L118 si Puma
E de notorietate intentia MApN de a achizitiona o cantitate simbolica de obuziere in calibrele standard NATO 155mm si 105mm.
Daca in privinta 155mm miscarea este binevenita si demult asteptata, in legatura cu 105mm exista niste semne de intrebare.
Pentru a incepe controversa cu o generalizare provocatoare: 105mm este un dinozaur, un calibru pe cale de disparitie in armatele moderne aliniate la standardul NATO, situatie relativ similara cu 122mm al blocului Est. Ca o paranteza, includerea Romaniei la capitolul armate moderne este mai mult pentru a avea o baza de discutie.
Si acum nuantarea: obuzierele de 105mm sint inca folosite cu succes chiar si de cele mai puternice state ale Aliantei in roluri de nisa, acolo unde greutatea redusa si manevrabilitate usoara sint cei mai importanti factori, acceptandu-se o bataie maxima si un efect la tinta mai reduse in comparatie cu fratii mai mari, de 155mm.
Sau cel putin asta era situatia pana de curand, in ultimul timp aparand o noua categorie de obuziere ultra-usoare de 155mm care concureaza cu destul succes mai vechile 105mm la capitolul greutate si le depasesc la celelalte capitole, cu exceptia pretului de achizitie.
O comparatie rapida intre caracteristicile obuzierului de 105mm best-seller in cadrul NATO (L118/L119 britanic, produs in licenta de SUA ca M119), copilul-minune de 155mm (M777, pana nu demult “copilul-problema”) si un obuzier clasic de 155mm, M198.
| Tip | L119/M119 | M777 | M198 |
| Calibru (mm) | 105 | 155 | 155 |
| Lungime teava (calibre) | L37 | L39 | L39 |
| Greutate (tone) | 2 | 3,7 | 7,1 |
| Bataie maxima (km) | 14/17 | 24 | 22 |
Datele sint doar orientative, putand fi destul de imprecise insa sint suficiente pentru a da o imagine generala valida. Bataia maxima este cotata folosind proiectile HE clasice, au fost excluse obuzierele mai grele (L45/52) care necesita APU (nefiind comparabile dpdv al greutatii cu cele pur tractate) sau care au doar versiuni auto-propulsate.
Se poate vedea destul de clar de ce M777 este destinat a inlocui atat obuzierele de 105mm dar si pe cele de 155mm (cu tevi “scurte”) in majoritatea rolurilor care necesita piese de artilerie usoare si mobile.
In viitorul imediat vor ramane anumite segmente foarte specializate, cum ar fi trupele aero-purtate sau VM, in care 105mm isi pastreaza deocamdata utilitatea, avand si avantajul pretului, M777 fiind penalizat de folosirea unor tehnologii foarte avansate de constructie.
Romania a mai fost interesata de obuzierele de 105mm cu aproape 10 ani in urma, candidatul (auto?)propus de la acea data (Expomil 2005) fiind MOBAT al RDM Technology.
Prototip obuzier romanesc de 105mm, la EXPOMIL 2005
Desi aspectul pare la o prima vedere modern, piesa de artilerie este in realitate o modernizare, prin schimbare tevii la L33, a veteranului american M101 (L22), obuzier conceput in anii ’20 si intrat in productie la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Afacerea nu s-a materializat, Romaniei trecandu-i deci proiectilul de 105mm pe la ureche. Olandezii de la RDM au oferit MOBAT si canadienilor care, intelept, au decis sa merga totusi pe M777.
In cazul in care cerinta pentru o piesa de artilerie ultra-usoara a existat in tot acest timp, ramane de gasit o explicatie pentru misterul retragerii din dotare a obuzierelor de 98mm romanesti.
Md. 1995 sau Bucegi, a fost proiectat la mijlocul anilor ’80 in calibrul 100mm, redus ulterior la 98mm in anii ’90, atunci cand inca se credea ca Romania ar fi fost in pericol de a depasi numarul limita de piese de artilerie de calibru 100mm sau mai mare, impus prin tratatele internationale (ce naivitate! sau cat optimism!).
Era destinat in principal vanatorilor de munte si parasutistilor insa odata ce “pericolul” incalcarii tratatelor a trecut, “multumita” reducerilor voluntare, a fost scos din dotare in anii 2000. Coincidenta sau nu, cam tot de atunci a inceput cautarea unor obuziere de 105mm.
La o greutate de 1,5 tone, cu o teava de 25 de calibre si o bataie maxima de 10km, Bucegi s-ar fi incadrat la categoria “pana” insa o eventuala retubare pentru 105mm/L39 ar putea sa duca bataia maxima mai aproape de standardul acceptat la acest moment.
Daca a fost retras doar pentru a face loc unor importuri in cantitati farmaceutice, atunci sint necesare niste explicatii.
Cred ca pentru perioada lui Bucegiul a fost o gaselnita foarte inteligenta, usor, demontabil, numai bun pentru vanatorii de munte.
In acest moment, cu dezvoltarea munitiei cu bataie marita la 12-15km, ghidata, pentru aruncatorul de 120mm, pentru vanatorii de munte (si nu numai) cred ca asta ar fi solutia cea mai buna in ce priveste masa totala, bataia maxima, cadenta de tragere si efectul la tinta.
Integrate pe diverse platforme, de la Humvey pana la MLVM si Saur, cu solutii clasice sau stabilizate (Cardom/Dragon Fire) sau cu turele de tip NEMO, mi se par mult mai nimerite pentru misiuni in munti.
Uitasem:
Spear 120mm al celor de la Elbit.
si nu se impune si o modernizare a MLVM-ului, ca vehicul senilat modular, asa cum au fost prezentate si SAU-2 sau MLI-84 N aici pe site? MLVM-ul a fost prezentat cu o turela OWS-25 la acelas Expomil unde a fost prezentat si MOBAT in 2005 puls ca are de mult o varianta pt.a duce mortier de 82 si 120 mm.
Si pentru parasutisti, mortierul este cea mai buna solutie.In acest moment cred ca inca au mortierul de 82mm, de provenienta sovietica , AG-9 si Fagotul.
La obuzier as merge doar pe calibrul 155mm, in functie de banii disponibili, avand preferinta pentru modelul M777, in special datorita greutatii reduse.
Si eu as merge tot pe mortier.
cred ca se fac cateva confuzii aici in articol si mai ales in comentarii.
Obuzierul nu inlocuieste rolul aruncatorului de bombe.
Desi aruncatorul de bombe (mortierul) are avantajele lui incontestabile:
– volum si greutate mica
– posibilitati de amplasare foarte multe (chiar si pe bloc) sau camuflat in gropi foarte mici, ceea ce il face aproape imposibil de descoperit vizual
– putere foarte mare de distrugere la un pret destul de redus al piesei si munitiei
– raza minima de lovire foarte mica,
are si niste dezavantaje:
– munitie grea (exceptie cazul cand este intr-un vehicul blindat sau tractat)
– munitie neacuplata, trebuie sa pui „covrigii”
– ochire lenta care combinata cu necesitatea re-ochirii, duce la o cadenta redusa si o precizie medie.
– are nevoie de un punct de observare pt conducerea tragerii (exceptie sistemele automatizate cu calculator balistic si GPS)
– raza maxima redusa, cu exceptia unor lovituri cu raza extinsa dar care automat devin mai scumpe (http://www.rumaniamilitary.ro/obuzier-105mm-sau-mortier-de-120mm).
Obuzierul de 105mm autopropulsat este de fapt pentru atacuri rapide si cu posiblitatea schimbarii rapide a pozitiei.
Oricat ne place aruncatorul de bombe, acesta nu are cum sa echivaleze un obuzier de 100 sau 105mm la distanta de lovire, rata de foc si precizie.
Un 105 mm vine probabil cu lovituri acuplate ceea ce il face din start mult mai rapid ca rata de tragere. Are un afet net superior unui aruncator de 120mm ceea ce ii va asigura o precizie superioara.
In mod clar o versiune autopropulsata va avea sanse de supravietuire marita in caz de loviri antiartilerie deoarece va avea sanse sa traga mai multe lovituri si sa plece mult mai repede decat un aruncator de bombe (exceptie cel autopropulsat).
Lucian74- Foarte corecte si pertinente observatiile, parca sunt de artilerist.
Sa tot fie vreo 14 ani de cand am terminat partea cu armata chiar la artilerie.
Am mai facut vreo cateva vizite pt reinnoirea ordinului din livret si atat.
Cardom,Dragon Fire,NEMO my Irish arse…eu as miza pe stanci si trunchiuri de copaci, ca la Posada. Cred ca tot spre asta se orienteaza si ei.
gsg, optimistule :), care trunchiuri de copaci?!! Pe vremea bătăliei de la Posada stăteam bine, acum…un fleac, ne-au ras pădurile:
http://activenews.ro/galerie-foto-imagini-apocaliptice-din-fagaras-cel-mai-inalt-lant-muntos-din-romania-cazut-prada-taietorilor-de-lemne_1862151.html
De ce va ma chinuiti sa faceti previziuni si propuneri ca vine GSG9 si da cu coasa prin ele 😀 .Nu ai ramane nimic.
Demolition Man.
GSG9 este realist.
Aș merge pe obuzier autopropulsat cu încărcare automată cum e PzH 2000. Mortierele sunt ok în anumite zone și în anumite condiții. Când ești în stepa Calmucă și afară sunt -30 de grade, nu știu ce randament ar putea să dea servații expuși frigului.
De asemenea, ar fi interesant un sistem de artilerie reactivă de 122mm, mai mic, mai ieftin și mai dinamic, montat pe Humvee sau pe alt 4×4 militar.
„Obuzier 105mm sau mortier de 120mm?!”
Sau in anumite situatii de S8 (80mm STAR80L).
Ce zici de rachete 333mm pe 4×4 🙂 :
New IRGC acquisition : 333mm heavy rocket system
https://twitter.com/ArtWendeley/status/518388017808297985
////
Un alt factor care trebuie avut in vedere este timpul necesar montarii/pozitionarii si, mai important, cat dureaza din momentul tragerii ultimului foc pana cand poti pleca cu el. Devin din de mai importante aceste „detalii“ astazi cand poti detecta destul de precis si rapid pozitia din care se trage.
Fara a sti aceste info preferinta mea se indrepta spre mortier +drone.
O versiune mortier/tun este absolut necesara (gen NEMO sau 2S31 Vena).
Mortier +drona folosite de rusi la bombardarea tintelor in Ucraina:
http://www.youtube.com/watch?v=_2mVGQz6MNg&feature=youtu.be
///
Rusia a concentrat tancuri, vehicule blindate si soldati in Crimeea la cativa zeci de metri de de „granita” cu Ucraina spre directia Kherson, Mykolaev, Odessa.
„Rusia a concentrat tancuri, vehicule blindate si soldati in Crimeea la cativa zeci de metri de de “granita” cu Ucraina spre directia Kherson, Mykolaev, Odessa.”
Gata „pacea”?
Este incetarea focului de timp rusesc in care ai sansa sa pierzi mai multe teritorii decat in razboi.
Sunt fanul soluțiilor care nu expun militarul focului inamic. Cu cât soldații noștrii stau mai departe de linia frontului cu atât mai bine. Iar dacă echipamentul respectiv se fabrică în România și aduce beneficii economiei locale este cu atât mai bine.
Ca tot se vb aici despre obuziere autopropulsate, ce spuneti despre acesta:
http://www.military-today.com/artillery/donar.htm
http://tanknutdave.com/the-donar-self-propelled-gun/
Sau un 105 SPG coreean.
https://www.youtube.com/watch?v=P1Fn3SIqqp8
Si un SPG cu „sopron” urat de tot , ma rog este indian.
https://www.youtube.com/watch?v=0ZtjtxFygy4
Si cu asta ma opresc sa nu fiu acuzat de spam.
R.I.P ATROM
https://www.youtube.com/watch?v=5pTMS4VuRa0
* Cred ca trebuie modernizat ce avem noi , aka artilerie , care sa fie „dublata ” cum se zicea pe vremuri , de ” arme de mare precizie ” aka rachete AT si AA
(pina la urma nu trebuie scapate din vedere si costurile…. )
Mie mi-a placut articolul de pe Tehnomil, mi se pare ca autorul pune niste intrebari pertinente.
Am citit comentariile si sunt de acord categoric cu aproape tot ce au scris Eroul si Hannibal, munitie inteligenta, drone, mortiere instalate pe autoturisme tot-teren sau piese de artilerie pe camioane. Lucian 74 a facut niste observatii de specialitate, foarte corecte.
Ca sa adaug si eu ceva la discutie, cred ca nu trebuie sa bagam in aceeasi oala VM-ul cu parasutistii (care au mai ramas, adica un singur batalion si lupii batrani de la B. 495).
Trupele aeropurtate- cum le numeste autorul- nu mai exista de facto in Romania. Am avut aceasta capabilitate in anii ’80 si mai ales inceputul anilor ’90, (pentru cunoscatori, generalul Sterian a avut contributii importante). Chiar si atunci s-a incercat doar inzestrarea cu aruncatorul de 82, sa va povesteasca cum era cei care au sarit cu el. Daca s-ar fi mers pe aceasta linie si intrau in dotare si Hamsterii, s-ar fi putut face anumite improvizatii decente.
La VM situatia era si este diferita, cerinta era samarizarea, ceea ce ofera totusi o anumita marja. Inainte de 1989 VM-ul avea la dispozitie o escadrila de elicoptere, ceea ce oferea si mai multa flexibilitate.
As face si o distinctie intre „artileria” din inzestrarea batalioanelor VM- adica mortiere si artileria din fostele divizioane de artilerie de munte astazi devenite batalioane, cele care aveau in dotare tunul de 98 mm.
Opinia mea esta ca batalionul de artilerie al Brigazii 2 VM ar trebui mecanizat, dotat cu Bv 206S si vehicule din familia Pinzgauer si cu drone. Sau mai ales cu Wiesel 2 lePzMrs. O baterie ar putea sa treaca la 155 mm cum au trecut si francezii (ma refer la Brigada 27 Alpina). Nu mai trebuie sa cocotam toata tehnica in etajul alpin pentru toate unitatile de artilerie. Cu tehnica din ziua de astazi unele pot sa loveasca peste creasta.
Dar este doar un vis si nu cred ca se va intampla acest lucru. Asa ca va place sau nu, GSG9 are dreptate ca spune sa fim realisti.
Avem nevoie de solutii ieftine si cred ca actualul comandant de la Bg 2 VM va schimba niste mentalitati.
Meseria militarilor este sa faca din rahat bici. Si sa mai si pocneasca.
Ceea ce este din ce in ce mai greu.
Mortiere instalate pe Bv-uri
Da. Sau Bronco http://www.mindef.gov.sg/imindef/press_room/official_releases/nr/2007/nov/18nov07_nr/18nov07_fs2.html#.VDLnuWd_uSo
ar fi interesant un articol: artilerie clasica vs mlrs…sau daca exista deja as vrea si eu un link 🙂
Calibrul 100 mm este ineficient încă din primul război mondial, când nu mai făcea faţă, ca şi tunul de câmp de 75 mm. Pentru a avea efect pe câmpul de luptă calibrul tunurilor sau obuzierelor trebuie să fie obligatoriu superior aceluia de 100 mm.
Retubarea vechiului Bucegi? Eu nu înțeleg de ce nu se ia tunul de tanc de 125 mm, îl reproiectezi după modelul obuzierului de 98mm, îi dai lungimea corespunzătoare să bata până la 20 de km, îl montezi frumos și bine pe vechea platformă Bucegi și ai rezolvat! Importuri de la scârțarii de gorlandezi, auzi…
Daca un aruncator de bombe de 60mm inca isi face treaba atunci nu poti spune ca o gura de foc de 100mm nu este eficienta.