nu evolueaza.inteleg frustrarea ofiterului de mai sus,este un profesionist ce a ales cariera militara din vocatie .
LAROM-urile au fost APRA-40 vechi modernizate sau sisteme complet noi?
Parerea mea e ca ar mai trebui o brigada, sa fie una pentru fiecare divizie.
Avem nevoie in maxima urgenta de:
– obuziere autopropulsate calibrul 155mm
-rachete tactice cu raza de 80 km, racheta tactica calibrul 122mm cu raza marita la 45km si rachete tactice cu raza de 300km
Bine ar fi ca rachetele – macar o parte – sa fie ghidate.
Si, desi nu face obiectul articolului de fata, lovitura de mortier ghidata, calibrul 120mm cu raza extinsa la 15km.
Și radare de artilerie…
Radarul de artilerie depisteaza dupa salvele trase bateria inamica?
Asta chiar nu ar fi o mare problema si nici nu ar costa prea mult, doar sa se vrea.
122mm – 20 km > 40 km – exista deja solutii.
160mm – 45 km > daca nu 80 km, macar 60 (ca sa ramana cu o incarcatura exploziva mai mare) – se pot gasi solutii.
+ 200mm – 150 km – IMI EXTRA israelian exista deja si nu cred ca implementarea pe LAROM ar costa prea mult. Daca s-ar opta pentru o varianta modernizata a EXTRA, nu cred ca i-ar trebui o raza mai mare, ci doar o incarcatura mai mare.
Cam atat pentru LAROM cred ca e suficient. Pentru 300+ km cred ca ar trebui sa se mearga direct pe o achizitie (cu offset) de HIMARS cu ATACMS.
Cum spuneam si mai sus, ne-ar mai trebui inca o brigada.
* EXTRA e de 300mm
12inch ~ 305mm
sa nu uitam articolul lui Vali:
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-larom
Sa vezi ce cor de guitaturi s-ar isca la noi daca artileria romana s-ar trezi cu capacitatea de a lovi tinte la 300 km!!!!
Toti raspandacui si formatorii de opinie si-ar da arama pe fata odata in plus.
Dar ca strategie nationala as zice ca apararea AA si artileria grea ale Romaniei ar trebui sa aibe capacitatea de a acoperi si Rep. Moldova. Adica doar asa, nust in case daca se ia cineva de ala micu …
pai nu au facut aia de la MApN, RFI-ul ala celebru pt aproape 280 de tancuri, parca 22 de tunuri-obuziere autopropulsate de 155 mm, si APR de in jur de 300 mm? paui ce au facut cu el? l-au uitat printr-un sertar la MApN? da poate or sa cumpere si radare de artilerie ca ar trebui.
pai 152 ce are ? bate mai bine ca 155 la restul ai dreptate .. dar ne lipsesc obuzierele mobile neamtul e scump dar de calitate nu vb de cadenta . de la rusii exclus banuiesc ca pot face ai nostri o inventie cu un saiu de TR SI MOTORUL DE 850CP ESTE SUFICIENT
In anul 1902 am lansat caietul de sarcini realizat de ofiterii romani (Toma Ghenea, Dumitru Iliescu, Eugeniu Lucescu, Vasile Rudeanu si Gabriel Negrei) pentru primele tunuri de camp cu legatura elastica.Asta dupa ce in anul 1897 francezii realizasera primul tun din lume de acest tip, tunul „Puteaux”, cal. 75 mm. Toate tarile lumii doreau aceste piese. Uzinele Krupp, din Germania, folosindu-se de influenta politica au dorit sa ne impuna modelul propriu 1899 inferior din toate pdv. La cea data doar Franta, Germania si Rusia detineau un astfel de armament.. S-a achiziziont modelul 1904 al firmei Krupp, asa cum l-am dorit noi. Primul ministru Dimitrie Sturza l-a numit cu mandrie in Parlament „tunul cu tragere repede model roman” fiind cel mai modern din Europa. Atunci s-a realizat cea mai mare achizitie din toate timpurile de material de artilerie, 159 de baterii de 4 piese. A fost materialul de baza in primul razboi mondial. Mai adaugam ca a fost dotat cu luneta panoramica tip „goniometrul Maior Toma Ghenea” care era cea mai moderna si a fot preluata in fabricatie de mai toate uzinele de armament din Europa ( Nota:Toma Ghenea era seful Arsenalului desi avea gradul de maior). Unde sunt timpurile de atunci….astazi cumparam doar SH?
” artileria, cea pe care, cândva, Carol I, el însuşi artilerist, o numea podoaba oştirii mele ”
Din dragoste pentru artilerie probabil a ( au ) desfiintat ” fonderia ” de tunuri de la Targoviste ,ctitoria lui Al.I.Cuza , aflata in faza finala de utilare si au transformat-o ba in arsenal de reparatii ba in depozit .
Stabilimentul de arme usoare din Bucuresti idem ,acesta dupa ce intrase deja in productie , primele doua arme , o pusca Spahis si un muscheton de artilerie , daruite festiv lui Al.I.Cuza pastrandu-se ( cel putin pana in 1989 ) la MMN Bucuresti .
Acolo au fost presiuni rusesti. E documentata treaba aceasta.
Deja au inceput sa atace programul de inzestrare cu nave si TBT. vezi reportajul de la B1Tv de astazi dimineata. plus intrebbarea unei jurnaliste de la Cotidianul .ro – D-le ministru Motoc, achizitia TBT foloseste Rusiei?
Cine draq ii plateste pe idiotii astia?
Da, s-au mobilizat deja idiotii utili dar si viermi.
Dar ASTAZI RoMilitary va face un mare anunt foarte mare. Stati pe langa calculatoare!
Luam patriots? Sau F-uri noi? Asta ar fi ceva 🙂
Acum sa nu exageram 🙂 .
noa’ !
Si pe Hotnews sau Cotidianul au fost articole oarecum defaimatoare.
Mult bun simt in ceea ce spune acest domn! Cu doi artileristi si un genist (r) in istoria recenta a familiei nu pot sa spun decat atat: ma inclin, domnule general!
Legat de inzestrare, daca nu avem parte de o schimbare dramatica (mergeti la vot!), as putea paria ca vin vremuri (mai) fericite pentru armia romana.
P.S. Nu se facuse ceva pdf/licitatie ?!?! in legatura cu obuzierele autopropulsate de 155?
RFI… si cam atat
http://www.rumaniamilitary.ro/despre-obuziere-autopropulsate-mlrs-uri-si-tancuri
Azi dimineata aparea pe B1TV(defapt Buda 1 WC) o stire vis a vis de contractul pentru TBT 8×8 cu Rheinmetall. Se pare ca cineva de acolo citeste blogul asta, ca in alta parte eu nu am mai vazut stirea, iar astia sunt televiziune de apartament….putin mai mare decat garsoniera lui ZERO TV 🙂 Au urlat si tunat acolo, acuzand firma germana de coruptie intr-un contract cu Grecia din 2014, ca au platit sa stinga investigatiile si din astea, ca vezi tu doamne cu cine ne incurcam noi si deastea. Stirea cu locurile de munca a fost minimalizata la maximum, iar faptul ca se dezvolta transportorul la noi si ca primim know-haw de la nemti nici macar nu a fost prezentat.
Se para ca am intrat in faza II a acestui joc produse local vs import la cheie…..anume ofensiva media a cateilor din presa! Au iesit instelatii in atac! 🙂
Oare ce o sa mai apara in viitorul apropiat, chiar sunt curios?!?! 🙂
Asa a fost si in cazul AH1 Dracula, imi aduc minte de articolele perverse din presa vremii, ca nu putem, ca nu avem nevoie…niste jigodii…
Stai linistit, si de programul pentru corvete s-au luat deja, vezi Doamne acum costa dublu fata de cat se anuntase initial: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21431766-costul-total-achizitiei-celor-patru-corvete-multirol-construite-santierul-damen-din-galati-1-6-miliarde-euro-dublu-fata-cat-fost-vehiculat-initial.htm (asta desi articolul du domnul Tita, din presmil, cred ca are deja doua saptamani)
Si stirea e pe hotnews, de la care aveam totusi unele pretentii.
Din pacate, si guvernul are partea lui de vina, ca nu a comunicat foarte clar ce si cum. Cred ca era mai bine daca asteptau sa semneze contractual si atunci putea anunta totul (sau tot ce nu era clasificat), cu subiect si predicat, si nu mai aveam astfel de articole tendentioase.
Proiectul este in „dezbatere publica”, ar fi fost ilegal sa nu existe faza asta si ,chiar daca se putea sari peste, era o prostie sa para ca suntem pusi in fata faptului implinit. De abia de atunci incolo aveau greutate teoriile astea despre spaga si restul.
Oricum, 99 de oameni dintr-o suta inteleg faptul ca odata ce ti-ai luat o masina vei mai cheltui cu ea, ii faci revizii, ii pui combustibil, asigurare, impozit si restul. Daca o iei in rate sau leasing, te costa si serviciile alea financiare in plus fata de pretul „cu banii jos”! Ca sa nu mai zic si ca daca vrei carnet de sofer, te costa si ala ceva bani. Culmea e ca lucrurile astea le inteleg si oamenii fara masina! 😀
Dar in cazul asta se pare ca nu se intelege ca navele astea trag si ele cu ceva (daca e sa nu fie OPV-uri ca restul flotei de acum) si daca au tras munitie de razboi aia trebuie reinnoita, ca echipajul trebuie sa fie instruit, ca din cand in cand mai faci o revizie, etc.
Deci, e usor de inteles pentru aproape toata lumea ca pretul unei masini este x, iar pretul de a avea masina si a o putea-o conduce este y si in acelasi timp este greu de inteles ca 4 nave care plutesc si pot naviga costa 800 de milioane, iar 4 nave (+ 2 fregate modernizate) care plutesc, pot naviga si pot si lupta costa pe termen de 7 ani dublu!
E grele, dom’le, e grele, eu zic sa mai marim venitul minim garantat de 3 ori si sa ne lasam de prostii! 🙂 )))
Dacă la noi ar face așa ceva (reprezentanții armatei să meargă la trusturile de presă și să le spună că nu-i bine ce fac) ar ieși un scandal monstru cu încălcarea drepturilor șamd de ar fi în stare să desființeze de tot armata.
Pe mine mă SEACĂ la inimă (ca proaspăt rezervist) că PRESA ARMATEI nu face ea reportaje de promovare la nivel național la televiziuni și presă. În afară de observator și alte 2-3 fițuici pe care tot militarii le citesc, 1-2 ore la radio și TV este absentă cu desăvârșire. Nici măcar un site decent cu forumuri pentru discuții nu au. Și atunci cum să contracarezi atacurile sub centură?
A fost interesant articolul cu viitorul LAROM din 2011 (l-am citit acum). ar fi interesant de aflat cum stam acum. Ar merita dezvoltat acest sistem, probabil am putea reusi si sa-l exportam
In principal e datoria serviciilor sa limiteze/anihileze influenta rusnacilor/prosusilor din tarisoara noastra…
Eu n-am vazut pana acum vreo masura din asta mai desteapta cum e la britanici…sa aiba un acord cu trusutrile astea. la un pahar de vorba:) despre interesul national…adica sa nu mai pormoveze kkt-uri din astea ca alfel dau de belea…sunt legi pentru asa ceva dar cna-ul face politica asa ca….
Dacă la noi ar face așa ceva (reprezentanții armatei să meargă la trusturile de presă și să le spună că nu-i bine ce fac) ar ieși un scandal monstru cu încălcarea drepturilor șamd de ar fi în stare să desființeze de tot armata.
Pe mine mă SEACĂ la inimă (ca proaspăt rezervist) că PRESA ARMATEI nu face ea reportaje de promovare la nivel național la televiziuni și presă. În afară de observator și alte 2-3 fițuici pe care tot militarii le citesc, 1-2 ore la radio și TV este absentă cu desăvârșire. Nici măcar un site decent cu forumuri pentru discuții nu au. Și atunci cum să contracarezi atacurile sub centură?
Off ; Azi noapte la emisiunea lui Rares Bogdan pe Realitatea , generalul ala care tot vine pe acolo , Grumaz parca il cheama , spunea ca a participat la intalnirea intre nemtii de la Rheinmetall si oficialii romani . Nu a dat mai multe detalii dar se pare ca lucrurile se misca in directia buna . Intalnirea at fi avut loc in cursul zilei de ieri .
Ce intalnire bre?! Intalnirea a avut loc pe 22 adica alataieri si …vom reveni cu amanunte…interesante 🙂 . Stai aproape de PC astazi dupa ora 18 poate ai bafta, asta numa daca ai fost baiat cuminte 🙂 .
@GeorgeGMT,
Bre……scuze de offtopic, dar asta-i stire de articol aici:
http://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/un-roman-acuzat-ca-a-distrus-visul-martian-618590
Se pare ca ARCA a masluit testele pentru sonada aia a ESA si s-a prabusit ulterior pe Marte. Aia zic ca nici macar nu au facut testul, doar l-a trecut in acte.
Au luat 1 milion de coco + banii naivilor din Romania si au fugit in state! 🙂 Ha!!! Se pare ca de data asta au dat cu oiotseta-n gard de nu cred ca le trecea prin cap vreodata. Va dati seama, din cauza lor s-a prabusit pe Marte sonda aia…..s-au dus pe apa sambetei sute se milioane de euro! 🙂 Se pare ca cei care ii blamau si contestau au avut dreptate….si cand te gandesti ca naivul de mine credea in ei si-i apara de cei cei atacau……
Nu zău! Chiar erau mizerii de excroci cum ziceau nebunii, domle ?!
Din cate l -am vazut pe generalul Grumaz e din „clubul” nostru. Zicea cu alta ocazie ca Romania a platit cu sange respectul americanilor si ca ar fi cazul sa facem in asa fel incat sa nu ne mai fie rusine in ce masini ii punem pe militarii romani si in ce uniforme-i imbracam. Acuma ce poate face el in mod concret habar n-am dar cu siguranta este partizanul intaririi armatei si a dezvoltarii industrei romanesti de aparare. Chiar ma intrebam la un moment dat daca nu scrie si el pe aici … ca relua ideile de pe acest blog.
Sau ma rog, ideile de aici sunt atat de logice ca orice om cu o minte normala le poate gandi, mai putin tradatorii si cretinii.
Prin Bucuresti survoleaza C130 si elicoptere miliatere zona Titan, Apaca, stie cineva ceva de un exercitiu rapid?
Repetitii pentru 1 decembrie. Au dat la tv ca au inceput deja repetitiile de alarteieri prin poligonul Ghencea. Acum a venit randul aviatiei. Sunt curios daca or sa apara si F 16 anul asta?
Off topic* Stiti cumva ce aeronave militare au zburat astazi pe deasupra bucurestiului si din ce motiv? Au zburat fix deasupra blocului meu la o altitudine destul de mica si pareau sa fie C27J Spartan… Idei?
Pregatirea paradei de 1 Decembrie ?
http://adevarul.ro/tech/stiinta/un-roman-acuzat-esecul-misiuni-marte-dumitru-popescu-era-responsabil-testarea-sisteme-dus-prabusirea-modulului-schiaparelli-urma-luna-1_5836bb145ab6550cb8cd1b9b/index.html
Artileria, in primul rand MLRS, este singura care poate sa ofere sansa unei rezistente impotriva Rusiei (evident ca iti trebuie si umbrela AA). De aceea artileria + dronele + radarele + senzorii trebuie sa fie linia rosie care nu trebuie trecuta (fonduri pt. dotare si antrenament. Nr. de lansatoare existent este foarte, foarte, foarte mic).
MLRS-ul + capacitatile noi care permit detectarea/identificarea unitatilor inamice (in primul rand dronele dar nu numai) incep sa isi arate adevaratul potential de „nivelator al sanselor”, oferind si statelor medii posibilitatea de a castiga un razboi contra unora mult mai mari.
Intr-un interval de cateva minute MLRS-ul poate sa decida soarte unei batali sau a unui razboi:
“In a three minute period… a Russian fire strike wiped out two mechanized battalions with a combination of top-attack munitions and thermobaric warheads,” Karber said. Western militaries need to start planning for massive casualties again, he warned. „
Atat de simplu este sa pierzi batalioane cand poti satura tinta cu artileria.
Ce ne trebuie:
-mai multe MLRS-uri (producerea de LAROM) ce avem acum este mult prea putin si dotarea cum trebuie a artileriei (drone, comunicatii speciale, radare, senzori, EW, etc). Lansatoarele trebuie sa fie capabile sa opereze si independent de aceea trebuie sa aibe senzorii necesari integrati pe fiecare masina;
-modalitati de camuflare optic (in primul rand), IR, radar;
-ceva cu raza de +100km dar care sa poata fi folosit in nr. cat de cat decent, daca lansezi 1-2 ai toate sansele ca acestea sa fie interceptate de AA-ul rusesc. Datorita capacitatilor de care dispun rusii pt. detectie si interceptare nici macar americanii nu mai cred ca este posibil ca o zona de interdictie (A2/AD) sa mai poata fi „sparta” doar cu rachete de la distanta, ci folosind trupe foarte mobile care sa gaseasca un punct slab si sa creeze o brese prin care sa poata patrude rachetele. De aceea este bine sa ai raza mare dar nu mai este suficient ca sa poti lovi.
http://breakingdefense.com/2016/11/under-enemy-skies-armys-multi-domain-battle/
-ceva „snipere” (obuziere autopropulsate);
-cel mai important producerea (producere nu asamblare) de rachete cal. 160mm pt. ca impreuna cu 122mm reprezinta „esenta artileriei”, ele sunt suficient de ieftine incat sa le poti folosi „in masa” deci, teoretic, doar ele au sansa cea mai mare de a avea impactul necesar.
Grad. Datorita costurilor relativ reduse cu munitia si a mobilitati trebuie sa fie distribuite „peste tot” ca si multiplicator al puterii de foc. Atat cea cu raza marita dar si cea scurta trebuie sa intre in dotare (poate in viitor un nou lansator cat mai compact, usor si foarte mobil pt. racheta scurta care sa fie folosit in locuri mai greu „accesibile”. 12 rachete cred ca ar fi suficiente).
Cele doua calibre trebuie sa aibe versiuni care sa le producem: termobarice, AT, ghidate, EW si cel putin pt. 160mm submunitii.