„Oala sub presiune” folosita la atentatul din Boston

Noi amanunte sunt oferite opiniei publice legat de atentatul de luni din Boston.

Atentatorii au folosit IED (dispozitiv exploziv improvizat) pe care l-au amplasat in apropierea liniei de sosire.  Bilantul este de 3 persoane ucise si 176 de raniti, chiar daca unii experti catalogheaza exploziile ca fiind slabe.

Anchetatorii nu au reusit inca sa stabileasca tipul de material exploziv folosit la constructia bombelor, dar fumul de culoare alba reprezinta un indiciu important. De obicei metoda folosirii unui astfel de dispozitiv este foarte usoara, detonatorul este un ceas digital, telecomanda pentru usi de garaj sau telefon mobil.

Pentru a provoca pagube cat mai mari, in oala se mai adauga cuie, bile de rulment sau alte materiale metalice pe langa substanta exploziva.

La prima vedere expertii considera ca s-ar fi fost folosit praf de pusca si shrapnel, dar FBI nu a facut inca precizari.

 

Shrapnelul este o tehnologie de proiectile anti-personal, inventata de englezul Henry Shrapnel (1761-1842) in timpul sau liber si pe propria cheltuiala. Tehnologia originala s-a dovedit a fi depasita pana la finalul Primului Razboi Mondial si s-a trecut actualizarea proiectilelor.

 

In poza de mai sus se mentioneaza tarile si tipul de proiectil dezvoltat de acestea in Primul Razboi Mondial – de la stanga: America, Rusia, Germania, Franta si Marea Britanie.

Uniunea Sovietica a dezvoltat aceasta munitie anti-personal, si a furnizat-o Vietnamului sub forma unor proiectile de 90 sau 105mm categoria Beehive.

In epoca moderna, proiectilul cu  Shrapanel este foarte rar folosit.

 

 

NeroFlash