Preluare de pe Basarabia Pământ Românesc si Enciclopedia Romaniei
Petru Rareş a fost unul dintre marii voievozi ai Moldovei din secolul 16. Era înzestrat cu multă ambiţie, dar i-au lipsit flerul politic şi iscusinţa militară. Intrat în conflict cu Polonia pentru provincia Pocuţia (regiunea din jurul oraşului Colomeea, sau Kolomyia, din Ucraina actuală), Petru Rareş a fost înfrânt la Obertyn (22 august 1531) de o armată mult inferioară numeric dar superioară ca disciplină şi pregătire. Astfel s-au încheiat tentativele voievozilor Moldovei de a-şi exercita suveranitatea asupra Pocuţiei, teritoriu disputat între Polonia şi Moldova timp de 150 de ani, de pe vremea lui Petru I Muşat.
Moldova lui Ştefan cel Mare, cu Pocuţia
Cei familiarizaţi cu istoriografia poloneză vor observa că victoria de la Obertin ocupă un loc important. Lecţiile de la Obertyn au fost învăţate de viitori domnitori români, precum Mihai Viteazul sau Matei Basarab, care au avut grijă să-şi alcătuiască armate profesioniste dotate cu artilerişti şi guri de foc moderne.
(sursa foto – Wikipedia).
După incursiunea iniţiată de domnul Moldovei, Petru Rareş (1527 – 1538, 1541 – 1546), în Pocuţia, un conflict masiv cu Polonia era iminent. Obţinând dezavuarea acestei acţiuni de către sultan, regele polon Sigismund I (1506 – 1548) trimite o oaste comandată de marele hatman Jan Tarnowski, care recucereşte teritoriile pierdute (4 august 1531):
„„Şi atuncea au trecut léşii Nistrul spre Pocutiia şi ca să scoaţă pre moldovéni, pré carii lăsase Pătru vodă, să ţie oraşele, să fie de apărare. Şi în 12 locuri au avut războiu”” (Grigore Ureche).
Petru Rareş strânge o oaste de 20.000 – 30.000 oameni şi pătrunde în Pocuţia (20 august). Înfrânţi în faţa fortăreţei de la Gwozdziecz de polonii conduşi de Jan Tarnowski, moldovenii ce asediau cetatea se retrag (19 august). Conducătorii acestora, Toma Barnovschi şi pârcălabul Vlad de Hotin, au răspuns în faţa domnului, sosit a doua zi. Jan Tarnowski se retrage spre satul Obertyn, inducând în eroare pe Petru Rareş, care a dispus urmărirea sa.
Vagon de lupta al polonezilor (sursa Wikipedia)
La Obertyn, comandantul polon şi-a aşezat oamenii în formă de patrulater, înconjurat de şanţuri şi de care, legate cu lanţuri între ele (după model husit), aşteptând atacul. Desfăşurarea bătăliei din 22 august 1531 este prezentată plastic de către Nicolae Iorga:
„„Atacul românesc începe în zori.(…) Îndată porniră tunurile care însă băteau prea jos. Ai lui Tarnovski stăteau nemişcaţi având cavaleria la mijloc. În sfârşit, o parte a taberei se deschide, când ghiulelele moldoveneşti picau prea dese; opt sute de călăreţi poloni, în armură grea, ieşiră. Ei fură respinşi de trei ori. Moldovenii, având tunuri, înaintau pentru a închide cercul lor. Se produce atunci un atac general al catafracţilor duşmani care ieşiră pe amândouă părţile. Puşcaşii fură ucişi lângă tunurile lor (…) Românii trebuiră să se retragă”.”
La atacul surpriză dat de cavaleria polonă s-a adăugat şi părăsirea luptei de către unii boieri (Constantin Rezachevici), ceea ce a dus la înfrângerea oştirii lui Rareş, obosită după un marş de două zile. Chiar dacă s-au evidenţiat în luptă, după spusele cronicarului polon Martin Biełski, călăreţii moldoveni şi tunarii, care au murit până la ultimul, „multă vréme bătându-să, cu multă moarte dintru amândoao părţile, moldovénii mai cu multe rane încruntaţi, n-au mai putut suferi, ci le-au datu cale şi s-au întorsu înapoi” (Grigore Ureche). Pierderile româneşti au fost însemnate: 5.000-7.000 de morţi şi mulţi prizonieri, printre care logofătul Toader Bubuiog, vornicul Efrem Huru, paharnicul Popescu şi alţii, toţi membri ai Sfatului Domnesc, precum şi cele 50 de tunuri capturate de moldoveni în bătălia de la Feldioara, alături de marele steag al Moldovei. Armata poloneză pare să fi pierdut doar 256 de oameni.
Armura husarilor polonezi (sursa Wikipedia)
Conflictele dintre cele două părţi au continuat până la sfârşitul primei domnii a lui Petru Rareş, o nouă tentativă de ocupare a Pocuţiei având loc in 1538.
Harta Pocuției istorice, după Jancu J. Nistor. Die moldauischen Ansprüche auf Pokutien. Viena 1910
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti 2011
Batalia de la Obertyn a aratat pe langa unele deficiente tactice si lipsa unor unitati „grele” in ostile romanesti medievale.Folosirea exclusiva a cavaleriei usoare si a infanteriei usoare mergea pana la un punct si dadea rezultate contra turcilor si tatarilor. Impotriva armatelor de tip apusean erau eficace doar in ambuscade insa in confruntari de tip clasic unitatile noastre usoare erau date peste cap in special de cavaleria grea adversa. Nici Mihai nu si-a invatat prea bine lectia dovada fiind infrangerile de la Bucov si Teleajen in fata acelorasi polonezi.
Corect 🙂
Cavaleria grea avea eficienta pe durata destul de scurta. Este adevarat ca forta de soc a acesteia era fenomenala.
La Nicopole, de exemplu, turcii i-au obosit pe cavalerii francezi, e adevarat cu costuri umane destul de mari, dar finalul a fost al otomanilor.
Si eu sunt de parere ca avantajul major al polonezilor a fost buna organizare si disciplina.
hm Nicolae Iorga
„„„Atacul românesc”
Locuitorii din Oltenia, Muntenia, Banat, Transilvania, Maramures si Moldova, de etnie romana, care au fost si sunt majoritari in aceste regiuni, vorbesc limba romana.Din acest motiv Iorga i-a numit pe moldovenii tai, romani.La fel ii numeste pe toti locuitorii din aceste regiuni, anterior unificarii acestora cu regatul Romania.Ma rog, voi cei din R Moldova o tot dati inainte cu lb moldoveneasca.
@sorin
eu nu am facut referire la modul in care se numeste limba vorbita dincolo si dincoace pe prut
dar daca tot este hai sa incercam
termenul ruman este sinonim termenului iobag , serb in transilvania si vecin in moldova insemnand sclav
mai citesc despre termenul ruman ca vine de la rim , adica constiinta apartenentei la imperiul roman .
ciudat .
acolo unde romanii au fost stapanitori (conform istoriei noastre) au ajuns sclavi ?
in acest caz cum se numeau „asupritorii” si carui imperiu sau formatiune statala apartineau ?
(asta este buna si pt cei care se intreaba de ce BOR nu a fost de acord cu deshumarea)
ardelenii au venit saracii cu aceasta notiune deoarece nu aveau nimic altceva .
daca ar fi avut si ei cronici , literatura , istorie , pietre care vorbesc ca in cazul moldovei ar fi avut ceva de aparat si o faceau .
subliniez ca nu au avut datorita ingradirilor ref la folosirea limbii natale impuse de catre imperiu
plus alte restrictii
„discutam despre un mormânt al Smarandei Ghica, aflat în Biserica Sf.Gheorghe din Iaşi, pe al cărui inscripţie din anul 1738 scrie: „Aci zace sub pământ după moartea ei / Prea strălucita Domniţă, nobila Smaranda / Fiică a piosului Egemon al întregei Dacie / Domnul Grigorie Ghica, fruntaşul / Celor din Bizanţ, atât pentru strălucirea neamului / cât şi pentru piositate / În anul 1738, Ianuar 22”. Smaranda Ghica era fiica domnitorului Grigore Ghica, care era văzut ca “egemon”, adică “conducător” al întregii Dacii. Atunci, mă întrebam de ce în secolul următor, al 19-lea, odată cu unirea celor două principate s-a optat pentru numele de România şi nu s-a păstrat această “Dacia”, care, oricum, ar fi amintit mai bine de străvechiul regat al dacilor? De ce “România”?””
„arătam o altă piatră de mormânt din secolul al XVIII-lea din Mănăstirea Golia din Iaşi, aparţinând lui Sultana Racoviţă (soţia domnitorului Mihail Racoviţă), pe care stă scris: “Nici pământeană, nici din Dacia nu sunt, amice / Byza mea, Byza, producătoare de bărbaţi glorioşi, îmi este patria, / M’a născut Ghiorghios soţiei sale şi mama Eufrosina, / Numele meu este Sultana cea cu viaţa scurtă / Şi eram soţia lui Mihail Racoviţă, / A Domnitorului înţelept al Dacilor şi Misienilor. / Vai! vai! n’am murit în patria mea / Ci soarta m’a răpit pe pământul Misienilor.” În acel articol explicam termenul de “misieni”, adică “urmaşi ai tracilor”. Aşadar, ţara noastră se putea numi “Valahia” sau “Dacia”, fiind urmaşi ai tracilor şi dacilor. Şi totuşi, în secolul al XIX-lea, s-a ales să ne numit “România”, pentru a arăta moştenirea romană…”
„o carte apărută în limba germană, apărută în secolul al XVII-lea, în care se vorbeşte din nou…despre Dacia! În 1683, compozitorul Daniel Speer (1636-1707), sub pseudonimul de Dacianischer Simplicissimus, publică opera literară “Ungarischer oder Dacianischer Simplicissimus” adică „Simplicissimus ungar sau dac”. ”
cum facem sa explicam memoriei colective ca este scris gresit ?
istoria este comuna;
intreb si io retoric, ar fi existat Moldova fara Dragos si Bogdan ambii pogoratori din Maramures(asta`i o zona ce a fost sub ocupatie maghiara o bucata de timp);
faptu` ca unii stramosi mai luminati isi scriau pe morminte ca sunt urmasi sau regi ai Daciei, ceea ce isi inchipuiau ei a fi titlu de glorie, nu are relevanta;
Dacia a fost cucerita, ocupata de romani si asimilata;
limba dacilor s`a piedut, sau au ramas prea putine cuvinte pana azi – nu te poti identifica cu dacii daca nu le vorbesti nici macar limba;
de aia ne numim rumani ca de la rim ne tragem;
vezi ca inainte de Daniel Speer a fost unu` Nicolaus Olahus(se invata la istorie despre el, asta ultimu` tot unu` nepriceput si sarac din Transilvania – cum spui tu) Nicolae Iorga i`a laudat opera;
dupa Nicolaus Olahus a fost prin Transilvania scoala ardeleana…
Moldova nu ar fi existat asa fara voievozii maramureseni si nici Transilvania fara familia Corvinilor care a emigrat din Tara Romaneasca
deci pana la urma daca domnitorii erau rudenie intre ei, pesupunem ca si supusii lor sunt intr`o oarecare masura rude, macar de neam daca nu de sange.
Provincia in hartile vechi se numea Dacia , asa cum Frantza se numea Galia.
Dar totusi francezii nu se numesc gali desi nu sunt franci care vorbeau un fel de germana. Ne numim romani pentru ca vorbim romaneste si al doilea ca mandrie ca am fost cetateni ai Romei, unde am avut si regi de origine daca . Ne numim romani ca sa ne amintim de stamosii nostrii care au condus imperiul roman .
Eu am citit de pe alte siteuri lupta.
Moldovenii aveau mai multe tunuri ca polonezii si cavalerie usoara mai multa.
Dar au lasat tunurile neaparate si cred eu ca nu a fost un loc bun de asezare al acestor tunuri.Daca vedeti cavaleria poloneza a atacat in afara razei de actune a tunurilor, si cum spuneti mai sus bataia tunurilor nu ajungea la tabara poloneza, adica eficientza zero.Erau bune daca polonezii atacau frontal si atunci loveau in ei.Dar polonezii nu au atacat. Cred ca strategul a fost prost.
Tunurile trebuiau puse dincolo de rau chiar in mlastina unde erau mai usor de aparat, apoi puse in doua locuri ca daca era cucerit un loc se salvau celelalte tunuri. Apararea mai buna cu santuri de aparare ca ale polonezilor si redute, etc.
Dar graba strica treaba adica organizare cam Zero si rezultat Zero .
Ca erau polonezii in armuri? Ia sa-i fi adus in zona mlastinii sa lupte pe cai in armuri.Sau sa dai cu tunu in armura lor, sau sa tai burta cailor, etc
Raman la parere desi romanii erau superiori strategia dezastroasa.
Mai lipsea sa mearga 20 km cu 50 kg in spinare si castigau sigur.
Asta in eventualitatea in care polonezii s-ar fi lasat atrasi in mlastini. Fiecare tip de arma isi are utilitatea ei in batalie. Folosita cand trebuie si cum trebuie si in rol de berbec cavaleria grea poate fi devastatoare asa cum s-a vazut la Obertyn si nu numai. Ce spun documentele ca polonezii au incercat 3 iesiri frontale insa au fost respinsi, probabil pentru a tatona defensiva moldoveana dupa care au iesit simultan pe lateralele taberei flancand artileria si cavaleria moldoveana si practic dand peste cap dispozitivul lui Petru Rares.
In batalia de pe Teleajen husarii polonezi (diferiti de husarii clasici primii find in fapt o cavalerie grea evoluata cu mobilitate apropiata de cea usoara dar este alta discutie) au evitat artileria valaha folosind niste movile care le mascau miscarile dupa care au lovit napraznic cavaleria usoara romaneasca invingand-o si castigand practic batalia. Vezi tu si altii au invatat sa foloseasca terenul nu doar noi iar in anumite situatii mobilitatea trupelor usoare nu este de ajuns iar de prin secolul al XVI-lea ostile noastre au cam resimtit lipsa unor unitati „grele”.
tocmai ai picat examenul de tactica militara…..
Si zici tu ca ai pune tunurile in mlastina?
Si reculul se duce unde naiba?
Si le scoate cavalerul Jedi de acolo pe urma, nu?
Nea Lucica dca te uiti bine pe harta este un loc liber si uscat intre mlastini.
Din fatza ai raul care te apara dar bagi si trupe de aparare langa rau, din laterale ai mlastini si greu de deplasat pentru inamic, si in spate bagi iar trupe sa apere tunurile.
Dar cum am zis imparti tunnurile in doua sau trei la distantza intre ele sa se apere unele pe altele.Chiar daca o grupa de tunuri e capturata tragi in cei care le-au capturat cu celelalte tunuri.
Dar se pare ca in batalia asta polonezii au capturat toate tunurile si gata s-a terminat lupta.Strategia lui Rares a fost gresita, el a crezut ca polonezii ataca din fatza di trage cu tunurile in ei.
si cum anume duci tunurile acolo?
Ce nu intelegi tu este ca spre deosebire de Vaslui la Obertyn adversarii moldovenilor erau inferiori numeric si au cedat initiativa. S-au fortificat in tabara asteptand greseala inamicului. Moldovenii nu se puteau pune dincolo de mlastina si sa astepte sa-i atace polonezii cand aveau superioritate numerica de 3:1. Din ce vad eu pe aceeasi harta tabara poloneza era destul de departe de mlastina si sa pui tunurile dincolo de mlastina insemna sa le tii nefolosite. Nu uita ca pe atunci bataia unui tun nu depasea 700-1000 m.
Oricum Pocutia nu era pamant romanesc.
Bucovina de la ucrainieni decat jumatate este pamant romanesc, este o zona de granitza cu populatii amestecate. Dar acei oameni nu sunt ucrainieni sunt un popor care vorbeste o limba slava destul de departe de ucrainiana cu multe cuvinte romanesti si cehe. In toate zonele de granita sa zicem 10 km de o parte si alta traiesc si populatii amestecate din cauza ca in timpul razboaielor au fugit cand intr-o tara cand in alta unde era pace.
Dacule, iar o iei pe ulei cu declaratii naucitoare 🙂
„Oricum Pocutia nu era pamant romanesc. Bucovina de la ucrainieni decat jumatate este pamant romanesc”
Defineste ce inseamna pentru tine „pamant romanesc”! Istoric, etnic, cultural, d.p.d.v al dreptului international…
Ca si contra-exemplu, Harghita si Covasna, unde este majoritate covarsitoare secuio-maghiara este sau nu pamant romanesc?
Eu zic sa mai pui mana si sa citesti:
http://www.rumaniamilitary.ro/romanii-vechi-istoria-noastra-romanii-din-pocutia
Despre Pocuţia Ştefan cel Mare scria: ,,ţara aceasta nu e scrisă în zapise şi e ţara mea din vremuri vechi, ţiindu-se de ţara Moldovei… de aceea am venit la dânsa ca în ţara mea… Eu voi ţine ce e al meu şi în ruptul capului.”
Vezi si:
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-ucrainei-in-contextul-parteneriatului-romano-polonez-o-re-editare-a-situatiei-din-1919
Despre cum am pierdut a doua oara Pocutia in 1920, la insistentele Poloniei, desi linia Munkacs-Stryi fusese negociata ca frontiera initiala nordica a Romaniei!
si asta:
http://www.rumaniamilitary.ro/romanii-vechi-istoria-noastra-romanii-de-la-est-de-nistru-bolhovenii-si-brodnicii
Cam asta e pamantu nostru si nu Pocutia.
http://www.noiscriem.net/2013/08/harta-moldova-in-timul-lui-stefan-cel.html
Si in articol este o harta a Moldovei lui Stefan, dar cu Pocutia, inainte sa o piarda.
Raspund ca nu am vazut comentariul de mai sus
citez”Defineste ce inseamna pentru tine “pamant romanesc”! Istoric, etnic, cultural, d.p.d.v al dreptului international…
Ca si contra-exemplu, Harghita si Covasna, unde este majoritate covarsitoare secuio-maghiara este sau nu pamant romanesc? Eu zic sa mai pui mana si sa citesti:”
Raspuns.
Pamant romanesc este tot pamantul stramosilor nostii daco-romani, adica cat stapanea Burebista si Decebal. Secuii din Harghita sunt colonisti adusi de regele ungariei sa pazeasca hotaru imperiului maghiar ,la fel ca teutonii care au plecat dupa cativa ani in nordul Europei.,si ca saxonii care inca mai sunt si azi cu Johanis in frunte.
Si recunosc ca nu prea am citit despre Pocutia , ca nu m-a interesat.
@Marius Zgurean
definesc eu
pamant romanesc inseamna strict pamanturile care au intrat BENEVOL in componenta romaniei
cand a apartinut pocutia romaniei ?
eu stiu ca a fost rascumparata de catre moldoveni de la poloni
prin urmare daca vreun stat ar fi in drept sa emita pretentii asupra acelui teritoriu acel stat este moldova nu romania
adevarat ai scris ce a zis stefan
dar avem un stat independent numit moldova .
acum intrebare
cum rezolvam acest litigiu din punct de vedere
” Istoric, etnic, cultural, d.p.d.v al dreptului international…” ?
asta cu intratul benevol e faina 🙂
Stii ca la Odessa s-a cerut unirea cu Romania inaintea Basarabiei, in 1917? Ar fi fost benevol… doar ca nu au fost lasati.
Sau daca armata romana nu intra in Transilvania, nu s-ar fi realizat actul de la Alba-Iulia, adica unirea benevola cu Romania? Idem pentru Maramures si, pana la un punct, si pentru Banat 🙂
si ca sa continuam cu logica ta: cand a apartinut Transilvania Romaniei inainte de 1918? Dar Banatul? Dar Maramuresul? Dar Basarabia actuala, nu cea istorica (cea istorica, desi a fost in componenta Romaniei, e acum parte a Ucrainei, Raion Odessa)? Dar Bucovina? Sau Dobrogea?
@Marius Zgureanu
bun raspuns
parca a scris un ungur , un ucrainian , unrus si un bulgar 🙂
No’ vezi, intelegi unde bat?
Argumentul ala ca n-a facut parte din Romania pana la momentul „t”, nu sta in picioare 🙂
atata timp cat avem o entite statala subiect de drept blablabla mostenitoarea blablabla careia ii apartine de drept aceasta provincie cred ca este bine sa fim rezervati .
daca aceasta provincie ar fi scoasa la taraba si revendicata de ambele state ce ar trebui sa faca ro ?
am neglijat sarbul
Scrie létopiseţul cel ungurescu că oarecându pre acéste locuri au fostu lăcuind tătarii. Mai plodindu-să şi înmulţindu-să şi lăţindu-să, s-au tinsu de au trecut şi preste munte, la Ardeal. Şi împingăndu pe unguri din ocinile sale, n-au mai putut suferi, ce singur Laslău craiul ungurescu, cari-i zic filosof, s-au sculat de s-au dus la Împăratul Râmului, de ş-au cerşut oaste întru ajutoriu împrotiva vrăjmaşilor săi. Ce împăratul Râmului alt ajutoriu nu i-au făgăduit, ce i-au dat răspunsu într-acesta chip, de i-au zis: „Eu suntu jurat, cândŭ am stătut la împărăţie, om de sabiia mea şi de judeţul mieu să nu moară. Pentru acéia oameni răi s-au făcut în ţara mea şi câte temniţe am, toate suntu pline de dânşii şi nu mai am ce le face, ci ţi-i voi da ţie, să faci izbândă cu dânşii şi eu să-mi curăţescu ţara de dânşii. Iară în ţara mea să nu-i mai aduci, că ţi-iu dăruiescu ţie.” Şi de sârgu învăţă de-i strânseră pre toţi la un loc de pretitinderile şi i-au însemnatu pre toţi, de i-au arsu împrejurul capului de leau pârjolit părul ca unor tălhari, cu un hier arsu, care semnu trăieşte şi pănă astăzi în Ţara Moldovei şi la Maramoroş, de să cevluiescu oamenii prejur cap. Décii Laslău craiu, daca au luat acel ajutoriu tălhărescu de la Împăratul Râmului, au silit la Ţara Ungurească şi décii pre câşlegile Născutului, cu toată putérea sa s-au apucat de tătari a-i bate şi a-i goni, de i-au trecut munte în ceasta parte pre la Rodna, pre care cale şi sémne prin stânci de piatră în doao locuri să află făcute de Laslău craiul. Şi aşa gonindu-i prin munţi, scos-au şi pre aceşti tătari, carii au fostu lăcuitori la Moldova, de i-au trecut apa Sirétiului. Acolea Laslău craiu ce să chiamă leşaşte Stanislav, stându în ţărmurile apei, au strigatu unguréşte: „Sirétem, sirétem”
mai Vitali, tu consideri Republica Moldova de drept urmasa de drept a Moldovei lui Stefan cel Mare?
Ca este parte din teritoriul lui Stefan cel Mare este fara discutie, dar:
– nici o capitala veche (cetate de scaun) a Moldovei nu este acolo.
– cate manastiri domnesti se afla acolo?
– cate familii de os domnesc din Basarabia au renuntat la pretentii la tron in momentul venirii lui Carol I?
– este populatia moldoveneasca mai mare in stanga Prutului sau in dreapta? Poti numara si pe cei din Siberia si Kazahstan.
– la care parte ii spune Moldova si la care parte ii zice Basarabia?
Cum ar zice olteanu’, indoi-m-as ca si tu crezusi ce zisesi. Cred ca in Romania sunt cam toate atuurile.
Totusi, as zice sa revezi pentru ca incepi sa zici ca si ungurii din Romania care zic ca ungurii adevarati sunt in Transilvania si nu in Ungaria.
Era sa mor de ras la o sedinta cand un coleg pe nume Csaby spunea de alt expat pe nume Tamas (din Debrecen): Ia sa mai invete si el romaneste ca m-am saturat sa vorbesc in engleza cu el!
Pana una alta inainte de ate umfla, Toate cele bune de la un moldovean!
@lucian74
singura mea parere personala scrisa in com. acestui articol este cea care face referire la originea numelui moldova
mu are importanta ce cred eu despre rm , conteaza ce cred cei care locuiesc acolo
ma surprinde ca multi comenteaza tema far a se informa in teren
punctul divergent nr unu este urmatorul
istoria ro oficiala-suntem urmasii romei
istoria rm – sunt urmasii getodacilor
istoria rm : zona dacilor liberi , continuitate
istoria ro : parca citesti vechiul si noul testament nu se intelege nimic
vechiul dacii noul romanii
ps nici aceasta nu este parerea mea personala sunt doar date culese din teren
incearca sa convingi un moldovean de peste prut ca este roman vezi ce iese
nu trebuie sa ma straduiesc de loc.
Am fost crescut de unul care a prins si prizonierat la sovietici.
Se considera cat se poate de roman.
@lucian74
un exemplu de cum se pune problema in rm
„in condiţiile în care după 106 o parte a Daciei intră sub administraţie romană, ni se pare absolut normal şi firesc să se facă o delimitare clară între „pământul romanilor” şi „pământul dacilor” sau „ţara romanilor” şi „ţara dacilor” „
Basarabia a fost mai romanizata decat regiunea Moldova din Romania.
Deoarece cu mult inainte adica cu 200 ani inainte de cucerirea Daciei in sudul Basarabiei erau cetati grecesti care erau ale imperiului roman dupa cucerirea Greciei. Deci cel putin Basarabia de sud era sub ocupatie romana.
usor de combatut
ocupat cu romanizat nu este similar
dacia nu este singurul regat ocupat (partial) de catre romani
cum se face ca pan la bug se vb aceasi limba ?
de ce nu se vb in israel sau anglia latina ?
au stat acolo mai mult romanii
in plus greu de crezut ca pt acei soldatei adunati de prin asia o plimbare prin padurile noastre
(pe atunci pline de pericole) ar fi fost egala cu turbanu prin nisip
plus ca multi nu vb latina
plus ca dacii sau retras in munti sau in zonele neocupate de unde au continuat lupta
soldatii romani vorbeau in mod sigur latina intre ei.
De ce zic asta?
Erau cateva mici reguli pentru a deveni soldat legionar sau auxiliar roman.
1) Trebuia sa fie om liber
2) Trebuia sa fie cetatean roman
OK, o sa ziceti ca imperiul era al naibii de mare.
Corect!
Prin edictul lui Caracalla din 212AD toti locuitorii imperiului roman devin cetateni romani. Cu asta m-a terminat un istoric britanic referitor la prezenta simbolurilor dacice din Marea Britanie. Existau simboluri dacice (falxurile incrucisate) dar asta nu insemna ca erau ale dacilor ci doar imprumutate de legiunile romane ca si simboluri.
Numai in 284AD imparatul Diocletian da o lege prin care si alte natii in afara cetatenilor romani pot deveni membrii ai armatei.
Deci daca vorbim de trupele lui Traian atunci acestia erau in mod sigur nascuti la sud de raul Po pentru ca altfel nu erau cetateni romani si nu ar fi putut deveni soldati.
sunt multicele cuvinte in engleza care sunt de origine latina dar nu esti chiar corect pentru ca treci complet peste invaziile germane ale Angliei (anglii, saxonii, umbrii).
Chiar si in zua de azi daca vorbesti cu un locuitor din Northumbria (exista si o Umbria in Italia) te juri ca vorbeste germana.
Ca sa fericim nationalistii, cuvantul dagger ar fi de origine daca fiind o „evolutie” a cuvantului dacca care era de fapt un cutit de lupta. Cuvintele in limba romana pentru aceeasi arma sunt doar jungher (posibil origine germana/gotica) si pumnal (origine italiana).
SIMION DASCĂLUL
Predoslovie a létopiseţului moldovenescu ce într-însa spune că este făcută ţara den doao limbi, de rumâni şi de ruşi, de care lucru să cunoaşte că şi păn’ astăzi este ţara giumătate de ruşi şi giumătate de rumâni
Ce această povéste nu să află însămnată de Uréche vornicul, iar eu n-am vrut să las nici această să nu pomenescŭ, socotind că cum am adus aminte de altele, ca să nu rămâie nici aceasta neînsămnată.
Scrie la létopiseţul cel moldovenescu, la predoslovie, de zice că deaca au ucis acei vânători acel buor, întorcându-se înapoi, văzând locuri desfătate, au luat pre câmpi într-o parte şi au nemerit la locul unde acum târgul Sucévei. Acolo aminosindu-le fum de foc şi fiind locul despre apă, cu pădure mănuntă, au pogorât pre mirodeniia fumului la locul unde este acum mănăstirea Eţcanei. Acolea pre acelaş loc au găsit o priseacă cu stupi şi un moşneag bătrân, de prisăcăriia stupii, de seminţie au fost rus şi l-au chiemat Eţco. Pre carele deaca l-au intrebat vânătorii, ce omu-i şi den ce ţară este, el au spus că este rus den Ţara Leşască. Aşijderea şi pentru loc l-au intrebat, ce loc este acesta şi de ce stăpân ascultă ? Eţco au zis: este un loc pustiiu şi fără stăpân, de-l domnescu fierile şi pasările şi să tinde locul în gios, păn’ în Dunăre, iar în sus păn’ în Nistru, de să hotăraşte cu Ţara Leşască, şi este loc foarte bun de hrană. Înţelegând vânătorii acest cuvânt, au sârguit la Maramorăş, de ş-au tras oamenii săi într-această parte şi pre alţii au îndemnat, de au descălecat întăi supt munte şi s-au lăţit pre Moldova în gios. Iar Iaţco prisecariul, deaca au înţeles de descălecarea maramorăşénilor, îndată s-au dus şi el în Ţara Leşască, de au dus ruşi mulţi şi i-au descălecat pre apa Sucévei în sus şi pre Sirétiu despre Botoşiani. Şi aşa de sârgu s-au lăţit rumănii în gios şi ruşii în sus.
Vitali@
Ai dat un citat mai sus din letopisetu moldovenesc.
L-ai scris cu mana ta citez ultimu rand :
„Şi aşa de sârgu s-au lăţit rumănii în gios şi ruşii în sus.”
Pai Vitali de ce cronicaru zicea ca s-a latit de ROMANI adica de moldovenii din Maramures care cronicaru zice ca sunt romani.?
Poate ne explici sa intelegem.
Asa ca daca cronica zice ca romanii din Maramures au intemeiat Moldova si moldovenii locuitori sunt romani, si polonezii adica lesii au adus rusi(ruteni) din Polonia in partea de nord a Botosanului.Da in cronica intai romanii au venit si apoi vazand polonezii au adus si ei oamenii lor in nord.
Concluzia MOLDOVEAN =ROMAN asa zice cronicaru.
@Dacul -dd
am vazut termenul inainte de a da copy/paste.
dar nu am nici o intentie in a modifica
(nu am eu drept moral sa modic cronicile) 🙂
@Dacul -dd
este si o transcriere dintr-o cronica ungureasca ref la descalecatu moldovei .
nu am dat copy/paste din patriotism
dar daca doresti sa o vezi o fac
Da sursa, adevarul mai presus ca toate.
@Dacul -dd
cred ca este suficient daca pun numele autorului
Asta ignora adeptii moldovenismului din R. Moldova si Ucraina, ca descalecatorii / intemeietorii si conducatorii statului medieval Moldova erau nobili romani/voievozi veniti din Maramures: Bogdanestii si apoi Musatinii.
descalecatorul Dragos:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drago%C8%99_I
În unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că Dragoș a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova „în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru”.
intemeietorul Bogdan:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_I
Bucovina este pamant romanesc. Numarul mare de ucrainieni/ruteni se datoreaza cumva si lui Stefan cel Mare care a inceput sa colonizeze acolo tarani ruteni deoarece provincia era slab populata.
Ulteior austriecii au adus ruteni, pentru munci grele si agricultura. Erau mai saraci decat romanii si mai putin pretentiosi, deci mai usor de exploatat…
o fi fost rares reincarnarea lui zamolxis si stapanea tehnica calatoriei in timp 🙂
Si aceasta batalie demonstreaza faptul ca in primul rand conteaza performanta tehnicii de lupta folosite si nivelul de instruire al militarilor in fata numarului de militari.
nu cred ca tehnica avea ceva de aface aici.
Moldova a fost recunoscuta ca avnd o armata dotata foarte bine iar voievozii nu au prea precupetit nici un fel de cheltuieli in dotarea armatei.
De exemplu Stefan cel Mare apare cumparand pusti (de fapt tunuri) din Boemia si este chiar pomenit avand un arc cu carlig (arbaleta). Spada lui Stefan cel mare dar si cele ale boierilor care se pot gasi la Istanbul sunt de fapt spade elvetiene si erau de o calitate excelenta.
In batalia de la Baia, armata moldoveneasca are inclusiv armuri grele si singura diferenta este data de coifuri care sunt de tip rasaritean (persan) fata de armata maghiara care are echipament german folosind casti de tip salet.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_extern%C4%83_a_lui_%C8%98tefan_cel_Mare#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Kingdom_of_Hungary_against_Moldovans_flag_in_battle.jpg
Castile moldovenesti sunt de fapt in pas cu tactica de manevra folosita de Stefan cel Mare.
Nu degeaba polonezii ii numeau pe moldoveni ca fiind noii tatari.
…pentru Vitali, mama lor de sechele propagandistice rusesti-sovietice!
Ionică Tăutu către frații români (circa 1826-1830)
„Eu mă slujăsc de acest titlu pentru că vreu să mă adresăsc cătră tot Moldovanul și cătră tot Valahul, a căruia suflet simte că are o Patrie și că interesul său și a urmașilor săi este vârtos legat de al ei interes obștesc.
Acest titlu nu este nou, noi îl știm bine, el ne mai trage în pomenire începutul nostru. Ei măcar, deși nu avem noi a ne făli de o vechime slăvită, măcar de ne și poate zice nișcine că atuncea când Grecia să îmbelșuga în înțelepți vechea Dacie de-abia asculta cu o mirare salbatică învățăturile cele neîncredințate a lui Zamolxis, ucenicul lui Pitagoras. Că atunce când cărturăria era în floare în Roma, Ovid, urgisit în Dacia, să credea acolo ca în împărăția cea întunecoasă a lui Pluton.
Cu toate acestea, luând sama că colonii romani noi n-am fost așăzați dintru întâi decât în mijlocul șleahului ce vine de la nord la sud, unde trebuia să ne calce ori să ne măture picioarele trecătorilor. Luând sama că metropolul nostru mai de pe atunce clădit din temeliile lui nu era mai mult în stare a ocroti provințiile lăturașă, că de aceea, lăsați la soarta noastră, de atâtea ori ne-am lăsat sălașurile la varvarii între noi și între dânșii pentru zid despărțitor ori stâncile munților, ori apa Dunării, că pământul nostru de 100 de ori pustiit, deznorodit, biruitor ori biruit întru a lui defensivă au fost încă prea ades și teatru de războaie streine de la Traian și până în zilele noastre. Acestea luând sama ne va da poate cineva dreptate a ne făli că prin mijlocul veacurilor și prin atâtea strămutări a vremilor noi suntem cei singuri din odraslele Romii, în linie dreaptă, carele cu numele de român am putut păstra până astăzi și am ferit de o stingere de tot numele cel mai mare a stăpânilor lumii.”
Sursa transcrierii: Gheorghe Ungureanu, Dumitru Ivănescu, Virginia Isac, Documente din arhive ieșene, vol. I, București, 1976
http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/07/29/ionica-tautu-catre-fratii-romani-circa-1826-1830/
Român, românesc, România (înainte de 1859)
I. Etnonimul „român”/„rumân”/„neamul românesc”
1. În Țara Moldovei:
•Hrisov al lui Ștefan cel Mare, Suceava, 1489
•Legenda lui Roman și Vlahata (sec. XVI)
•Scrisoare din perioada 1592-1597 (Suceava)
•Cazania lui Varlaam, Iași, 1643
•Pravila lui Vasile Lupu, Iași, 1646
•Cartea carea să chiamâ Răspunsul înprotiva Catihizmusului calvinescu
•Dosoftei, Dumnezeiasca Liturghie, Iași, 1679
•Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei (copie din secolul al XVII-lea)
•Povestea lui Simion Dascălul despre întemeierea Țării Moldovei
•Scrisoare a târgoveților rumâni și armeni din Botoșani din sec. XVII
•Miron Costin, De neamul moldovenilor
•Nicolae Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii
•Dimitrie Cantemir,Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor, Tomul I, Iași, 1835 (1717 în manuscris)
•Dimitrie Cantemir, Despre numele antice și de astăzi ale Moldovei (1718-1719)
•Îndreptarea păcătosului, Iași, 1765
•Hrisov, Iasi, 1793
•Vieţile Sfinţilor pe luna Septembrie, Mânăstirea Neamţ, 1807
•Ioan Nemișescu, Istoria politicească a Dachiei și a neamului românesc, Iași, 1808
•Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie, Mănăstirea Neamţ, 1809
•Bordeiul indienesc, Iași, 1821
•Gheorghe Asachi, Odă cătră neamul Moldaviei, Iași, 1822
•Istoria Scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea romaneștii tinerimi (Iași, 1824)
•Ionică Tăutu către frații români (circa 1826-1830)
•Anaforaua Epitropiei Școalelor, Iași, 1828
•Iancu Nicola, Manual de patriotism, Iași, 1829
•Albina Românească, Iași (începând cu 1829)
•Veniamin Costachi, Funie sau Frânghie întreită, Iași, 1831
•Veniamin Costachi, Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834
•Gheorghe Asachi, Poezii, Iași, 1836
•Costache Negruzzi, Aprodul Purice, Iași, 1837
•Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Țării Românești, Iași, 1838
•Alăuta Românească, Iași, 1838
•Icoana Lumei. Foae pentru îndeletnicirea moldo-românilor, Iași, 1840
•Teodor Stamati, Manual de Istoria naturală. Prescurtată pentru tinerimea românească, Iași, 1841
•Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești, Iași, 1842
•Lexicon de conversație, Iași, 1842
•Mihail Kogălniceanu, Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională, Iași, 1843
•Gheorghe Șincai, Hronica Românilor şi a mai multor neamuri, Iași, 1843
•Ioan Albineț, Manual de Istoria Principatului Moldavei (Partea I), Iașii, 1845
•Povățuitorul educației copiilor de amăndoă sexurile, Iași, 1846
•Calendar pentru poporul romănesc pe anul 1847 (Iași)
•Proect de reorganizația îmvățeturilor publice în Prințipatul Moldovei, Iași, 1847
•Vasile Alecsandri, Protestație în numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu, 1848
•Nicolae Istrati, Mihul, Iași, 1850
•Mihail Cantemir Moldovanul, Iași, 1851
•Balade adunate și îndreptate de Vasile Alecsandri, Iași, 1852-1853
•Gazeta de Moldavia, Iași, 1852
•Steaua Dunării. Jurnal politic, literar și comercial, Iași, 1855
•România literară, Iași, 1855
•Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Iași, 1857
•Hrisoave pentru înființarea Seminarului Teologic din Mânăstirea Neamțului și a Gimnaziului și Internatului din Târgu Neamț, 1857
•Ședința Adunării Ad-Hoc a Moldovei din 7 Octombrie 1857
2. În Țara Românească:
•Pravila de la Govora, 1640
•Cheia înțelesului, București, 1678
•Liturghie, București, 1680
•Biblia, Bucuresti, 1688
•Letopisețul cantacuzinesc, 1690
•Mărgăritare, București, 1691
•Istoria Ţării Rumâneşti, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino (sec. XVIII)
•Evanghelie tipărită în Georgia la 1709 cu sprijinul Țării Românești
•Mineiul pe luna Ianuarie, Râmnic, 1779
•Mineiul pe luna Iulie, Râmnic, 1780
•Curierul rumânesc, București, 1829
•Oglinda sănătății și a frumuseții omenești, București, 1829
•Operile lui Cesar Boliak, București, 1835
•Scarlat Tâmpeanu, Geografia Țării Românești, București, 1840
•Iosif Genilie, Principe de Geografie și Astronomie, București, 1847
•Ziarul „Romania”, București, 1848
•Ziarul „Pruncul român”, București, 1848
•Eliberarea țiganilor din robie, București, 26 Iunie 1848
•Ianache Pashal, Dialog în trei limbi, București, 1849
•George Ioanid, Istoria Moldo-Romăniei, București, 1858
3. În Ardeal și Banat:
•Coresi, Evangheliar românesc, Brașov, 1561
•Coresi, Psaltirea slavo-românească, Brașov, 1577
•Palia de la Orăștie, 1582
•Mitropolitul Simion Ștefan, Noul Testament de la Belgrad (Alba Iulia), 1648
•Sicriul de aur, Sebeș, 1683
•Dictionarium Valachico-Latinum (Caransebeș, sec. XVII)
•Catehism pentru neamul rumânesc, Sâmbăta Mare, 1726
•Cântece câmpenești cu glasuri românești, Cluj, 1768
•Abecedar, Blaj, 1783
•Istoria a Alexandrului celui Mare din Machedonia, Sibiu, 1794
•Biblia de la Blaj, 1795
•Radu Tempea, Gramatica românească, Sibiu, 1797
•Ioan Budai-Deleanu, Țiganiada sau Tabăra țiganilor, 1800
•Ioan Bob, Dicționar rumanesc, lateinesc și unguresc, Cluj, 1822
•Nicolae Stoica de Hațeg, Cronica Banatului (scrisă între 1825-1827)
•Gazeta de Transilvania, Brașov, 1838
•Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, 1841
•Ioan Rus, Icoana Pământului sau Carte de Geografie, Blaj, 1842
•Hora Ardealului, 1848
•Gazeta de Transilvania, Brașov, 1848
•Manifest prin care românii ardeleni erau îndemnați la luptă în timpul Revoluției din 1848
•Manifest privind formarea gvardiei naționale (1848)
4. Cernăuți:
•Anton de Marki, Gramatica germano-română, Cernăuţi, 1810
•Bucovina. Gazetă Romănească, Cernăuți, 1848
•Bucoavnă pentru întrebuințarea junimei moldo-române din Bucovina, Cernăuți (circa 1850-1860)
5. Chișinău:
•Ioan Sârbu, Fabule, Chișinău, 1851
6. Buda:
•Paul Iorgovici, Observații de limba rumănească, Buda, 1799
•Carte de mână pentru bine orânduita economie, Buda, 1807
•Gheorghe Roja, Măestria ghiovăsirii românești, Buda, 1809
•Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812
•Petru Maior, Istoria Besearicei Românilor, Buda, 1813
•Întâmplările răsboiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moskva, Buda, 1814
•Gheografia sau Scrierea Pământului, Buda, 1814
•Descoperirea Americii, Buda, 1816
•Plutarh nou, Buda, 1819
•Lexiconul de la Buda, 1825
•Thomas Thornton, Starea de acum a Prințipaturilor Valahiei și a Moldaviei, Buda, 1826
7. Sankt Petersburg, Moscova:
•Colecția completă de legi ale Imperiului Rus din anul 1649. Volumul al XVIII-lea. 1767-1769 (Sankt Petersburg, 1830)
•Ștefan Margela, Gramatică russască și rumâniască, Sankt Petersburg, 1827
•Iacob Hâncu, Gramatica valaho-moldovenească, Sankt Petersburg, 1840
•Filip Vighel (1786-1856), Memorii (publicate la Moscova în 1865)
8. Carte străină:
•Narrazione di Francesco dalla Valle Padovano, 1532
•Anton Verancsics, De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transalpinae, circa 1550 (manuscris publicat în 1857)
•Stephanus Zamosius, Analecta lapidum vetustorum et nonnullarum in Dacia antiquitatum, Padova, 1593
•Stanisław Orzechowski (1513-1566), Annales Polonici (ediția din 1643)
•Giorgio Tomasi, Delle Guerre Et Rivolgimenti Del Regno D’Ungaria, e della Transilvania, con succesi d’altre parti, Veneția, 1621
•Johannes Lucius, De regno Dalmatiae et Croatiae libri sex, Amsterdam, 1666
•Johannes Tröster, Vechea și Noua Dacie germană, Nürnberg, 1666
•Laurentius Toppeltinus de Mediaș, Origines et occasus Transsylvanorum, Lyon, 1667
•Manifestul Împăratului Leopold I , 1701
•Edmund Chishull, Travels in Turkey and Back to England, Londra, 1747
•Nicolaus Olahus, Ungaria (nota editorului din 1763)
•Ignaz von Born, Travels through the Bannat of Temeswar, Transylvania, and Hungary, in the year 1770, Londra, 1777
•Felix Colson, Starea prezentă şi viitorul Principatelor, Paris, 1839
•Hippolyte Desprez, La Moldo-Valachie et le mouvement roumain, Paris, 1848
•Cătră nația rumânească de la nația sârbească, Carloviț, 1848
II. Limba „românească”/„rumânească”
1. În Țara Moldovei:
•Eustratie logofătul, Pravilă aleasă (1632)
•Cazania lui Varlaam, Iași, 1643
•Pravila lui Vasile Lupu, Iași, 1646
•Nicolae Milescu, Carte cu multe întrebări foarte de folos, 1661
•Codicele lui Gheorghe Ștefan, 1665
•Cartea carea să chiamâ Răspunsul înprotiva Catihizmusului calvinescu
•Miron Costin, Viața lumii (circa 1671-1673)
•Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev (Podolia), 1673
•Dosoftei, Dumnezeiasca Liturghie, Iași, 1679
•Dosoftei, Molitvenic, Iași, 1681
•Dosoftei, Viața și petrecerea Sfinților, Iași, 1682
•Dosoftei, Parimiile preste an, Iași, 1683
•Miron Costin, De neamul moldovenilor
•Nicolae Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii
•Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Sankt Petersburg, 1717
•Dimitrie Cantemir, Despre numele antice și de astăzi ale Moldovei (1718-1719)
•Așezământ pentru școli al lui Grigore Ghica al II-lea (Iași, 1747)
•Condica lui Gheorgachi, Iași, 1762
•Îndreptarea păcătosului, Iași, 1765
•Apologhia, Iași, 1803
•Vieţile Sfinţilor pe luna Septembrie, Mânăstirea Neamţ, 1807
•Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie, Mănăstirea Neamţ, 1809
•Vieţile Sfinţilor pe luna Mai, Mânăstirea Neamţ, 1813
•Jucăria norocului, Iași, 1816
•Istoria lui Numa Pompilie, al doilea craiu al Romii, Iași, 1820
•Anaforaua Epitropiei Școalelor, Iași, 1828
•Veniamin Costachi, Funie sau Frânghie întreită, Iași, 1831
•Albina Românească, Iași, 1832
•Gheorghe Săulescu, Gramatică românească, Iași, 1833
•Veniamin Costachi, Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834
•Gheorghe Asachi, Poezii, Iași, 1836
•Iacob Cihac, Istoria Naturală, Iași, 1837
•Alăuta Românească, Iași, 1838
•Vasile Fabian Bob, Gheografia elementară, Iași, 1840
•Dacia literară, Iași, 1840
•Mihail Kogălniceanu, Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională, Iași, 1843
•Nicolae Istrati, Corespondenție între doi amorezi sau limba romănească la anii 1832 și 1822
•Ioan Albineț, Manual de Istoria Principatului Moldavei (Partea I), Iașii, 1845
•Gheorghe Săulescu, Abețedariu romănescu, Iași, 1847
•Proect de reorganizația îmvățeturilor publice în Prințipatul Moldovei, Iași, 1847
•Encolpiul doctorilor sau Medicina practică, Iași, 1849
•Așăzământ pentru reorganizarea îmvățăturilor publice în Principatul Moldovei, Iași, 1851
•Mihail Cantemir Moldovanul, Iași, 1851
•Gazeta de Moldavia, Iași, 1852
•Ențiclopedie ruso-română, Iași, 1854
•România literară, Iași, 1855
•Teodor Stamati, Disionaraș romănesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles, Iași, 1856
•Manolachi Drăghici, Istoriea Moldovei, vol. II, Iași, 1857
•Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Iași, 1857
•Hrisoave pentru înființarea Seminarului Teologic din Mânăstirea Neamțului și a Gimnaziului și Internatului din Târgu Neamț, 1857
2. În Țara Românească:
•Pravila de la Govora, 1640
•Evanghelie învăţătoare, Govora, 1642
•Învățături preste toate zilele, Câmpulung, 1642
•Cheia înțelesului, București, 1678
•Liturghie, București, 1680
•Biblia, Bucuresti, 1688
•Mărgăritare, București, 1691
•Psaltire, București, 1694
•Istoria Ţării Rumâneşti, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino (sec. XVIII)
•Pilde filosofești, Târgoviște, 1713
•Molitvenic, Râmnic, 1730
•Mineiul pe luna Noiembrie, Râmnic, 1778
•Mineiul pe luna Ianuarie, Râmnic, 1779
•Mineiul pe luna Iulie, Râmnic, 1780
•Ienăchiță Văcărescu, Gramatica rumânească (1787)
•Paris Mumuleanu, Rost de poezii adecă stihuri, București, 1820
•Mitologhie pe limba rumânească, Craiova, 1830
•Operile lui Cesar Boliak, București, 1835
•Vestitele vitejii ale lui Mihaiu Vodă, 1837
•Ianache Pashal, Dialog în trei limbi, București, 1849
•George Ioanid, Istoria Moldo-Romăniei, București, 1858
3. În Ardeal și Banat:
•Coresi, Psaltirea slavo-românească, Brașov, 1577
•Coresi, Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581
•Simion Ștefan, Noul Testament de la Belgrad (Alba Iulia), 1648
•Simion Ștefan, Psaltirea de la Alba Iulia, 1651
•Molităvnic, Alba Iulia, 1689
•Dictionarium Valachico-Latinum (Caransebeș, sec. XVII)
•Catehism pentru neamul rumânesc, Sâmbăta Mare, 1726
•Calendar, Brașov, 1733
•Cântece câmpenești cu glasuri românești, Cluj, 1768
•Biblia de la Blaj, 1795
•Radu Tempea, Gramatica românească, Sibiu, 1797
•Ioan Bob, Dicționar rumanesc, lateinesc și unguresc, Cluj, 1822
•Nicolae Stoica de Hațeg, Cronica Banatului (scrisă între 1825-1827)
•Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, 1841
4. Chișinău:
•Liturghie, Chișinău, 1815
•Ceaslov, Chișinău, 1817
•Pentru datoriile presbiterilor de popor, Chișinău, 1823
5. Cernăuți:
•Chrestomaticul romănescu, Cernăuți, 1820
6. Dubăsari/Movilău:
•Ioan Cantacuzino, Poezii noo, 1792-1796
7. Sankt Petersburg:
•Noul Testament, Sankt Petersburg, 1819
•Ștefan Margela, Gramatică russască și rumâniască, Sankt Petersburg, 1827
•Iacob Hâncu, Gramatica valaho-moldovenească, Sankt Petersburg, 1840
8. Buda:
•Paul Iorgovici, Observații de limba rumănească, Buda, 1799
•Gheorghe Roja, Măestria ghiovăsirii românești, Buda, 1809
•Plutarh nou, Buda, 1819
•Lexiconul de la Buda, 1825
•Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele, Buda, 1826
•Thomas Thornton, Starea de acum a Prințipaturilor Valahiei și a Moldaviei, Buda, 1826
9. Carte străină:
•Narrazione di Francesco dalla Valle Padovano, 1532
•Anton Verancsics, De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transalpinae, circa 1550 (manuscris publicat în 1857)
•Nicolaus Olahus, Ungaria (nota editorului din 1763)
III. Limba română numită „românie”/„rumânie”:
•Dictionarium Valachico-Latinum (Caransebeș, sec. XVII)
•Codicele lui Gheorghe Ștefan, 1665
•Floarea Darurilor, Snagov, 1700
•Așezământ pentru școli al lui Grigore Ghica al II-lea (Iași, 1747)
•Condica lui Gheorgachi, Iași, 1762
•Radu Tempea, Gramatica românească, Sibiu, 1797
•Gheografia sau Scrierea Pământului, Buda, 1814
•Descoperirea Americii, Buda, 1816
•Plutarh nou, Buda, 1819
•Bordeiul indienesc, Iași, 1821
•Abecedar greco-româno-bulgar, București, 1827
•Obiceiul de a se roși ouă, Iași, 1827
•Encolpiul doctorilor sau Medicina practică, Iași, 1849
IV. Valahia numită „Țara Românească”/„Țara Rumânească”:
•Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, 1521
•Coresi, Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581
•Piatra de mormânt a lui Radu Mihnea Vodă, 1626
•Hrisovul lui Matei Basarab, 1639
•Pravila de la Govora, 1640
•Cartea carea să chiamâ Răspunsul înprotiva Catihizmusului calvinescu
•Johannes Tröster, Vechea și Noua Dacie germană, Nürnberg, 1666
•Hrisovul lui Antonie Vodă, 1669
•Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev (Podolia), 1673
•Cheia înțelesului, București, 1678
•Liturghie, București, 1680
•Apostol, București, 1683
•Biblia, Bucuresti, 1688
•Letopisețul cantacuzinesc, 1690
•Mărgăritare, București, 1691
•Psaltire, București, 1694
•Miron Costin, De neamul moldovenilor
•Istoria Ţării Rumâneşti, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino (sec. XVIII)
•Cronica lui Radu Popescu (sec. XVIII)
•Pilde filosofești, Târgoviște, 1713
•Dimitrie Cantemir, Despre numele antice și de astăzi ale Moldovei (1718-1719)
•Radu Lupescu, Cronica slovenilor, Iliricului și a Moesiei, 1727
•Apostol, Buzău, 1743
•Evanghelie, Râmnic, 1746
•Octoih, București, 1746
•Liturghie, București, 1747
•Edmund Chishull, Travels in Turkey and Back to England, Londra, 1747
•Molitvenic, Iași, 1749
•Cronica lui Radu Popescu. Copie manuscrisă de la Chișinău (1765)
•Mineiul pe luna Noiembrie, Râmnic, 1778
•Mineiul pe luna Iulie, Râmnic, 1780
•Critil și Andronius, Iași, 1794
•Pravoslavnica învățătură, București, 1794
•Dionisie Eclesiarhul, Condica Mânăstirii Bistrița (jud. Vâlcea), 1795
•Pomelnicul mânăstirii Tismana din 1798
•Penticostarion, București, 1800
•Gheografia sau Scrierea Pământului, Buda, 1814
•Legiuirea lui Caragea, București, 1818
•Cronica lui Ioan Dobrescu, 1822
•Curierul rumânesc, București, 1829
•Oglinda sănătății și a frumuseții omenești, București, 1829
•Iosif Genilie, Geografie istorică, astronomică, naturală și civilă, București, 1835
•Vestitele vitejii ale lui Mihaiu Vodă, 1837
•Alăuta Românească, Iași, 1838
•Gazeta de Transilvania, Brașov, 1838
•Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Țării Românești, Iași, 1838
•Buletin. Gazetă Oficială, București, 1840
•Scarlat Tâmpeanu, Geografia Țării Românești, București, 1840
•Dacia literară, Iași, 1840
•Lexicon de conversație, Iași, 1842
•Calendar pentru poporul romănesc pe anul 1847 (Iași)
V. Moldova și Muntenia numite împreună „Țările Române/Principatele Române”:
•Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Sankt Petersburg, 1717
•Mineiul pe luna Ianuarie, Râmnic, 1779
•Alăuta Românească, Iași, 1838
•Felix Colson, Starea prezentă şi viitorul Principatelor, Paris, 1839
•Bucovina. Gazetă Romănească, Cernăuți, 1848
•Ziarul „Romania”, București, 1848
•România literară, Iași, 1855
•Presa franceză și Principatele Române. Articole extrase din Zimbru deTeodor Codrescu, Iași, 1856
•Hrisoave pentru înființarea Seminarului Teologic din Mânăstirea Neamțului și a Gimnaziului și Internatului din Târgu Neamț, 1857
•Ședința Adunării Ad-Hoc a Moldovei din 7 Octombrie 1857
VI. Teritoriul României numit „România” înainte de Unirea lui Cuza:
•Daniil Dimitrie Philippide, Geographikon tes Roumounias, Leipzig, 1816
•Iosif Genilie, Geografie istorică, astronomică, naturală și civilă, București, 1835 (numai Țara Românească)
•Lexicon de conversație, Iași, 1842
•Iosif Genilie, Principe de Geografie și Astronomie, București, 1847
•Vasile Alecsandri, Protestație în numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu, 1848
•Bucovina. Gazetă Romănească, Cernăuți, 1848
•Ziarul „Romania”, București, 1848
•Ziarul „Pruncul român”, București, 1848
•Hora Ardealului, 1848
•Gazeta de Transilvania, Brașov, 1848
•Hippolyte Desprez, La Moldo-Valachie et le mouvement roumain, Paris, 1848
•România literară, Iași, 1855
•Harta Rumâniei în viziunea lui Cezar Bolliac, 1855
•Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Iași, 1857
•Ședința Adunării Ad-Hoc a Moldovei din 7 Octombrie 1857
•James Noyes, România: Granița dintre creștini și turci, New York, 1857
•George Ioanid, Istoria Moldo-Romăniei, București, 1858
VII. Romanitatea balcanică:
•Constantin Porfirogenetul, De administrando imperio, Leyde, 1611
•Historia antica e moderna, sacra e profana della citta de Trieste, Veneția, 1698
•Constantin Ucuta, Noua Pedagogie, Viena, 1797
•Gheorghe Roja, Măestria ghiovăsirii românești, Buda, 1809
•Mihail Boiagi, Gramatica română sau machedonovlahă, Viena, 1813
•Calendarul pentru poporul romănesc pe anul 1847 (Iași)
•Iosif Genilie, Principe de Geografie și Astronomie, București, 1847
http://tiparituriromanesti.wordpress.com/roman-romanesc-romania-inainte-de-1859/
THE PELASGIANS OR PROTO-LATINS (ARIMII)
http://www.pelasgians.org/website5/31_00.htm
Asta cu pelasgii e prea departe de noi, adica Homer acum 2700 ani vorbea despre pelasgi care ar fi trait acum 3500 ani. Eu zic ca e prea departe in timp.
Cel mai bine sa o luom de la Dromichete anul 300 inaitea erei noastre, adica 2300 ani in urma .
Dromichaetes; greaca veche: Δρομιχαίτης) a fost conducătorul geților din nordul Dunării (în prezent în România) în jurul anului 300 î.Hr
E vorba de folosirea variantelor pelasgo-trace „arimi/rumani” pe teritoriul a ceea ce azi numim Romania, inainte cu sute de ani de cucerirea Daciei de catre Traian, Homer e doar o „mica parte din ecuatie”, insa una extrem de magulitoare.
„Cainele/lupul” Hermes/Sarmis/Armin este la originea acestui etnonim…legatura fiind Sarama/Gharm/Sirius – steaua caine/lupoaica…Sarmis + cetatuia (Cetatea lupilor/Sirius)…Sirius a fost si este considerata „astrul noptii”, cea mai luminoasa stea, legatura fiind cu „licarirea” din ochii lupilor/cainilor…vezi Loki la scandinavi sau…”Laika” la rusi! 🙂 Si noi avem ceva similar, e vorba de numele AZOR dat exclusiv cainilor (Azor=Soare=Sirius=Sureanu…adica „stralucitor/luminos”)…o paranteza o reprezinta numele de „ruman” cu sensul de „muncitor” (nu „sclav” cum zice Vitali), originea fiind „rumen(it)” = adica batut/ars de soare/cel ce lucreaza in timp ce e batut de soare
Avem 4 mari etnonime (si variantele lor) la originea numelui poporului nostru si toate inseamna lup/caine:
-GeTi…catei/cotarla/a cotarci/haita etc…
-DaCi…daoi/dulai etc…
-VaLaHi…volk/lup…
-Rumani…arimi/arimaspi-„lampasi” cu lumanarea in frunte, adica mineri din zona Hategului/ramani…etc..
Si ca un bonus mitologic pentru Vitali, numele de Moldova de la catelusa Molda se trage, nu? 🙂 Consoanele RM sau MR/ML deriva din…MRRRRRRaitul cainelui/lupului, e doar un onomatopeu normal si atat, nu-i mare stiinta aici…limba romana e plina e nume de animale/pasari care de fapt sunt onomatopee – sunetele scoase chiar de animalele respective…chiar si GRIVEI (din care a derivat…Grifon – cainele/lupul inaripat, paznicul comorilor) e tot un onomatopeu, reprezentand „GRRRR-aitul, maraitul” animalului, vezi „Growl” in engleza de exemplu…
publica in rm faza cu maraitul , sigur te vor premia
moldova, satul ceh moldava, oraselul slovac moldava, riul vltava (moldau) si portul-ceh din hamburg sunt numite de nemti cu un singur cuvint – moldau
zburdalnica catzaua 🙂
🙂 si care e problema?
„Maldăr” inseamna in continuare ”adunare/grupare/incolacire” de pamant/iarba (sau de apa)…este de asemenea caracteristica cainilor/lupilor de a dormi ”incolaciti”/ghemuiti/ingramaditi/infasurati. Ca un morman, teanc, manunchi…mai baga si tu sinonime… 🙂
”Mult” – din latinescul ”multus” (conform DEX-Academia Romana si Institutul de Lingvistica I.Iordan-Al.Rosetti) oare ce origine are?
Tu zici ca la origine cuvant e germano-slav? Eu iti zic ca e ”pelasgo-trac”, adica tata si mama lui Fritz si Ivan si…Traian. 🙂
parerea mea este urmatoarea :
mol-dova , mol-dava , mol-dau , mol-davia
se traduce prin cetatea/tara zeului mol
simbolul zeului mol este un bour
interesant de studiat mi se pare si numele za-mol-xe
Destul de bine.
Si iata de ce:
ZaMOLxe este Saturn. I s-a mai spus si Cronus, Odhin(Wotan)-„hunedoreanul”-Undrea-Sf.Andrei, Andwari, Andros, Enlil, El, Kumarbi…Amled-Hamleth -„omuletul”, Mos Craciun-Santa Claus, Sandman-Mos Ene „care vine pe la gene”, Brahma…si…
MOLoch! 🙂
E usor de recunoscut, are caracteristici precum:
-isi mananca…copiii (aviz Mos Craciun) 🙂 ,
-focul vetrei/hornului, urca sau coboara pe el,
-calareste un cal cu 8 picioare sau are la sanie 8 reni…
-zeu al taurilor, lupilor, corbilor (simbolul Hunedoarei – oras care-i poarta numele ,al hateganilor),
-se afla in posesia unui inel magic, cu puteri miraculoase,
-ii lipseste un ochi (vezi sfinxul din Bucegi, Omu-„omuletul”),
-(Manea)isi raneste tatal (zeul Uranus-Toma alimos, al cosmosului) in zona testiculelor/burtii,
-este detronat/invins de propriul fiu (Zeus-Jupiter, care scapase a fi mancat) si gonit in Hades (Hateg) – Tartaros (Tartaria)..
-zeu al pamantului, sub-pamantean (ZMeu, zeMLia, naMOL),
-asociat cu iarna, luna decembrie(Undrea)…
…si inca una, de distractie: comparati acel „AHO-AHO copii si frati” din Plugusor cu „HO-HO-HO!” al lui Santa Claus. 🙂
Vitali si Razvan, fara suparare face doar speculatii si bateti campii.
Adevarul ca si DEX nu ajuta de multe ori.
Un exemplu cuvantul MAL-DAR citez dex
„MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: (reg.) máldur s. n.] – Et. nec. ”
Adica cei care au facut DEX nu si-au dat seama ca provine din MAL , adica MALUL APEI .
Cat despre apa MOLDOVA poate avea mai multe origini , ce e sigur gasim cuvantul in germana, franceza, portugheza, si galiciana sub forma de MULDE. MOLDA, MULLE (care inseamna vascoasa, probabil cu malul alunecos, etc), adica se pare ca la GALO-GERMANI dar mai mult la GALI.
Se pare ca in acea zona din sudul Poloniei traiau BOII si Tauriscii DE ORIGINE GALIO-CELTI, sau numele este de la gotii si vizigotii care au trecut pe aici de origine germanica.
Mai dacule, nu e nici o contradictie intre ce spunem toti trei. Beleaua e cand te limitezi la ceva de genul „MAL, adica malul apei”.
Corect, dar „mal” de unde deriva? Sau englezescul „molding” samd…DEX-ul zice ca „mal” e albanez (pentru mine asta inseamna geto-dac, adica romanesc, fara discutie)! Si inseamna…”munte”! Care-i tot una cu „maldar”. E Moldova „tara malului” ca e la malul Marii Negre si e pamantul „moale” de langa apa? Posibil…dar nu ai cum sa explici cu certitudine de 100% originea numelui pentru ca sunt prea multe cuvinte derivate.
Daca e s-o luam „de la inceputuri”, poftim, iti dau eu explicatia…literei „M”! 🙂 consoana nazala bilabiala, semn vechi de scriere reprezentand..apa/marea sau muntele…
Vine de la sugari, atunci cand prind cu buzele sfarcul, ei inchid gura, exact cum se si rosteste litera M! Urmat de „A”, adica deschiderea gurii pentru a lua aer dupa ce tocmai au baut lapte. De aici avem „MA-Ma” (primul cuvant rostit, adica repetarea suptului la san…care intre noi fie vorba, e un „munte/maldar moale de lapte” 🙂 dar si cuvantul..MÂncare!
De aceea nu mi se pare doar o exagerare mitologica faptul ca Moldova (intai numele raului si doar apoi al regiunii!) poate proveni de la Molda, numele unei cateluse (animale prolifice cand vine vorba de pui)…
O teorie personala este ca este posibil ca numele sa provina de la o catzelusha.
Acea catzelusha se batuse cu un bour , si a fost luata in coarne si aruncata pe pamant, probabil si uda ,pentru ca scena se petrecea pe malul apei.
Acea catzelusa moarta era plina de MAL (noroi) adica era MURDARA (MULDARA adica plina de mal). Poalte ca MOLDA ,sau MALDA vine de la MALDAR (MURDAR).
E o teorie si atat dar posibila si suprapusa peste apa MULDE din Germania ,in cronicile vechi ,ca sonoritate.
MULDE este un afluent al Elbei.
Si daca vine Vitali si-ti arata casele si oalele din Cultura Cucuteni cu capul de bour pe ele, mergand pe ideea Mol-dava, ”cetatea zeului bour MOL”? 🙂
Ceea ce insa e sigur pentru mine este una din regulile arheologiei: ai incredere in legendele locale.
In fond, arheologia este stiinta/creatia aventurierilor din perioada Revolutiei Industriale care s-au dus cu Biblia la subrat sa caute prin ”tarile sfinte” precum Egipt, Palestina, Mesopotamia/Sumeria/Babilon…
Deci pe baza unor legende/mituri. Heinrich Schliemann a facut la fel cand a cautat Troia cu Iliada la subrat; la fel si Hiram Bingam care, cu The Lost City of the Incas la subrat, s-a dus sa caute Vilcabamba si a dat peste…Machu Pichu! 🙂
Cu alte cuvinte, a te increde in legendele locale nu este o exceptie a arheologiei/istoriei ci din contra, e o regula.
In cazul nostru, daca povestea catelusei Molda o avem la Grigore Ureche (sa nu uitam pe Miron Costin si Letopisetul…) – Dimitrie Cantemir, asta inseamna ca, pe scara probabilitatilor, este ”cea mai legitima” speculatie.
Cu aproximatie, parafrazand…Occam’s razor, Sherlock Holmes: „cea mai simpla explicatie, cel mai simplu raspuns, in lipsa altora, oricat de improbabil(a), e de obicei cea/cel corect(a)”
Insa numele Molda il avea animalul inainte de confruntarea „namoloasa” cu bourul sau dupa? 🙂
că tot vorbiți de continuitatea locuirii acestor meleaguri, și că au venit unii și alții și le-au găsit nelocuite:
– http://danielroxin.blogspot.ro/2014/08/descoperire-arheologica-de-interes.html
și referitor la ce spunea răzvan mai sus de arimini, pelasgi și hiperboreeni:
– http://www.ariminia.ro/ro/
citiți , fraților, și analizați…
Numele Molda putea sa-l aibe si inainte de vanatoare, ca un caine de vanatoare se baga prin toate gaurile si vizuinile si nu arata prea curat.
Pe de alta parte MAL (NOROI) il gasim in limbile baltice la fel ca in limba romana
„MALU”, dar nu il gasim in limbile slave unde este glina, in rusa griaz,..etc
Deci nu este un cuvant slav , dar poate fi chiar dacic si prezent si la galo-celti ,preluat si de nemti unde galii au fost germanizati. De altfel ELBA se unea in antichitate ALBA adica de culoare alba si numele a fost dat ca izvora din ALBI ,adica din muntii ALPI.
https://translate.google.com/#ro/lv/namol%2C%20lut
@Razvan Mihaeanu
am de gand sa te pun pe jar 🙂
am citit postarea ta ref la arimi.
cunosc , am citit si legatura cu ” ra” zeul
intrebare :
despre cuvantul aum ce poti sa ne zici ?
„AuM”-ul acesta? http://en.wikipedia.org/wiki/Om
Oare buzele OM-ului/OliMpului/MeRu-lui „sfinx” din Bucegi(Vocea Înaltă) ce taine ascund? 🙂
Gayatri mantra :
„OM
bhūr – bhuvaḥ – svaḥ,
tát savitúr váreniyaṃ,
bhárgo devásya dhīmahi,
dhíyo yó naḥ pracodáyāt…”
Oh! (Omul-Brahma-Saturn-Zamolxe)
pamant – atmosfera – rai,
fie ca gloria ”excelenta” lui Savitar Zeul (solar)
sa o atingem
pentru „a ne impulsiona” rugaciunile.
…sau cum reinventate miturile pelasge in variante…SF:
Apropo, „Numarul 6” din imaginea clipului, tipa in rosu, cu „aura” in mijloc, deasupra capului, este cunoscuta in serial si sub numele de Gina…Înviere
432 hz super
Nu are legatura cu traco dacii, dar
RA , RADIuS =raze de soare.
Iar teoria cu arienii si arinimi este o prostie de protocronism fara baze stintifice.
Arienii erau Iranienii dar si nobilii din nordul Indiei.
Iron se numesc si acun cecenii pe limba lor pentru ca au origini iraniene.
Rusii au incercat sa speculeze treaba cu dacii in folosul lor dar si-au prins urechile cand au vazut ca toponimele dacice au corespondent doar in limba romana si unele in latina. Posibil ca slavii sa fi avut ca stramosi o ramura a scitilor amestecata cu alte popoare nordice, si zona marii Caspice.
ARE legatura cu tracii dintr-un motiv foarte simplu, pe care alde „Historia romanizatoare” il uita dintr-o prostie incomensurabila:
Kurganii (din nordul Caucazului) care „au invadat” Europa (de fapt o revenire la matca) si Asia (prin Caucaz si nordul M.Caspice spre Irak -Iran) incepand cu 3200-2900 BC…sunt „copiii” pelasgilor plecati din Carpati in jurul lui 5500 BC (inundarea Marii Negre prin Bosfor).
Asta e principalul motiv pentru care protocronistii „fara baza stiintifice” sperie istoricii „clasici”.
Inainte de invazia kurganica de revenire in Europa si trecere in Asia, a existat „invazia Carpatina/pelasga”….a „parintilor”…spre nordul Caspicii/Caucazului (zona considerata „Urheimeit-ul kurganilor„)
Nu este vorba de „indoeuropenism” ci…viceversa: euro-asiatism.
De aceea si tu, Dacul-dd, „observi” similaritati intre natii precum sciti-iranieni-slavi…de aceea unii unguri bat campii ca ei sunt la originea „culturii si limbii sumeriene”…cand de fapt e vorba de legatura pelasgica (originara din Carpati) intre sciti (de unde au mostenit si ungurii o parte din vocabular si cultura…nu insa si gramatica – care a ramas mongolica/aglutinata/fino-ugrica) si iranieni (mai departe ajunsi in India sub numele de..BRAHMANI).
Religiile Europei, Asiei si N-Africii sunt la origine mituri/legende ale/despre „voievozilor” nascuti si traiti in Carpati in urma cu 7500 ani.
Normal ca cecenii se numesc „iron”, nu pentru ca sunt copii iranienienilor ci, ca unele alte natii caucaziene, sunt „parintii lor”!
VICEVERSA! Cum viceversa?
Iata cum (de la 2:40 incolo):
faza cu onomatopeele este chiar veche:
cal – sunet similar cu sunetul loviturii copitei intr-o piatra. Problema este ca suna a copita potcovita :).
horse – engleza de data asta, te juri ca-si curata calul cavitatile respiratorii :).
numa’ sa nu ajungeti la limbile alea vechi cu plescaituri ca in rest totul este frumos.
Interesant cum istoria este privita diferit de participantii la evenimente. In timp ce polonezii pun pret pe victoriile cu romanii de care noi nu stim, la fel si turcii nu au habar de victoriile noastre cu care ne falim ei stiind din istorie ca noi le-am fost parteneri si prieteni !